Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
M?d?lin Nec?u?u   
Joi, 14 Aprilie 2016 22:44

Monument - Masacrul de la Fantana AlbaMasacrul

Dup? „alegerile libere" din iarna anului 1941 bucovinenii s-au convins c? sub ocupa?ia sovietic? nu mai era chip de tr?it. Oamenii dac? se întâlneau undeva pe drum, luând cap?t de vorb?, nu se mai întrebau de s?n?tate, ci vroiau s? afle unul de la altul cine a mai fost arestat, cine a mai fost împu?cat ?i pe cine îl mai p??tea primejdia întemni??rii. De frica bol?evcilor, unii oameni parc? î?i pierduser? graiul. Vorbeau prin semne ?i t?ceau ca la priveghi, c?ci orice glum? putea fi naiba ?tie cum r?st?lm?cit?. Agen?ii secre?i recruta?i din rândurile s?r?cimii mi?unau pretutindeni. Ei picau sositori la cl?ci, la ?ez?tori, la poarta bisericii, oriunde s-ar fi adunat doi-trei gospodari, ca s? poat? trage cu urechea ?i s?-?i ticluiasc? apoi denun?urile. Frica de ru?i domnea ?i în casa noastr?. Mo?ul, Gheorghe Morar, n?scut în 1864, ?i mo?ica Ana, n?scut? în 1869, umblau cu lac?t la gur?, c?ci nu vroiau ca la adânci b?trâne?e s? fie arunca?i dup? gratii. Dar noaptea, înainte de culcare, dup? ce suflau lampa, bunicii, cât ?i mama mea, Maria, m? îndemnau ca s? m? rog la Dumnezeu s? se întoarc? românii. ?i m? rugam în fiecare sear?, iar diminea?a m? tot uitam înspre drumul mare, crezând ca iat?-iat? înspre sat se vor slobizi coloane de bravi osta?i români. Cu venirea românilor m? am?geam în fiecare zi. Coloanele lor a?a ?i nu se iveau de dup? crestele dealurilor. La 1 aprilie 1941, am v?zut, totu?i, drumul ce trecea prin satul nostru inundat de oameni. Înspre Adâncata (Hliboca de azi) curgeau amândou? P?tr?u?urile, Ige?tii, Crasna, Ciudeiul, Budine?ul, Cire?ul, Cr?sni?oarele, cea Veche ?i cea Nou?, B?nila Moldoveneasc?, D?videnii, precum ?i sate de mai departe, de sub creierii mun?ilor. B?trâni cu plete albe p??eau îngândura?i, al?turi de b?rba?i tineri ?i feciori voinici ?i drep?i ca brazii. Femeile, îmbr?cate în sumane sau în cojoace, aveau pe umeri câte o tr?istu?? cu merinde, iar de mâini î?i ?ineau copila?ii sau nepo?ii. Unele femei î?i al?ptau pruncii din mers. Din ogr?zi ie?eau grupuri de cupceni ?i se al?turau coloanei care se lungea, se îngro?a, de parc? toat? Bucovina subjugat? ie?ise la drumul ce avea s? devin? a patimilor. Noi nu în?elegeam înc? ce se întâmplase. Mama ?i bunica î?i f?ceau semnul crucii, iar mo?ul, cu coatele sprijinite pe gard, urm?rea în t?cere coloana ce începea s? dispar? dup? o cotitur? a drumului[1].

