Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Ioan Galdea   
Duminică, 17 Aprilie 2016 21:07

Primul R?zboi Mondial-1La 15/28 iunie 1914, la Sarajevo, liceanul Prin?ip ucide prin focuri de revolver pe arhiducele Frantz Ferdinand, mo?tenitorul monarhiei austro-ungare ?i pe so?ia lui. O lun? mai târziu, Austro-Ungaria declar? r?zboi Serbiei. Dup? câteva zile Europa întreag?, ?i în urma ei, toate celelalte continente, erau târâte în vârtejul celui mai groaznic cataclism pe care l-a înregistrat istoria omenirii. R?zboiul era la hotarele României. Patru cincimi din grani?ele noastre erau ocupate de lupt?tori. De la Severin ?i de la Dorohoi se puteau urm?ri luptele, iar la Vârciorova ?i la Mamornita c?deau schije ?i gloan?e r?t?cite. Marele conflict sângeros nu putea s? nu aduc? r?fuiala cea mare. Din râurile de sânge, peste movilele de cadavre, nu putea s? nu se ridice aurora drept??ii. ?i de la aceast? dreptate, ?ara ?i Neamul Românesc aveau mult de a?teptat. Istoria Neamului Românesc este o în?iruire de nedrept??i, suferin?e ?i umilin?e. Mai mult de jum?tate din p?mântul ?i neamul nostru se g?sea sub jug str?in. Constituirea unui Stat Românesc, care s? cuprind? pe to?i Românii de pe tot P?mântul Românesc, acesta era idealul na?ional ?i visul de veacuri, în care au crescut toate genera?iile noastre. În Transilvania, o con?tiin?? nou? î?i face drum, genera?ia tân?r? întoarce fa?a de la Viena ?i Budapesta ?i se îndreapt? spre Bucure?ti. De aici înainte, soarele românismului r?s?rea de la Bucure?ti. R?scoala lui Horea, Clo?ca ?i Cri?an, Revolu?ia de la 1848-1849 ?i Avram Iancu devenit eroul legendar al luptelor românilor, Unirea Moldovei cu ?ara Româneasc? de la 1859 ?i f?urirea unei Românii moderne, R?zboiul de Independen?? al României din 1877-1878 au contribuit decisiv la de?teptarea con?tiin?ei na?ionale a românilor.

Biserica Ortodox? Român? din Ardeal, prin Statutul lui Andrei ?aguna s-a desp?r?it de biserica sârbeasc?. Asocia?iunea Transilvan? pentru Literatura Român? ?i Cultura Poporului Român - ASTRA, d? un impuls puternic culturii na?ionale române?ti. Memorandumul din 1892, în care sunt expuse suferin?ele ?i revendic?rile române?ti, este prezentat la Curtea de la Viena de o numeroas? delega?ie româneasc?. Împ?ratul refuz? s? primeasc? delega?ia, iar documentul este trimis la Budapesta. Guvernul ungar îl înapoiaz? pre?edintelui delega?iei, dr. Ioan Ra?iu, iar la întoarcerea în ?ar? memorandi?tii sunt judeca?i pentru „tr?dare de patrie". Odat? cu por?ile temni?elor de la Va? ?i Seghedin, s-au deschis complet ?i totdeauna inimile Românilor din Regat pentru fra?ii lor din Ardeal. Ideea daco-românismului devine co?marul ?ovini?tilor maghiari. Neamul Românesc este acum considerat ca un tot unitar, grani?ele artificiale pot desp?r?i trupurile dar sufletul este unul singur. Con?tien?i de primejdie, ungurii urm?resc maghiarizarea for?at? cu o furie exasperat?, Tisza, Banffy, Appanyi, sunt cei trei care culmineaz? sfor??rile de distrugere ale Neamului Românesc, cu ajutorul legilor celor mai draconice. Conduc?torii maghiari indicau cu precizie sfâr?itul demersului, în 50 de ani nu va mai fi picior de român în Transilvania. Dar în plin? execu?ie a planului de asasinare a unei na?iuni, cade tr?snetul catastrofei mondiale. Tisza era unul din reprezentan?ii cei mai fanatici ai politicii na?ionale maghiare, a c?ror întreag? ac?iune era dominat? de halucina?ia statului na?ional unitar maghiar. În aceast? situa?ie Austria era paralizat?, era prizoniera Ungariei. Politica Austriei era dominat? de interesele Ungariei, iar unul din punctele cardinale ale politicii ungare era intoleran?a fa?? de na?ionalit??i. Ungaria era strâns legat? de Austria ca o piatr? de moar? de gâtul unui om care se îneac?. În preajma marelui r?zboi, imperialul cadavru, a ajuns s? sape groapa propriului imperiu tocmai datorit? politicii Ungariei.

