Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Vladimir Ro?ulescu   
Miercuri, 06 Aprilie 2016 18:51

19161916 - Salvarea situa?iei militare a alia?ilor prin jertfa României

România a intrat în r?zboiul mondial la 27 august 1916 (stil nou) nu pentru a cuceri alte teritorii, cum gre?it spuneau ?i o mai spun inamicii no?tri, ci pentru a elibera ?inuturi române?ti, locuite în majoritate absolut? de români, ?inuturi aflate sub locuire româneasc? istoric?, dar care, prin capriciile istoriei, au fost supuse monarhiei Austro-Ungare, sau a celei ruse?ti. Acele dou? imperii st?pânitoare aveau ca singur scop dezna?ionalizarea românilor ?i maghiarizarea sau rusificarea lor, în a?a fel încât provinciile locuite de ei s? ajung? preponderent maghiare sau ruse?ti. România avea de ales spre ce parte s? se îndrepte în condi?iile r?zboiului mondial ce devasta lumea de mai bine de doi ani. Promisiunile curgeau de ambele p?r?i, dar pân? la urm?, regele Ferdinand a c?lcat peste leg?turile sale de neam ?i de familie ?i a decis s? fie credincios cerin?elor poporului s?u, care dorea reîntregirea cu Transilvania. Pentru aceast? decizie, Ferdinand a fost supranumit ?i Ferdinand cel Loial, deoarece a decis s? mearg? al?turi de poporul s?u pe o cale pres?rat? cu spini, chiar împotriva ??rii care i-a dat na?tere, împotriva familiei sale ?i a neamului care l-a crescut ?i format. Un rege reprobat de familia sa, dar idolatrizat de poporul pe care era chemat s?-l conduc?. Alipirea Basarabiei ?i a Bucovinei urma s? o decid? istoria viitoare deoarece cele dou? provincii se aflau în tabere militare diferite ?i opuse.

România a intrat în r?zboi pe frontul oriental al?turi de ru?i, dar f?r? s? ?tie c? ace?tia îi preg?teau de la început pierzarea. S-a spus c? momentul nu a fost bine ales, dar tocmai ru?ii erau cei ce presau mai mult ca oricând România s? intre în r?zboi. „Acum ori niciodat?" s-a spus de câteva ori, iar România a crezut în promisiunile alia?ilor, mai cu seam? în cele ale ru?ilor, care trebuiau s? se coordoneze cu armata sa în efortul militar comun. Tratatul încheiat de România cu puterile aliate prevedeau ?i noile grani?e de dup? victorie, dar nici acestea nu au fost pe de-a întregul respectate, mai cu seam? în problema Banatului, din care o treime îi va reveni Serbiei la Conferin?a de Pace de la Paris, de?i aceasta nu a st?pânit niciodat? acest teritoriu populat majoritar de c?tre români. României i s-a promis c? la începerea opera?iunilor sale militare în Transilvania, va beneficia de întreg sprijinul alia?ilor, printr-o ofensiv? pe frontul de vest, iar pe frontul de est la nord, în Gali?ia, ofensiva lui Brusilov va reîncepe mult mai energic, iar la sud, generalul Sarrail va începe propria ofensiv?. Era vorba de un complex de m?suri militare care s? faciliteze avansul românilor de pe crestele Carpa?ilor pe o linie mai scurt? de front, în centrul Transilvaniei, undeva pe valea Mure?ului. Noua linie astfel a frontului se dorea mai dreapt? ?i mai u?or de controlat. Pân? la urm? s-a dovedit c? aceste promisiuni nu au fost îndeplinite, ofensiva lui Brusilov a stagnat din lips? de for?e (mai mult, prin oprirea ofensivei a fost amenin?at? dreapta avansat? a armatei române de nord ce p?trunsese în Transilvania), iar generalul Sarrail, prin rapoartele transmise comandamentelor superioare men?iona c? nu are resurse nici m?car pentru defensiv?, cu atât mai pu?in pentru a prelua ofensiva promis? de Alia?i, pentru blocarea armatei bulgare.

