Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
M?d?lin Nec?u?u   
Miercuri, 06 Aprilie 2016 19:14

Fântâna Alb?, Bucovina„Acum 75 ani, în prima zi a lui aprilie, la Fântâna Alb?, au murit secera?i de mitralierele sovietice, peste 3.000 de români nevinova?i care nu-?i doreau decât s? se întoarc? în ?ara lor. Ast?zi, tocmai cei care trebuie ?i au puterea s? afle adev?rul ?i s? le onoreze amintirea, aleg s? tac?, ignorând cu bun? ?tiin?? o crim? neelucidat?. Deputatul Eugen Tomac a solicitat, în urm? cu un an, constituirea unei Comisii pentru cercetarea ?i stabilirea adev?rului cu privire la masacrul de la Fântâna Alb? din 1 aprilie 1941. Aceasta, îns?, nu a fost înfiin?at? nici pân? ast?zi. «A trecut un an, iar P.S.D. ?i P.N.L. nu ?i-au desemnat înc? membrii în aceast? Comisie, blocând astfel în mod inten?ionat constituirea acesteia. Regret s? constat lipsa de respect [...]. Este o atitudine josnic?, pe care nu am cum s? n-o condamn. România nu cunoa?te nici m?car num?rul exact al mor?ilor de la Fântâna Alb?. Pân? ast?zi, nu a fost f?cut? nicio analiz? pertinent? a masacrului » (Eugen Tomac)"[1]. Obedient intereselor altora, Pre?edintele României a declarat cu prilejul recentei vizite în Israel,: „Vrem (el, nu românii - s.n.) s? facem din România un «centru pentru promovarea educa?iei cu privire la Holocaust! »". De?i - ca ?ef al F.D.G.R. - s-a declarat „mo?tenitor" al bunurilor „Grupului Etnic German", domnul pre?edinte r?mâne insensibil la memoria suferin?elor etnicilor germani deporta?i dup? Al Doilea R?zboi Mondial în U.R.S.S. ori „caza?i" for?at în Câmpia B?r?ganului. De români, nici în turul pantalonilor nu-l doare! Aferim „Pre?edinte"! (Ion M?ld?rescu).

3.000 de suflete române?ti trimise mai devreme la ceruri de N.K.V.D.-ul sovietic

Consecin?? a ultimatumelor sovietice din 26-28 iunie 1940, România a fost for?at? s? cedeze Uniunii Sovietice un teritoriu cu peste trei milioane de locuitori. Imediat ce administra?ia ?i armata român? au fost evacuate, trupele din Armata Ro?ie ?i N.K.V.D. au ocupat teritoriul. Multe familii au fost surprinse de aceast? desf??urare rapid? a evenimentelor cu membri de ambele p?r?i ale noii grani?e. În aceast? situa?ie, mul?i dintre ei au încercat s? se reuneasc? cu familiile trecând grani?a în mod legal sau, dac? nu era posibil, ilegal. Masacrul de la Fântâna Alb? a avut loc în Duminica Pa?telui a anului 1941, când aproximativ trei mii de români, locuitori ai satelor de pe Valea Siretului, au încercat s? se refugieze din Uniunea Sovietic? în România. N.K.V.D.-ul a lansat zvonuri potrivit c?rora sovieticii ar fi permis trecerea grani?ei impus? de Tratatul Ribbentrop-Molotov, în România. Drept urmare, în ziua de 1 aprilie, un grup mare de români bucovineni din mai multe sate de pe valea Siretului, purtând în fa?? un steag alb ?i însemne religioase - icoane, prapuri ?i cruci din cetin? -, au format o coloan? pa?nic? de peste 3.000 de persoane ?i s-au îndreptat spre noua grani?? sovieto-român?. În poiana Varni?a, la circa trei kilometri de grani?a român?, gr?nicerii sovietici i-au somat s? se opreasc?. Dup? ce coloana a ignorat soma?ia, sovieticii au tras în plin cu mitraliere, secerându-i. Supravie?uitorii au fost urm?ri?i de cavaleri?ti ?i spinteca?i cu sabia. Masacrul nu s-a încheiat aici. R?ni?ii au fost lega?i de cai ?i târâ?i pân? la un loc unde erau s?pate dinainte cinci gropi comune, iar unii dintre ei au fost îngropa?i de vii. B?trâni, femei, copii - to?i au fost arunca?i în gropile comune. Timp de dou? zile, spuneau localnicii, s-ar fi auzit gemete din acele gropi. Al?ii au fost aresta?i de N.K.V.D. ?i, dup? ce au îndurat torturi îngrozitoare, au fost ?i ei arunca?i de vii într-o groap? comun? din cimitirul evreiesc al ora?ului. Peste acea groap? s-a turnat ?i s-a stins var. Subiectul masacrului de la Fântâna Alb? a fost considerat tabu pân? în anii '90. Autorit??ile sovietice ?i ulterior cele ucrainene interziceau orice referire la el sau comemorare a lui. Abia dup? 2000, autorit??ile ucrainene au permis oficierea unui parastas pentru odihna românilor care ?i-au dorit doar s? tr?iasc? în ?ara-Mam?.