Bucovina a fost rupt? din trupul Moldovei ?i furat? de austrieci în anul 1775. Diplomatul austriac Kaunitz, ministrul Mariei Tereza a reu?it s?-?i asigure buna atitudine a mare?alului Rumiantzow, generalissimul armatelor ruse?ti mul?umit? unui cadou de 5000 de galbeni ?i a unei tabachere de aur, împodobit? cu briliante. Mare?alul rus î?i retrage o?tile din Bucovina, apoi austriecii o ocup?, astfel banditescul proiect a reu?it. Dulcea Bucovin? a lui Alecsandri, vesela gr?din?, plin? de amintirile gloriosului trecut al Moldovei, murea pe încetul ?i-?i întindea bra?ele rug?toare c?tre sora mai mare. Tot printr-o în?el?torie la 28 mai 1812 ne este r?pit? Basarabia de c?tre ru?i. Vina a fost aruncat? asupra dragomanului Dumitrache Moruzi, care seconda pe ministrul turc Galib Effendi ?i luau parte activ? la dezbaterile Tratatului de Pace de la Bucure?ti. ?ap isp??itor a fost g?sit Moruzi, sub acuza?ia c?, râvnind la un scaun domnesc într-unul din cele dou? principate, a c?utat s?-?i atrag? simpatia ru?ilor. Pentru aceast? fapt? lui Moruzi i-a fost t?iat capul din ordinul marelui vizir. O târguial? necinstit? între str?ini ?i un cap t?iat au pecetluit r?pirea Basarabiei. Dup? R?zboiul de Independen?? din 1877 – 1878, Congresul de la Berlin ne solicit? s? înapoiem Basarabia de sud ru?ilor. Ca o compensa?ie României i se d? Dobrogea, vechiul p?mânt românesc al marelui voievod Mircea.

În octombrie 1912 a izbucnit R?zboiul Balcanic. Turcia era în conflict cu Italia, Bulgaria, Serbia, Muntenegru ?i Grecia. România era interesat? deoarece chestiunea grani?ei de sud a Dobrogei era nerezolvat?. Nu se respectase voin?a Congresului de la Berlin, Silistra, cu forturile ei, cheia Dobreogei, a r?mas în st?pânirea Bulgariei. În anul 1913 a început campania român? în Bulgaria. Pentru a doua oar?, în cursul domniei sale, Regele Carol trecea Dun?rea în fruntea armatei române. În anul 1877 el o f?cuse ca s? cucereasc? independen?a României ?i s? ajute la formarea statului bulgar. Dup? 36 de ani el trebuia s-o fac? din nou ca s? dea o lec?ie vecinului ingrat ?i s? asigure lini?tita dezvoltare a ??rilor balcanice, amenin?ate de planurile agresive ale tulbur?torului popor bulgar. Rezultatele campaniei erau foarte mul?umitoare, dar a scos în eviden?? ?i unele lipsuri ale armatei române. Tratativele de pace, conduse cu deosebit? autoritate de Titu Maiorescu, au dus la încheierea P?cii de la Bucure?ti din 1913. România a ie?it la încheierea acestor evenimente cu un câ?tig de teritoriu, care-i asigura grani?a Dobrogei de sud, cu prestigiul s?u european considerabil m?rit, dar ?i cu un du?man implacabil, Bulgaria. Atât campania României cât ?i rezultatul tratativelor au produs o r?cire a rela?iilor cu Austro-Ungaria ?i cu Bulgaria, astfel c? Austro-Ungaria se decide s? duc? o politic? agresiv? împotriva României mergând pân? acolo, încât concepeau anexarea României la Austro-Ungaria. La 15-28 iulie 1914 Austro-Ungaria declar? r?zboi Serbiei. Era preludiul s?pt?mânii tragice. La 31 iulie Germania declar? r?zboi Rusiei, iar la 3 august Fran?ei. În aceea?i zi Germania invada teritoriul Belgiei. La 4 august Anglia declar? r?zboi Germaniei. Dansul mor?ii începuse. Într-o s?pt?mân? ?apte state europene, dintre care cele cinci mari puteri, erau în stare de r?zboi. O lun? mai târziu, Turcia ?i Japonia se prinseser? ?i ele în hora sângeroas?.

