Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Ioan Galdea   
Duminică, 24 Aprilie 2016 20:13

Primul R?zboi Mondial în România, art-emisConcomitent cu luptele de la Câmpulung, grupul generalului Staabs ataca trec?toarea Predealului ?i drumurile vecine cu ea. Aici s-au dat lupte sângeroase, Predealul a fost ras de pe fa?a p?mântului, au fost transformate în ruine gara din Predeal, vila lui Br?tianu - primul ministru al ??rii, „principalul vinovat pentru intrarea României în r?zboi împotriva austroungarilor ?i germanilor". Doi ani mai târziu îns?, b?rbatul de stat român declara: „Am avut o cas? ?i, al?turi de ea, o frontier?. S-a pr?p?dit casa, dar s-a dus ?i frontiera!" Timp de zece zile, de la 13 pân? la 23 octombrie, cu tot potopul distrug?tor, rev?rsat din gurile monstruoaselor mortiere, Predelul n-a putut fi luat. Solda?ii români au luptat ca ni?te viteji zile de-a rândul, cu fa?a întoars? spre Ardeal. În perioada 15-20 octombrie, germanii au încercat str?pungerea în trec?torile Bratocea ?i Buz?u, dar bariera de piatr? ?i de fier, pe care o opuneau românii în mun?ii lor, era intact?. Falkenhayn întoarse ochii mai spre dreapta, pe valea Oltului. Comandantul grupului care ap?ra valea Oltului era generalul Praporgescu, un soldat de elit?, cu frumoase însu?iri suflete?ti ?i profesionale. O mare nenorocire s-a întâmplat în ziua de 13 octrombrie, când generalul Praporgescu f?cea o inspec?ie pe în?l?imea Co?i, apoi pe valea Câineni c?zu din întâmplare un obuz lâng? grupul ofi?erilor ?i lovi mortal pe general. Comanda grupului de la Olt a fost încredin?at? generalului Petala. În ziua de 16 octombrie inamicul începe ofensiva împotriva frontului român. S-au dat lupte grele pe Pietrosul ?i Veveri?a, în Valea Topologului pân? în 21 octombrie. Încercarea grupului Krafft de a for?a trecerea pe la Olt se terminase ?i ea cu un e?ec pentru vr?jma?i. Podul de la Câineni a fost aruncat în aer ?i ?oseaua s-a stricat în cursul luptelor. Str?pungerea pe drumul cel mai scurt nu-i reu?ise inamicului, el va încerca acum pe drumul cel mai lung, în sectorul Jiului, ap?rat de Armata I-a. În locul generalului Culcer, comanda Armatei I-a a fost încredin?at? generalului Dragalina. În ziua de 25 octombrie generalul Dragalina pleac? pe front pentru a-i îmb?rb?ta pe solda?i. O patrul? inamic? s-a apropiat de ma?ina generalului ?i a deschis focul, generalul fiind lovit la bra?. Evacuat, pansat ?i operat prea târziu, el moare în spitalul din Palatul Regal din Bucure?ti în ziua de 9 noiembrie 1916. Era dup? generalul Praporgescu al doilea general c?zut pe câmpul de onoare. Luptele din Valea Jiului s-au încheiat în ziua de 27 octombrie cu victoria românilor. Biruin?a de la Jiu a hot?rât pe moment, nu numai soarta unei b?t?lii ?i a unui ora?, ci soarta r?zboiului ?i a ??rii.