Dar îndat? mare veste c? românii din Bucovina nu mai vroiau s? tr?iasc? sub st?pânire sovietic?, c? ei mergeau la Adâncata ca s? li se aprobe cererile privind plecarea lor definitiv? în România, a f?cut ocolul satului. ?i satul a început s? fiarb?: unii nu se îndurau s?-?i lase avutul agonisit prin sudoarea frun?ilor, al?ii se codeau, al?ii î?i preg?teau merinde de drum, iar al?ii îl c?tau pe Laz?r Furnic?, un tân?r cu câteva clase f?cute la Liceul „Regele Ferdinand" din Storojine?, ca s? le scrie grabnic cererile ?i s? ajung? din urm? coloana ce se îndrepta spre Adâncata. Spuneau unii din acei ce au fost la 1 aprilie 1941, la Adâncata c? un ?ef mare v?zând atâta popor adunat în centrul raional ar fi întrebat:
- Ce dori?i, oameni buni ? ?i încotro v-a?i pornit, de v-a?i luat ?i merinde cu voi?
- Noi mergem în România, în ?ara noastr?, la fra?ii no?tri, c? aici nu-i chip de tr?it, i-ar fi r?spuns cineva din mul?ime. Semna?i-ne cererile, cum le-a?i semnat germanilor ?i polonilor. Dac? nu ne da?i drumul, noi trecem grani?a!
Acest ?ef din raion s-a urcat pe o mas? ?i a început s?-i amenin?e:
- Duce?i-v? acas?, vede?i-v? de treburi, c-om da ordin s? fi?i aresta?i. Mul?imea s-a înfierbântat. ?i oamenii strigau:
- Mincino?ilor, zice?i c? ne-a?i adus libertate, dar acum vedem noi cât cost? „libertatea" voastr?. Noi ne ducem la grani??. Arme nu avem ?i s? nu v? lua?i din urma noastr?!...
Revoltat?, mul?imea a ie?it din Hliboca ?i, prin Petriceanca, s-a îndreptat spre Suceveni. Cei care au putut, au intrat în biseric?, s? cear? binecuvântarea preotului. Dar imediat au venit acolo gr?niceri c?l?ri, care s-au dat deoparte ?i a?teptau. A sosit generalul Eriomenko, care s-a urcat pe-o r?d?cin? ?i a strigat:
- Împr??tia?i-v? pe la casele voastre ?i cre?te?i-v? copila?ii c? n-o s? ajunge?i unde v-a?i pornit!
?i preotul din Suceveni, Ivaniuc, tot i-a rugat s? nu mearg? la grani??, dar oamenii erau atât de îndârji?i, încât nici nu mai vroiau s? aud? ce li se spune. Le era dor de libertate, de neamul lor, de ?ara pe care sovieticii o ciuntiser?. Cupcenii no?tri, tineri ?i b?trâni, au pornit ?i ei cu norodul spre grani??. Oamenii mergeau pe drum, iar gr?nicerii c?l?ri prin ?an?uri. Gr?nicerii nu intrau în vorb? cu oamenii, nu-i amenin?au, atât doar c? unul l-a lovit cu sabia peste mân? pe un ??ran din fruntea coloanei care ducea crucea luat? din biserica din Suceveni.

Când miile de români de pe Valea Siretului au ajuns la Varni?a (a?a se numea cornul p?durii dinspre Fântâna Alb?) ?i când pân? la grani?? mai erau doar 3-4 kilometrii au tras câteva focuri în aer. Nimeni nu credea c? o s? fie împu?cat? atâta lume, de aceea coloana nu s-a oprit. Deodat?, îns?, au început s? ??c?neasc? mitralierele. C?deau româna?ii ca snopii de secar?. Dup? masacrul de la grani??, oamenii dormeau prin stoguri de fân de team? s? nu fi ridica?i. Cei care n-au ajuns în satele lor, erau haitui?i prin p?duri, împu?ca?i ?i îngropa?i unde se nimerea. În satul Cupca au intrat ni?te solda?i cu ochii mici, urâ?i ?i negri la suflet. Intrau în capeli?e ?i sp?rgeau icoanele cu baionetele. Cred c? erau str?nepo?ii t?tarilor de alt?dat?. De partea acestora s-au dat ?i cozile de topor. Umblau de la cas? la cas?, se urcau prin poduri, scotoceau prin tot locul, ca s? pun? mâna pe cei care se ascundeau, ferindu-se de ochii autorit??ilor. Pe cei care îi arestau, îi dezbr?cau ?i-i purtau prin sat ca pe ni?te vite. Oamenii care mai ie?eau din p?duri, intrau în cur?ile gospodarilor ?i cereau furci, hârle?e, ca s? spun? celor ce-i h?ituiau c? n-au fost la grani??, ci veneau de undeva de la lucru. Toat? prim?vara anului 1941 n-au contenit prin satele noastre împu?c?turile. Jalea ?i groaza au umplut casele românilor, c?ci începuse nimicirea noastr? ca neam, dezr?d?cinarea noastr? de pe mo?ia str?mo?easc?.

