Revista Art-emis
Genocidul armenilor PDF Imprimare Email
Vladimir Ro?ulescu   
Miercuri, 20 Aprilie 2016 13:18

Genocidul armenilor, art-emisGenocidul armenilor de la începutul secolului al XX-lea poate fi denumit Holocaustul, Shoahul armenilor. Metodele de exterminare a armenilor fiind relativ similare cu cele aplicate evreilor în timpul celui de-al Doilea R?zboi Mondial, deosebirea dintre cele dou? „Holocausturi" const?, conform principiilor lui Stalin în „statistic?". P?strând propor?iile „Holocaustul Ro?u" aplicat românilor dup? marea tr?dare na?ional? de la 23 august 1944 ?i ocuparea României de c?tre trupele sovietice poate fi al?turat - f?r? nicio exagerare sau eroare - celor dou?, amintite. Incorect, condamnabil ?i repetabil, ast?zi, ca ?i oricând, faptele se „cânt?resc" cu balan?e diferite, condi?ionate de interesele politice sau conjuncturale, nu dup? realitatea faptelor. Istoria ?i evenimentele pe care le tr?im dovedesc f?r? urm? de t?gad? comiterea de acte criminale similare. Doar formele de aplicare difer?. (Ion M?ld?rescu)

Excesele rasismului, cultul violen?ei ?i tenebrele fundamentalismului religios au marcat tragic, dintr-un cap?t în altul, secolul al XX-lea. Un secol, altminteri, considerat al „ra?iunii", al „progresului", „vitezei" sau „?tiin?ei". Culminând cu Shoahul ?i cu Gulagul, cele dou? aripi n?cl?ite în sânge ale celei mai cumplite apocalipse inventate de oameni împotriva oamenilor ?i care au mutilat ireversibil fa?? contemporaneit??ii, crimele masive ?i sistematice - genocidul împotriva armenilor - (ce poate fi etichetat, f?r? a gre?i drept Shoahul armenilor - n.n. I.M.) deschideau secolul în nota unei sumbre prevestiri.

Preludiul

Începutul secolului ?i al perioadei constitu?ionale a fost, în Turcia, dominat de o dezbatere politic? al c?rui cuvânt-cheie era otomanismul. Pentru „Junii Turci" (partid politic reformator creat în 1889), acest cuvânt acoperea, înc? de la origini, no?iunea de unificare cultural? a ??rii sub stindardul turcismului ?i al unui Islam reînnoit, prin dispari?ia particularit??ilor na?ionale în creuzetul unui stat modernizat. În sânul „proteja?ilor" (?i, cu prec?dere, al armenilor), otomanismul însemna, înainte de orice, accesul la un statut de egalitate, dispari?ia ?i repararea nedrept??ilor trecute ?i construirea unei societ??i democratice mai laice, în care diferen?ele confesionale, cu tot cortegiul lor de inegalit??i de exprimare, s? fie suprimate. Interesant este faptul c?, ?i într-o accep?ie, ?i în celalalt?, conceptul p?rea s? fie singur? solu?ie susceptibil? s? salveze ?i idealurile comunit??ii majoritare, ?i pe cele ale minorit??ilor. Punerea în opera a acestui deziderat, perfect realist? din perspectiva constitu?ional?, echivala îns?, pentru Junii Turci, cu r?sturnarea raportului de for?e în cadrul Imperiului Otoman ?i cu modificarea unei reguli a jocului deja veche de 500 de ani. Dilema este perfect rezumat? de Mehmet Talaat, în fa?? unei reuniuni de la Salonic a membrilor partidului: „?ti?i prea bine c?, potrivit termenilor Constitu?iei, egalitatea între musulmani ?i ghiauri este asigurat?, dar pricepe?i cu to?ii la fel de bine c? acest ideal este irealizabil. Trecutul nostru istoric ?i sentimentele a sute de mii de musulmani, dar ?i cele ale ghiaurilor în?i?i ridic? o barier? de netrecut în calea stabilirii unei egalit??i reale... Nu poate fi deci vorba despre egalitate, cât? vreme nu vom realiza otomanizarea Imperiului..." Potrivit ambasadorului britanic la Istanbul din acea perioada, lucrurile sunt mai simple decât par: „În mintea lor, otoman înseamn? turc, iar otomanizarea presupune o omogenizare for?at?, prin care toate elementele neturcesti sunt topite într-un mortar turcesc"

