Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ioan Scurtu, Membru A.O.?.R.   
Duminică, 06 Martie 2016 20:29

Prof. univ. dr. Ioan Scurtu, Membru AO?R, art-emisAceste cuvinte au fost rostite de regele Carol al II-lea în ianuarie 1938, într-un context istoric confuz ?i tensionat. La sfâr?itul anului 1937, România se afla într-o grav? criz? politic?. Principalele partide erau compromise în ochii electoratului, deoarece una au promis în campaniile electorale ?i altceva au f?cut atunci când au fost la putere. Extrema dreapt? (prodictatorial?) se afla în ofensiv?, iar regele Carol al II-lea manevra pentru instaurarea propriului s?u regim politic. În alegerile din 20 decembrie 1937 nici un partid nu a ob?inut cel pu?in 40% din totalul voturilor pentru ca, în baza legii electorate din 1926, s?-?i poat? constitui o majoritate parlamentar?. Profitând de situa?ia creat?, Carol al II-lea l-a numit, în ziua de 28 decembrie, pe Octavian Goga, liderul Partidului Na?ional-Cre?tin (P.N.C.), în func?ia de pre?edinte al Consiliului de Mini?tri. Vestea a provocat stupoare în opinia public?. Omul politic Constantin Argetoianu scria c? un guvern Goga „este a?a de neverosimil, încât nu m? pot obi?nui cu o idee atât de absurd?". Într-adev?r, P.N.C. ob?inuse în alegeri abia 9,15% din totalul voturilor, clasându-se pe locul al patrulea, dup? Partidul Na?ional-Liberal (35,9%), Partidul Na?ional-??r?nesc (20,4%) ?i Totul pentru ?ar?-Mi?carea Legionar? (15,5%). Iuliu Maniu declara c? guvernul Goga era un „guvern personal", reprezentând „o sfidare la adresa na?iunii", iar Constantin I.C. Br?tianu cerea „respectarea ne?tirbit? a normelor constitu?ionale". În guvernul Goga, al?turi de membri ai P.N.C., au fost inclu?i mai mul?i „speciali?ti", de fapt transfugi de la alte partide, precum ?i independen?i, care au acceptat s? se pun? în slujba planurilor politice ale regelui.

„Hidra cu 29 capete electorale, care a învr?jbit f?r? folos pe to?i, spre paguba ??rii întregi".

Într-un interviu, Carol al II-lea explica motivul deciziei sale: „Din cauza partidelor ?i a politicii din România, suveranul este singurul element care p?streaz? linia dreapt?". Într-un alt interviu, era ?i mai explicit: „Este guvernul meu ?i trebuie s? aib? aprobarea mea. În ziua când nu a? fi mul?umit de felul cum guverneaz? voi cere o schimbare". Asemenea declara?ii contraveneau spiritului Constitu?iei, care avea la baz? principiul potrivit c?ruia „Regele domne?te, dar nu guverneaz?". Dar, pentru Carol al II-lea, Constitu?ia din 1923 era „prea strâmt?" ?i trebuia modificat?. Pân? atunci putea s? o calce în picioare, socotindu-se singurul om politic care putea decide soarta regimului politic din România. „Schimbarea" s-a produs dup? numai 44 de zile. La 9 februarie 1938, regele l-a demis pe Octavian Goga, iar a doua zi românii au aflat c? s-a constituit un guvern prezidat de patriarhul Miron Cristea. Pe preciza c? acesta era un guvern în afara partidelor politice, fiind alc?tuit din oameni cinsti?i ?i devota?i intereselor na?ionale. În mesajul adresat românilor, Carol al II-lea preciza: „România trebuie salvat? ?i sunt hot?rât s-o fac". A fost redactat? în grab? o nou? Constitu?ie, publicat? în ziua de 20 februarie, prin care se extindeau prerogativele regale. F?r? a l?sa un r?gaz pentru a fi citit? ?i asimilat? de cet??eni, aceasta a fost supus? „spre bun? ?tiin?? ?i învoire" în ziua de 24 februarie. Noua lege fundamental? a fost „primit?" aproape în unanimitate (votul era deschis ?i se ?inea o eviden?? special? a celor care au fost împotriv?). Doar 0,13 % au r?spuns c? nu sunt de acord. Le festivitatea de promulgare a noii Constitu?ii în ziua de 27 februarie, Miron Cristea ?inea s? sublinieze c? aceasta era o replic? dat? partidelor politice, pe care le-a numit „hidra cu 29 capete electorale, care a învr?jbit f?r? folos pe to?i, spre paguba ??rii întregi". Adresându-se regelui, pre?edintele Consiliului de Mini?tri sublinia: „Ast?zi s-a rupt paienjeni?ul de pe ochii cet??enilor României întregite, ca s? vad? limpede de unde vine mântuirea: de la eroica hot?râre a Majest??ii Tale". Peste o lun?, la 30 martie, partidele politice au fost dizolvate prin decret regal, spre „lini?tea ??rii".