Preotul Simion Ivaniuc a vrut s? plece în Germania când a v?zut ce se întâmpl? dup? ocupa?ie. A venit o delega?ie de enoria?i: „Sfin?ia-Ta pleci! D-voastr? sc?pa?i doi oameni, dar pe noi în seama cui ne l?sa?i? Ce ne facem noi sub st?pânire du?man? f?r? preot ?i f?r? biseric?? Noi unde s? ne ducem ?i încotro s-o apuc?m? Un gospodar mai în vârst? îmi spune cu lacrimi în ochi, dar cu toat? blânde?ea:
- P?rinte, în Evanghelia de la Ioan Mântuitorul nostru spune limpede: Eu sunt p?storul cel bun care sufletul s?u ?i-l pune pentru turma sa. Aceast? porunc? am primit-o de la Tat?l Meu.
- Nu ne p?r?si, p?rinte, c? faci p?cate grele!. S-a rugat ?i a sim?it ceva deosebit ?i a r?mas. Ca mul?umire, un an casa i-a fost p?zit? ziua de 6 pers, iar noaptea de 12 pers. La slujbe pomenea pe ?tefan cel Mare ?i Alexandru cel Bun, ca fiind ctitori de biserici ?i m?n?stiri din Bucovina. Pomenea pe Patriarhul Miron, pe Mitropolitul Tit ?i pe Regele Mihai. Credincio?ii plângeau ?i spuneau: „Dac? pomene?te pe Patriarh, pe Mitropolit ?i pe regii no?tri, asta înseamn? c? România nu ne-a uitat ?i va veni înapoi".
Veronica Amariei, cea care a vorbit cu Generalul Jukow:
„- Domnule General, eu îs femeie ?i nu m? bag în treaba b?rba?ilor, dar pe mine m? doare c? ne-a?i luat credin?a.
- Adic? cum v-am luat credin?a? întreab? generalul.
- Iat? cum - a?i pus pe biseric? un bir de 3.500 de ruble, iar preotului (n.n. Preotul Simeon Ivaniuc) i-a?i luat tot p?mântul parohiei, i-a?i golit podul de grâne ?i i-a?i mai pus un bir de 10.000 de ruble. El ?i-a vândut 5 vite mari ?i acareturi ?i tot nu-i ajung s? pl?teasc? impozitul, dar la anul ce va vinde?
- Dar de ce î?i pas? a?a de mult de preot?
- Iaca, c? îmi pas?, c? dac? el nu poate pl?ti impozitul, o s? ne închide?i biserica, iar noi l-am oprit pe preot s? nu plece în Germania unde a avut aprobare, ci s? r?mân? cu noi, iar noi f?r? biseric? ?i f?r? credin?? nu r?mânem ci o s? plec?m de aici chiar dac? ne omorâ?i, c? alt? ie?ire nu avem. ?i apoi nu în?elegem de ce îl prigoni?i pe preot ?i-l purta?i mereu pe la Raion, c? dac? îl prigoni?i pe el înseamn? c? prigoni?i biserica ?i ne prigoni?i pe noi. Apoi în casa parohial? prim?ria vrea s? fac? club, iar noi nu putem îng?dui una ca asta, pentru c? noi am construit casa respectiv? pentru preot ?i nu pentru club. De asemenea ne da?i tot felul de ordine ca în duminici ?i s?rb?tori s? ie?im cu animalele la lucru, iar înv???torii vo?tri spun copiilor s? s?rb?toreasc? sâmb?ta, iar Duminica s? vin? la ?coal? ca evreii, ?i-i înva?? c? nu este Dumnezeu ?i alte multe care nu sunt în folosul lor. Acestea sunt pricinile pentru care c?ut?m alt? ?ar? în care s? putem tr?i liberi ?i s? tr?i cre?tine?te a?a cum am fost obi?nui?i din mo?i str?mo?i. C? aici nici s? ne rug?m nu putem"[2].

Pentru a sc?pa de ocupa?ie s-a hot?rât s? se posteasc? negru în fiecare vineri. La animale se d?dea doar ap?. Întrebat de un nacealnic de ce, Ion Mihailovici a r?spuns: „Postim ?i noi ?i animalele ca s? sc?p?m de robia voastr?, pentru c? ne chinui?i ca pe ni?te robi". În cadrul alegerilor care se falsificau, s-a mers cu urnele la oameni acas?. Domnica Martiniuc, de 80 de ani, a scris cu c?rbunele, în v?zul comuni?tilor, numele Regelui pe buletinul de vot. Zamfira Amariei, de 76 ani, a vrut s? arunce urna cu voturi în cuptor când i s-a spus c? nu sunt trecu?i Regele ?i Generalul Antonescu la candida?i, ci Generalul Jukov ?i Hru?evschi. La Hliboca s-a strigat c?tre ofi?erii N.K.V.D.: „Noi nu v-am chemat aici ?i nici nu v-am votat la alegerile voastre, acestea sunt p?mânturile noastre l?sate mo?tenire de Marele ?tefan, a?a c? ori pleca?i, ori l?sa?i-ne s? plec?m noi peste grani?? ?i s? v? l?s?m gospod?riile noastre cu vite cu tot! Noi vrem Patria noastr? româneasc? ?i biserica noastr? str?mo?easc? de care voi v? bate?i joc! Noi nu putem schimba libertatea noastr? de jugul vostru de o?el!"