Masacrele din Cilicia

„Junii Turci", care au luptat um?r la um?r al?turi de militan?ii armeni împotriva regimului sultanului Abdul Hamid, de la care au preluat puterea în 1908, ?tiau c? singur? op?iune a fo?tilor tovar??i de arme clandestini era „edificarea unui stat de drept". Gustul pentru lupta din umbr?, susceptibilitatea care hr?nea cultur? revolu?ionar?, recursul la grupuri paramilitare fanatizate r?mân îns? dominante în sufletele celor ajun?i acum în centrul vie?ii politice. Liderii „Junilor Turci" sunt convin?i de culpabilitatea armenilor, de ambi?ia lor de a fonda un nou regat armean, acuza?ie care revine frecvent pe buzele a numero?i responsabili turci înainte, în timpul ?i dup? masacrele din Cilicia. Anterioare unor legi asupra presei ?i „a libert??ii de asociere" (care au fost definitiv adoptate în toamna anului 1909), aceste evenimente au avut loc într-un context de pace, sub ochii unor observatori exteriori, ai unei opinii publice critice, deci în condi?ii documentare cât se poate de favorabile consemn?rii obiective a procesului (lucru care, aten?ie, nu se va întâmpl? ?i în cazul genocidului împotriva armenilor, din 1915-1916). Valul de violen?? care a lovit întreag? Cilicie începând cu 14 aprilie 1914 nu a avut, prin urmare, caracterul unei mi?c?ri spontane, în ciuda aparen?elor. Ordinul de atac fusese dat nu se ?tie exact de c?tre cine, dar senza?ia de foc încruci?at era prea ap?s?toare c? s? lase loc de interpret?ri binevoitoare la adresa puterii trucesti. Iat?, consemnat în termeni literari de c?tre marele scriitor francez de origine libanez? Amin Maalouf, începutul evenimentelor din Adana, principalul ora? din zona Ciliciei ?i locul unde au fost înregistrate cele mai multe crime colective: „Mul?imea devastase mahalaua armeneasc?. O prefigurare a ceea ce avea s? se întâmple, ?ase ani mai târziu, pe o scar? mult mai larg?. Groz?venia începuse îns? de pe-acum. Sute de mor?i. Sau poate mii. Nenum?rate case pârjolite. Mul?imea î?i îndese?te rândurile, iar r?cnetele nu contenesc s? sporeasc?. Atunci apare un deta?ament al armatei. Un ofi?er, doar unul, ?i înc? foarte tân?r, înso?it de o mâna de oameni. Îns? apari?ia lor impresioneaz?. C?lare, ?an?o?, comandantul schimb? câteva vorbe cu capii r?scula?ilor..." În Adana, dar ?i în Hadjin, Sis, Zeitun, Alep ?i-au l?sat via?? circa 30.000 de armeni, iar trupele constitu?ionale otomane au participat la masacru. M. Pichon, ministrul francez al afacerilor externe, va condamn? acest act în plenul Adun?rii Na?ionale din 17 mai 1909: „Din p?cate, trupele care fuseser? trimise s? previn? ?i s? reprime atentatele au participat, dimpotriv?, la ele. Faptele au fost a?a cum spun".

