Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Ioan Galdea   
Miercuri, 20 Aprilie 2016 13:02

Primul Razboi Mondial-2Trecând pe picior de r?zboi, în noaptea de 27-28 August 1916, armata noastr? a mobilizat 833.758 militari, comanda?i de aproape 18.000 ofi?eri, ?i era alc?tuit? din 378 batalioane de infanterie, 299 baterii de artilerie ?i 104 escadroane de cavalerie. Cifra oamenilor chema?i sub drapel ?i acelora afla?i la dispozi?ia armatei, era de 1.083.000 de oameni, reprezentând aproximativ 15% din popula?ia ??rii. Cu mult mai grea se prezenta problema înzestr?rii armatei cu armament. Alian?a noastr? din 1883 cu Puterile Centrale prevedea ca tot materialul de r?zboi s? se aduc? din Austria ?i din Germania. Eram deficitari la artilerie, mitraliere ?i armament de infanterie. Doctrina nostr? militar? era stabilit? de puterile cu care aveam un tratat de alian??, iar inamicul nostru probabil era Rusia ?i nu ne era permis s? avem trupe de vân?tori de munte ?i nici armament pentru aceste trupe, ceea ce ne punea în inferioritate, având în vedere opera?iile noastre militare din mun?i. Odat? cu declara?ia r?zboiului, Fran?a ne-a trimis o misiune militar? condus? de generalul Berthelot. Înconjurat de un corp pe ofi?eri de elit? ?i de tehnicieni, el era chemat s? aduc?, atât în organizarea serviciilor armatei cât ?i în instruc?ia trupelor, acel spirit francez atât de necesar în r?zboiul modern. Din cauza formei geografice curioase a României, frontul ocupa de-a lungul Carpa?ilor de la Dorna la Vârciorova, apoi de-a lungul Dun?rii de la Vârciorova pân? aproape de Turtucaia, ?i în sfâr?it de-a lungul frontierei dobrogene de la Turtucaia pân? la Marea Neagr?, o lungime de 1200 kilometri. Era cel mai lung front din Europa, mai lung chiar decât frontul rusesc, care de la Baltica pân? la Dorna, n-avea decât 1100 de km. ?i acesta era un dezavantaj întrucât însemna dispersarea for?elor ?i d?dea posibilitatea inamicului s?-?i concentreze for?ele ?i s? ne atace în punctele noastre mai slabe. Din numeroasele variante strategice ale Marelui Stat Major, cea aleas? în mod definitiv, ca fiind corespunz?toare cu situa?ia politic? ?i militar? a ??rii, a fost denumit? „Ipoteza Z". R?zboiul nostru era un r?zboi na?ional pentru eliberarea fra?ilor, cea dintâi mi?care pe care trebuia s? o fac? armata român? era trecerea Carpa?ilor. Pe frontul de sud, de la Calafat pân? la Marea Neagr?, era Armata a III-a, a c?rei comand? se încredin?ase generalului M. Aslan. Frontul ofensiv carpatic, era servit de armatele I, II ?i IV. Armata I-a, sub comanda generalului I. Culcer, se întindea de la Calafat pân? la izvoarele Arge?ului. Armata a II-a, sub comanda generalului Al. Averescu, ocupa frontul de la izvoarele Arge?ului pân? în regiunea Vrancei. Armata a IV-a sau de Nord, sub comanda generalului Constantin Prezan, ocupa Carpa?ii Moldovei, f?când în regiunea Dornei, jonc?iunea cu frontul rusesc.