România a fost min?it? ?i p?c?lit? pentru a servi ca front cu trupe de sacrificiu. Cu toate acestea, a intrat în r?zboi ?i a înaintat în Transilvania. Cu aceast? mi?care sinuciga?? a salvat nu numai armata generalului Sarrail ?i pe a lui Brusilov, dar a sl?bit ?i presiunea pe frontul francez de la Verdun. Marea victorie francez? de la Verdun i se datoreaz? indirect armatei române, lucru uitat cu des?vâr?ire dup? r?zboi. Mai multe divizii germane au fost retrase de la Verdun pentru a fi concentrate în Transilvania, împotriva românilor, prin aceasta comandamentul german renun?ând definitiv la cucerirea Verdun-ului în acel an. Mai mult, trupele bulgare înt?rite cu cele germane au renun?at la atacul împotriva armatei lui Sarrail pentru a fi aruncate împotriva românilor în Cadrilater ?i mai departe în Dobrogea. O sut? de mii de oameni contra a treizeci de mii de ap?r?tori. A urmat apoi dezastrul de la Turtucaia ?i pierderea Dobrogei, dar armata lui Sarrail a fost salvat?. Promisiunile ru?ilor conform c?rora bulgarii nu vor intra în lupt? împotriva noastr? ?i a lor, la fel ca ?i promisiunile de ajutor ale trupelor ruse în Dobrogea s-au dovedit a fi la fel de mincinoase. Tunurile ?i armamentul comandat ?i pl?tit cu ani în urm? c?tre Fran?a, Statele Unite ?i Japonia st?tea înc? în decembrie 1916 prin g?rile ruse?ti, la Chi?in?u, Kiev sau Razdelnaia, nu numai din cauza birocra?iei, ci ?i din cauza unei rele voin?e a Rusiei fa?? de România la cele mai înalte nivele, ulterior dovedindu-se c? însu?i ministrul de r?zboi rus, Sturmer, era mai mult decât favorabil Germaniei.

Pentru ru?i, era de preferat o Românie învins?

In majoritatea b?t?liilor, inclusiv în Dobrogea sau, mai ales, în b?t?lia de pe Arge?-Neajlov pentru Bucure?ti, ru?ii au refuzat s? ne acorde cel mai mic sprijin, o întreag? armat? stând în a?teptare, cu arma la picior, când românii le-au cerut doar s? taie o linie de aprovizionare a inamicului ce trecea la câ?iva kilometri de tab?ra ruseasc?. La sfâr?itul anului, când ne-am retras în Moldova, ru?ii spuneau statului major român c? aici doreau s? ne aduc?, ei propunând de la începutul campaniei noastre retragerea în Moldova ?i abandonarea întregii Muntenii ?i a capitalei, Bucure?tiul. Ce fel de aliat era acesta care propunea de la începutul campaniei abandonarea capitalei ?i a dou? treimi din teritoriul na?ional român? Privind logica imperial? ruseasc?, era normal, deoarece pentru ei nu era de dorit o armat? român? victorioas?, care mai târziu ar fi putut ridica preten?ii asupra Basarabiei române?ti. Era de preferat o Românie învins?, sc?pat? mai apoi de c?tre ru?i, care ar fi putut anexa la încheierea p?cii f?r? probleme înc? o bucat? zdrav?n? din teritoriul românesc. Doar la fel procedaser? ru?ii ?i în 1878, când au anexat din nou sudul Basarbiei tocmai de la aliatul care îi salvase în timpul campaniei împotriva Turciei, în r?zboiul 1877-1878.

Cu toate lipsurile materiale, mai ales în artilerie, cu toat? perfidia ?i tr?darea ruseasc? recunoscut? ?i de alia?ii occidentali, românii s-au b?tut cu un nemaipomenit eroism. Pe o lungime a frontului de 1.300 km (identic? cu întreaga lungime a frontului rusesc ?i cu mult mai mult decât întreg frontul de vest care avea doar 800 km), luptând unul contra cinci, contra celor mai bune trupe germane ?i austro-ungare, la care se ad?ugau cele bulgare ?i turce?ti, au produs pierderi mari atacatorilor. De exemplu, pe frontul de la Jiu, unde a c?zut la datorie generalul Dragalina, o singur? divizie româneasc? a rezistat f?r? s? fie schimbat? timp de 80 de zile în fa?a celor trei divizii germane dintre care una (a 11-a bavarez?) a fost complet nimicit?. Iar exemplele pot continua ?i vor continua în anul urm?tor, anul marilor victorii de la M?r??ti, M?r??e?ti ?i Oituz, dar ?i al marilor tr?d?ri din partea alia?ilor no?tri ru?i, care se vor transforma în cei mai mari du?mani ai Regatului României.
Grafica - Ion M?ld?rescu

footer