B?t?lia de la Jiu este, dup? cea de la Oituz, a doua mare victorie pe care Românii au câ?tigat-o împotriva puternicului du?man. Înfrângerea de la Jiu încheie ?irul celei dintâi sfor??ri f?cute de vr?jma? pentru a pune mâna pe trec?tori. Ofensiva început? de Falkenhayn ?i de Arz la 11 octombrie, se sfâr?e?te la 28 octombrie cu un fiasco total. Cu o experien?? în plus Falkenhayn se preg?tea pentru a doua b?t?lie a trec?torilor. La 10 noiembrie a început a doua b?t?lie de la Oituz. Luptele au continuat pân? la 18 noiembrie 1916, dar izbânda a fost de partea românilor. În sectorul Bratocea-Buz?u luptele s-au dat în perioada 31 octombrie - 9 noiembrie, dar inamicul nu a reu?it s? str?pung? frontul român. La 10 noiembrie generalul Morgen a început b?t?lia de la Câmpulung. Concomitent inamicul atac? pe Valea Prahovei din 26 octombrie pân? la sfâr?itul lunii noiembrie f?r? a reu?i s? str?pung? frontul român. La 10 noiembrie generalul Morgen a început b?t?lia de la Câmpulung. Trupele române se retrag înspre Târgovi?te, iar inamicul într? în ziua de 29 noiembrie în Câmpulungul evacuat de români. Timp de 45 de zile, un inamic puternic, bine înarmat ?i special echipat, s-a epuizat în sfor??ri sterile, f?r? s? reu?easc? a sparge zidul de stânc? pe care i-l opuneau piepturile române?ti. În timpul aceasta, grupul Krafft se înt?rise considerabil prin ajutoarele sosite, pe când frontul român care se întindea pe o suprafa?? foarte mare, se sub?iase mult. Sprijinit pe aceast? superioritate de efective, dispunând de trupe excelente ca alpinii bavarezi ?i austrieci, perfect preg?tite pentru r?zboiul în mun?i, cu o artilerie formidabil?, primind ?i automobile blindate ?i mortiere de calibru mare, Krafft reîncepe a doua ofensiv? din Valea Oltului în 24 octombrie. Cu toat? rezisten?a eroic? a trupelor române, la sfâr?itul lunii noiembrie Valea Oltului a ajuns în mâna germanilor. Au trecut dou? luni din ziua în care Falkenhayn pornise b?t?lia de la Sibiu, care trebuia s?-i deschid? îndat? pasul Turnul Ro?u ?i drumul Oltului. I-au trebuit îns? dou? luni de lupte grele, pentru ca solda?ii Kaiserului german s? poat? trece în toat? voia pe vechiul drum str?b?tut de atâtea armate cotropitoare. Oltul, care de-a lungul veacurilor a r?sfrânt în apele sale, rând pe rând, aquilele romane, pana?ele ungurilor, iataganele turce?ti, iar acum oglindea coiful cu ?epu?e ale germanului, love?te mai n?valnic „zidul vechi al m?n?stirii" Cozia ?i poveste?te umbrei sfinte istoria trist? a neamului care-?i preg?te?te în?l?area prin jertf? ?i durere. Dup? mai bine de cinci veacuri, treceau din nou pe Valea Oltului solda?i din neamul acelora, care luptaser? ca tovar??i de arme, al?turi de o?tenii români. Cavalerii lui Frederic de Zolern, îmbr?ca?i în armuri ?i cu crucea pe piept, veniser? la 1396, într-un avânt de jertfire, s? apere cre?tin?tatea, la Nicopole, al?turi de floarea nobilimii franceze ?i de o?tenii lui Mircea, împotriva semilunei ce se în?l?a cotropitoare. Iat? c? în 1916, acum o sut? de ani, mirosind prad? bogat?, veneau lacomi s? sugrume pe str?nepo?ii fo?tilor lor camarazi de arme, care î?i ap?rau ?ara ?i neamul. Vremea schimb? sufletele popoarelor, ca ?i pe ale indivizilor.

