Revista Art-emis
Lupul dacic, de la stindard la arhetip (3) PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Nicolae Iuga   
Duminică, 20 Martie 2016 20:40

Prof. univ. dr. Nicolae Iuga, art-emisDacii ?i lupii

Dup? Strabon (63 î. H. – 21 d. H.), renumit istoric ?i geograf din antichitate, dacii s-au numit mai întâi „davi" sau „daoi", adic? lupi[11], tradi?ie valorificat? ?i de c?tre istoricul român al religiilor Mircea Eliade, care care pleac? de la observa?ia c? „daos" era numele frigian al lupului[12]. Dacii se numeau ei în?i?i lupi, în sensul c? ei sunt asemeni lupilor, pentru c? îi imit? pe lupi - spune acela?i Strabon - tr?ind ca ?i lupii din prad? (lupos imitarentur rapto viverent). Dacii se transformau apoi ?i ritualic în lupi[13], punându-se astfel sub protec?ia zeului-lup. Mai mult decât atât, transformarea ritualic? a r?zboinicului în fiar? însemna ?i o schimbare radical? de comportament. Odat? îmbr?cat cu blana de lup, r?zboinicul nu mai avea nimic omenesc, nu se mai sim?ea legat de legile ?i obiceiurile oamenilor, devenea un lupt?tor de temut, feroce ?i invincibil, care nu se temea de moarte ?i era st?pânit de un soi de „nebunie eroic?" (furor heroicus).

Arma acestor r?zboinici arhaici era o m?ciuc? foarte mare ?i grea, cu care se putea doborî ?i un bou[14] ?i care a r?mas mult? vreme, în paralel cu modernizarea militar?, arma tradi?ional? a ??ranilor români ?i a p?storilor, iar pe m?sur? ce au fost inventate arme mai perfec?ionate ?i mai eficiente, m?ciuca (bâta) a devenit un instrument simbolic ?i cultual, precum în jocul c?lu?arilor. Au existat ?i alte civiliza?ii care aveau ca simbol ?i stindard militar dragonul de acest tip, adic? ?arpele cu cap de lup. Mircea Eliade în citeaz? pe istoricul german Franz Altheim (1898-1976), care men?ioneaz? c? o pictur? mural? din Turkestan reprezint? un dragon cu cap de lup, stindard r?spândit în vechime în nord-vestul Iranului ?i în Armenia de azi. De asemenea se ?tie ?i faptul c? unele triburi germanice care, în migra?ia lor din Antichitatea târzie ?i Evul Mediu timpuriu au traversat Europa pe la nord de Imperiul Roman, aveau ca stindard dragonul cu cap de lup, împrumutat foarte probabil de la daci, dup? cum triburile germanice care s-au confruntat cu legiunile romane au împrumutat de la romani acvila, vulturul, r?mas ca simbol na?ional germanic pân? în ziua de azi. La germanici, la fel ca ?i la români, din vechime ?i pân? azi este prezent? tema onomastic? a lupului, adic? obiceiul precre?tin ca oamenilor s? li se dea la botez în mod frecvent numele de Wolf sau Wulfina ?i, respectiv Lupu sau Lupa. Prezen?a simbolisticii dragonului cu cap de lup la aceste popoare aparent atât de îndep?rtate înseamn?, dup? acela?i Mircea Eliade, c? ar fi vorba de un fond mitololgic indo-european comun pentru iranieni, daci ?i germanici[15].