M?rturii

De multe ori oamenii politici sau diploma?ii prefer? s? atribuie cuvintele „pragmatism" sau „încredere" rela?iei dintre România ?i actuala Federa?ie Rus?, mo?tenitoarea unei p?r?i importante a teritoriului fostei Uniuni Sovietice, dar mai ales a povarei morale pe care Moscova o poart? pe umeri fa?? de nedrept??ile ?i crimele comise cu o cruzime f?r? margini asupra popula?iei civile de c?tre Armata Ro?ie ?i NKVD în teritoriile ocupate, ambele conduse cu mân? forte de fostul lider bol?evic Iosif Stalin. Poate aceste cuvinte ar trebui înlocuite cu „respect" ?i mai ales „scuze" fa?? de atrocit??ile ?i genocidul comis de trupele sovietice asupra românilor din teritoriile care au fost smulse ??rii în urma raptului teritorial din 1940, când Basarabia ?i Bucovina de Nord au fost cedate vecinului de R?s?rit. Duma de Stat a Rusiei (camera inferioar? a Parlamentului rus - n.r.) recuno?tea ?i condamna masacrarea polonezilor în p?durea de la Katyn în Al Doilea R?zboi Mondial, lipsa unei reac?ii ferme din partea Bucure?tilor într-o chestiune similar? ?i t?cerea Moscovei pe aceast? tem? conduce în continuare la men?inerea unei st?ri de angoas? între cele dou? capitale. Denumit ?i „Katyn-ul românesc", genocidul de la Fântana Alb? reprezint? un episod negru din istoria României, atunci când nu mai pu?in de 3.000 de români bucovineni au fost masacra?i cu sânge rece de trupele sovietice. Dac? la Katyn a fost vorba de execu?ia a peste 20.000 de ofi?eri polonezi, aici avem de-a face cu un masacru premeditat a unor oameni neînarma?i care nu voiau decât s? nu mai tr?iasc? sub ocupa?ie str?in?, f?r? a opune vreo rezisten?? armat?.