Regele Ferdinand avea comanda suprem? a armatei române în r?zboi. Ca ?ef al Marelui Stat Major figura generalul A. Zottu, dar o boal? grea l-a împiedicat pe acesta s? ia parte la conducerea opera?iilor militare, care au fost concepute ?i conduse de c?tre generalul D. Iliescu. Când declara?ia noastr? de r?zboi sosi pe nea?teptate în seara zilei de 27 august 1916, ea produse o emo?ie considerabil? la cartierele generale ale armatelor du?mane. În noaptea de 14/27-15/28 august 1916 trupele române au atacat frontiera austroungar?. Zidul de temni??, care închidea o jum?tate a Neamului Românesc, era d?râmat. Prin v?ile, pe unde, cu 18 veacuri în urm?, trecuser? legionarii împ?ratului Traian pentru a cuceri Dacia, prin acelea?i v?i pe unde, cu trei veacuri în urm?, trecuser? steagurile oastei marelui voievod Mihai Viteazul, ca s? uneasc? pe to?i fiii aceluia?i neam sub acela?i spectru, pe acelea?i c?i trecea acum o?tirea Regelui Ferdinand pentru a înf?ptui pentru vecie ceea ce Traian orânduise, iar Mihai înf?ptuise numai o clip?. P?trunderea în Transilvania s-a f?cut prin 18 puncte. Rezisten?a opus? de trupele austroungare a fost înfrânt? cu repeziciune, trupele române înaintau impetuos spre ?elurile fixate. Dup? numai dou? zile de la începerea r?zboiului trupele române intrau în Bra?ov, pe Valea Jiului ocupau ora?ul Petro?ani, au ocupat Târgul Secuiesc, iar dup? trei zile de r?zboi erau în fa?a Sibiului ?i a Or?ovei. Coloanele române înaintau într-o în?l?are sufleteasc?, u?oar? de în?eles. Era ziua triumfului, r?zbunarea suferin?elor milenare. Trupele du?mane, care încercau s? se opun? înaint?rii trupelor române, erau cele ce constituiser? Armata I austroungar?, comandat? de generalul Arz von Straussemberg. Zilnic Arz primea înt?riri atât austroungare cât ?i germane, iar conducerea trupelor du?mane din Ardeal a trecut în mâna germanilor. Trupele du?mane se reorganizeaz? constituindu-se grupul de Nord-Est, sub comanda generalului prusian von Morgen ?i grupul de Sud comandat de generalul prusian V.Staabs. Dup? o lun? de la intrarea României în r?zboi, campania din Ardeal intra într-o faz? nou?. For?ele celor trei armate române trebuiau concentrate, legate una de alta ?i aduse în Valea Mure?ului. Înaintarea se f?cea cu încetineal?, de când armatele fuseser? împu?inate, prin trimiterea de ajutoare în Dobrogea ?i la Dun?re. În aceast? situa?ie generalul Falkenhayn, fostul ?ef al statului major german, sosi la 19 septembrie la Deva luând comanda frontului din Ardeal. Falkenhayn decise s?-?i concentreze toate for?ele disponibile într-un singur sector ?i s? atace grupul românesc de acolo. Grupul român odat? distrus, for?ele du?mane se vor îndrepta imediat spre grupurile vecine, spre a le preg?ti aceea?i soart?. Noul comandament german luase hot?rârea definitiv?, el va începe contraofensiva, atacând grupul român de la Sibiu. Germanii au conceput b?t?lia de la Sibiu ca o lupt? de nimicire. Împresurarea pl?nuit? de inamic n-a reu?it. Eroismul ar?tat de solda?i, care au luptat ca leii, atât individual, cât ?i în grupe, au reu?it s? degajeje armata din cercul de fier în care fusese strâns? ?i au transformat într-o pagin? de epopee, ceea ce putea s? se transforme într-un dezastru. B?t?lia de la Sibiu i-a impresionat dureros pe români. A fost prima ciocnire serioas? cu un adversar superior numerice?te ?i preg?tire, ca germanii ?i cu o dotare în tehnic? de lupt? net superioar? fa?? de români. Cu toate victoriile ob?inute de Armata a II-a la Porumbacu ?i la B?rcu?, Marele Cartier General a hot?rât suspendarea ofensivei ?i o nou? grupare a for?elor ei, spre a muta ofensiva spre nord, unde grupul lui Morgen constituia pericolul.