Intrând în str?vechea capital? a celor dintâi Basarabi comandantul german, din ordinul Kaizerului, a depus o coroan? pe mormântul Regelui Carol, în catedrala din Curtea de Arge?. Trei zile mai târziu, avangardele grupului Krafft intrau în Pite?ti. Comandamentul german preg?tea concomitent cu luptele de pe Olt o nou? ofensiv? în stil mare, cu o metod? ?i minu?iozitate catacteristic german? pe Valea Jiului. Comanda întregului grup, cu un total de peste 80.000 de militari, cea mai impozant? for?? care operase pân? acum pe frontul carpatic, a fost încredin?at? generalului Kühne. Concentrarea formidabilei armate a lui Kühne se f?cuse cu atâta discre?ie, încât ai no?tri au fost lua?i prin surprindere. În ziua de 11 noiembrie, un uragan de foc s-a dezl?n?uit din gurile a peste 250 de tunuri, de toate calibrele, asupra pozi?iilor române?ti. Cu asemenea for?e Falkenhayn reu?ise s? rup? linia frontului român, ?i s? str?pung? Valea Jiului. În situa?ia critic? în care se aflau românii, au conceput b?t?lia de la Târgu Jiu din 16-17 noiembrie. Desf??urat? în condi?ii de total? inferioritate, am fost învin?i, iar puhoiul german înainta pe teritoriul Olteniei, la 21 noiembrie inamicul ocupa Craiova. P?mântul Olteniei, ?inutul românismului celui mai vechi, mai curat ?i mai mândru, obâr?ia energiilor române?ti, primea cel dintâi insulta copitelor cailor n?v?litorului. Catastrofa României începuse. La Jiu se produsese sp?rtura, iar la Olt, z?gazul abia se mai ?inea. În aceast? situa?ie România a solicitat ajutor de la alia?i. Ace?tia au promis multe, dar în realitate ajutorul rus se l?sa a?teptat. Br?tianu, cu mult? am?r?ciune, exprima reprezentantului rus urm?rile fatale ale inac?iunii trupelor ruse. Zece corpuri de armat? ruse?ti st?teau cu arma la picior, f?r? a interveni în lupte. Ideea ruseasc? a triumfat, ei solicitau sacrificarea teritoriului românesc în interesul desf??ur?rilor strategice viitoare, necesitate de opera?iile r?zboiului european. Armata român? va trebui s? apuce pe drumul calvarului s?u. La 23 noiembrie inamicul a ocupat ora?ul Caracal apoi ora?ele Râmnicu Vâlcea, Slatina, iar pe 27 noiembrie linia Oltului c?zuse, invazia du?man? î?i urma cursul, nestânjenit? de niciun obstacol serios.

Unul din cele mai impresionante acte ale tragediei române a avut loc dincolo de Olt, unde odiseea grupului de la Cerna a r?mas în istorie. Acest grup dând dovad? de un eroism demn de subliniat, ?i-a f?cut datoria ap?rând ora?ul Turnu Severin, învingându-i pe unguri ?i pe austrieci. R?mas izolat, fiind înconjurat din toate p?r?ile de du?mani, a ajuns un deta?ament „fantom?", ?i-a început aventura retragerii printre inamic pentru a face jonc?iunea cu trupele române, sfâr?ind cu capitularea. Ideea atac?rii simultane a României din dou? direc?ii, dinspre nord, peste Carpa?i ?i dinspre sud, peste Dun?re, era ideea ini?ial? ?i fundamental? a planului strategic german. Planul fusese elaborat de Marele Cartier German, dup? b?t?lia de la Bra?ov, din 8 octombrie. Erau cele dou? lame ale unei foarfece, care se apropiau, retezând bucata dinapoia lor. În diminea?a zilei de 23 noiembrie, pe o cea?? foarte dens?, ce acoperea fluviul ?i malurile, germanii au început trecerea Dun?rii. Primele subunit??i au trecut neobservate în b?rci, realizând un cap de pod provizoriu, iar a doua zi a fost construit podul de pontoane între ?istov ?i Zimnicea, pe care au trecut coloane nesfâr?ite, în sunetele muzicilor ?i sub ochii mare?alului Mackensen. Germani, honvezi unguri, bosniaci, turci, bulgari se rev?rsau ca un puhoi cotropitor asupra satelor ?i ogoarelor române?ti. Invazia du?man? n?p?dea acum ?ara din trei p?r?i. Cercul de foc al puternicului du?man se srângea din ce în ce împrejurul armatei române epuizate. Ea trebuia s? lupte în acela?i timp în mun?i cu fa?a spre nord, la Olt cu fa?a spre vest ?i acum ?i la Dun?re cu fa?a spre sud, ceea ce era imposibil. Din acela?i loc, pe unde acuma se ridica sabia amenin??toare a du?manului, cu aproape 40 de ani în urm? se ridicase un glas tremur?tor: „Vino în ajutor, treci Dun?rea pe unde vrei, în ce condi?ii vrei; turcii ne pr?p?desc; cauza cre?tin?t??ii e pierdut?!" Era vocea marelui duce Nicolae, generaslissimul armatelor ruse?ti, încol?ite de Osman Pa?a la Plevna, amenin?ate s? fie aruncate în Dun?re; el implora de la domnitorul Carol al României mâna de ajutor salvatoare. Românii luptaser?, ru?ii au fost salva?i, Bulgaria a fost eliberat? ?i... Basarabia furat?! Mai târziu cu 39 de ani, prin acela?i loc, hoarda cotropitoare în care lucesc, pline de ur?, privirile robului eliberat cot la cot, cu c?l?ul lui de ieri, p??e?te pe p?mântul românesc. Dar de ast? dat? glasul României sun? în de?ert. Marele aliat î?i avea socotelile lui misterioase. Ajutorul lui vine târziu, slab, ?ov?ielnic. Eram singuri în ceasul primejdiei grele.

