Revista Art-emis
Traian Vuia, un pionier al aviaţiei mondiale (2) PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. George G. Potra (+)   
Duminică, 27 Martie 2016 21:39

Prof. univ. dr. George G. Potra (+)„Nu mă voi opri până nu voi izbândi!" (Traian Vuia)

Activitate profesională şi invenţii

Unul din pionierii aviaţiei mondiale, Traian Vuia a fost primul om care a construit şi zburat cu un avion mai greu decât aerul, care s-a ridicat de la sol folosind doar mijloacele proprii (moto-propulsor, tren de aterizare). Până la avionul inventat de Vuia, intitulat „Vuia nr. 1", decolarea dispozitivelor de zbor se făcea cu ajutorul unor mijloace exterioare aparatului, cum ar fi: catapultă, cablu de lansare sau remorcare. Printre rezultatele cercetărilor efectuate de Vuia, unele confirmate mai târziu, se numără: formula monoplană a avioanelor (recunoscută ulterior ca fiind cea mai corespunzătoare), a realizat prima aripă de avion cu incidenţă variabilă în zbor, a aplicat la aparatul său de zbor principiul unei singure elice tractive, a realizat primul aeroplan cu aripi pliante. După o perioadă de timp, Vuia a îmbunătăţit aeroplanul „Vuia nr. 1", iar în august 1906 a prezentat o variantă perfecţionată a acestuia, „Vuia nr. 1bis". Cu acest model, până în martie 1907, a efectuat mai multe experienţe şi a realizat mai multe zboruri la diferite înălţimi. Spre deosebire de primul model, aeroplanul avea o curbură mai mică a aripilor, un stabilizator orientabil şi un randament îmbunătăţit al motorului. Vuia nr. II a fost un nou model de avion, prevăzut cu aripi pliabile şi un motor „Antoinette" de 25 CP. Cu acest aparat Vuia a zburat de mai multe ori, ultimul din aceste zboruri a fost efectuat în 17 iulie 1907, la Bagatelle, pe o distanţă de 70 m. Acest avion a fost expus la primul Salon aeronautic de la Paris. În anii ce au urmat Vuia a continuat să aprofundeze domeniul aeronauticii, astfel că în 1918 şi 1922 a realizat două tipuri de elicoptere, Vuia I, respectiv Vuia II. Aparatul era prevăzut cu aripi rotative, o cârmă de direcţie şi un stabilizator orizontal (Vuia II avea montat un motor „Anzani" de 16 CP). Cu aceste aparate, pe aerodromurile de la Juvissy şi Issy-les-Moulineaux, Vuia a efectuat o serie de teste şi mai multe zboruri verticale.

Având în minte realizarea unui motor de avion cât mai bun, Vuia a reuşit să inventeze generatorul de abur cu combustie internă şi ardere catalitică. Generatorul cu vaporizare aproape instantanee avea la bază trei principii: ideea ciclurilor termodinamice, a combustiei accelerate şi a transmiterii căldurii prin convecţie forţată. Prin încercările repetate de a construi generatoare de abur de foarte înaltă presiune (100-120 kgf/cm², faţă de 10 At valoarea uzuală a vremii), Vuia a pus bazele tehnologiei folosite ulterior la centralele termice care utilizează cicluri complexe de presiune foarte înaltă. O altă realizare a inventatorului român a fost şi generatorul cu focar cu mare intensitate a combustiei. Sarcina termică a focarului era de 200 x 106 kcal/m3. În unele cercetări Vuia a fost ajutat de bănăţeanul Gavrilă Brola, cu care a început să colaboreze începând cu 1934. G. Brola alături de profesorul G. Ribaud au continuat cercetările începute de Vuia, iar în 1952 au realizat un generator cu circulaţie forţată, care avea la bază principiul lui Vuia. Generatorul, expus la Expoziţia Internaţională al încălzirii de la Paris din 1957, a fost fabricat în serie în Franţa, Belgia, Anglia şi Germania.Traian Vuia împreună cu alt colaborator, Emmanuel Yvonneau, au brevetat mai multe tipuri de generatoare de abur. Primul brevet le-a fost eliberat la 21 ianuarie 1928 de către Ministerul Comerţului şi Industriei din Franţa (nr. 661254), al doilea brevet la 22 decembrie 1928 (nr. 680567), iar al treilea la 12 noiembrie 1932 (nr. 740226).