Troi?a de la Putna

Locul amplas?rii troi?ei care comemoreaz? victimele de la Fântâna Alb? nu a fost ales la întâmplare. Dac? despre m?n?stirea Putna, poetul na?ional Mihai Eminescu afirma c? este „Ierusalimul neamului românesc", aceast? m?n?stire a devenit pe parcursul celor circa cinci secole ?i jum?tate de existen?? un simbol al luptei spirituale pentru p?strarea fiin?ei na?ionale, jucând rolul atât de centru spiritual, cât ?i de straj? sau loc de refugiu în vremuri încercate. Cu aceast? afirma?ie este de acord ?i p?rintele stare? al m?n?stirii Putna, arhimandritul Melchidesec Velnic. „Fiecare neam î?i are locul de întâlnire cu mo?ii ?i str?mo?ii. Având în vedere c? aici î?i doarme somnul ?tefan cel Mare, care a domnit pân? la adânci b?trâne?e ?i care ?i-a iubit neamul, ?ara ?i credin?a str?mo?easc?, dar ?i al?i domnitori, Putna este un simbol românesc ?i sunt întru totul de acord cu aceast? expresie", a declarat pentru „Curentul" p?rintele stare? al m?n?stirii Putna. Dânsul ne-a mai explicat c? „dragostea de neam ?i de patrie" a fost liantul dintre cele dou? comunit??i de români care vin la Putna, dar care tr?iesc separat pe o parte ?i pe alta a grani?ei cu Ucraina. Stare?ul ne-a mai spus c? românii de pe cele dou? p?r?i ale grani?ei trebuiesc s? convie?uiasc? ?i s? î?i „poarte împreun? crucea". P?rintele ne-a mai explicat c? m?n?stirea Putna este într-un permanent contact cu a?ez?mintele biserice?ti din Bucovina de Nord de la Cern?uca, Topor?u?i sau Crasna, locuri unde victimele deport?rilor staliniste din Siberia ?i Kazahstan sunt cinstite mereu.

Crimele abominabile ruse?ti împotriva românilor

Pe lâng? deport?rile românilor în Siberia, la începutul anului 1941, dup? ce trupele sovietice au pus st?pânire pe Basarabia ?i Bucovina de Nord, N.K.V.D.-ul a lansat zvonuri potrivit c?rora sovieticii ar fi permis trecerea grani?ei în România pentru a atrage în curs? românii care doreau s? treac? grani?a din teritoriile ocupate. Astfel, în data de 1 aprilie 1941, un grup mare de oameni din mai multe sate de pe valea Siretului (P?tr?u?ii-de-Sus, P?tr?u?ii-de-Jos, Cupca, Corce?ti, Suceveni), purtând în fa?? un steag alb ?i însemne religioase (icoane, prapuri ?i cruci din cetin?), a format o coloan? pa?nic? de peste 3.000 de persoane ?i s-a îndreptat spre noua grani?? sovieto-român? în speran?a c? a?a vor putea s? duc? pân? la cap?t ac?iunea lor. Îns? nu a fost s? fie a?a. În poiana Varni?a, la circa trei kilometri de grani?a român?, gr?nicerii sovietici i-ar fi somat s? se opreasc?. Dup? ce coloana ar fi ignorat soma?ia, sovieticii au tras în plin cu mitraliere, încontinuu, secerându-i. Supravie?uitorii au fost urm?ri?i de cavaleri?ti ?i spinteca?i cu sabia. La finalul m?celului, r?ni?ii au fost lega?i de cozile cailor ?i târâ?i pân? la cinci gropi comune s?pate dinainte, unde au fost îngropa?i, unii fiind în via?? înc?: b?trâni, femei, copii, sugari – vii, mor?i sau muribunzi. Supravie?uitorii au fost aresta?i de N.K.V.D. din Hliboca (Adâncata) ?i, dup? torturi de neimaginat, au fost du?i în cimitirul evreiesc din acel or??el ?i arunca?i de vii într-o groap? comun?, peste care s-a turnat ?i s-a stins var, f?r? ca Rusia s? recunoasc? aceste crime împotriva umanit??ii.