Inamicul înainta pe teritoriul României pe mai multe direc?ii. Dup? Zimnicea au fost ocupate Alexandria, Dr?g?ne?ti, Vedea, iar în 27 noiembrie a fost ocupat ora?ul Giurgiu. Bulgarii s-au comportat în Giurgiu ca ni?te barbari, s-au n?pustit asupra caselor ?i avutului locuitorilor, magazinele ?i casele au fost jefuite, apoi a venit rândul u?ilor, ferestrelor ?i a tot ce se putea demonta, toate acestea fiind transportate în Bulgaria. Cum toate acestea n-ar fi fost de ajuns, bulgarii au bombardat cu s?lb?ticie ora?ul transformându-l în ruine. Ceea ce mai r?m?sese de pe urma bombard?rii, a fost transformat în cenu?? de pe urma incendierii de c?tre bulgari. Giurgiul era complet distrus datorit? banditismului bulg?resc. Situa?ia României ap?rea disperat?. Trei luni dup? declararea r?zboiului sfânt pentru eliberarea fra?ilor lor oprima?i, românii se g?seau pe propriul teritoriu invadat ?i dinaintea du?manului puternic ?i neîndur?tor, setos de r?zbunare ?i lacom dup? prad?. Românii nu mai puteau opune decât trupe în retragere, decimate, obosite ?i cu moralul sc?zut, plecând capul în fa?a fatalit??ii inexorabile. Comandamentul armatei române a hot?rât s? nu considere r?zboiul ca pierdut, ci s? încerce o suprem? sfor?are pentru înfrângerea inamicului ?i salvarea Bucure?tilor. Marea b?t?lie pentru ap?rarea Bucure?tilor se va da, de-a lungul liniei Arge?ului, în plin? câmpie; ac?iunile cele mai importante vor avea loc în ?inutul dintre Arge? ?i afluentul s?u Neajlovul. Este b?t?lia de pe Arge? ?i Neajlov, zis? ?i b?t?lia pentru Bucure?ti. Conducerea opera?iunilor marii b?t?lii a fost încredin?at? generalului Constantin Prezan. De soarta b?t?liei care începe în ziua de 29 noiembrie, depindea soarta neamului.

Inamicul dispunea de for?e redutabile. Cele trei armate, Krafft, Kühne ?i Kosch la care se ad?ugau ?i alte grupuri, divizii ?i brig?zi, au trecut în subordinea mare?alului Mackensen, devenit comandant al tuturor for?elor du?mane. Românii din nou au cerut ajutor de la alia?i. Francezii se al?tur? ?i ei românilor ?i solicit? ru?ilor s? intervin?, dar degeaba. În fa?a puhoiului inamic, românii f?r? ajutorul promis au luptat eroic la C?lug?reni, lâng? Neajlov ?i pe Arge?, dar în cele din urm? au fost impresura?i din toate p?r?ile de c?tre inamic, fiind nevoi?i s? se retrag?. Este greu de explicat motivele care f?ceau pe ru?i s? lase pe români s? fie învin?i, l?sându-i singuri în toate luptele din Muntenia. B?t?lia de pe Neajlov ?i Arge? a fost cea mai mare b?t?lie care s-a dat în prima perioad? a r?zboiului nostru, fiind considerat? printre marile lupte date în cursul Primului R?zboi Mondial. În aceast? mare b?t?lie a trebuit s? ?inem piept, în câmp deschis, armatelor a patru ??ri: Germania, Austro-Ungaria, Turcia ?i Bulgaria, superioare nou? ca num?r ?i ca putere militar?, comandate de doi ilu?tri mare?ali Mackensen ?i Falkenhayn pe care îi avea cea mai puternic? ?i mai bine organizat? dintre armatele europene.