În 35 de zile de lupte continue ?i aprige, împotriva unul inamic care se înt?rea continuu ?i pe un teren foarte greu, frontul acestei armate înaintase pe o adâncime între 80-100 km în inima Ardealului. Ea ajunsese la sfâr?itul lunii septembrie la por?ile ora?elor Reghin ?i Sighi?oara. Teritoriul ocupat de armatele române?ti reprezenta o treime din suprafa?a total? a Ardealului, dar acest fapt nu a ?inut mult. În b?t?lia de la Praid-Sovata, Armata a IV-a a ie?it biruitoare, dar a fost nevoit? s?-?i plece capul în fa?a neînduplecatei soarte ?i s? se jertfeasc? pe altarul camaraderiei r?zboinice. Solda?ii armatelor a doua ?i a patra române victorio?i cu bra?ul, erau înfrân?i cu sufletul, acesta era rezultatul înfrângerilor de la Sibiu ?i Turtucaia. Ca represalii pentru purtarea fr??easc? a locuitorilor fa?? de armata român?, ungurii, la reocuparea satelor ?i ora?elor române?ti, dau foc caselor ?i gospod?riilor române?ti, spânzur? pe loc, f?r? judecat?, pe cei învinui?i de purtare fr??easc? cu românii. În aceast? situa?ie Falkenhayn preg?te?te ofensiva împotriva Armatei a II-a. În b?t?liile de la ?inca ?i ?ân?arul inamicul este victorios ?i se preg?te?te pentru b?t?lia de la Bra?ov. Cu mai mult de trei veacuri în urm?, la 7 iulie 1603, în marginea Bra?ovului, oastea româneasc? condus? de Radu ?erban Voievod, nimici pân? la cel din urm? om, oastea ungureasc? a craiului ardelenesc Moise Szekely. Capul craiului purtat pe str?zile Bra?ovului a fost apoi b?tut în cuie pe por?ile F?g?ra?ului, în semn de r?zbunare pentru mi?eleasca ucidere a lui Mihai Viteazul din 1601. Opt ani mai târziu, în 1611, Radu ?erban b?tea din nou mândra oaste a noului crai al Ardealului, Gabriel Bathory, între Sâmpetru ?i Bra?ov, exact pe locurile unde, cu 305 ani mai târziu, urma?ii o?tenilor Basarabului vor smulge admira?ia du?manului. Sângele românesc a mai multor genera?ii, a înro?it p?mântul Ardealului. În b?t?lia de la Bra?ov dat? în zilele de 7 ?i 8 octombrie, românii sunt învin?i ?i trebuie s? înceap? retragerea. Dup? 40 de zile campania român? din Ardeal a luat sfâr?it. Trupele române au început durerosul mar? de retragere înspre acelea?i creste ale Carpa?ilor, devenite acum bariera ce trebuia s? apere p?mântul patriei de n?vala du?man?.