Varni?a, o trist? amintire

„Domnul Gheorghe Mihailiuc, profesor pensionar, este unul dintre supravie?uitorii, ast?zi în via??, ai m?celului de la 1 aprilie 1941 din p?durea Varni?a de lâng? satul Fântâna Alb?. N?scut la 13 martie 1925 la Trestiana, jude?ul Storojine? (ast?zi Dimca, raionul Hliboca), în acea zi neagr? pentru românii nord-bucovineni, abia trecuse de 16 ani. Dar dorul de libertate nu l-a oprit s? porneasc?, împreun? cu fratele Nicolae (Culu??), numai cu trei ani mai în vârst?, spre Patria-mam?. Îns? nu le-a fost dat s? ajung?". (Crai Nou, 2005). În iadul de lâng? grani??, dezl?n?uit de focul n?prasnic de mitralier? al c?l?ilor bol?evici, l-a desp?r?it de fratele drag. Timp de 12 ani n-a ?tiut nimic despre Nicolae, care, r?nit, a fost dus tocmai în regiunea Sverdlovsk, din mun?ii Ural. Abia dup? moartea odiosului Stalin el a sc?pat din lag?r, dar f?r? dreptul de a se întoarce la ba?tin?. A plecat în Basarabia, undeva lâng? Anenii Noi, unde, în urma suferin?elor prin care trecuse în fundul Rusiei, peste 8 ani s-a stins din via??. Prof. Gheorghe Mihailiuc, învinov??it de na?ionalism românesc, a fost purtat timp de jum?tate de secol dintr-o ?coal? în alta, h?r?uit, acuzat de lips? de devotament pentru Uniunea Sovietic?, îns? nici prigoana, nici teroarea la care a fost supus nu l-au frânt. A r?mas cu fruntea sus. De aceasta ne putem convinge o dat? în plus citind cartea sa de poezie ?i proz?, „Dincolo de cuvintele rostite", ap?rut? la Editura ob?teasc? „Vivacitas" (Hliboca, 2004), din care prezent?m istorisirea de mai jos: „Nici n-am observat când au trecut anii. Am str?b?tut un drum lung ?i greu, deseori pres?rat cu lacrimi amare. De multe ori traiul mi-a fost vizitat de dureri. ?i acum, la marginea vie?ii, r?sfoind cartea existen?ei mele, caut s?-mi adun a-mintirile, cele mai multe g?sindu-le triste. Unele din ele se mai pierd în negura timpului. Sunt fapte asupra c?rora se a?terne t?cerea, îns? evenimen-tele tragice, care mi-au r?nit adânc sufletul, nu se pot uita vreo-dat?. Îmi amintesc cu spaim? în suflet de anul 1940, de la care au început nenorocirile noastre. A?a-zi?ii fra?i mai mari, eliberatori, au înlocuit adev?rul cu minciuna. Sub acel regim odios sp?rg?torii de u?i, to?i acei crescu?i într-un mediu în care credin?a, dreptatea, adev?rul nu-?i g?seau loc, au devenit fruntea societ??ii. Noi, b??tina?ii acestui p?mânt, obi?nui?i cu alt mod de via-??, au fost cu des?vâr?ire margina-liza?i. Limba, istoria, înv???mân-tul, credin?a ?i, în genere, cultura na?ional? au avut mult de suferit. Ap?s?toare este via?a sub un regim totalitar. O via?? grea, umilitoare, când demnitatea omului este desconsiderat?, de fapt, nici nu este via??, ci o moarte lent?. Aceast? stare intolerabil? i-a f?cut pe mul?i oameni s? cad? pe gânduri. Prin satele noastre se r?s-pândea nelini?tea. Trebuia g?sit? o solu?ie. B?rba?ii se adunau în grupuri mici, sf?tuindu-se în ?oapt?. Unii î?i tr?iau zilele negre în as-cunzi?uri. Au început urm?rirea celor b?nui?i, anchet?rile, arest?-rile, deport?rile. Peste sate se ab?tuse teroare bol?evic?. Dac? nu f?ceai cârd??ie cu noii st?pâni, erai pierdut. În aceste condi?ii insuportabile o parte din popula?ia român? a ?inutului a hot?rât s? fug? din ?ar?, ca s? scape de prigoan?. La 1 aprilie 1941, câteva mii de români, chema?i de dorul libert??ii, au por-nit pa?ii spre Fântâna Alb?, la fron-tier?. Dar pentru mul?i acest drum a fost f?r? întoarcere. Eram ?i eu, împreun? cu fratele mai mare, printre ei. Am fost martor ocular ?i am v?zut cum s-au desf??urat lu-crurile. A fost un adev?rat masacru, un genocid. Varni?a mi-a r?mas în amintire ca un simbol al barbariei. În memorie s-au întip?rit episoade de o rar? cruzime, crâmpeie ce m? urm?resc cu înfiorare toat? via?a.

