Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Ioan Galdea   
Miercuri, 04 Mai 2016 22:15

Primul R?zboi MondialO încetare definitiv? a ofensivei pe frontul român a început s? intre în socotelile comandamentului german. Aceast? eventualitate era sup?r?toare ?i jignitoare, ofensiva pentru curerirea Moldovei prea tare trâmbi?at?, pentru ca renun?area, venit? dup? sângeroasele b?t?lii date, s? nu echivaleze pentru toat? lumea cu m?rturisirea umilitoare a înfrângerii. De aceea comandamentul german se decise s? fac? o nou? ?i ultim? încercare. În b?t?liile de la Ire?ti, Varni?a, Dealul Porcului, Muncelu, Cire?oaia, armata german? a f?cut ultimele sfor??ri de care mai era capabil? pentru ocuparea Moldovei. Învins? ?i epuizat? ea trebuia s? încheie opera?iunile r?zboinice pe frontul Moldovei ?i s? renun?e la orice ofensiv?. În ziua de 3 septembrie a murit eroina Ecaterina Todoroiu, când trei gloan?e pe fruntea fecioarei de la Jiu au a?ezat cununa nemuririi. Panteonul eroilor r?zboiului nostru ar fi fost sumbru f?r? aceast? floare ginga??, r?s?rit? în vâltoarea b?t?liilor, spre a fi smuls? de suflarea vijelioas? a celei din urm? înc?ier?ri. Campania român? din 1917 a ?inut 50 de zile, începuse la 22 iulie în bombardamentul n?praznic de la N?moloasa ?i M?r??ti ?i s-a sfâr?it la Cire?oaia. Din punct de vedere strategic, campania din 1917 a fost o dubl? victorie a românilor. Ea a avut dou? etape, una ofensiv? la început, când ini?iativa a fost de partea noastr? ?i una defensiv? la urm?, când a trebuit s? par?m lovitura inamicului. Cu aceasta s-a încheiat definitiv campania român? din 1917. De partea noastr?, ru?ii nu voiau s? mai lupte, iar românii singuri nu erau a?a de puternici, încât s? poat? întreprinde ac?iuni ofensive cu perspective mari. La începutul lunii septembrie 1917, împ?ratul Wilhelm II a venit în teritoriul ocupat pentru a vizita frontul român. El a trecut pe la Curtea de Arge?, pentru a depune o coroan? pe mormântul Regelui Carol, a vizitat terenurile peroliere de la Câmpina ?i a fost primit la Cernavod? de ?arul Ferdinand al Bulgariei, pe un p?mânt pe care ?arul l-a numit bulg?resc . Apoi a vizitat frontul din Moldova. De pe în?l?imea M?gurii Odobe?tilor, Kaizerul a ascultat explica?iile înfrângerilor suferite, f?cute de comandan?ii s?i. Mare?alul Mackensen era stânjenit când privirile împ?ratului au fost pironite pe zidul de netrecut de c?tre ma?ina de r?zboi german? ?i sim?ea cum cariera sa glorioas? se încheie aici. El va r?mâne în postul lipsit de primejdie ?i glorie, de comandant al armatei de ocupa?ie din România.