Ofensiva român? în Ardeal, partea cea mai însemnat? a planului de opera?ii militare, fusese paralizat? de la început de contralovitura primit? pe frontul de sud. Ap?rarea Dobrogei ?i încercarea de la Fl?mânda, îndrumaser? într-acolo, nu numai rezervele generale, dar chiar unit??ile de prima linie, indispensabile ofensivei din Ardeal. Astfel, înainte de a fi putut atinge linia Mure?ului, primul obiectiv al ofensivei noastre, du?manul î?i adunase for?ele disponibile, î?i organizase o armat? ofensiv? ?i începuse loviturile. B?t?lia de la Sibiu fusese cea dintâi ?i fusese hot?râtoare. Ini?iativa trecuse în mâna du?manului, în Ardeal ca ?i în Dobrogea. Reluarea ofensivei în Ardeal a fost hot?rât? când situa?ia fusese compromis?. Nea?teptatele lovituri primite la Turtucaia, Bazargic ?i în Dobrogea de sud, pricinuiser? luarea de contram?suri, spre a para amenin?area din acea parte. Puternicele for?e trimise în Dobrogea ?i la Dun?re restabiliser? aici echilibrul între cele dou? armate adversare. ?i visul eliber?rii Ardealului, leg?nat de doruri seculare, un moment întrerupt, î?i rupse brusc firul. Goni?i de pe sfântul p?mânt, unde intrasem ca eliberatori, eram urm?ri?i de un du?man înver?unat, care-?i m?rea din ce în ce puterile. Furtuna se apropia acum amenin??toare de por?ile casei noastre.M?suri energice ?i repezi se impuneau. Primul gând a fost la ajutorul alia?ilor. În vecin?tatea noastr? imediat? era puternicul aliat rus, cu nesecatele lui resurse de oameni ?i material. Inac?iunea ru?ilor era de neîn?eles în prima etap? a r?zboiului, când b?nuiala nu începuse înc? a încol?i în sufletele noastre. Guvernul ?i comandamentul român s-au adresat atunci marelui cartier rus, cerându-i o participare mai viguroas? a armatei ruse?ti la ac?iunea de pe fronturile noastre.Telegrama lui Alexeiew este revelatoare, ea f?cea proba concep?iei ciudate pe care ?i-o f?ceau ru?ii despre colaborarea celor dou? armate. România ?i armata român? nu existau ?i nu intrau în socoteal?, decât atât cât erau necesare pentru protec?ia propriei armate ruse?ti, prevedea telegrama. Dac? acest scop, care era singura preocupare a comandamentului rus, se ob?inea mai lesnicios cu sacrificarea ?i ruina României, aceasta nu emo?iona deloc pe guvernul ?i comandamentul rus.

Pe frontul din Dobrogea, România se g?sea în r?zboi cu patru state: Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria ?i Turcia. La 28 august, comanda suprem? a trupelor bulgaro-germano-turce?ti din nord-vestul Bulgariei fusese încredin?at? mare?alului Mackensen, care era una din gloriile armatei germane. Era omul ini?iativelor îndr?zne?e, a loviturilor brutale, a b?t?liilor date f?r? nicio cru?are de vie?i omene?ti. Încredin?area comenzii armatei de opera?iuni unui astfel de om, ar?ta importan?a pe care Germania o d?dea ac?iunii de la frontiera dobrogean?.Comandantul capului de pod Turtucaia era generalul C.Teodorescu. El era pus sub ordinele directe ale generalului M. Aslan, comandantul Armatei a III-a, al c?rui cartier general era la Bucure?ti. Compara?ia între for?ele române?ti ?i cele vr?jma?e este cu totul în favoarea acestora din urm?. ?i cantitativ ?i calitativ, atacatorul era superior celui atacat. B?t?lia de la Turtucaia s-a dat în 5 si 6 septembrie ?i a fost o adev?rat? catastrof? militar?, care a însângerat ?ara, la o s?pt?mân? de la intrarea noastr? în r?zboi. C?derea ora?ului Turtucaia a f?cut o enorm? impresie, atât prin pagubele materiale, cât ?i efectul ei moral. În acela?i timp cu atacul împotriva ora?ului Turtucaia, Mackensen arunc? ?i celelalte trupe ale armatei bulgare peste frontier?, în direc?ia Silistrei ?i a Bazargicului. Aceast? b?t?lie a fost un eveniment istoric, pentru întâia oar?, bulgarii au luptat împotriva ru?ilor ca du?mani. B?t?lia de la Bazargic a fost definitiv pierdut? pentru alia?i, tocmai datorit? sl?biciunii comandamentului rus, care a întrebuin?at importante for?e avute la dispozi?ie, în alt? direc?ie decât în aceea care era cea mai util? ?i care i se indicase.