Uciga?ii au a?teptat cu degetul pe tr?gaci pân? când mul?imea a ie?it la lumini?. Era o acalmie prevestitoare de rele. Pa?ii greoi îi purtau pe oameni spre un sfâr?it fatal. Tricolorul din fa?a coloanei flutura mândru, demonstrând dragostea de neam ?i ?ar? a românilor bucovineni. Deodat? lini?tea a fost spart? de groaznicul glas al arme-lor. Zgomotul mor?ii s-a r?spândit h?t departe peste codri. Cineva din mul?ime a strigat: „La p?mânt!" ?uvoiul neîntrerupt de foc ne ?inea culca?i, cu respira?ia curmat?. În acea stare de încremenire un b?rbat din primele rânduri a strigat peste puterile sale: „Înainte, fra?ilor, ei nu vor cuteza s? ne omoare!". Dar chiar atunci a început m?celul. Tra-gedia de acum jum?tate de secol m? nelini?te?te pân? ast?zi, deoarece nu sunt convins c?-i im-posibil? repetarea unor asemenea nenorociri. E greu de redat în cuvinte tot ce am v?zut la Varni?a. Era un adev?rat iad de la p?mânt pân? la cer. În ochii mei, un fl?c?u voinic, cu tricolorul în mân?, s-a pr?bu?it într-o balt? de sânge. Aud ?i acum strig?tele lui cu groaza mor?ii pe buze: « Fugi?i, oameni buni, eu r?mân aici s? mor pentru libertate! ». În înv?lm??eal? m-am pierdut de fratele meu. Întregul câmp era o spaim?, oamenii c?deau ca frunzele de brum?. Pân? la p?dure îmi r?-m?seser? vreo dou?zeci de pa?i, o întreag? ve?nici. La dreapta mea un b?rbat usc??iv, care ne-a îmb?rb?tat tot drumul, se d?dea de-a rostogolul pân? a ajuns la marginea p?durii. I-am urmat exemplu. L-am v?zut o clip? cum s-a ridicat în picioare, c?utând cu privirea pe cineva. Când am ajuns lâng? el, bietul om se trudea s? moar?, c?u-tându-?i ad?post la r?d?cina unui stejar. Se tr?gea gr?mad? ca un arici atacat de du?mani, repetând un nume drag: « Flori??, Flori??! ».