Pozi?ia geografic? a României ?i combina?iile politico-strategice ale r?zboiului legaser? soarta ??rii de Rusia. Ochii conduc?torilor politici ?i militari ai României, urm?reau cu o nelini?te din ce în ce mai crescând? procesul de descompunere ce se petrecea în armata ruseasc?, ce se precipita tot mai neindoios spre desnod?mântul fatal. Germanii, con?tien?i de avantajul pe care-l puteau trage de pe urma celor ce se petreceau la adversarii lor, au organizat în modul cel mai dibaci ?i mai activ un serviciu de propagand?, menit s? distrug? ?i umbra de disciplin? ce mai r?m?sese în trupele ruse, spre a le împinge la p?r?sirea frontului ?i la tr?dare. Deja marile unit??i ruse au început s? încheie cu germanii în?elegeri scrise, în care ?i-au luat angajamentul s? nu mai lupte. La 7 noiembrie 1917 a izbucnit în Petrograd revolu?ia bol?evic? iar în mai pu?in de o s?pt?mân?, Kerenski se recunoa?te înfrânt ?i fuge. La 3 decembrie, ?cerbacew comunic? mare?alului Mackensen propunerea de a intra în tratative pentru încheierea unui armisti?iu. Aceast? hot?râre o împ?rt??i ?i comandan?ilor de armate ruse ?i Marelui Cartier Român. Br?tianu arat? personal, lui Clemenceau, într-un memoriu situa?ia dramatic? în care se g?se?te ?ara ?i-i cere ca s? aib? toat? încrederea în România ?i inten?iile ei. Prim ministrul francez m?rturise?te c? „Soarta României îi smulge lacrimi". La 4 decembrie 1917 s-a ?inut la Ia?i un consiliu de mini?tri, prezidat de Regele Ferdinand, la care au asistat: Principele Carol, ?eful Marelui Stat Major, cei doi comandan?i de armate ?i pre?edin?ii Corpurilor legiuitoare. Consiliul a hot?rât c? armata român?, constrâns? de necesitate, trebuie s? ia parte ?i ea la tratative, spre a încheia un armisti?iu cu caracter pur militar, excluzând orice considera?iuni politice pe durata cât va ?ine armisti?iul cu ru?ii. La 7 decembrie au început la Foc?ani tratativele. Delega?ia român? era condus? de generalul Lupescu sub?eful Marelui Cartier General Român, înso?it de 11 ofi?eri, ?i era independent? de delega?ia ru?ilor. Armisti?iul s-a încheiat la 9 decembrie. Armisti?iul de la Foc?ani era o crud? lovitur? pe care o primea na?iunea ?i armata român?, deoarece am fost tr?da?i de aliatul nostru. Revolu?ia rus? admisese împ?r?irea Rusiei vechi în state na?ionale federalizate, ceea ce a dat na?tere la ucrainizarea frontului român. Statul ?i armata român? erau un pericol care trebuia înl?turat din calea revolu?iei ruse?ti. Agen?ii bol?evici au început o propagand? aprins? pentru schimbarea regimului politic din România.

Înc? din luna septembrie 1916 sub amenin?area invaziei teritoriului român, guvernul ??rii, la îndemnul alia?ilor, a mutat la Ia?i sediul si avutul B?ncii Na?ionale. În luna decembrie, situa?ia militar? fiind grav?, România a fost sf?tuit? s?-?i mute Tezaurul B?ncii Na?ionale la Moscova. Tezaurul consta din suma de 314.580.456 lei în aur ?i giuvaerurile Reginei României evaluate la 7.000.000 lei aur. În iulie 1917, gravitatea situa?iei militare în timpul primei etape a b?t?liilor de la M?r??e?ti, a silit guvernul român s? trimit? în Rusia ?i restul valorilor din Moldova care apar?ineau statului, unor institu?ii ?i particularilor în valoare de un 1.600.000.000 lei, apar?inând B?ncii Na?ionale. Dezagregarea armatei ruse ?i transformarea ei în cete pr?dalnice au umplut paharul am?r?ciunilor ce înduram de la ru?i, astfel c? încet, încet din aliat ne vor deveni du?man. În incidentul de la Socola, când ru?ii au instalat baterii de tunuri îndreptate asupra Ia?ilor, l-au obligat pe Br?tianu s? intervin? ?i s?-i dezarmeze pe ru?i. Take Ionescu ?i-a dat demisia din guvern. Situa?ii grave de dezertare a unit??ilor militare ruse?ti au fost consemnate la Gala?i, Pa?cani, Sp?t?re?ti, Mih?ileni, încât am ajuns în stare de r?zboi cu Rusia bol?evic?. La sfâr?itul lunii ianuarie 1918 nu mai exista armat? ruseasc? în Moldova. La 13 ianuarie 1918, bol?evicii l-au arestat pe Diamandi, ministrul ??rii la Petrograd, chiar în localul lega?iei române, ?i-l închid împreun? cu întreg personalul lega?iei în fort?rea?a Petropavlowsk, Bastilia ruseasc?. La 26 ianuarie 1918, în urma interven?iei trupelor române în Basarabia, guvernul soviectic rus rupe rela?iile cu România. Iar Trotzki declar? c?: Tezaurul în aur al României care se g?se?te la Moscova, nu va mai putea fi ob?inut de „oligarhia român?". Consiliul comisarilor ?i-a asigurat r?spunderea pentru conservarea acestui fond, care va trebui s? fie remis în mâinile poporului român. Generalul ?cerbacew este declarat du?manul poporului ?i pus în afara legii.

