Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
M?d?lin Nec?u?u   
Duminică, 10 Aprilie 2016 15:29

Fântâna Alb? - 3Cupca ?i drama românilor de la Fântân? Alb? din 1 aprilie 1941

?irul nemul?umirilor popula?iei s-a acumulat treptat ?i a dus în final la declan?area dramei de la Fântân? Alb? din 1 aprilie 1941. Atmosfera din rândul popula?iei din zona în prim?var? 1941 reiese din informa?iile culese de la martori. Vom prezenta concluziile scriitorului Vasile Levin?chi din Carapciu, el însu?i participant la mar?ul în cauza. Acesta sintetiza astfel, în 1991, cauzele hot?rârii oamenilor de pe valea Siretului Mic ?i a Siretului de a emigra cu orice pre? în România: „Spaima fa?? de noile orânduieli, apari?ia în prim plan la putere a unor elemente declasate (în majoritatea cazurilor a unor indivizi compromi?i - chiar ?i în fa?? s?tenilor nevoia?i - prin lene, be?ii ?i tic?lo?ii în general) rare fiind cazurile în care s-au încadrat între activi?ti din convingere ?i oameni serio?i, arest?rile aproape zilnice cauzate de delatori bucuro?i s? se r?zbune pe vecini sau chiar s? le ia bunurile. Disp?reau ??rani de rând, f?r? avere ?i f?r? vreo vin?, nec?ji?i în majoritatea lor, deoarece prin satele de pe valea Siretului nu prea erau bog?ta?i care s? fi exploatat munc? str?in?, p?mânturile nefiind cine ?tie ce m?noase.S-au ivit turn?tori, delatori de ocazie, bucuro?i s? se poat? r?fui pentru vechi vr?jma?i. Unii au profitat ?i s-au folosit de bunurile r?mase de la cei înl?tura?i. Abuzurile se înmul?eau, starea de nesiguran?? cre?tea, frontier? croit? nemilos prin satele române?ti ale aceleia?i zone etno-folclorice nu ?inea seama de aspira?iile unei lumi desp?r?ite artificial. Tic?lo?ia se întron?, cinstea r?mânea de domeniul trecutului." (V. Levi?chi,1991).

Laz?r Furnic? arat? în 1989 c? în prim?var? lui 1941 circulau zvonuri c? va veni vremea când toat? lumea va mânca la cazan, bisericile vor fi transformate în grajduri, c? femeile vor deveni un bun comun, c? românii vor fi feportati în Siberia. La aceast? se adaug? lipsa total? de transparen?? ?i bun? credin?? în m?surile politice ?i administrative luate de noile autorit??i, teroarea ?i minciun? ridicate la rang de dogm?. S-a ar?tat într-un articol func?ionarea defectuas? ?i cu intermitent? în perioada iulie-septembrie 1940 a birourilor de emigrare în România. Dup? 15 februarie 1941 acestea au fost reactivate. Vestea redeschiderii lor în capitalele de raion a produs mult? agita?ie în rândul locuitorilor care ajunseser? între timp la concluzia c? singur? salvare pentru ei o constituia emigrarea în patria mama, România. La luarea acestei decizii dramatice pentru ei a contribuit propagand? din ce în ce mai intens? cu privire la colectivizarea agriculturii, precum ?i ?tirile relativ la deportarea a 300 de femei cu copii din satele Crasna ?i Ciudei care aveau so?ii în România (G. Macrin, 1988).