Solda?ii tr?geau f?r? întrerupere, cu prec?dere în grupurile compacte de oameni. Aproape incon?tient am început s? fug prin desi?. Moartea m? p??tea la fiecare pas... Deodat? mi s-a f?cut întuneric înaintea ochilor, ?i am c?zut. Au urmat câteva momente de tihn?. Dar degrab? mi-am venit în fire. Frica de moarte m-a pus în picioare ?i am început s? fug la întâmplare. Vântul mi-a adus un bocet ?optit. Am pornit dup? el. Într-un desi? de brazi câteva femei se tânguiau deasupra unei neveste care-?i d?-dea sufletul. Muribunda strângea la pieptul sângerând un b?ie?el de vreo doi ani?ori. Parc? o v?d ?i acum cu ni?te ochi mari ?i tulburi, în care str?luceau lacrimile pierza-niei. P?rul bogat îi acoperea umerii. O ?uvi?? de sânge curgea domol peste bundi?a împodobit? cu bl?ni?? de dihor. O femeie a smuls copilul din bra?ele mamei, care ?i-a dat sufletul. Apoi toate au disp?rut f?r? urm?. Din nou m-am pomenit singur în mijlocul unei p?duri necunoscute. Nu ?tiam ce s? fac, încotro s-o iau. Noaptea gr?bit? se a?eza peste copaci. Se auzeau înc? împu?c?turi sporadice, la care tres?ream ca mu?cat de ?arpe. „Braconierii" ie?iser? din nou la vân?toare de oameni. A?teptam sfâr?itul. M? întrebam unde o fi fratele Culu??, ce le voi spune p?rin?ilor, dac? voi sc?pa cu zile? ?i totu?i, am avut noroc. Îmi sclipi o n?dejde trimis? de Dumnezeu. Prin întuneric z?rii un om care cobora povârni?ul, ?inându-se de copaci. Îmi f?cu semn s-o iau dup? el. Ca prin minune am ajuns în satul Camenca. Ni?te oameni cu suflet mare, ucraineni de na?ionalitate, ne-au dat ad?post ?i ne-au hr?nit. Datorit? lor am r?mas cu zile. Ucrainenii, ca ?i românii, visau s? scape de asuprire, s? fie oameni liberi. În sat câinii l?trau a moarte. Într-o ?ur?, unde am fost ascun?i, am dat de mai mul?i oa-meni, care tremurau de fric?. A fost o noapte plin? de spaim?. Cu riscul de a c?dea în ghearele solda?ilor, am ajuns acas? a doua zi, pe la chindii. ?i pân? acum uneori aud ?uieratul acelor gloan?e blestemate. Timpul trece mai mult în r?u decât în bine, trec ?i amintirile, cum se duc f?r? întoarcere toate de pe p?mânt. Se ruineaz? imperii ?i regimuri totalitare. Fascismul a fost demascat, condamnat, interzis. De ce oare s-a procedat astfel numai cu acest regim odios? Doar e cunoscut de toat? lumea c? regimul comunist a comis atro-cit??i îngrozitoare, omul a suferit enorm. Lumea a încetat s?-l caute pe Dumnezeu. Iar la noi acest partid activeaz? înc?, este reprezentat în Parlamentul Ucrainei! În rezultatul unei educa?ii nefire?ti, societatea a devenit plin? de nelegiuiri. ?i acum tr?im timpuri cu pu?in? speran?? ?i mult? disperare. Se propag? mai mult o politic? a promisiunilor". Apar tot felul de „savan?i"-me?teri tradi?ionali în falsificarea istoriei. În dauna omului de rând se fac prea multe cheltuieli birocratice. Avem o ?ar? bogat? ?i... mul?i oameni s?raci... Pentru a ie?i din aceast? situa?ie e nevoie de rena?tere moral?, de în?elepciune, de iubire de adev?r. În fiecare an de la destr?marea satanicului imperiu sovietic, la Troi?a de la Varni?a, ridicat? în memoria victimelor de la 1 aprilie 1941, are loc o slujb? de pomenire a celor c?zu?i f?r? vin?. Dumnezeu s?-i aib? în grija sa. (Prezentarea autorului ?i adaptare pentru ziar - Ion Cre?u, Cern?u?i)[2]
-----------------------------------------
[1] http://www.mediafax.ro/politic/eugen-tomac-avem-semnaturile-pentru-comisia-parlamentara-privind-masacrul-de-la-fantana-alba-14101989 ?i http://www.evz.ro/se-cere-comisie-parlamentara-pentru-elucidarea-misterelor-legate-de-masacrul-de-la-fantana-alba.html
[2] http://www.agerpres.ro/politica/2016/04/04/tomac-parlamentul-blocheaza-infiintarea-comisiei-pentru-aflarea-adevarului-cu-privire-la-masacrul-de-la-fantana-alba-12-29-30

footer