??ranul Vasile Time? din Cupca a rostit urm?toarea rug?ciune, la Suceveni: „Doamne Dumnezeul nostru, fiin?? prea înalt?, nef?cut?, neînchipuit?, f?r? de început ?i f?r? de sfâr?it, Tu ce ai zis ?i ai f?cut toat? f?ptura ?i dai via?? zidirilor Tale, iar prin a c?rnii puteri se mi?c? libere toate viet??ile de pe p?mânt ?i le hr?ne?ti pân? în cr?p?turile pietrelor; nu întoarce fa?a Ta de la noi p?c?to?ii, ci ridic? sabia mâniei Tale de peste noi ?i ne mântuie?te, c? Tu ne-ai zidit ?i numai Tu ne po?i mântui. Ascult?, Atotputernice, lacrimile noastre ?i ne ajut? s? sc?p?m de st?pânirea p?gân? care ne chinuie?te ?i ne distruge Biserica Ta. N?dejdea noastr? este Tat?l, sc?parea noastr? este Fiul, acoper?mântul nostru este Duhul Sfânt, Treime Sfânt?, m?rire ?ie. Amin!"
Primul a murit Ilie Scorabe?, cel care ?inea prima cruce. Apoi cei de lâng? el: Ioan Fr?t?uceanu, cel care a strigat: „Oameni buni, nu scoate?i sabia, c? cine scoate sabia de sabie va pieri", Mihai ?ugui, Ilie Mihailovici, cel care a purtat a treia cruce, Constantin Sucevean ?i Gheorghe Sidoreac, care purtau cruce în fa??. Un martor poveste?te: „În ochii mei, un fl?c?u voinic, cu tricolorul în mân?, s-a prabu?it într-o balt? de sânge. Aud ?i acum strig?tele lui cu groaza mor?ii pe buze: «Fugi?i, oameni buni, eu r?mân aici s? mor pentru libertate!»".
Ecaterina Suceveanu, o t?ranc? din partea locului, în vârst? de 67 de ani, î?i aminte?te de v?rul ei, Constantin, ?i de sute de al?i români care au fost împu?ca?i f?r? mil? în locul acela: "V?rul meu a fost printre primii care au fost secera?i. A fost împu?cat în cap, când încerca s? acopere cu trupul lui un b?iat din sat". B?iatul a fost unul dintre pu?inii supravie?uitori care s-au întors în sat, în noaptea aceea. "Ne-a adus c?ciula lui Constantin. Am g?sit în?untru o bucat? de os din craniul lui, plin? de sânge, ?i am pus-o într-un borcan. O ?inem ?i acum, sunt moa?tele familiei noastre".
Nu s-a f?cut o list? a celor mor?i la Fântâna Alb? sau a celor care au suferit în urma evenimentelor de aici. Mai jos sunt doar câteva nume de persoane care au murit în timpul masacrului.
Din comuna Carapciu: Vasile, Gheorghe ?i Cosma Opai?, Gheorghe, Vasile ?i Cosma Tovarni?chi, Nicolae Corduban.
Din Cupca: Ioan Belmega, Ioan Gaza, Mihai ?ugui, Arcadie Plevan.
Din Dimca (Trestiana): Petre Jianu a lui Ion, Vasile ?i Petre Cimbru, Nicolae Drevariuc.
Din Suceveni: Drago? Bostan, Constantin Sucevean, Titiana Lip??tean, Gheorghe Sidoreac.
Din Iord?ne?ti: Nicolae Halac a lui Simion, Ion Halac a lui Dumitru, Dumitru Halac a lui Grigore, Dumitru Opai? a lui Mihai, Constantin Molnar.
Din P?tr?u?ii de Jos: Zaharia Boiciu, Ana Feodoran a lui Simion, Gheorghe Feodoran a lui Gheorghe, Teodor Feodoran a lui Gheorghe, Maftei Gavriliuc, Ion P?tr?uceanu a lui Ilie, ?tefan Pavel a lui Petru, Rafila Pojoga.
Din P?tr?u?ii de Sus: Constantin Ciucureanu, Arcadie Ursuleanu, Gheorghe Mo?oc.