Surprinderea ?i emo?ia Românilor au fost considerabile. Era în con?tiin?a general? c? mari evenimente ne a?teapt? ?i pe noi. Convingerea c? evenimentele de fa?? constituie un moment istoric cum nu se întâlnesc multe în cursul veacurilor, c? ele sunt menite s? schimbe fa?a lumii, solu?ionând cele mai arz?toare probleme interna?ionale, ne impunea ?i nou? datoria de a ne folosi de acest prilej. Ar fi fost o crim? împotriva patriei ?i a neamului ca s? l?s?m s? ne scape aceast? ocazie, a?a de rar? în istoria popoarelor. Aveam revendic?ri na?ionale ?i peste Carpa?i ?i peste Prut. Cele dintâi ne duceau în conflict cu Austro-Ungaria, celelalte cu Rusia. Aceasta era cump?na cea grea în care ne g?seam dup? izbucnirea marelui conflict. Un drum gre?it, o mi?care rea, ?i micul stat român putea fi strivit între uria?ii ce se ciocneau în jurul lui. Pentru a fixa atitudinea României fa?? de marele r?zboi, un consiliu de coroan? s-a ?inut la Sinaia, sub pre?edin?ia Regelui Carol, în ziua de 3 august 1914. Au participat întregul guvern, în frunte cu pre?edintele Consiliului de Mini?tri Ioan I.C. Br?tianu, pre?edin?ii corpurilor legiuitoare, fo?tii prim-mini?tri ?i ?efii de partide politice. Regele Carol, german de origine, vedea chestiunea prin prisma obliga?iilor sale contractuale, România era legat? printr-un tratat de alian?? cu Puterile Centrale. Regele a scos dintr-o caset? de fier, tratatul încheiat de el ?i contrasemnat de Ioan Br?tianu tat?l, la 1883, reînnoit sub guvernele mini?trilor Catargiu, Sturza ?i Maiorescu a c?ror semn?tur? o purta. Singurul Petre Carp a avut aceea?i pozi?ie cu propunerea Regelui ?i ceru imediata intrare în r?zboi al?turi de Puterile Centrale. Majoritatea celor prezen?i au fost împotriva propunerii Regelui, pentru motive de ordin juridic ?i moral.