Activităţi sociale şi politice

Din iniţiativa lui Traian Vuia, la 30 aprilie 1918, a fost constituit la Paris „Comitetul Naţional al Românilor din Transilvania", o organizaţie care milita pentru unirea Ardealului cu România. Comitetul a editat şi o revistă, „La Transylvanie", la care a colaborat şi Traian Vuia cu mai multe articole. Vuia a publicat articole, pe aceeaşi temă şi în revista „La nation tchèque". A fost însă foarte critic asupra modului în care s-a înfăptuit unirea Ardealului cu Transilvania[1], considerând o mare greşeală lipsa negocierii unirii provinciei cu Regatul Român, care să fi apărat interesele ardelenilor şi să fi permis cu timpul o „occidentalizare" a României şi nu vice-versa, o „balcanizare" a Transilvaniei. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial Vuia a făcut parte din mişcarea de rezistenţă din Franţa şi a fost ales preşedinte al primului comitet legal al „Frontului Naţional Român", unde a depus o muncă asiduă şi a publicat o serie de articole în „La Roumanie Libre"[14].

Bibliografie
- Magazin istoric - Anul VI, nr. 8(65), august 1972.
- Personalităţi româneşti ale ştiinţelor naturii şi tehnicii, Editura Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1982.

Prin amabilitatea distinsei doamne Ana Potra - căreia îi aducem mulţumiri -, soţia regretatului mare istoric, Profesorul univ. dr. George G. Potra am primit 12 scrisori care fac parte din corespondenţa lui Traian Vuia cu mentorul său, Caius Brediceanu şi pe care le supunem atenţiei cititorilor.

Scrisoarea 3
Viry-Chatillon, 16 octombre 1920

Dragă Caius,
Am primit scrisoarea ta din Praga şi cea trimisă prin dl de Barabas, care mi-a comunicat şi verbal conţinutul scrisorii tale. Cuget că ai primit deja atât scrisoarea, cât şi telegrama adresată la Lugoj. Brevetul american este aranjat, după cum ţi-am scris şi telegrafiat. S-a depus în numele tău, eu am semnat atât rugarea, cât şi cesiunea. Am făcut de asemenea ce priveşte Germania. Continuăm cu punerea la punct a maşinii. Niciun organ mecanic nu mai cedează, deşi aripile se învârtesc la 65–66 ture pe secundă. Uşurarea maşinii devine tot mai evidentă, viteza de înaintare pe pământ a întrecut deja 5 metri pe secundă. Va trebui să căutăm să ridicăm puţin puterea motorului, care acum se învârteşte abia de 1 700 ori pe minută, voi ridica această viteză la 2 000 ture pe minută. Fapt este că numai o diferenţă de câteva kilograme ne leagă de pământ. În momentul succesului îţi voi anunţa rezultatul prin o telegramă la Lugoj, în două cuvinte: „Tout va"[15].
Ghiţă este aici de două săptămâni, a fost aici în mai multe rânduri. Credea că te află aici, va pleca curând în ţară. Sărutare de mână doamnelor şi dşoarelor[16] Brediceanu.
Te îmbrăţoşez cu drag,
Al tău,
T. Vuia

P.S. Am fost şi eu puţin bolnav, zic puţin, pentru că sunt obişnuit şi nicio boală trupească nu mă emoţionează, scăzuse însă şi moralul. Eu am învăţat însă cum trebuie să trăiesc, ca prin restabilirea trupească să mi se remonteze şi moralul. Când ajunge omul peste 40 de ani, trebuie să fie foarte moderat în mâncare şi băutură, orice supraalimentare la un om cu stomac normal produce o intoxicare. Îndată ce simt o scădere a apetitului, 1-2 zile nu mai mănânc decât o ceaşcă de lapte cald şi o felie de pâine la fiecare „repas"[17] şi mă mir întotdeauna cât se urcă de repede moralul după odihna stomacului. Vezi deci că toate chestiile morale la om sunt o chestie de stomac, „Magenfrage"[18], cum ar zice Karl Marx. De altcum şi stoicianii ziceau: „phisei homologoumenais ze" - să trăieşti conform cu natura. Deci nu te spăria, fă ca şi mine, posteşte din timp în timp şi îndeosebi fereşte-te de mâncările prea grase. Mastică însă bine tot ce mănânci şi te vei scăpa de multe boli şi suferinţe şi vei trăi lung timp. Asta o zic nu pentru că aş dori să trăiesc, ci pentru că, cred eu, că avem datorinţa de a dura, reprezentăm un capital, în care trebuie să tragem cel mai mare beneficiu. Îndată ce vom termina cu punerea la punct a acestei maşini, ne oprim cu maşina prezentă şi încep construcţia unei maşini noi de 16 cai putere şi una mică, uşoară de tot şi cu aripi mai mici pentru picioare.