Numele celor condamna?i oficial pentru 1 aprilie, al?ii decât cei care au fost omorâ?i în zilele urm?toare sau au murit în anchet?:
Vasile Grijincu, condamnat la moarte, d. 4 iulie 1942. So?ia, Veronica, cu 8 copii deporta?i în Kazastan;
Ilie Vasca - întors din lag?r în 1961
Vasile Grijincu, 10 ani munc? silnic?, a murit în lag?r;
Nicolae Pogoja, 10 ani, mort în lag?r;
Vasile Onifriciuc, 10 ani, mort în lag?r;
Ilie Dâca, 10 ani, mort în lag?r;
Nicolae Motrescu, 10 ani, mort în lag?r;
Teodor Dâca, 10 ani, întors în 1961;
Simion Pojaga, 10 ani, mort în lag?r înainte de pronun?area sentin?ei;
Ioan Boiciuc, 10 ani, mort în lag?r înainte de pronun?area sentin?ei;
Teodor Comari??, 10 ani, mort în lag?r înainte de pronun?area sentin?ei;
Gheorghe Pojaga, 10 ani, mort în lag?r înainte de pronun?area sentin?ei.
Ilie Ciucureanu, 10 ani, mort în lag?r înainte de pronun?area sentin?ei;
Gheorghe Popescu, 10 ani, mort în lag?r înainte de pronun?area sentin?ei;
Constantin Coroam?, 10 ani, mort în lag?r înainte de pronun?area sentin?ei;
Ioan Popescu, 10 ani, mort în lag?r înainte de pronun?area sentin?ei;
Orest Dugan, condamnat la 8 ani, întors în 1961;
Petru Schipor, 8 ani, mort în lag?r înainte de pronun?area sentin?ei;
Petru Pojaga, 10 ani, mort în lag?r înainte de pronun?area sentin?ei;
Vasile Zmo?u, 8 ani, mort în lag?r înainte de pronun?area sentin?ei;
Teodor Clingher, 8 ani, mort în lag?r înainte de pronun?area sentin?ei;
Cosma Cr?sneanu, 8 ani, mort în lag?r înainte de pronun?area sentin?ei.

Ca represalii, pe 13 iunie 1941 au fost deportate 13.000 de familii, doar circa 10 % întorcându-se înapoi. Pe 22 iunie 1941 a intrat România în r?zboi împotriva U.R.S.S.
Ilie Vasca din P?tr?u?i a spus odat?, în române?te, în lag?r: „Românul n-a stat în genunchi niciodat? decât în fa?a lui Dumnezeu".
Nicolae Ienache, deportat în 1940 în Siberia, evadat, m?rturise?te în 1942, dup? intrarea armatei române în r?zboi ?i recucerirea teritoriilor ocupate: „Când m? v?d în ?ara mea, a?a-mi vine s?-mi fac cruce cu amândou? mâinile ?i s? fac un pas ?i s? s?rut p?mântul ?i apoi alt pas ?i iar s? s?rut p?mântul ?i apoi alt pas ?i iar s? s?rut p?mântul ?i tot a?a mereu pân? ce voi ajunge acas?. Atâta de pu?in vrednic m? simt înaintea lui Dumnezeu c? m-a sc?pat de satana ?i de iad".

Pe 29 august 1942 preotul ?tefan ?tefanovici, protopop de Storojine?, ?i I. Vatamanu din Suceveni au organizat un parastas la Fântâna Alb? la care au venit 30.000 de oameni din satele bucovinene. Drumul de la Fântâna Alb? la Suceveni, pe care se c?raser? cei r?ni?i ?i mor?i spre Cern?u?i ?i spre alte gropi comune, a fost sfin?it cu agheasm?. S-a pus o troi??, sculptat? de T?nase B?lan, ?i s-a hot?rât construirea unei biserici acolo[3].
---------------------------------------------------------------------------
[1] http://basarabia-bucovina.info/2011/11/26/masacrul-de-la-fantana-alba-marturii-si-fotografii/#sthash.07Mmg3vq.dpuf
[2] Magdalina Morar, Victime din Cupca ale mar?ului de la Fântâna Alb? din Via?a trece, amintirile r?mân, edi?ie îngrijit? de Eleonora Schipor Storojine?, 2006.
[3] Vasile Ilica, Fântâna Alb?, o m?rturie de sânge, Oradea, Imprimeria de Vest, 1999.

footer