Declara?ia de r?zboi a Rusiei c?tre România era incontestabil un eveniment de o excep?ional? gravitate. Aveam în sudul Rusiei parlamentari, înal?i magistra?i, func?ionari, ofi?eri superiori, g?rzi militare, refugia?i ardeleni ?i un mare num?r de familii ?i persoane particulare. În unele ora?e func?ionau ?coli române?ti cu profesori din ?ar?. Pentru salvarea românilor din Rusia, încep tratativele între guvernul român ?i autorit??ile ruse. În martie 1917 s-a încheiat cu bine odiseea românilor din Rusia, victime ale r?zbun?rii lui Racowski. R?zboiul mondial ?i marea revolu?ie rus? au pus problema Basarabiei, în mod brusc, printre cele ce trebuiau s? capete o grabnic? dezlegare. Armata rus? din Gali?ia pân? la Marea Neagr? cuprindea o însemnat? propor?ie de moldoveni basarabeni, 200.000 de militari, care au fost puternic influen?a?i de fra?ii lor din dreapta Prutului de-a lungul luptelor. Aici solda?ii moldoveni basarabeni c?p?taser? con?tiin?a importan?ei Neamului Românesc. În Kiev, studen?imea moldoveneasc? basarabean? a venit în contact cu prizonierii ardeleni ?i bucovineni, aduna?i aici pentru a se constitui în legiuni române. Aceast? întâlnire a fost hot?râtoare pentru via?a româneasc? din Basarabia. Astfel r?zboiul a preg?tit suflete?te Unirea Basarabiei cu România. În afara mi?c?rii de pe fronturile militare ?i de la Kiev, o mi?care mult mai important? a început la Chi?in?u. Pentru a smulge de fapt Basarabia din statul rus, trebuia creat un organ independent de administra?ie a Basarabiei autonome. A?a s-a n?scut ideea convoc?rii Marelui Congres Ost??esc. Acest congres, ce a avut loc în perioada 2-9 noiembrie 1917, a fost evenimentul cel mai mare ?i mai hot?râtor pentru soarta Basarabiei. Într-o atmosfer? în?l??toare în prezen?a comisarului gubernial, Vladimir Christi, congresul a proclamat Autonomia politic? ?i teritorial? a Basarabiei. Congresul s-a transformat într-o s?rb?toare a unit??ii Neamului Românesc de pretutindeni. Ardelenii au desf??urat în sala congresului steagurile lor tricolore, pe care era scris: „Tr?iasc? România Mare", „Tr?iasc? Neamul Românesc" ?i au cântat în entuziasmul lor la congres, „Tr?iasc? Regele", „La arme" ?i alte imnuri patriotice. Congresul a hot?rât convocarea Sfatului ??rii, adunarea na?ional? aleas? a Basarabiei, adev?rata ?i legitima reprezentant? a suveranit??ii na?ionale. La 4 decembrie 1917, s-a s?vâr?it evenimentul epocal al deschiderii Sfatului ??rii. În catedral? s-a oficiat pentru prima dat? serviciul divin în Limba Român?. A fost sfin?it cel dintâi Steag Na?ional sub faldurile c?ruia a defilat primul regiment moldovenesc. În localul Liceului Nr. 3 s-au deschis lucr?rile „Sfatului ??rii" salutat cu accentele imnului „De?teapt?-te române". Pre?edinte al Sfatului ??rii a fost ales Ion Incule?. În cuvântarea sa Onisifor Ghibu a avut prima viziune a marii s?rb?tori a Unirii întregului Neam Românesc, la Alba Iulia.

