Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Ioan Galdea   
Miercuri, 27 Aprilie 2016 21:09

General Ion DragalinaCampania din 1916 se sfâr?ise. Nu era sfâr?itul prev?zut la începerea campaniei. Era dimpotriv?, un sfâr?it trist, care sfâ?ia de durere inimile românilor. Mândra armat?, care se avântase peste mun?i, cu patru luni înainte , ca s? elibereze pe fra?ii robi?i, fusese nevoit? s? se retrag? cu capul plecat ?i cu inima sârgerând?, dând foc avutului ??rii ?i p?r?sindu-?i propria ?ar? în mâinile du?manului. R?m?sese în urm?, în ?ara p?r?sit?, printre mormanele de ruin?, 50.000 de morminte ?i 80.000 de r?ni?i semn al eroismului ?i al împrejur?rilor tragice în care ?i-au f?cut datoria vitejii solda?i români. Dup? ocuparea Bucure?tiului, a început agonia capitalei, autorit??ile se retrag în Moldova, convoaiele sunt f?r? sfâr?it. Dar sufletele se o?elesc, caracterele se înt?resc prin lupta grea a vie?ii. Ne-a trebuit lec?ia aspr? a înfrângerii, ca s? înv???m c? avem ?i datorii sfinte, care nu se pot pl?ti decât cu lumina inteligen?ei, cu puterea glasului ?i cu jertfa sângelui. O ?coal? nou? se f?cea pe neb?gate de seam? în timpul luptelor ?i în mijlocul suferin?elor de tot felul ale dezastrului nostru militar. Rezultatul ei este spiritul cel nou ce va însufle?i na?iunea ?i armata în timpul celei de-a doua p?r?i a r?zboiului nostru. El ne va aduce reabilitarea ?i izbânda. La începutul anului 1917, toat? armata român? care sc?pase din dezastrul campaniei anului 1916 era în Moldova. Puterea ei de lupt? era aproape anihilat?. Dar cauza nu era pierdut?. Încrez?tori în dreptatea sfintei cauze pentru care intrasem în lupta cea mare, încrez?tori în sprijinul marilor alia?i, al?turi de care luptasem ?i pentru care ne sacrificasem într-un ceas greu, trebuia s? ducem lupta mai departe, pân? la îndeplinirea ?elurilor pentru care sângeram. În ianuarie, frontul româno-rus, închegat într-o linie unic?, încingea pe la vest ?i pe la sud, petecul de p?mânt care mai constituia ?ara Româneasc? independent?. În aceast? Moldov?, ?tirbit? ?i ea în partea de sud-vest, se concentrase toat? puterea statului român: suveranul, guvernul, parlamentul, autorit??ile, armata ?i to?i cei care s-au retras din România ocupat?. Ia?i, capitala Moldovei, devenise inima rezisten?ei române. Toat? activitatea guvernului, toate preocup?rile na?iunii, toat? via?a care pulsa agitat? ?i febril?, în b?trânul ora?, erau îndreptate în acest timp de grea încercare spre un singur ?el: reorganizarea armatei, punerea din nou în stare de lupt? a armatei noastre, de ap?rare întâi, de biruin?? în urm?.