Scrisoarea 4
Garches, 29 novembre 1920
7 Rue de Toulon

Scumpe Caius,
Din scrisoarea adusă prin dl Bragadiru[19], am auzit cu bucurie că ne vom revedea în curând. Iată cum stăm cu ciclopterul. După plecarea scrisorii din urmă, am încercat maşina pe teren. Aripile aveau incidenţa (pasul) cel mai mare şi se învârteau de 60–58 ori pe minută. S-a rupt axa unui angrenaj din reductorul de viteză, ceea ce a adus cu sine şi ruperea duor [a două] roate cu dinţi. Le-am refăcut şi mai puternice şi am redus viteza elicelor în raport cu motorul de la 1:27 la 1:33. Motorul era regulat astfel, ca elicele să nu se poată învârti peste 60 pe minută. Maşina pilotată de Rappeneau, înaintând cu o viteză de 5 metri pe secundă, nu a părăsit pământul. Fiind cu 10 kilogr. mai uşor am pilotat maşina în 4 nov. Uşorarea maşinii a fost evidentă, pentru că în momentul când elicele făceau 60 de învârtiri maşina înainta acuş pe roata dreaptă, acuş pe roata stânga, fără de a părăsi cu totul pământul. Văzând că suntem tangenţi şi dispunând de o rezervă de putere motrice, am mărit viteza de rotaţiune a elicelor. În 6 nov. viteza de rotaţiune s-a urcat la 66, iar sustentaţiunea[20] a crescut cu 21%. Repetând această încercare în hangar am auzit un zgomot neobişnuit şi la demontaj am constatat o torsiune în organele de acaplare a axei orizontale. Le-am înlocuit cu piese mai rezistente şi în 18 l.c. am repetat încercarea în hangar. La a doua încercare 4 pocnituri succesive ne-au anunţat o ruptură de dinţi în angrenajul conic din dreapta. Crezându-l rupt, pentru că era cam uzat, l-am înlocuit cu un angrenaj nou, ajustat cu multă grijă. În 24 l.c. am procedat la o încercare nouă şi făcusem pregătiri de ieşire, deoarece nu suferea nicio îndoială că cu o sustentaţie de 21-25% maşina va părăsi pământul. La a patra punere în mişcare pentru o durată de 5 minute, un zgomot neobişnuit, înainte de a ajunge la viteza de rotaţiune de 66 învârtiri, ne-a anunţat o nouă rupere de dinţi din angrenajuri. La demontaj am constatat sfărâmarea aceluiaşi angrenaj. Am decis fabricarea de 3 angrenaje speciale. Cele de până acum erau angrenajuri aflate în comerţ. Am decis a le face mai rezistente, alegând un modul şi o lungime de dinţi mai mare şi o reducere a efortului axei orizontale. Această schimbare permite totodată şi suprimarea reductorului de viteză. Aceste modificări aduc cu sine şi înlocuirea cutiilor în care sunt montate angrenajurile şi montajul motorului. Sunt ocupat cu desenul acestor piese speciale, pe care le voi comanda imediat ce vor fi pe deplin studiate. În Garches se vor termina în scurt lucrările de degajare şi voi începe construcţiunea atelierului mecanic.
În aşteptarea răspunsului sau a sosirii tale.
Te îmbrăţoşez cu drag.
T. Vuia

