Revista Art-emis
Waffen SS cu musulmani PDF Imprimare Email
Vladimir Ro?ulescu   
Miercuri, 02 Martie 2016 19:31

Wolgtatarische SS LegionLa prima vedere, simpla idee conform c?reia nazi?tii ar fi avut divizii în care „Untermensch", de religie musulman? ?i ras? asiatic?, care ar fi luptat cu frenezie pentru Al Treilea Reich ?i arienii cei superiori, pare una de-a dreptul imposibil?. Ei bine, adev?rul istoric este cu mult mai nea?teptat ?i mai complex decât pare. Iar povestea „Legiunilor T?tare" se constituie într-unul dintre cele mai interesante ?i demne de aten?ie episoade din cel de Al Doilea R?zboi Mondial. Uni?i, deopotriv? sub svastic? ?i semilun?, grupa?i într-unele dintre cele mai temute legiuni str?ine ale Wermachtului, musulmanii au dat o replic? dur? bol?evismului ?i Armatei Ro?ii, chiar dac? sfâr?itul acestei ciudate alian?e a fost unul dezastruos pentru urma?ii lui Ginghis Han.

Musulmanii nu iubeau comunismul

Spre surprinderea multor solda?i de rând ?i a unor ofi?eri îndoctrina?i de propaganda nazist?, conform c?reia celelalte rase erau inferioare din toate punctele de vedere, iar comunismul o doctrin? satanic? (aici cam aveau dreptate...) care trebuia stârpit? cu orice pre?, realitatea de front, precum ?i încurcata politic? a alian?elor militare, i-a pus pe ace?tia în fa?a faptului împlinit de a fi devenit camarazi taman cu „Untermensch"-ii cu care le împuiaser? capul politicienii nazi?ti în cadrul campaniilor furibunde de propagand? puse în scen? de neîntrecutul Goebbles. A?a s-a întâmplat înc? din ziua de 22 iunie 1941, dat? la care armata german? a atacat Uniunea Sovietelor condus? de Stalin. Militarii germani au fost uimi?i s? descopere bucuria sincer? cu care mul?i localnici i-au întâmpinat, ca pe ni?te eliberatori, nu invadatori. Unul dintre grupurile etnico-religioase care s-a bucurat cel mai mult de apari?ia Wermachtului au fost musulmanii, iar între ei, minoritatea t?tar?. Musulmanii cantona?i în spa?iul geografic cucerit întâi de Imperiul ?arist ?i des?vâr?it ulterior de sovietici urau de genera?ii domina?ia ruso-sovietic?. Nu doar c? aveau înc? în memorie propria period? glorioas? de dinainte de expansiunea Imperiului ?arist, dar interzicerea drepturilor religioase ?i a tradi?iilor milenare, impus? for?at de regimul sovietic, le producea mari suferin?e. Pentru ei, sosirea armatei germane alimenta speran?a privind crearea propriilor state independente ?i chiar f?urirea ulterioare a unei mari Confedera?ii Pan-Turanice. Nu doar t?tarii musulmani s-au gr?bit s? se alieze cu germanii, ci mai toate etniile de religie musulman? din Caucaz precum azerii, cerchezii, tabasaranii, balkharii, cecenii, ingu?ii... Chiar ?i cre?tinii care aveau de suferit din pricini similare din partea regimului sovietic, s-au aliat cu Berlinul în speran?a eliber?rii de jugul comunist. ?i merit? s? se aminteasc? aici diviziile cazacilor ?i georgienilor din Waffen SS.