Alian?a noastr? cu Puterile Centrale era o alian?? defensiv?. În cazul de fa?? Puterile Centrale erau agresoarele, ele provocaser? ?i declaraser? r?zboiul. România nu fusese nici consultat?, nici m?car prevenit? asupra demersului guvernului austroungar la Belgrad, care avea s? provoace r?zboiul ?i s-o târasc? într-un r?zboi ofensiv. Aproape to?i sfetnicii de fa?? s-au pronun?at în cuvinte mi?c?toare ?i întemeiate pe o adânc? cuno?tin?? a situa?iei politice, pentru o neutralitate care s? ne îng?duie a a?tepta desf??urarea evenimentelor, p?strându-ne completa libertate de ac?iune. La sfâr?itul consiliului, primul ministru Br?tianu a prezentat o telegram?, prin care anun?a c? Italia se declarase neutr?. Puterile Centrale au considerat politica noastr? ca un act de tr?dare fa?? de aliatul de care ne lega un tratat. Neutralitatea proclamat? de România nu putea fi o solu?ie definitiv?. La ad?postul timpului câ?tigat, România trebuia s?-?i fac? toate preg?tirile politice ?i militare, pentru ca la momentul potrivit s? intre în lupt? cu maximum de putere ?i cu ?ans? de izbând?. Simpatiile personale, puterea leg?turilor tradi?ionale, ra?ionamentul obiectiv ?i alte felurite considera?ii, împ?r?eau ?ara în dou? curente. Cel dintâi, cel mai slab era curentul germanofil. Curentul antantofil, chiar de la început, era mult mai puternic. Lozinca lui era eliberarea Ardealului, ?i aceast? ?int? se identificase cu idealul na?ional român. Fa?? de politica brutal?, cinic? ?i ipocrit? a Puterilor Centrale, alian?a dintre Anglia, Fran?a ?i Rusia, a inaugurat cu dib?cie o politic? larg?, generoas?, menit? a câ?tiga inima popoarelor. La baza ac?iunii lor r?zboinice, ele au pus principiul autodetermin?rii na?ionalit??ilor, eliberarea popoarelor asuprite, dreptul fiec?rui popor de a dispune liber de soarta lui. Simpatia pentru Fran?a, dorin?a de eliberare a Ardealului ?i perspectiva pr?bu?irii Austro-Ungariei, ce se întrevedea din ce în ce mai probabil?, în urma înfrângerilor de pe frontul rusesc au fost hot?râtoare. Regele Carol, care a murit pe 27 septembrie 1914. Sl?bit de povara celor 76 de ani, dintre care 48 de ani de domnie, b?trânul rege se v?zu pus în fa?a celei mai chinuitoare probleme ce a sfâ?iat vreodat? sufletul unui cap încoronat.

Noul Rege al României, Ferdinand, se urca în scaunul domniei în împrejur?ri neasem?nat de grele. „Voiu domni ca bun român", a declarat noul rege în clipa solemn? a jur?mântului. Între porunca sângelui ?i aceea a con?tiin?ei, Regele Ferdinand o ascultase pe aceasta din urm?. România era cea mai curtat? ?ar?, deoarece a?ezarea ei geografic?, puterea ei militar? ?i ascendentul c?p?tat în urma r?zboiului balcanic, d?deau particip?rii ei la r?zboi cea mai mare greutate. Atât Puterile Centrale cât ?i statele Antantei au încercat ?i au f?cut tot posibilul de a câ?tiga România de partea ei. Dar privirile ?i inimile Românilor se îndreptau în primul rând peste Carpa?i. Partizanii colabor?rii cu Fran?a ?i Anglia: Ioan I.C. Br?tianu, Nicolae Iorga, Take Ionescu, Barbu ?t. Delavrancea, Octavian Goga, Vasile Lucaci, Nicolae Filipescu, Regina Maria ?i mul?i altii au desf??urat o intens? propagand? atât în ?ar?, cât ?i peste hotare pentru realizarea idealului na?ional, to?i românii s? se uneasc? într-un singur stat. Politica de r?zboi a lui Br?tianu se rezuma la declara?ia: a?teptarea momentului celui mai favorabil, pentru ca intrarea noastr? în r?zboi s? se fac? cu maximum de folos, atât pentru noi cât ?i pentru prietenii no?trii. Diploma?ia european? îl numea „Sfinxul", c?ci abilitatea ?i discre?ia sa, devenite legendare în istoria marelui r?zboi, împiedicase s? i se cunoasc? inten?iile. Nicolae Iorga de asemenea a militat neobosit pentru ca România s? intre în r?zboi de partea Antantei, pe care-l considera „cea din urm? jertf? de r?scump?rare pe care neamul nostru din Ardeal îl duce pentru robia lui de 2000 de ani". România a dus tratative serioase cu Fran?a, Anglia, Rusia privind ajutorul ce-l va primi în armament, tehnic?, muni?ii, precum ?i garan?ii privind revendic?rile noastre teritoriale.

