Revista Art-emis
75 de ani de la masacrul de la Fântâna Albă (1) PDF Imprimare Email
Ieromonah Dosoftei Dijmărescu   
Duminică, 03 Aprilie 2016 13:38

Fântana Albă 2016, Foto N.Hăucă, art-emisDupă încheierea Pactului Ribbentrop-Molotov de la 23 august 1939, în vara anului 1940, U.R.S.S. a ocupat, Basarabia, Nordul Bucovinei și Ținutul Herța. Numeroși români bucovineni au fost arestați, omorâți, deportați, bisericile au început să fie închise, așa încât multe familii au început să treacă noua graniță și să vină în România. Un astfel de grup a fost cel care a căzut pradă masacrului de la Fântâna Albă, la 1 aprilie 1941. Atunci, circa 3.000 de români bucovineni din satele de pe Valea Siretului: Pătrăuții de Sus, Pătrăuții de Jos, Igești, Crasna, Ciudei, Budineț, Cireșul, Crăsnișoara Veche, Crăsnișoara Nouă, Bănila Moldovenească, Dăvideni, Carapciu, Cupca, Trestiana, Suceveni, Iordănești, au plecat către România, fiind deciși mai bine să moară decât să mai trăiască sub stăpânirea Uniunii Sovietice. Cei din fruntea grupului au purtat trei cruci, icoane și steaguri albe, arătând că nu doresc să facă niciun rău, ci doresc libertatea. Au spus autorităților sovietice că vor să plece fără să ia nimic cu ei, lăsând toată averea pe loc. Ajunși în apropierea graniței au fost întâmpinați cu foc de mitraliere. După încetarea focului, răniții rămași în viață au fost aruncați împreună cu cei morți în gropi comune. Cei care au reușit să fugă au fost căutați în împrejurimi, astfel încât foarte puțini participanți au rămas în viață. După două luni, la 13 iunie 1941, 13.000 de familii din aceste sate au fost deportate în Siberia și Kazahstan, doar circa 10% dintre ele supraviețuind deportării. Care a fost vina acestor români? Și-au iubit Patria și Neamul, Credința strămoșească și au dorit să fie liberi. În plus, erau buni gospodari, iar cei care au venit peste ei, din zone foarte sărace, îi considerau chiaburi, dușmani de clasă. La 70 de ani de la această pagină însângerată a istoriei noastre, Departamentul pentru Românii de Pretutindeni a avut inițiativa ridicării unei troițe în memoria acestor jertfe nevinovate la Mănăstirea Putna, locul în care cei care au căzut atunci veneau adesea, locul din care Sfântul Voievod Ștefan cel Mare îi ocrotește și dincolo de moartea trupului. Troița, asemănătoare cu cea din cimitirul soldaților români de la Țiganca, Basarabia, a fost sfințită în ziua de 1 aprilie 2011. Au fost pomeniți cei morți la Fântâna Albă, cei morți în satele din jur, cei deportați și cei ale căror nume nu se mai știu, dar au fost uciși doar pentru vina de a fi români, de a-și apăra Neamul și Credința. Apoi a avut loc sfințirea troiței. Au slujit ÎPS Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, arhimandritul Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna, împreună cu clerici din mănăstirile bucovinene. După sfințire, Înalt Preasfințitul Părinte Pimen a rostit un scurt cuvânt care a amintit de dragostea pe care trebuie să o avem față de înaintași și față de strămoșii noștri.

Regimul sovietic a elaborat o politică criminală cu un obiectiv strategic bine determinat: diluarea elementului românesc și transformarea teritoriilor românești ocupate într-un spațiu rusesc integrat pe vecie în Marea Slavă. Rezultatele acestei politici sunt mai mult decât evidente. La 1920 românii bucovineni constituiau 80% din populația acestui teritoriu. Astăzi, românii abia dacă mai constituie 20%. Alții au spus că românii din teritoriile ocupate au fost supuși unui adevărat genocid de eliminare fizică, dar și de suprimare a identității lor naționale românești. A fost alterată nu doar componența etnică a teritoriului, s-a reușit chiar crearea, în mare parte, a așa-zisului popor moldovenesc, distinct de poporul român. Astfel de evenimente tragice nu pot fi date uitării, căci un popor care dă uitării astfel de evenimente tragice din istoria sa națională își riscă viitorul, își riscă identitatea națională. În acest sens, cunoscutul istoric academicianul Florin Constantiniu spune că identitatea națională are o componentă esențială: memoria istorică. Prezența celor aflaţi în fiecare an la comemorarea martirilor Neamului Românesc vorbește de la sine, dovedind că românii au memorie istorică. Comemorarea martirajelor române din teritoriile ocupate de sovietici poartă un caracter oficial, consfințit prin lege: 1 aprilie, Zila Națională de cinstire a memoriei românilor victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor în masă și ale foametei organizate de regimul totalitar sovietic în nordul Bucovinei, Ținutul Herța și întreaga Basarabie.

Un extraordinar jurnalist și vechi prieten de-al meu de la Chișinău, Constantin Tănase, spunea următoarele:„« Polonezii nu s-au liniștit până nu i-au forțat pe ruși să recunoască adevărul istoric despre crima de la Katyn ». Mai putem adăuga aici și insistența ucrainenilor de a se recunoaște adevărul despre foametea organizată de Stalin în Ucraina. Dar cel mai elocvent exemplu rămâne a fi atitudinea evreilor față de istoria lor. Holocaustul înseamnă mai întâi de toate îndemnul de a nu uita nimic. Noi, românii, care avem un trecut istoric nu mai puțin dramatic, procedăm invers, îndemnăm poporul să uite atrocitățile staliniste, să întoarcem pagina, să așteptăm timpuri mai bune."

Constantin Rusanovschi: „Sunt urmaș născut acolo dar am trăit în România. Am fugit exact cum au fugit cei care au fost împușcați la Fântâna Albă, dar noi am avut noroc în 1944, că la câteva ceasuri după ce am trecut Prutul pe la Manoleasa, podul a fost dinamitat de ocupantul sovietic pentru a prinde cât mai mulți acolo, să-i facă să ajungă în Siberia să vadă ce înseamnă fericirea comunistă. Cel mai important lucru este că aici văd mai mulți tineri decât cei oleacă mai trecuți, cu părul alb. Sunt convins că astăzi cei tinei au învățat un pic de istorie, un pic de istorie a neamului nostru atât de greu supus intemperiilor vremii - intemperii despre care înțelegeți ce sunt, pentru că tot intemperii au fost și cele din Siberia, și ce s-a întâmplat la Katyn, și ce s-a întâmplat și la Fântâna Albă. Dar cu noi a fost mai grav, pentru că la o azvârlitură de băț de aici, cu oameni care sunt acum aici, cu oameni care sunt acum dincolo, Neamul Românesc a încercat să fie împrăștiat și a fost împrăștiat și pe această parte de hotar natural, mă refer la Prut, și aici, prin hotar convențional în partea de nord a țării[1].
Nu există două Bucovine, există o singură Bucovină, Bucovina unică a lui Ștefan cel Mare.

Foto - Nicolae Hăucă
Grafica - Ion Măldărescu

----------------------------------------
[1] adaptare după http://www.crainou.ro/2011/04/05/sfintirea-troitei-inchinate-memoriei-victimelor-masacrului-de-la-fantana-alba/

footer