Ca ?i cum iarna grozav?, foametea, lipsa de combustibil, de îmbr?c?minte ?i de mijloace de transport, n-ar fi fost îndeajuns pentru ?ara nenorocit? ?i pentru armata decimat?, un nou flagel, mai teribil ca toate celelalte, se ab?tu asupra Moldovei, epidemia tifosului exantematic. Celelalte lipsuri de tot felul, i-au înlesnit terenul. La por?ile spitalelor, pe geruri cumplite, ?iruri de bolnavi ce se târâser? singuri, ori fuseser? depu?i de c?ru?e ?i s?nii a?teptau ca moartea s? r?reasc? pe cei din?untru. În luna februarie 1917 pentru cele 5000 de paturi ale spitalelor din Ia?i, erau11.000 de bolnavi. În aceste condi?ii au început s? apar? necazurile colabor?rii româno-ruse. Autorit??ile militare ruse au început s? se plâng? guvernului român ?i s?-?i arate nemul?umirile lor. În cursul lunii ianuarie principele Carol, mo?tenitorul tronului, împreun? cu primul ministru Br?tianu, s-au dus la Petrograd, în scopul de a strânge leg?turile între cele dou? ??ri. La conferin?a interaliat?, care se ?inea în acela?i timp la Petrograd, prezen?a lui Br?tianu la dezbateri a fost admis? cu mare greutate. Conferin?a nu decise nimic important pentru soarta României, iar de la ru?i ne-am ales cu multe promisiuni, dar ?i cu multe preten?ii unele imposibil de acceptat. Paralel cu reorganizarea armatei, se desf??ura o munc? uria?? pentru instruc?ia ofi?erilor ?i solda?ilor, pentru familiarizarea lor cu noile metode ?i procedee de lupt?, fruct al experien?ei r?zboiului mondial. Un rol important l-a avut în aceast? privin?? misiunea militar? francez?, care a fost ?i ea completat?. În vârtejul cumplit al r?zboiului, Regele Ferdinand era la locul de frunte, cel mai în vaz? ?i cel mai primejduit, iar Regina Maria cel mai adesea la c?p?tâiul r?ni?ilor pentru a le alina durerea. Br?tianu a constituit guvernul na?ional. Guvernul Br?tianu-Take Ionescu a fost guvernul refacerii armatei ?i a rezisten?ei victorioase din anul 1917. Întâmpl?rile din afar? erau de o importan?? cel pu?in egal?, cu cele din interiorul ??rii. Dou? mari evenimente domin? pe toate celelalte, revolu?ia ruseasc? ?i intrarea Americii în r?zboi. Ele vor avea o înrâurire covâr?itoare asupra mersului r?zboiului. Guvernul german las? liber? trecerea, prin teritoriul s?u, a revolu?ionarului Lenin, înso?it de 30 de tovar??i. Împreun? cu Trotzki, sosit pe alt? cale, cei doi protagoni?ti ai mi?c?rii bol?evice vor împinge Rusia revolu?ionar? spre dictatura proletariatului. În aprilie 1917, Br?tianu se deplaseaz? din nou la Petrograd, unde constat? c? revolu?ia rus? a adus al?i oameni la cârma ??rii. ?i de aceast? dat?, primul ministru a constatat cu am?r?ciune progresele de pacifism ?i de renun?are la lupt?, f?r? a ob?ine ceva concret pentru soarta României.

Odat? cu intrarea Americii în r?zboi au ?i început diferite variante de încheiere a p?cii, dar din nefericire pentru noi, toate variantele prevedeau sacrificarea României. Singura Fran?a e de partea noastr? ?i nu accept? a?a ceva, dimpotriv? se ridic? în favoarea noastr? ?i arat? care sunt obliga?iile alia?ilor fa?? de România. Merit? s? ar?t?m propunerea Vienei pentru pace, care dorea s? ob?in? din România, Muntenia ?i toat? Moldova pân? la Siret; Moldova pân? la Prut va fi a Rusiei; Dobrogea a Bulgariei; iar ceea ce mai r?mânea s? fie Noua Românie. În concluzie, România s? fie împ?r?it? între Austria, Rusia ?i Bulgaria, iar ce mai r?mânea s? fie cât Monaco. Czernin, artizanul acestei împ?r?iri, declara peste tot în Europa, „România pre?uie?te miliarde". Pentru a reu?i acest plan austriecii au început s?