Zece zile dup? constituirea Sfatului ??rii, Adunarea proclam? în memorabila zi de 15 decembrie 1917 Republica Democratic? Moldoveneasc?. Pre?edinte al republicii a fost ales Ion Incule?. Proclamarea autonomiei ?i republicii era în acela?i timp cu încheierea armisti?iului pe frontul român. Moldova ?i Basarabia erau înecate de valurile cetelor de solda?i desm??a?i, care au p?r?sit frontul ?i porniser? acas?, jefuind ?i devastând tot ce întâlneau în cale. Bandele înarmate str?b?teau ?ara, dând foc la propriet??i, asasinând ?i r?spândind teroarea. Tân?ra republic? moldoveneasc? nu putea face fa?? singur? unor asemenea mari greut??i. În ianuarie 1918 guvernul basarabian solicit? guvernului român s?-i pun? la îndemân? ajutorul militar de care avea nevoie. Cererea a fost îndreptat? prin intermediarul ?cerbacew, iar ministrul de r?zboi al României a dat ordin ca deta?amentele de ardeleni din Kiev s? fie puse la dispozi?ia Sfatului ??rii. În acest timp îns? anarhia luase propor?ii foarte grave. În aceast? situa?ie Marele Cartier Român, la 20 ianuarie trimite dou? divizii de infanterie ?i dou? de cavalerie care trec Prutul ?i reinstaureaz? ordinea în Basarabia. La 2 martie 1918, o delega?ie a Sfatului ??rii compus? din Incule?, Halippa ?i Ciugurean, vine la Ia?i ca s? ia contact cu noul guvern Marghiloman. În discu?iile avute cu primul ministru român, delega?ii basarabeni se declar? pentru înf?ptuirea imediat? a unirii. Au fost consulta?i ?i reprezentan?ii puterilor aliate, iar pentru înf?ptuirea imediat? a unirii s-au pronun?at Fran?a, Anglia, America, iar Italia a dat un r?spuns evaziv. Ziua de 27 martie / 9 aprilie 1918 a fost pentru Basarabia ziua drept??ii celei mari. Marea nelegiuire s?vâr?it? la 25 mai 1812 a fost reparat?. Moldova, frânt? în dou?, s-a reîntregit. P?mântul moldovenesc dintre Prut ?i Nistru, rupt de la sânul ??rii Mam? ?i robit str?inului, s-a reîntors la vechiul trup.

Sfâr?itul anului 1916 înregistrase înfrângerea României ?i cotropirea teritoriului ei, rezultând dou? Românii, petecul de p?mânt din Moldova ?i România ocupat?. Cel dintâi efect pentru România ocupat? a fost ruperea complet? a leg?turilor de orice fel cu lumea. Nu a mai fost po?t?, telegraf, cale ferat?, pres?, în schimb invazia germanilor, austroungurilor, bulgarilor au adus teroarea, crime, foametea, ho?ii, nelegiuiri, nedrept??i de orice natur?. Popula?iei i se cereau alimente, bunuri, bani, iar dac? nu le d?deau invadatorilor erau executa?i. Pentru pretext de spionaj au fost executa?i copii ?i oameni nevinova?i. Intelectualii au fost aresta?i ?i ?inu?i ostatici, propaganda german? a ap?rut în ?coli pentru a ar?ta care sunt beneficiile ??rii sub robia german?. ?ara a fost exploatat? crunt din punct de vedere economic, a fost un jaf total, du?manii au procedat la stoarcerea bog??iilor pân? la secarea izvoarelor. Românii au ajuns robi ?i nu mai dispuneau de nimic din avutul lor. În politica dus? în România ocupat? au excelat Petre Carp ?i Alexandru Marghiloman, care au dus o politic? de urzeli; apropiat de germani a fost ?i Constantin Stere; iar Titu Maiorescu a fost mai moderat, de altfel el a murit în vara anului 1917. România nu fusese înfrânt? de du?man. Ea-i ?inuse piept cu b?rb??ie ?i-l f?cuse s? mu?te ??râna neputincios, în fa?a barierei de piepturi ?i baionete ce p?zea Moldova. Revolu?ia ?i defec?iunea ruseasc? o aruncase îns? cu mâinile legate la picioarele adversarului. Neînfrânt?, dar f?r? nicio ?ans?, România trebuia s? înceap? din nou sui?ul calvarului s?u. Armisti?iul a fost cea dintâi etap?, iar noi ne g?seam singuri, izola?i în fa?a Puterilor Centrale. Un mare ziar francez scria: „România a r?mas ca o insul? de onoare în acest ocean de noroi".