Scrisoarea 5
Garches, 5 ianuarie 1921

Scumpe Caius,
Primii scrisoarea din urmă. Dacă pleci în familie, prezentă omagiile mele respectuoase doamnei Brediceanu şi vă doresc la toţi un An Nou fericit. După o vagă[21] de frig cumplit, acum avem timp de primăvară +8-15°C. În scrisoarea ce ţi-am spedat[22] în 27 dec. te-am rugat ca, în cazul că nu ai putea veni acum, să-mi trimiţi fondurile ce aveai intenţiunea de a aduce cu tine. Anuităţile[23] brevetelor îmi cer sume mari, de asemenea construcţiunea atelierului, cumpărarea maşinelor, continuarea lucrărilor. Lucrările motorului nu le pot relua fără de a avea un atelier propriu, iar lucrările ciclopterului le-aş putea duce cu o viteză întreită, dacă aş dispune de maşini spre fabricarea pieselor mecanice, înţeleg trei maşini indispensabile. „Time is money"[24], să nu aşteptăm ca concurenţii să revină la suprafaţă. O parte din fondurile debursate[25] şi care vor mai fi sunt investiţiuni, d.e. atelierul, maşinele, terenul etc. Pentru toate lucrările şi maşinele, la care am făcut aluziune mai sus, am nevoie de o sumă de cca 70.000 fr. Eu am pregătit depunerea unui brevet de carburator-generator pentru motor şi nu ştiu ce trebuie să fac ca să-l depun în numele tău. Acest carburator-generator este inima motorului, este făcut din ian. 1919 şi ar putea fi pericol în aşteptare ahead[26], că şi alţii caută în aceeaşi direcţiune şi hazardul, care face rău adeseori, poate să ducă pe cineva ca să facă acelaşi. Eu îţi voi trimite, mâine sau poimâine, un „pouvoir"[27], ca să-l semnezi conform indicaţiunilor date de d. Casalonga, 15 Rue des Halles, şi să-l legalizezi.

Vecinul nostru pare dispus să vânză, afacerea însă nu este urgentă, putem aştepta. Îmi este o încurajare preţioasă credinţa ce aveţi în succesul lucrărilor. Sunt convins că această credinţă nu va fi înşelată, pentru că rezultatul depinde de la tenacitatea noastră. Cunosc fanarioţii din Regat, oameni de puţină credinţă, care cred că toate sufletele se pot cumpăra. La instalaţiunea ofiţerilor, care a fost prezidată de un savant la Sorbona, profesorul L., acesta a făcut elogiul dlui Vaida şi al tău şi a felicitat pe V.H.[28] pentru recrutarea unui grup de elită românească. La banchetul solst[29], prezidentul a ţinut un toast în onoarea dlui Vaida[30] şi m-a rugat să fiu interpretul lui la voi. Le-am mulţămit şi am promis că vă voi comunica salutările lor frăţeşti. Nu uita să-mi trimiţi fotografia tuturora pentru carta de identitate.
Te îmbrăţoşez cu drag,
T. Vuia

P.S. Salutări prieteneşti şi frăţeşti la prieteni şi fraţi, îndeosebi lui Tiberius[31], nu-mi spui dacă continuă a se ocupa de artă. Aud că opera din Cluj s-a mutat la Bucureşti. Cornelia[32] continuă studiile?[33]