-i corup? pe ru?i, dup? modelul Bucovina din 1775. Dar la orizont au început s? apar? ?i zile senine. La 15 mai 1917 a venit în ?ar? Albert Thomas, ministrul muni?iilor din Fran?a. Înso?it de Regele Ferdinand ?i de generalul Berthelot în toate întâlnirile avute la guvern, parlament, unit??i militare ne-a încurajat, îmb?rb?tat ?i ne-a asigurat de sprijinul Fran?ei, aducându-ne ?i o garan?ie de victorie. Peste câteva zile a sosit un alt oaspete ilustru, Vanderwelde, solul Belgiei mucenice. Ca ?i oaspetele francez ?i solul Belgiei în toate întâlnirile avute a ar?tat c? belgienii au avut de ales între aurul ce i se oferea ?i plumbii germanilor, dar Belgia a ales plumbii. La începutul lunii iunie a sosit la Ia?i o misiune american? în frunte cu generalul Hugo Scott. În ?edin?a solemn? a Parlamentului, Scott a ?inut un discurs prin care ne-a asigurat de fraternitatea ?i sprijinul Americii. Cu moralul ridicat, trupele defileaz? cu însufle?ire ?i cu b?rb??ie. Lumea privea, admira ?i plângea, erau lacrimi de bucurie, dup? atâta triste?e ?i jale. Erau zile de reîmprosp?tare a durerilor, de reînviere a mândriei ?i a speran?elor. O lun? mai târziu, o alt? s?rb?toare m?rea?? la Ia?i, soseau cei dintâi voluntari bucovineni ?i ardeleni. La 8 iunie 1917 dou? batalioane de voluntari perfect echipate ?i instruite au sosit la Ia?i, fiind primi?i cu entuziasm de generalul Prezan. În Pia?a Unirii, în jurul statuii lui A.I.Cuza au ?inut cuvânt?ri înfl?rc?rate Bratianu, Iorga, Goga, Nistor ?i s-a încins în jurul statuii Hora Unirii.

La sfâr?itul lunii iunie, armata român? ren?scut? ca pas?rea Pheonix din propria ei cenu??, era ner?bd?toare s? reînceap? lupta. Poporul întreg a?tepta plin de încredere, ceasul cel mare. Din p?cate nu toate sufletele erau deopotriv? de o?elite. Neîncrederea în reu?it? ?i credin?a c? am apucat pe un drum gre?it ?i primejdios pentru viitorul ??rii se încuibase în sufletul colonelului Alex. Sturza, fiul lui Dimitrie Sturza ?i ginerele lui Petre Carp. Crescut într-un mediu familial cu adânci sentimente germanofile, educat în armata german?, având func?ii mari de conducere în armata român?, în ziua de 6 februarie 1917 a dezertat ?i a trecut de partea inamicului. Actul de tr?dare l-a f?cut împreun? cu locotenentul Wachmann, fiul fostului director al Conservatorului de Muzic? din Bucure?ti. Complice le-a fost locotenent colonelul Cr?iniceanu, fiul generalului Cr?iniceanu, fost ministru de r?zboi. Acesta a fost prins ?i executat. Inten?ia acestor tr?d?tori a fost ca ?i trupele comandate de ei s? treac? de partea inamicului, ceea ce nu le-a reu?it. Cu toate vicisitudinile politicii ruse?ti, armata rus? de pe frontul român se înt?rea din ce în ce mai mult cu unit??i noi, iar armata român? î?i realiza în mod lent, dar sigur, opera?iile ei de metamorfoz? ?i regenerare. În luna iunie 1917 a început preg?tirea ofensivei româno-ruse de la N?moloasa. În diminea?a zilei de 20 iulie a început un puternic bombardament de artilerie, pân? în 25 iulie, timp în care s-au aruncat asupra inamicului 220 de vagoane de proiectile. A fost cea mai mare preg?tire de artilerie de pe frontul nostru. Când mai era un singur pas de f?cut ?i anume asaltul, trupele române au primit copiile telegramelor adresate de generalul Scerbacew, de oprire a luptei, soldatul revolu?ionar rus nu mai voia s? se bat?. Astfel a fost în?bu?it? mai înainte de a se na?te ofensiva Armatei I-a de la N?moloasa. Reac?ia comandamentului suprem român a fost promt?. Cu tot succesul ob?inut de Armata a II-a în ofensiva de la M?r??ti continuarea opera?iilor militare pe frontul de la N?moloasa nu mai este posibil? din cauza situa?iei generale de pe frontul rus.