Opera?iunile din Dobrogea aduseser? inamicului un important succes strategic. El ne silise s? ne îndrept?m aten?ia asupra frontului de sud ?i s? ne sl?bim for?ele din Ardeal, tocmai când acolo se preg?tea marea ofensiv? a lui Falkenhayn. Apoi, puterea noastr? militar? ?i, odat? cu ea, ?i for?a moral? care rezult? din încrederea în sine, au primit importante lovituri. Izbânda de pe linia Rasova-Cobadin-Tuzla era numai un episod fericit care ne permitea s? respir?m un moment ?i s? ne reculegem. Noul comandant al frontului din Dobrogea, generalul Averescu preg?tea o ofensiv? prin care s? atace frontal pe inamic, spre a-l arunca spre sud. Comandamentul român a hot?rât ca lupta decisiv? s? se dea la Fl?mânda. Oprirea opera?iunii de la Fl?mânda este rezultatul propriei noastre voin?e ?i este efectul situa?iei critice de pe frontul transilv?nean. Contraofensiva noastr? pe frontul de sud s-a sfâr?it cu o nereu?it? general?. Odat? cu oprirea ac?iunii de la Fl?mânda ?i cu trimiterea a trei divizii române?ti pe frontul carpatic, se suspendar? ?i luptele din Dobrogea. Locul diviziilor române?ti plecate, îl luau trupele ruse?ti. Cu strângere de inim? trebuia primit? aceast? situa?ie fatal?, ap?rarea p?mântului patriei trecea pe mâna armatei ruse?ti care d?duse în Dobrogea proba unei lipse de energie ?i a unei indiferen?e totale, care îndrept??eau pentru viitor cele mai rele presentimente.

În aceast? nou? situa?ie, Mackensen a dezl?n?uit ofensiva pe toat? linia frontului. La 19 octombrie cade Topraisarul, apoi este ocupat Cobadinul, iar pe 21 octombrie trupele germano-bulgare ocup? ora?ul Constan?a. Dup? aceste b?t?lii diviziile române?ti au fost scoase din lupt?. În locul diviziilor române?ti, au fost aduse trupe ruse?ti. Astfel, paza a ceea ce mai r?m?sese din Dobrogea, a fost încredin?at? în întregime ru?ilor. Generalul Zaioncicovsky care, prin incapacitatea sa, pierduse Dobrogea a fost înlocuit cu generalul Sacharow ?i pus sub ordinele directe ale generalului Alexeiew. Sângerosul ?i durerosul act dobrogean al campaniei române se încheia. Menit s? fie o ac?iune secundar? în r?zboiul nostru, el a devenit deodat? principala cauz? a înfrângerii. Campania dobrogean? începuse cu episodul dramatic de la Turtucaia ?i, încetul cu încetul, pompase toate rezervele puterii noastre militare ?i paralizase avântul cu care armata se repezise peste Carpa?i. Respin?i de pe o linie pe alta, pierdusem în cele din urm? Constan?a. Dobrogea a devenit mormântul câtora zeci de mii de fii ai ??rii ?i al celor mai frumoase iluzii. Contraofensiva german? respinsese armata român?, care invadase Transilvania ?i o aruncase în Mun?ii Carpa?i. Era evident c? aceast? opera?ie fusese numai prima etap? a planului de campanie german, dup? care trebuia s? urmeze cea de-a doua, încercarea du?manului de a str?punge bariera Carpa?ilor ?i a ocupa România.