Vasile Luca Mar?ul românilor din raionul Adâncat? (Hliboca) de la 1 aprilie 1941 a precedat de unul de mai mic? amploare petrecut în ora?ul Storojinet, capital? raionului cu acela?i nume, la 26 martie a aceluia?i an (V.Ilica, 1994, 1999). Ini?ial, în cursul lunii martie, în urm? zvonurilor, mii de ??rani români ?i ucranieni au venit la Storojine? ca s? predea cereri de emigrare în România. Cererile au fost primite. Speriate de amploarea emigr?rii, autorit??ile sovietice au revenit ?i au refuzat s? mai primeasc? în continuare cereri. În fa?? acestei situa?ii, la 26 martie 1941, mii de al?i ??rani din acela?i raion au venit din nou cu cererile de emigrare s? le depun? la N.K.V.D. (sec?ia raional?). Mili?ia a refuzat s? primeasc? cererile lor. Atunci, ??ranii care blocaser? curtea fostei prefecturi ?i str?zile din jur au protestat cu voce tare împotriva acestei m?suri. A fost chemat deputatul Vasile Luca (deputat în Sovietul Suprem ?i viceprimar al Cern?u?ilor). Acesta le-a spus cet??enilor surescita?i c? zvonul relativ la aprobarea plec?rii în România a fost lansat de elemente du?m?noase U.R.S.S.-ului care urm?resc s? îi fac? pe ??ranii bucovineni „cer?etori ?i slugi la boierii din România". Lumea l-a întrerupt ?i a început s?-l huiduiasc? în gura mare spunând: „Ajunge! Suntem s?tui de minciunile comuni?tilor. Noi vrem s? plec?m în România c?ci am tr?it omene?te ?i nimeni nu ?i-a b?tut joc de noi ca voi, comuni?tii!" Al?ii strigau: „Jos comuni?tii! Nu s-a mai putut dialoga. Un grup de femei s-a repezit la el ?i au început s? strige: „Domnule deputat, de-ne drumul în România c? v? l?s?m casele, ?i vitele, ?i ??rân? ca s? fie a voastr?, c? noi ne vom descurca cumva. Nu mai putem suport? greut??ile ?i mizeria pe care ni le face?i!". Protejat de o garda de solda?i, Vasile Luca s-a urcat în ma?in? ?i a plecat. C? s? scape de mul?imea furioas?, un func?ionar de la raion a spus mul?imii c? s-a revenit asupra m?surii ini?iale, iar cererile lor se primesc la prim?rie (soviet). Când mul?imea a ajuns acolo, a constatat c? accesul în cl?dire era barat de un grup de solda?i înarma?i. Dându-?i seama c? ai fost p?c?li?i, oamenii s-au adunat în pia?? ora?ului din fa?? celor dou? biserici ?i au hot?rât ca s?pt?mâna urm?toare, la 1 aprilie, s? fac? o procesiune cu cruci ?i cu prapuri de la biseric?, cu care s? treac? în România. Cei care au participat la aceast? adunare au fost ??rani din jurul ora?ului Storojine?: din Ropcea, Ciudei, Budenit, P?tr?u?ii de Sus etc. Zvonul c? autorit??ile primes cereri de emigrare în România a f?cut ca în a dou? jum?tate a lunii februarie 1941 biroul N.K.V.D. de la raion s? fie inundat d cereri de plecare. Acestea trebuiau s? fie redactate neap?rat în limba rus?. Cererile au fost f?cute în cel mai mare secret, c?ci respectivul „scriitor" risca s? fie deportat pentru asemenea „delict" a?a cum a p??it pensionarul C.F.R. Mihai Charabarovici din Cupca, cunosc?tor al limbii ucrainene. La cererile depuse de cet??eni nu s-a dat nici un r?spuns... Mi?carea care s-a declan?at la 1 aprilie 1941 ca ?i în toate celelalte ac?iuni de protest din raionul Hliboca ?i Storojine? din prim?vara respectiv? ?i care aveau s? se termine atât de tragic au fost declan?ate de zvonul c? între 1 ?i 10 aprilie grani?e soviet-oromana este deschis? ?i, ca atare, organizatorii credeau c? nu trebuie sc?pat acest prilej de a trece în România (L. Firnica, 1990; Micola Rubanet, 1992).