Executat? de o armat? puternic?, dispunând de avantajele ini?iativei ?i lovind du?manul prin surprindere, b?t?lia de la M?r??ti se anun?a sub cele mai frumoase auspicii ?i f?g?duia cele mai bune rezultate. Preg?tirea de artilerie a început pe 22 iulie ?i a ?inut pân? pe 24 iulie. La ora patru diminea?a s-a declan?at un asalt furibund asupra liniilor germane. Satul M?r??ti formidabil fortificat ?i transformat în întregime într-o redut? inexpunabil? a trecut rapid în mâinile românilor apoi au c?zut Dealul Poiana Înc?rc?toarea ?i Dealul Momâia. Ziua de 24 iulie se încheia cu un bilan? foarte mul?umitor. Frontul du?man fusese rupt ?i str?puns pe o l?rgime de 10 km, germanii fiind obliga?i s? se retrag? în dezordine. În plin? înaintare victorioas?, Armata a II-a prime?te fatalul ordin de suspendare a opera?iilor din cauza situa?iei generale de pe frontul rus. Rareori, o armat? victorioas? a primit o lovitur? moral? mai puternic? decât cea primit? de Armata a II-a. Dup? ?ase luni de via?? chinuit?, sus?inu?i numai de n?dejdea zilei celei mari, care a ?i sosit pentru a gusta bucuria izbândirii ?i s? fii deodat? oprit de dezer?iunea aliatului rus, era cea mai grozav? am?r?ciuine pe care ne-o sortise desf??urarea r?zboiului nostru, atât de darnic în decep?ii de tot felul. Totu?i, s-a revenit asupra ordinului, dându-i posibilitatea lui Averescu s? poat? executa urm?rirea. În scurt timp românii au eliberat Soveja, Ruc?reni, Dragoslavele, Negrile?ti, centre str?vechi ale Vrancei, iar dup? câteva zile ocup? dealul Baba Maria, satul ?ope?ti, valea Putnei, ?i Bârse?ti. Armata a II-a român? repurtase o biruin?? str?lucit?. Frontul du?man fusese sf?râmat pe o lungime de 30 de km ?i împins pe o adâncime de 20 km, iar 30 de localit??i fuseser? recucerite de români. Între timp înfrângerea ru?ilor se transformase în dezastru, la 19 iulie 1917, frontul rus din Gali?ia era rupt la Zloczow, iar peste cinci zile, la 24 iulie, ziua izbânzii de la M?r??ti, Tarnopolul c?dea în condi?ii care aruncau, pentru întâia oar?, un v?l de ru?ine peste armata revolu?ionar? ruseasc?. Armata rus? era în plin? descompunere, puterea militar? rus? se pr?bu?ea, unit??i militare întregi dezertau. În aceast? situa?ie, germanii pl?nuiesc cucerirea Moldovei. Marea ofensiv? proiectat? de germani avea s? se desf??oare în dou? b?t?lii: b?t?lia de la M?r??e?ti ?i b?t?lia de la Oituz. În seara zilei de 5 august, Mackensen p?r?sea Bucure?tiul ca s? ia, personal conducerea b?t?liei ce spera s?-i dea Moldova ?i Basarabia.