Stindardul dacilor

Potrivit reprezent?rilor s?pate în piatr? pe Columna lui Traian, precum ?i diferitelor alte izvoare arheologice, stindardul dacilor, numit ?i dracon sau drac (în greaca veche, „dracon" însemnând ?arpe sau balaur), art?ta în felul urm?tor. Avea forma unui cap de lup cu gura deschis?, confec?ionat din metal, broz sau aram?, care se continua cu un corp de ?arpe sau balaur, din material textil sau din piele, care se umfla în b?taia vântului ?i care, din goana calului, alc?tuia o flamur? serpentiform? orizontal?[16]. Capul de lup era fixat într-o suli?? ?i era purtat de c?tre c?l?re?ii daci numi?i draconari. În interiorul capului de lup se afla un dispozitiv care se îngusta treptat, prev?zut la cap?t cu un fluier, crescând astfel for?a curentului de aer ?i care scotea un ?uierat puternic, asem?n?tor cu urletul lupilor, îngrozind du?manul. Atestarea cert? a acestui stindard în leg?tur? cu dacii se afl? în peste 20 de imagini sculptate pe unele metope ale Columnei lui Traian, în special în scenele de lupt?, în preajma unor fortifica?ii dacice sau a unor c?petenii de rang înalt din rândul dacilor. În cel pu?in dou? cazuri, reprezentarea stindardului pe Column? este legat? ?i de persoana regelui Decebal. Reprezent?ri ale stindardului dacilor mai apar ?i printre pr?zile de r?zboi sculptate la baza Columnei[17]. Exist? îns? ?i izvoare scrise, deosebite de pre?ioase, cu prezent?ri exacte ?i am?nun?ite ale draconilor purta?i în triumf la Roma, cum ar fi sugestiva descriere a istoricului roman Ammianus Marcellinus. Împ?ratul Constantius mergea într-o tr?sur? de aur, iar „de jur împrejur fluturau, ?esu?i pe pânz? de purpur? ?i atârna?i în vârful suli?elor aurite, dragonii cu gurile c?scate, care în b?taia vânturilor ?uierau, r?sucindu-?i furio?i cozile"[18].

Mai sus, am v?zut leg?tura lupului cu dacii, lupul fiind un animal totemic, simbolic al acestui popor. Dar stindardul dacilor reprezint? un cap de lup cu corp de ?arpe. De ce ?arpele este conexat cu lupul în stindardul dacic ?i nu o alt? vietate, real? sau fantastic? ? Explica?ia ar fi c?, în mentalitatea dacilor ?arpele, la fel ca ?i lupul, avea o func?ie magic? ?i era înzestrat cu anumite atribute ale sacralit??ii. Dacii aveau o credin?? puternic? în nemurirea sufletului, iar ?arpele, ie?ind din cr?p?turile stâncilor ?i din felurite g?uri aflate în p?mânt, era v?zut ca un mesager al mor?ilor din lumea de dincolo, pentru cei afla?i aici pe p?mânt. Era ca o divinitate chtonian?, tenebroas?, totodat? având ?i o func?ie psihopomp?. În opinia lui Vasile Pârvan îns?, ?arpele din compozi?ia draconului dacic ar avea o cu totul alt? simbolistic?. Anume este vorba de un ?arpe cu pene, înaripat, la fel ca ?i zeul suprem al aztecilor, a?adar un „demon al v?zduhului", iar nu un ?arpe subp?mântean. Cu privire la demonul v?zduhului, Pârvan arat? c? : „Mitologia popular? româneasc? a p?strat pân? azi sub numele slav de 'zmeu' vechiul concept dacic al demonului serpentiform, care zboar? prin v?zduh"[19]. Pârvan asimileaz? ?arpele din stindardul dacic divinit??ilor uraniene din cultul mithraic, care sunt zoomorfe ?i st?pânesc uraganul. Trupul de ?arpe care se zbate în b?taia vântului este imaginea îns??i a furtunii, iar zeul suprem care dezl?n?uie?te uraganul este zeul tr?znetului.
- Va urma -
---------------------------------------
[11] Strabon, Geografia, vol. II, Ed. ?tiin?ific?, Bucure?ti, 1974, p. 239.
[12] Mircea Eliade, op. cit., p. 21.
[13] Idem, p. 25.
[14] Ibidem, p. 28.
[15] Ibidem, p. 29.
[16] Vasile Pârvan, Getica, Ed. Meridiane, Bucure?ti, 1982, p. 293.
[17] Liviu M?rghitan, Mioara Turcu, M?rturii arheologice referitoare la stindardul geto-dacilor, în Thraco-dacica, 2001, 22, nr. 1-2, pag. 213-221.
[18] Ammianus Marcellinus, Istorie roman?, trad. David Popescu, ESE, Bucure?ti, 1982, p. 125.

footer