Ale?ii na?iunii p?reau a fi „spoi?i cu var ca ni?te pomi fructiferi sau ca ni?te W.C.-uri de gar? - ca tot ce trebuie dezinfectat".

La 16 decembrie 1938 a fost înfiin?at Frontul Rena?terii Na?ionale(F.N.R.), declarat „unica organiza?ie politic? în stat". Acesta a fost singurul partid care a avut dreptul de a depune liste în alegerile parlamentare din 1-2 iunie 1939, astfel c? a ob?inut o victorie deplin?. Între cei ale?i se aflau mul?i membri ai partidelor dizolvate, care acum se declarau „apolitici" ?i „tehnocra?i" (s-a candidat în func?ie de profesii: agricultur? ?i munc? manual?; comer? ?i industrie; ocupa?iuni intelectuale). La ?edin?a de deschidere a Parlamentului, desf??urat? în ziua de 7 iunie 1938, noii deputa?i ?i senatori s-au prezentat în costume albe, uniforma de s?rb?toare a membrilor F.R.N. Martha Bibescu - privind din balconul rezervat publicului - aprecia c? ale?ii na?iunii p?reau a fi „spoi?i cu var ca ni?te pomi fructiferi sau ca ni?te W.C.-uri de gar? - ca tot ce trebuie dezinfectat". Ministerul Propagandei Na?ionale, special înfiin?at, presa ?i radioul (aflate sub cenzur?) se întreceu în elogii la adresa regimului ?i mai ales a „marelui cârmaci". Regele savura aceste laude, participa la spectacole grandioase cu mii de participan?i, asculta odele ce i se închinau, primea cu pl?cere cadourile ce i se f?ceau (între care ?i o hart? a ??rii în relief, oferit? de Banca Na?ional? a României). Unii apreciau c? se exagera destul de mult. Între ace?tia, N.D. Cocea, care nota în jurnalul s?u: „S?-?i pui tu slugile s? te laude la gazet? ?i s? te declari satisf?cut. S?-?i tocme?ti tu singur arga?i cu ziua care s? te ridice în slava cerului ?i s? te potrive?ti vorbelor lor. S? te socote?ti om mare pentru asta. Haram de rege!". Cultivat? cu grij? (?i cu mul?i bani), starea euforic? s-a curmat brusc în vara anului 1940, când România a fost silit? s? cedeze Basarabia ?i nordul Bucovinei c?tre Uniunea Sovietic?, nord-estul Transilvaniei c?tre Ungaria ?i Cadrilaterul c?tre Bulgaria.

Epilog: La 6 septembrie 1940, Carol al II-lea îi anun?a pe români c? „din marea mea dragoste pentru acest p?mânt", a hot?rât s? treac? „grelele sarcini ale domniei" pe umerii fiului s?u Mihai, iar a doua zi a luat drumul exilului.

footer