Se cuvine cea mai vrednic? cinstire eroilor care au luptat ?i c?zut pe Neajlov ?i pe Arge?. Din p?mântul, îngr??at cu trupurile ?i cu sângele lor, avea s? creasc? floarea recuno?tin?ei unui popor liber ?i unit. Înfrângerile suferite de armata român? se explic? ?i prin faptul c? Germania a mutat pe frontul român centrul de greutate al r?zboiului. Pe frontul român, du?manul a concentrat în noiembrie 1916, 40 de divizii ?i 6 brig?zi din toate punctele de vedere superioare nou?, la care se adaug? inac?iunea ru?ilor. A?a se explic? de ce la 6 decembrie a c?zut Bucure?tiul, iar la 12 decembrie, Wilhelm II a lansat, în numele Puterilor Centrale, celebrul manifest de pace, redactat pe un ton arogant. Germanii au dat r?zboiului cu România o importan?? vital?, prada era bogat? ?i u?oar?, românii fiind azvârli?i aproape necugetat în ghiarele hr?p?re?e ale celui mai redutabil dintre du?mani. În tot timpul campaniei din 1916, Rusia a fost de rea credin??. La Curtea din Petrograd dominau sentimentele germanofile ?i inten?ia de a preg?ti o pace separat? cu Germania. Pretextul care s? justifice aceast? tr?dare fa?? de cauza comun? a alia?ilor, trebuia s? fie dezastrul militar al românilor, care s? nu ating? direct Rusia. Marele Cartier Român, care s-a mutat la Buz?u, a decis retragerea general? a armatei române în Moldova. Retragerea armatei române, dup? b?t?lia de pe Neajlov ?i Arge?, constituie episodul cel mai dureros din întreaga campanie a anului 1916. Condi?iile în care s-a efectuat retragerea au fost deosebit de tragice ?i suferin?ele impuse armatei au fost aproape supraomene?ti. Retragerea a costat mai multe victime decât cele trei luni de lupte ce au precedat-o. Dup? retragere, la cererea alia?ilor s-a decis distrugerea tuturor instala?iilor industriei petrolifere din Prahova ?i din jude?ele vecine. Magaziile ?i hambarele înc?rcate cu grânele strânse cu sudoarea ??ranului se prefac în mormane de t?ciuni ?i cenu??, se arunc? în aer arsenalele, pulber?rii ?i depozite militare. Se pr?bu?esc m?re?ele poduri de peste ape, ridicate cu atâta trud? ?i cheltuial?, se nimice?te tot avutul ??rii, în urm? r?mâne pustiu ?i jale.

Inamicul a h?r?uit în permanen?? armata român?. În zilele de 8-11 decembrie a avut loc b?t?lia de pe Cricov, în care generalul Averescu a ?inut piept invadatorilor pentru a se crea condi?ii favorabile execut?rii retragerii. Ultima mare b?t?lie din perioada retragerii a avut loc la Râmnicu S?rat în prioada 22-27 decembrie. Prin victoria de la Râmnicu S?rat s-au putut retrage românii spre nord, iar ru?ii se deplasau spre sud. La 14 decembrie, ru?ii au început retragerea de pe frontul dobrogean, urm?ri?i îndeaproape de bulgari, iar Delta Dun?rii se g?sea într-o situa?ie deosebit de grav?. La 22 decembrie a început b?t?lia de la Ca?in, în aceea?i zi cu b?t?lia de la Râmnicu S?rat, ?i a ?inut pân? la 31 decembrie. În cele 10 zile de lupte violente, date de ambele p?r?i cu mari pierderi ?i cu mari suferin?e, pe ploi toren?iale, viscole ?i z?pezi, într-o regiune dintre cele mai grele de str?b?tut, frontul român fusese împins în partea de sud a Vrancei. Inamicul încerca s? cad? în spatele ?i în flancul pozi?iilor româno-ruse de la Foc?ani ?i Siret. B?t?lia de la Ca?in a continuat mai departe, dar ca un sector al marii b?t?lii de la Foc?ani ?i Siret. Dup? luptele de la Foc?ani, Siret ?i Pralea, înaltul comandament german al trupelor din România a dat ordinul de intrare în pozi?iile de defensiv?. Repaosul, atât de indispensabil pentru amândou? p?r?ile, începe la mijlocul lunii ianuarie.
- Va urma -

footer