- Va urma -
------------------------------------
[14] http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Traian_Vuia
[15] Tout va (fr.) – Totul funcţionează.
[16] Olga Brediceanu (fiica lui Caius Brediceanu, căsătorită cu Ion Fruma), Cornelia Brediceanu (căsătorită cu Lucian Blaga) şi Sempronia Brediceanu, ultimele două surori cu Caius Brediceanu. Cornelia Brediceanu (1897–1983) a îndeplinit funcţia de secretară a Secţiei tineret a delegaţiei bănăţene la Conferinţa de Pace de la Paris (1919–1920).
[17] Repas (fr.) – Masă.
[18] Magenfrage (germ.) – O chestiune (care ţine) de stomac.
[19] Marinescu Bragadiru.
[20] Menţinerea în echilibru a unui aparat zburător.
[21] Vague (fr.) – Val.
[22] Expediat.
[23] Sumă de bani (incluzând o parte din capital şi dobânda corespunzătoare) care se plăteşte periodic spre a rambursa un capital sau o datorie.
[24] Time is money (engl.) – Timpul costă bani.
[25] Debourser (fr.) – A debursa, a cheltui, a plăti (din pungă).
[26] Ahead (engl.) – În viitor, de acum înainte.
[27] Pouvoir (fr.) – Procură, împuternicire.
[28] Venerabilul Huart.
[29] Solstiţiu. Referire la solstiţiul de iarnă (22 decembrie).
[30] Alexandru Vaida-Voevod (1872–1950). Medic, publicist, om politic şi de stat român. Licenţiat şi doctor (1899) al Facultăţii de Medicină a Universităţii din Viena. Ca student a luat parte la mişcările naţionale româneşti. A cerut abandonarea tacticii „pasive" a Partidului Naţional Român din Transilvania şi a militat pentru o politică activă dusă de partid. Unul dintre conducătorii Partidului Naţional Român din Transilvania şi ai Partidului Naţional Ţărănesc. Preşedinte al Partidului Naţional Ţărănesc (6 mai–21 noiembrie 1933). În 1935, s-a desprins de Partidul Naţional Ţărănesc şi a creat organizaţia Frontul Românesc. Preşedinte al Frontului Renaşterii Naţionale (1940). Luptător împotriva prevederilor discriminatorii ale legislaţiei şcolare impuse de contele Apponyi Albert. Deputat în Parlamentul de la Budapesta (1906; 1907; 1910–1918), unde la 18 octombrie 1918 a citit Declaraţia de despărţire a Transilvaniei de Ungaria. Membru al Consiliului Naţional Român Central (30 octombrie 1918). Adunarea Naţională de la Alba Iulia l-a ales în Consiliul Dirigent, ca vicepreşedinte şi şef al resortului Externe şi Presă (2–17 decembrie 1918).Deputat în Parlamentul României, în toate legislaturile din 1919 până în 1939. Preşedinte (28 noiembrie–1 decembrie 1919; 9 iunie 1939–5 septembrie 1940) al Adunării Deputaţilor. Membru al Consiliului Naţional Român Central. Membru al Consiliului Dirigent al Transilvaniei (1918–1920). A fost prezent în delegaţia transilvăneană care a prezentat Regelui Ferdinand I actul de unire a Transilvaniei cu România. Delegat la Conferinţa de Pace de la Paris (1919–1920). A pledat pentru reforma agrară şi vot universal. De mai multe ori ministru: de stat pentru Transilvania (17 decembrie 1918–12 septembrie 1919; 27 septembrie–28 noiembrie 1919); al Afacerilor Străine (1 decembrie 1919–13 martie 1920; ad-interim – 6 iunie–10 august 1932; 11 august–17 octombrie 1932); de Interne (10 noiembrie 1928–7 iunie 1930; 13 iunie–8 octombrie 1930); ministru secretar de stat (1938; 1940). Prim-ministru (1 decembrie 1919–13 martie 1920; 6 iunie–10 august 1932; 11 august–17 octombrie 1932; 14 ianuarie–9 noiembrie 1933). Consilier al Coroanei (1938). După instaurarea regimului comunist, a avut domiciliu obligatoriu la Sibiu. În august 1919, iniţiat în loja Ernest Renan (Paris).
[31] Tiberiu Brediceanu (1877–1968). Compozitor şi folclorist român. S-a numărat printre membrii fondatori ai Operei Române, Teatrului Naţional (1919) şi Conservatorului (1920) din Cluj. Director al Operei Române din Cluj (1920); preşedinte (1928–1947) şi director (1934–1941) al Conservatorului „Astra" din Braşov; director general al Operei din Bucureşti (1941–1944). Membru corespondent al Societăţii Franceze de Muzicologie. Premiul pentru Folclor al Societăţii Compozitorilor Români. Premiul naţional pentru muzică. Artist al Poporului (1957). Membru corespondent al Academiei Române (26 mai 1937); repus în drepturi ca membru corespondent al Academiei Române (3 iulie 1990).
[32] Cornelia Blaga.
[33] Cornelia Blaga a obţinut titlul de licenţiat al Facultăţii de Medicină a Universităţii „Ferdinand I" din Cluj (informaţie dată nouă de doamna Dorli Blaga-Bugnariu).

footer