În noaptea de 5-6 august 1917 artileria german? începu un puternic bombardament asupra pozi?iilor române?ti, dup? care asaltul germanilor a fost furibund. For?ele ruse?ti erau spulberate, asistam la cel dintâi act de la?itate s?vâr?it de trupele ruse?ti pe frontul român. Victoria germanilor p?rea iminent?. Alarma?i de dezastrul de pe front, chiar în timpul luptelor unit??ile române?ti au umplut golul l?sat de ru?i. Mare?alul Mackensen cuprindea cu privirea câmpul b?t?liei ?i-?i f?cea iluzii c? victoria nu-i putea sc?pa, chiar în ziua de 6 august, dar când i-a v?zut pe români cum lupt?, în amurgul însângerat, gloriosul mare?al ?i-a citit limpede apusul propriei sale faime de militar care nu cunoscuse pân? atunci înfrângerea. B?t?lia de la M?r??e?ti a continuat pân? în ziua de 21 august ?i s-a terminat cu victoria categoric? a for?elor române?ti. De multe ori du?manul a reu?it s? str?pung? liniile române?ti, dar de fiecare dat? s-au lovit de eroismul solda?ilor români, au fost 61 de contraatacuri care au produs germanilor pierderi considerabile. În aceste zile crâncene de lupte, Mackensen ?i-a g?sit formula tactic?, ce spera s?-i aduc? victoria, evitarea românilor ?i atacarea ru?ilor, dar de fiecare dat? românii ap?reau ca din p?mânt ?i b?gau groaza în germani. În multe situa?ii solda?ii români ataca?i cu gaze, î?i leap?d? bluzele, î?i azvârle c??tile de metal, r?ma?i în c?m??i cu mânecele suflecate, înegri?i de gaze ?i cu capetele goale, ei de reped asupra du?manului. Germanii surprin?i de nea?teptata apari?ie fug îngrozi?i crezând c? sunt solda?i africani.

B?t?lia de la M?r??e?ti a fost, prin durata, propor?iile ?i intensitatea ei, cea mai mare b?t?lie care s-a dat pe frontul românesc în decursul r?zboiului mondial. Singura b?t?lie de pe Neajlov ?i Arge? ar putea s?-i fie comparat? ca întindere de front ?i ca num?r de unit??i participante. Pentru noi, Românii, care am f?urit victoria cu priceperea comandan?ilor, cu vitejia ?i sângele îmbel?ugat v?rsat al trupelor, M?r??e?tii vor r?mâne pagina cea mai str?lucit? a marelui nostru r?zboi na?ional. Biruin?a de la M?r??e?ti a stârnit admira?ia în rândul alia?ilor ?i a avut un puternic ecou peste hotarele ??rii. Numeroase personalit??i politice ?i militare, ziare, posturi de radio, coresponden?i de r?zboi au subliniat eroismul osta?ilor români. Cu M?r??tii ?i M?r??e?tii luam iar??i loc, cu fruntea sus, în rândul prietenilor ?i alia?ilor no?tri. Ultima mare b?t?lie pentru cucerirea Moldovei de c?tre germani, a fost cea de la Oituz. Ofensiva austro-german? a început în ziua de 8 august cu un bombardament violent asupra liniilor ocupate de ru?i. La începutul b?t?liei s-a observat c? aceasta lua un curs din ce în ce mai primejdios pentru noi, deoarece inamicul dispunea, aici de for?e covâr?itoare, care întreceau cu mult puterea de rezisten?? a armatei noastre. De aceea Marele Cartier Român a hot?rât regruparea for?elor noastre. Rând pe rând în atacurile de la Cire?oaia ?i Co?na trupele române au ie?it victorioase, iar la 22 august 1917 s-a confirmat izbânda puterii de rezisten?? a solda?ilor români. Marele plan strategic al germanilor s-a pr?bu?it în august 1917 în cel mai complet e?ec. Cle?tele celor dou? armate austro-germane, care trebuia s? opereze în Moldova, z?cea la p?mânt cu bra?ele sf?râmate. La M?r??ti, M?r??e?ti ?i Oituz, soldatul român a reu?it s? z?d?rniceasc? marele plan strategic al du?manului, a salvat Moldova de catastrofa invaziei ?i a ocupa?iei inamice ?i a adus o nou? consacrare gloriei armatei române, cu pre?ul sângelui v?rsat pe câmpul de lupt?.
- Va urma -

footer