A dou? zi diminea??, pe 1 aprilie, Vasile Sl?nin? în conformitate cu în?elegerea din ziua precedent?, a sunat pe ascuns cu trompet? pe dealul de la biserica dând semnalul de adunare pentru cei din Cupca ?i Corce?ti...Pe la orele 7-7,30 se adunaser? deja în fa?? prim?riei din Cupca de pe malul stâng al Siretului Mic cca 1.000 de oameni din Cupca, ?i ceva din Corce?ti, în majoritatea b?rbate, dar ?i b?trâni, femei ?i copii. Împ?r?i?i în grupuri mici, discutau despre plecarea în România. În traistele lor î?i luaser? ceva mâncare ?i unele lucruri de îmbr?c?minte strict necesare. Pe la orele 8 a sosit coloana format? din cet??enii din Patrautii de Jos. Atunci, secretarul comunal din Cupca (politrucul) a încercat s? sune la raion c? s? cheme armata, dar locuitorii din Cupca au intrat în prim?rie, i-au alungat pe func?ionari (care erau localnici), au încuiat u?ile, l-au b?tut pe secretar ?i l-au obligat s? mearg? în fruntea coloanei (din declara?ia lui T.F.Klingher din P?tr?u?i dat? în fa?? organelor de anchet? N.K.V.D., citat de Micola Rub?ne?).

Înainte de a pleca românii au spart bustul lui Lenin

Dup? Vasile Sl?nin?, secretarul comunal ar fi reu?it s? fug?, fapt confirmat ?i de documentele N.K.V.D. citate de Micola Rub?ne?. În documentele N.K.V.D. citate nu se aminte?te c? mul?imea furioas? ar fi spart bustul lui Lenin ridicat în gr?dina din fa?? ?colii ?i prim?riei din Cupca, fapt întâmplat cu adev?rat. Num?rul total al cet??enilor care au plecat încolona?i din Cupca a fost estimate de Laz?r Furnic? ?i Vasile Sl?nin? la 3.000-4.000 persoane. La plecarea din Cupca, comand? a fost luat? de Costea Gavriloaie care, punându-?i un brâu tricolor de-a curmezi?ul pieptului („arce?te") ar fi strigat înainte de plecare: „Oameni buni! Ne încolon?m ?i mergem la raion spre a ob?ine dezlegare pentru a trece în România. Dar s? fi?i aten?i, mergem în mod pa?nic s? ne rezolv?m dorin?ele noastre!"... Pe la orele 10,30 coloana a ajuns la Suceveni unde i s-au al?turat alte sute de oameni. Coloana venit? dinspre Cupca, s-a oprit în fa?? bisericii din Suceveni. S-au luat din biserica trei cruci pe care le-au purtat: Mihai ?ugui din Cupca, Ilie Mihailovici ?i Ilie Scrob?ne? ambii suceveni. Pe o alt? cruce s-a legat un ?tergar alb, ca semn c? mar?ul se desf??oar? pa?nic. Înainte de a pleca spre Hliboca mul?imea a îngenunchiat, iar ??ranul Timi? Vasile a lui Petru din Cupca, viitor lector bisericesc, a rostit cu glas tare rug?ciunea urm?toare, ce era repetat? de to?i cei prezen?i: „Doamne, Dumnezeul nostru, fiin?? prea înalta, nef?cut?, neînchipuit?, f?r? de început ?i f?r? de sfâr?it, Tu ce ai zis ?i ai f?cut toat? f?ptur? ?i dai via?? zidirilor Tale, iar prin a c?rei puteri se mi?c? libere toate viet??ile de pe p?mânt ?i le hr?ne?ti pân? în cr?p?turile pietrelor; nu întoarce fa?? Ta de la noi, p?c?to?ii, ci ridic? sabia mâniei Tale de peste noi ?i ne mântuie?te, c? Tu ne-ai zidit ?i numai Tu ne po?i mântui. Ascult? Atotputernice lacrimile noastre sin e ajut? c? s? sc?p?m de st?pânirea p?gân? care ne chinuie?te sin e distruge biserica ta. N?dejdea noastr? este Tat?l, sc?parea noastr? este Fiul, acoper?mântul nostrum este Sfântul Duh, Treime Sfânta, M?rire ?ie! Amin!" (V.Ilica, 1999)