Co?marul unei na?iuni

Pe 1 noiembrie 1914, dup? ce fusese solicitat de Germania înc? din luna august, Imperiul Otoman intr? în Marele R?zboi al?turi de Puterile Centrale. Se deschid noi fronturi. Cea de-a treia armata otoman?, p?truns? f?r? preg?tire logistic? prealabil? în Transcaucauzia, este zdrobit? în 1915. Conduc?torii Comitetului pentru Uniune ?i Progres, constituit de „Junii Turci" (C.U.P.) hot?r?sc s? profite de ocazia r?zboiului c? s? rezolve definitiv (adic? prin exterminare) „problema armeneasc?" („ermeni sorunu"). Anima?i de o ideologie na?ionalist? panturceasca, ei v?d în armeni un obstacol major în calea unific?rii etnice din Anatolia ?i a expansiunii otomane în ??rile de limba turc? din Asia Central?. Justificarea oficial? men?ioneaz? „dezert?rile armenilor, care au avut loc în anumite regiuni" (dezert?ri în parte reale, dar cauzate de condi?iile impuse cre?tinilor în cadrul armatei turce?ti) ?i, cu prec?dere, r?zmeri?ele ?i „actele locale de rezisten??". Cazul cel mai r?sun?tor, cel al ora?ului Van, va fi prezentat de guvernul turc c? o veritabil? revolu?ie, versiune dezmin?it? de toate rapoartele martorilor italieni, germani ?i americani (consuli, misionari, înv???tori...), care explicau luarea de pozi?ie a armenilor prin faptul c? ace?tia organizaser? o defensiv? pentru a feri ora?ul de un masacru. În februarie 1915, mini?trii cabinetului turc de r?zboi, în frunte cu Talaat Pa?a, pun la punct în secret un plan de exterminare care va fi executat în lunile urm?toare. Oficial, acesta este prezentat c? un transfer departe de front al popula?iei armene?ti, pe care guvernul o acuz? de colaborare cu du?manul rus. De fapt, deportarea nu face decât s? acopere opera?iunea de distrugere total? a armenilor din Imperiu. Prima m?sur? este dezarmarea solda?ilor armeni înrola?i în armata otoman?. Folosi?i la munci de amenajare a drumurilor, ei sunt elimina?i, în grupuri mici, de-al lungul anului 1915. Afla?i în c?utarea unor probe care s? documenteze complotul armenesc, „Junii Turci" recurg la o serie întreag? de perchizi?ii ?i arest?ri, care lovesc, în primul rând, intelectualii ?i notabilit??ile armene din Constantinopol. Aresta?i în cursul zilelor de 24 ?i 25 aprilie, ace?tia sunt deporta?i ?i apoi uci?i (cifre estimate: între 500 ?i 600 de mor?i). Acest eveniment constituie, practic, punctul de declan?are a genocidului.

Distrugerea popula?iilor armene?ti are loc în dou? faze succesive: din luna mai pân? în iulie 1915 în spa?iul a ?apte provincii orientale din Anatolia (Erzurum, Van, Bitlis, Diarbakir, Kharput, Sivas ?i Trapezunt), unde tr?iau aproximativ un milion de armeni, mai mult sau mai pu?in apropia?i de teatrul opera?iunilor de r?zboi; ?i la sfâr?itul lui 1915 în celelalte provincii ale Imperiului, îndep?rtate de front, ceea ce face complet lipsit? de fundament acuza?ia de colaborare cu du?manul. În provinciile orientale, opera?iunea se desf??oar?, parc?, dup? un singur scenariu:
- perchezi?ii în casele notabilit??ilor civile ?i religioase; arestarea acestora; torturarea lor, cu scopul de a le face s? m?rturiseasc? un pretins complot ?i dosirea de arme ?i muni?ie; publicarea unui ordin colectiv de deportare;
- separarea b?rba?ilor, care, lega?i în grupuri mici, sunt executa?i la marginea localit??ilor; evacuarea întregii popula?ii armene?ti, care este repartizat? în convoaie de femei, copii ?i b?trâni ce p?r?sesc ora?ele la intervale regulate, f?r? dreptul de a-?i lua bagaje; r?piri de femei ?i de copii, care sunt apoi du?i în case musulmane;
- decimarea regulat? a convoaielor de c?tre jandarmii îns?rcina?i s? le escorteze sau de c?tre bande de kurzi.