Din punct de vedere cronologic, musulmanii din spa?iul ex-sovietic nu au a?teptat apari?ia germanilor la orizont, pentru a se opune sovieticilor. In Asia Central?, autoproclamata confedera?ie a triburilor turco-t?tare din Kokand instalase deja un guvern liber al Turkestanului istoric, în timp ce emirii de Khiva ?i Buhara î?i declaraser? la rândul lor independen?a. Chiar dac? Armata Ro?ie doborâse, una dup? alta, fragilele entit??i statele turcomane, musulmanii din regiune p?straser? înc? un puternic sentiment anti-comunist. Multe revolte locale au izbucnit, alimentate de silniciile ?i atrocit??ile sovieticilor. Intre acestea, se remarc? r?scoala cecenilor condus?, de un activist ex-comunist cecen, pe numele s?u Hasan Israilov, care, v?zând diferen?a între vorbele ?i faptele comuni?tilor, a r?sculat popula?ia local? împotriva „apostolilor lui Marx, Engels ?i Lenin". Aceast? complex? situa?ie nu a sc?pat aten?iei strategilor de la Berlin, care l-au informat pe Hitler de existen?a a numeroase na?ionalit??i din U.R.S.S. care se opuneau puternic comunismului. Nebun ?i paranoic, dar deloc prost, Hitler a trecut peste natura de „sub-oameni" (cum îi considera el) a musulmanilor ?i i-a dorit drept alia?i - vremurile ?i contextul militar o cereau. In consecin??, pe data de 1 decembrie 1941, un memorandum secret, emis de Hitler personal, autoriza crearea a dou? mari unit??i musulmane: „Turkestanisch Legion", compus? din voluntari musulmani proveni?i din Asia Central?, precum turkmeni, uzbeci, kazahi, kirghizi, tadjici ?i karakalpaci, ?i „Kaukasisch-Mohammedan Legion", alc?tuit? din azeri, daghestanezi, avari, lezgini, ceceni, karaceai ?i ingu?i. Pe lâng? aceste legiuni, a fost alc?tuit? o unitate separat? destinat? încorpor?rii voluntarilor t?tari. Celebra Wolgtatarische Legion avea s? fie fondat? în ianuarie 1942 pe p?mântul Poloniei de azi. Aprecierea dat? de nazi?ti musulmanilor sovietiza?i cu for?a f?cea, de fapt, parte din planul lui Hitler de a cuceri simpatia Turciei ?i a atrage acest stat de partea sa, în speran?a de a controla astfel bogatele câmpuri petrolifere din Orientul Mijlociu ?i Caspica. De fapt, Fuhrer-ul declarase în decembrie 1942: „Consider c? între alia?ii no?tri doar musulmanii sunt oameni demni de încredere. M? pot baza oricând pe ei, nu v?d deloc un pericol în crearea unor unit??i complete de musulmani".

Proiectul nazi?tilor musulmani

P?trunderea unit??ilor Wermacht-ului în Caucaz ?i largul sprijin oferit acestora de etniile din cei mai înal?i mun?i ai Europei a creat o mare panic? la Kremlin. Scrisoarea emis? de Konstantin Oumansky, ambasadorul sovietelor la Washington, descrie cum nu se poate mai bine situa?ia liderilor comuni?ti: „Trebuie s? v? m?rturisesc c? sunt îngrijorat în privin?a Caucazului... Iar t?tarii din Crimeea sunt rebeli prin defini?ie, niciodat? nu le-a pl?cut comunismul. Este un fapt ?tiut c?, în perioada R?zboiului din Crimeea, ace?ti t?tari au colaborat cu mare bucurie cu for?ele britanice ?i franceze. Problema cea mai mare este îns? reprezentat? de factorul religios, pe care sunt sigur c? germanii îl vor exploata la maximum, cu toate c? este total opus ideologiei naziste. Nu avem încredere nici în popoarele de munte din Caucaz, sau în georgieni. Precum t?tarii, toate etniile de aici sunt musulmane, cu excep?ia georgienilor, osetinilor ?i armenilor, dar cu to?ii î?i aduc înc? aminte de cucerirea ?arist? a Caucazului, proces încheiat în anul 1863".

Germanii au contactat rapid reprezentan?ii na?ionalit??ilor musulmane din Caucaz. In privin?a cecenilor, karaceailor, ingu?ilor ?i balkarilor, Wermacht-ul a adoptat o pozi?ie extrem de liberal?, comparativ cu proverbiala ordine ?i disciplin? prusac?. Le-au promis noilor alia?i închin?tori la Allah, desfiin?area urgent? a colhozurilor, redeschiderea moscheilor ?i îng?duirea serviciului religios complet, plata oric?ror bunuri ?i alimente rechizi?ionate de armata german? ?i, mai ales, excluderea total? a vreunei femei de la orice post de conducere, fapt pe care musulmanii îl considerau intolerabil. Germanii le-au acordat inclusiv dreptul de a-?i face dreptate singuri, dup? cutumele locale, precum ?i dreptul de creare a unor unit??i proprii pentru p?strarea legii ?i ordinii. Prima entitate organizatoric? promis? de germani a luat na?tere în regiunea Karaceai, unde Comitetul Na?ional al Karaceailor era condus de Kaki Baieramutov, un anti-bol?evic feroce. Colaborarea a fost s?rb?torit? prin celebrarea Kurban Bairam-ului, o s?rb?toare musulman?, la Kislovosk. Acolo, în octombrie 1942, oficialilor germani cu rang de mari oaspe?i li s-au f?cut daruri pre?ioase, în cea mai pur? tradi?ie caucazian?. La sfâr?itul petrecerii, se înfiin?ase deja primul escadron de c?l?re?i karaceai care urma s? intre în lupt? al?turi de germani. Aceea?i linie de ac?iune a fost urmat? în Kabardino-Balkaria. Un comitet na?ional condus de Selim Shadov era responsabil cu restabilirea vechilor tradi?ii ?i legi, al?turi de vânzarea de alimente, combustibili ?i alte bunuri c?tre Wermacht. Lucrurile se derulau asem?n?tor în tot Caucazul de Nord. In?elegerile erau s?rb?torite fastuos, conform obiceiurilor fiec?rei etnii. Iar la sfâr?itul petrecerilor, generalii germani primeau în dar arm?sari extrem de rari ?i valoro?i din rasele locale, ofi?erii germani întorcând gestul c?peteniilor tribale prin cadouri care constau în Coranuri legate în aur ?i arme automate de ultim? genera?ie. Noua situa?ie din teritoriile st?pânite odinioar? de Imperiul Otoman impresionase Ankara ?i atr?gea aten?ia unor importan?i lideri militari turci, precum Mare?alul Cakmak. Dezastrul de la Stalingrad a distrus planul germanilor de a cuceri petrolul Orientului. Turcii ?i-au reconsiderat politica, adoptând o pozi?ie neutr?, în timp ce Wermach-ul s-a retras cât mai repede din Caucaz, pentru a preveni un al doilea Stalingrad. Mul?i dintre colaboratorii musulmani au urmat fideli trupele germane.