Românii aveau tot dreptul s? fie ingrijora?i de întors?tura pe care o lua r?zboiul. Marele cartier german hot?râse ofensiva în stil mare împotriva României. Germania avea absolut? nevoie de grâul ?i petrolul românesc, ca s? poat? tr?i ?i continua r?zboiul. De aceea, frontul românesc devenise în aceast? perioad? frontul principal al marelui r?zboi european. De pe toate celelalte fronturi unde luptele stagnau, for?e considerabile se întreptau spre frontul românesc. Pentru noi, ap?rarea liniei Carpa?ilor ?i a Dun?rii, formând un front care încingea România pe o lungime de 1200 km, era o imposibilitate strategic?. Ap?rarea Carpa?ilor se f?cea în condi?ii de mare inferioritate strategic? pentru noi. Toate avantajele, reie?ite din forma geografic? a frontierei române, trecuser? de partea inamicului. Marea b?t?lie a trec?torilor a început prin atacarea por?ilor Moldovei. Inamicul începe atacul Muntelui ?ipche? pe 19 octombrie, atac? valea Tratu?ului, lupte grele se dau pe valea Uzului, dar f?r? niciun rezultat. Toate speran?ele inamicului se îndreapt? spre trec?toarea Oituzului. Opera?iile grupului Schmettow pentru cucerirea trec?toarei Oituzului, poart? numele de b?t?lia de la Oituz. Comanda trupelor române care ap?r? trec?toarea Oituzului a fost încredin?at? generalului Eremia Grigorescu, care va deveni unul din numele glorioase ale r?zboiului nostru. În lupta de la Meghelu? a c?zut c?pitanul Petre Carp, fiul b?trânului om politic, care aducea, în acest chip, jertfa sa de sânge în r?zboiul pe care nu-l voise ?i la realizarea idealului, în care nu crezuse. Au urmat luptele de la Hârja, prin care localitatea a fost transformat? în ruine, iar în marea b?t?lie de la Oituz, inamicul suferise o dureroas? ?i sângeroas? înfrângere. Divizia 15 român? ?i-a câ?tigat gloriosul nume de „divizia de fier", înscris cu litere de foc ?i sânge pe în?l?imile ce domin? poarta Oituzului, mândra inscrip?ie, „Pe aici nu se trece!.

La 27 octombrie generalul von Arz sfâr?ise b?t?lia din Mun?ii Moldovei cu o decisiv? ?i complet? înfrângere. Generalul Prezan ?i viteaza armat? de nord se ar?taser? tot atât de vrednici în defensiv?, cum se ar?taser? ?i în ofensiv?. Por?ile Moldovei erau bine p?zite. Dac? atacarea trec?torilor Moldovei ce constituia concep?ia comandamentelor austroungare, era pentru Falkenhayn o „idee nenorocit?", în schimb atacarea trec?torilor care constituie drumul cel mai scurt spre Bucure?ti, era ideea favorit? a comandan?ilor germani. Comandamentul român era con?tient de gravitatea situa?iei. Regiunea Bra?ovului atacat? de germani era cea mai vulnerabil?, din cauza vecin?t??ii ei imediate cu capitala ??rii ?i a numeroaselor trec?tori ce o str?b?teau, în num?r de ?ase. Comanda Armatei a II-a, reconstituit? cu cinci divizii, era încredin?at? din nou generalului Averescu. ?oseaua Branului este unul din drumurile cele mai vechi care au legat ?ara Româneasc? cu Ardealul. Este calea legendarului desc?lecat al Basarabilor. Pe aici au trecut în veacul al XIII-lea cavalerii teutoni cu gândul întemeierii unei durabile st?pâniri germanice. Tot pe aici, mai în urm?, în dou? rânduri, armatele mândre ale ungurilor, conduse de ambi?iosul rege Carol Robert, ori de puternicul Sigismund, împ?ratul german de mai târziu, erau atacate, b?tute ?i ajutate s?-?i g?seasc? patria mai repede, de simpli o?teni ai Basarabilor, care-?i ap?rau „mo?ia ?i nevoile ?i neamul". În luptele de la Ruc?r, Dragoslavele, Mateia?ul ?i Câmpulung germanii au trebuit s? se declare învin?i. Încercarea de str?pungere de la Câmpulung a e?uat.
- Va urma -

footer