Puterile Centrale au început tratativele p?cii separate de la Brest-Litowsk. Pentru aceste tratative au inventat Ucraina, cu care Austro-Ungaria încheie pacea la 9 februarie 1918. Rusia, lipsit? de putin?a oric?rei rezisten?e semneaz? pacea impus? de germani, cea mai ru?inoas? pe care a acceptat-o vreodat? o ?ar? mare ?i puternic?. Imediat dup? semnarea p?cii, Puterile Centrale au socotit c? e momentul cel mai farovabil de a încol?i România ?i îi trimit o soma?ie de a încheia pacea. În aceast? situa?ie grav?, la 8 februarie 1918 Br?tianu ?i-a depus mandatul, iar ?eful noului guvern a devenit generalul Averescu, fostul comandant al Armatei a II-a. Br?tianu a ?inut s? îi dea sfatul „s? nu-?i lase sabia în anticamer? pentru asemenea negocieri". La 18 februarie 1918 a avut loc în castelul ?tirbei, de la Buftea întrevederea dintre Averescu ?i Mackensen. La 27 februarie în gara R?c?ciuni, are loc loc întâlnirea Regelui Ferdinand cu Czernin. România tr?dat? ?i p?r?sit?, trebuia s? cedeze Dobrogea bulgarilor, s? accepte rectific?ri de frontier? în mun?i în favoarea Austro-Ungariei ?i s? accepte concesiuni economice.

Pe 2 martie 1918 are loc Consiliul de Coroan?, Averescu demisioneaz?, iar din cauza discu?iilor lungi, apoi acelea?i discu?ii ?i în consiliul de mini?tri, s-a dep??it ora 12, când expira termenul utimatului. Puterile Centrale denun?? armisti?iul ?i mai cer trei condi?ii noi: demobilizarea imediat? a opt divizii, transportul trupelor austro-germane prin Moldova ?i Basarabia spre Ukraina, repatrierea ofi?erilor din misiunile aliate. Termenul fixat de du?mani pentru ultimatum era 5 martie, ora 12 noaptea. În ziua de 3 martie a avut loc al doilea Consiliu de Coroan?. Noile condi?ii au m?rit deprimarea sufleteasc? a participan?ilor, care au propus ca a doua zi s? se ?in? al treilea Consiliu de Coroan?, la care s? participe si generalii Prezan, Grigorescu ?i V?itoianu. În cele din urm? s-a ajuns la concluzia c? alt? cale de salvare a fiin?ei României nu exist?. Demisia guvernului Averescu a fost respins?, iar pasul cel greu fusese definitiv hot?rât. La 5 martie, la Foc?ani a fost semnat protocolul de prelungire a armisti?iului. În cele din urm? guvernul Averescu a demisionat. Cu sprijinul contelui Czernin, la 19 martie 1918, Marghiloman, cunoscut ca germanofil, a devenit prim-ministrul României dezastrului. El trebuia s? încheie pacea umilitoare care consfin?ea scoaterea României din rândurile ??rilor independente. Era o misiune de sacrificiu pe care ?i-o lua Marghiloman, legat? de o grea r?spundere în fa?a istoriei. La 22 martie 1918 tratativele au reînceput la Palatul Cotroceni, în sala devenit? istoric?, în care se ?inuse Consiliul de Coroan? de la 27 august 1916. Delega?iile îns?rcinate cu tratativele p?cii erau prezidate: pentru România de primul ministru Marghiloman; pentru Germania de ministrul de externe von Kühlmann; pentru Austro-Ungaria de ministrul de externe von Czernin; pentru Bulgaria de primul ministru Radoslavoff ?i pentru Turcia de marele vizir Talaat Pa?a. Discu?iile au avut loc în patru sec?iuni: politic?, militar?, juridic? ?i economic?. Pe tot timpul discu?iilor du?manii au dat dovad? de brutalitate ?i agresivitate. În timp ce se purtau discu?iile pentru semnarea acestui tratat de pace, la Chi?in?u, în ziua de 27 martie 1918, Sfatul ??rii declara Unirea Basarabiei pe vecie cu Mama sa România.