În sate, departe de ochii oric?ror martori, sunt uci?i pe loc to?i armenii, cu excep?ia câtorva femei ?i copii. În restul Imperiului, procesul este mai lent ?i ia formele deport?rii. Convoaiele sunt c?rate pe calea ferat? pân? în Alep, Siria, de unde o direc?ie general? a deporta?ilor le expediaz? pe dou? axe: spre sudul Siriei, în Liban sau Palestina (o parte a acestor grupuri va izbuti s? supravie?uiasc?), ori spre est, de-a lungul Eufratului, unde sunt improvizate adev?rate lag?re de exterminare. În iulie 1916, grupurile ajunse la Deir ez-Zor sunt trimise în deserturile Mesopotamiei, unde membrii lor fie mor de sete, fie sunt uci?i în grupuri mici. Doar o treime dintre armenii Imperiului au supravie?uit: cei care locuiau la Constantinopol sau la Smirn? (?i care nu puteau fi suprima?i de fa?? cu martori), persoanele r?pite ?i cele stabilite în Van, salvate de înaintarea trupelor ruse?ti.

Fapte ?i cifre

Acest prim genocid al secolului al XX-lea s-a soldat cu moartea a 1.200.000 de armeni (în func?ie de surse, cifrele oscileaz? între 600.000 ?i 1.500.000).
- Faptele au fost cunoscute la nivel interna?ional înc? din luna mai a anului 1915, pe calea rapoartelor unor diploma?i neutri ?i prin intermediul câtorva martori apar?inând unor misiuni, ?coli sau spitale. În afar? de mor?i, au existat r?piri de femei ?i „reeduc?ri" în orfelinate musulmane pilot. Cei care au sc?pat c? prin minune (în afar? situa?iilor deja men?ionate) au fost ad?posti?i de vecini sau de prieteni musulmani, ori au fost cru?a?i prin milostenia câte unui caimacan.
- În 1919, are loc la Constantinopol Procesul Unioni?tilor. Principalii responsabili pentru genocid sunt condamna?i în contumacie, pentru c? fugiser? din ?ar? în 1918, dup? ce distruseser? toate documentele compromi??toare.
- Pe 10 august 1920, este semnat Tratatul de la Sčvres, prin care statele aliate (între care ?i România) recunosc, în spa?iul a dou? articole (88 ?i 89) ?i sub semn?tur? de angajament a Turciei, „Armenia ca stat liber ?i independent".
- Pe 15 martie 1921, la Berlin, Talaat Pa?a, care a pl?nuit ?i ordonat genocidul împotriva armenilor, este doborât cu un glon? de revolver. Cel care a tras a fost un tân?r armean de 23 de ani, Soghomon Tehlirian, supravie?uitor al genocidului în cursul c?ruia ?i-a pierdut întreag? familie. La scurt timp dup? asasinat, Tehlirian a fost judecat la Tribunalul din Berlin, care, în cele din urm?, l-a achitat.

„Genocidul din Armenia" (Andrew Goldberg & Oregon Public Broadcasting)

Realizat de Andrew Goldberg în asocia?ie cu Oregon Public Broadcasting, filmul cu acest titlu este povestea primului genocid al secolului al XX-lea, când aproape 1.000.000 de armeni au murit de mâinile otomanilor (dup? cum afirm? Asocia?ia Interna?ional? de Studiu al Genocidului), în timpul Primului R?zboi Mondial - un eveniment îngrozitor, negat pân? ?i ast?zi de Turcia. Filmul include interviuri cu exper?i în domeniu, precum câ?tig?toarea Premiului Pulitzer, Samantha Power, ca ?i titratul Peter Balakian de la „New York Times", completate de imagini nemaif?cute publice pân? la acest documentar, care ilustreaz? una dintre cele mai tragice ?i necunoscute pove?ti ale veacului trecut. Naratorul documentarului este celebra actri?a Julianna Margulies, dar sunt incluse ?i secven?e citite de Ed Harris, Natalie Portman, Laura Linney ?i Orlando Bloom.

footer