La 22 iunie 1916, Rusia ?i Fran?a au somat România, prin telegrame, s? intre în r?zboi imediat, ar?tând c? era un moment favorabil. În telegram? se spunea: „Intrarea în r?zboi a României, în momentul acesta va avea o valoare corespunz?toare în desf??urarea comun? a sfor??rilor puterilor aliate, ceea ce nu va fi cazul când hot?rârea sa va fi amânat? pentru o epoc? nedefinit?. Situa?ia porunce?te României de a se al?tura „acum ori niciodat?". La 4/17 august 1916, Ioan I. Br?tianu, seful guvernului român încheia cu reprezentan?ii Rusiei, Fran?ei, Angliei ?i Italiei tratatele prin care România se obliga ca, cel mai târziu la 28 august, s? declare r?zboi ?i s? atace Austro-Ungaria. Tratatele încheiate erau în num?r de dou?, un tratat politic ?i o conven?ie militar?. Teritoriul asupra c?ruia puterile semnatare recuno?teau României dreptul de anexare, cuprindea totalitatea provinciilor locuite de români, din cuprinsul monarhiei austroungare: Bucovina, Transilvania ?i Banatul, în intregime, iar Cri?ana, pân? la o linie care se întindea aproximativ de la v?rsarea Mure?ului în Tisa, în fa?a Seghedinului, pân? la v?rsarea Some?ului în Tisa; apoi în Maramure?, pân? la linia desp?r?itoare dintre Tisa ?i Viz?u. Astfel, interesele României fuseser? bine garantate. La 14/27 august 1916 s-a ?inut în Palatul Cotroceni din Bucure?ti istoricul Consiliu de Coroan?, convocat de Regele Ferdinand, cu scopul de a cere frunta?ilor ??rii aprobarea pentru intrarea în ac?iune a României, hot?rât? de guvernul Br?tianu, precum ?i sprijinul lor. Ioan I.C. Br?tianu a declarat c? România nu putea s? r?mân? neutr? într-un r?zboi în care se hot?ra soarta lumii, cu atât mai mult cu cât ea avea un ideal de îndepinit ?i, împrejur?ri ca cele de azi, nu erau s? se mai întâlneasc?. Cauza românismului a f?cut un pas gigantic înainte, din moment ce patru mari puteri au recunoascut dreptul nostru la unitate na?ional?.

Maiorescu ?i Marghiloman au avut rezerve fa?? de intrarea în r?zboi, iar Petre Carp a fost categoric împotriva r?zboiului. Take Ionescu ?i Filipescu, care-?i vedeau încoronat? politica dus? de doi ani de zile, ?i-au exprimat deplina satisfac?ie, asigurând pe Suveran ?i pe guvern de sprijinul lor necondi?ionat. Consiliul de Coroan? s-a terminat într-o mare însufle?ire. Regele, prin nobilul s?u sacrificiu ?i prin patriotismul s?u în?l??tor, a încheiat ?edin?a cu îndemnul, „Cu Dumnezeu înainte!". La scurt timp decretul pentru declararea st?rii de r?zboi se afi?a pe str?zile Bucure?tiului, iar pe înserate, goarnele jandarmilor anun?au mobilizarea general? a armatei. La ora 21 ministrul nostru la Viena a înmânat declara?ia de r?zboi pe care România o f?cea c?tre Imperiul Austro-Ungar. România începuse sfântul r?zboi pentru eliberarea fra?ilor no?tri subjuga?i ?i pentru întregirea neamului. A doua zi Regele Ferdinand împ?rt??ea românilor hot?rârea cea mare ?i le trimitea un cuvânt de îndemn la datorie, de însufle?ire ?i de n?dejde. „Pentru neamul nostru r?zboiul a adus ziua a?teptat? de veacuri de con?tiin?a na?ional?, ziua unirii lui. Ast?zi ne este dat nou? s? întregim opera înainta?ilor no?tri, închegând pentru totdeauna ceea ce Mihai Viteazul a înf?ptuit numai pentru o clip?: Unirea Românilor de pe cele dou? p?r?i ale Carpa?ilor."
- Va urma -

footer