[...] Preveni?i din timp, reprezentan?ii autorit??ilor ra?ionale au încercat s? stea de vorba cu participan?ii la mar?. Mul?imea a cerut s? fie l?sat? s? emigreze în România. Reprezentan?ii autorit??ilor ra?ionale au încercat mai întâi s? lini?teasc? mul?imea prin promisiuni c?: „nu v? vom lua nimic, v? l?s?m biserica, v? l?s?m popa, dar s? merge?i acas?, pentru c? dac? merge?i la grani?e nu v? vom l?s? ?i ve?i merge la moarte". Mul?imea a r?spuns furioas?: „nu ne ducem acas? pentru c? ?i a?a nu vom avea nimic ?i vrem s? tr?im în ?ar? noastr?!". [...] R?spunsul autorit??ilor a nemul?umit profund mul?imea care a declarat prin mii de glasuri c? se vor duce direct la frontier? spre a trece în România. Epuizându-?i argumentele, unul din ofi?erii sovietici a zis, desigur ironic, „idite, idite!" (merge?i-merge?i) ceea ce mul?imea a interpretat c? un semn de aprobare ?i a izbucnit în urale. Mul?imea a îngenunchiat ?i a spus o rug?ciune, apoi a cântat „Tr?iasc? Regele" ?i alte cântece patriotice române?ti, îndreptându-se spre grani?a de la Fântân? Alb?.

M?celul

[...] Primele rafale de mitraliere au lovit crucea. B?rba?ii din fa?? s-au aruncat imediat la p?mânt, iar dup? ei s-au l?sat ?i ceilal?i din coloana. A urmat un moment de panic? ?i de confuzie, dar cineva a strigat: „Înainte, fra?ilor! Nu au voie s? trag? în noi!" C?p?tând curaj, mul?imea s-a sculat ?i a f?cut câ?iva pa?i înainte.A urmat imediat o serie lung? de mitralier? care a lovit în plin mul?imea. Au urmat r?cnete îngrozitoare intretatiate cu ??c?nit de mitralier? ?i împu?c?turi, toate reverberate de ecoul p?durii din jur. Unii au murit pe loc. Cei r?ma?i vii, c? ?i cei r?ni?i mai u?or c?utau s? scape fugind în p?durea salvatoare din jur. Dar ?i acolo îi a?tepta vân?toarea de oameni c?ci gr?nicerii încercau s? îi prind? pe fugari, iar cine se oprea la prima soma?ie risc? s? fie împu?cat pe loc. Împu?c?turile nu mai conteneau. Groz?via era atât de mare cu cât se întunecase, iar mul?imea, dintre care multe femei ?i copii, trebuia s? se mi?te în p?dure într-un loc total necunoscut sub str?fulger?rile rachetelor lansate de militari. Scotocirea p?durilor ?i a câmpurilor din jur de Varni?a a durat câteva zile. O parte din mor?i ?i o parte din cei r?ni?i grav au fost înmormânta?i pe loc într-o groap? comun? s?pat? de cei prin?i...Cei tineri ?i suspec?i au fost re?inu?i ?i supu?i interogatorilor de c?tre N.K.V.D. dup? care au fost judeca?i ?i condamna?i la închisoare pe diferite termene, fiind apoi deporta?i pe 10 ani în lag?rul Uralul de Nord din regiunea Sverdlovsk, U.R.S.S./Federa?ia Rus?, ulterior fiind transfera?i în Siberia Oriental? sau în Kazahstan"[1].
---------------------------------------------------------
[1]Selec?ie din vol. Prof. dr. ing. Petru Ciobanu, ec. Vasile Sl?nin?, prof. Reveca Prelipcean, Cupca, un sat din Bucovina - Monografie istoric? (anii 1429-1944), Ed. Amadoros, 2004, pag.379-386

footer