La 7 mai 1918 la Palatul Cotroceni s-a semnat odioasa pace împus? României de Puterile Centrale, sub numele de „Pacea de la Bucure?ti 1918". Pacea criminal? ne-a adus robia politic? ?i economic?, pierderea mun?ilor, r?pirea Dobrogei ?i trebuia s? pl?tim pagube de r?zboi care întreceau de câteva ori posibilit??ile noastre. Regimul de cenzur? impus în ?ar? impunea t?cerea românilor, dar str?in?tatea a ar?tat dezastrul nostru na?ional, fiind profund mi?cat? de sacrificarea României. Pacea de la Bucure?ti a ar?tat în chipul cel mai luminos ?i limpede ??rilor Antantei la ce se puteau a?tepta în cazul unei victorii a Germaniei ?i în felul acesta a devenit cea mai puternic? propagand? în favoarea continu?rii luptei pân? la cea din urm? resurs? de putere, pentru câ?tigarea r?zboiului. ?ara r?nit? avea s? ating? cele mai adânci pr?p?stii ale dezastrului s?u na?ional. Deprimarea sufleteasc? ce a cuprins na?iunea român? a f?cut ?i victime, care n-au avut posibilitatea s? vad? cu ochii denod?mântul r?zboiului. Printre cei care au pierit atunci îi putem aminti pe Delavrancea, Co?buc, Xenopol, Diamandi, Nicolae Filipescu, doctorul Istrati ?i mul?i al?ii care n-au v?zut împlinit idealul românilor. Na?iunea român? era în doliu. În str?in?tate se desf??ura o puternic? propagand? de sprijinire a României ?i împotriva tratatului de pace cu Puterile Centrale. La Paris în iunie 1918 sub pre?edin?ia lui Take Ionescu a luat fiin?? Consiliul Na?ional Român, ce avea ca vicepre?edin?i pe Vasile Lucaci, Octavian Goga, Dr. C. Angelescu, Ion The. Florescu, care a avut un rol important ?i prin care s-a v?zut solidaritatea alia?ilor, în mod deosebit a Fran?ei. Aceea?i propagand? de simpatie fa?? de România a avut loc ?i în Italia, Anglia ?i în America.

România urm?rea cu r?suflarea t?iat? de emo?ie, desf??urarea evenimentelor de pe teatrul francez al r?zboiului. În prim?vara ?i vara anului 1918 toate opera?iile militare au consemnat superioritatea ??rilor Antantei. Austria, Bulgaria ?i Turcia erau sleite de puteri, fiind la caputul sfor??rilor. Singura Germania mai f?cea fa??. R?zboiul ajunsese la cotitura lui cea mare. Alia?ii ob?in victorie dup? victorie pe toate fronturile. Cancelariile din Berlin ?i Viena pândesc o ocazie favorabil? pentru a oferi pacea, mai înainte ca desf??urarea r?zboiului s? le pun? în fa?a dezastrului inevitabil. Deodat? catastrofa se produce în Balcani. Armata de la Salonic îi zdrobe?te pe germani, bulgari, austrieci ?i turci. Soarta r?zboiului se hot?ra în Balcani. Victoria generalului Franchet era decisiv? pentru soarta Bulgariei ?i Turciei. Peste câteva zile ?arul Ferdinand de Coburg abdica în favoarea fiului s?u Boris ?i fugea peste grani?? înso?it de Radoslavoff ?i al?i complici cu care urzise politica lui criminal?. Turcia era condamnat? s? ias? la rândul ei din r?zboi ?i din alian?? ?i s? capituleze, ceea ce s-a întâmplat în octombrie 1918.
- Va urma -

footer