Legiunile musulmane în focul luptelor

Cu toate c? ambi?iosul plan al lui Hitler în privin?a musulmanilor sovietiza?i c?zuse odat? cu Stalingradul, Fuhrerul avusese dreptate în estim?rile sale: extrem de loiali, cumplit de porni?i împotriva comunismului, r?zboinicii din Caucaz ?i Crimeea se aflau înc? de partea germanilor. Wermacht-ul mai beneficia de aportul a zeci de mii de solda?i ?i ofi?eri din diviziile musulmane. Cei mai mul?i dintre ace?tia erau de origine central-asiatic?, fiind încartirui?i într-o singur? divizie denumit 444 Sicherungs Division. In timpul r?zboiului, circa 70.000 de combatan?i originari din Asia Central? au luptat de partea germanilor. 40.000 dintre ace?tia au fost solda?i ?i 30.000 asisten?i militari ?i trupe auxiliare. In anul 1943, musulmanii aveau 15 batalioane proprii, iar un an mai târziu num?rul lor s-a ridicat la 26. A intrat în legend? celebra divizie 162 Turkestanish Infanterie Division, compus? din germani, azeri ?i turkmeni; divizia era condus? de carismaticul general Oskar von Niedermayer, un fel de autodidact Lawrence of Arabia, fost ata?at militar german în Persia. Divizia a fost antrenat? ?i preg?tit? la Kruzsnyna, în Polonia, dup? care a fost transferat? în spa?iul iugoslav, pentru a se înfrunta cu dârjii partizani ai lui Tito. Ulterior au fost transfera?i în Italia, unde au luptat cu regimentele americano-japoneze (este vorba de regimente compuse în egal? m?sur? din americani ?i fii imigran?ilor niponi din SUA). Conform rapoartelor de front, divizia musulman? era la fel de ordonat? ?i capabil? precum orice divizie compus? din etnici germani a Wermacht-ului. T?tarii din Crimeea nu doar c? au colaborat cu mare bucurie cu armatele germane, dar din proprie ini?iativ? le-au asigurat acestora importante cantit??i de provizii. Circa 20.000 de nogai din Crimeea luptau sub flamura zvasticii. Ace?ti urma?i ai lui Ginghis Han s-au f?cut remarca?i în egal? m?sur? prin bravur? ?i cruzime, mai ales în decursul opera?iunilor anti-partizani. In Mun?ii Yaila din Crimeea, maiorul V.I. Maltzev a format un batalion t?tar de pedepsire contra bol?evicilor din Yevpatoria. Batalionul Khimi, cum a fost botezat, a exterminat partizanii comuni?ti din Yaila, distrugând bazele acestora ?i ucigând ?i numero?i civili.

Impresiona?i de spiritul combativ al t?tarilor, germanii au dislocat batalionul Khimi în nord-vestul Fran?ei, pentru a lupta cu partizanii din maquis (Rezisten?a francez?). Inc? o dat?, ferocitatea urma?ilor lui Batu Han s-a f?cut sim?it?, îngrozindu-i pe francezi. Un exemplu r?mas înc? în memoria acestora este episodul din data de 21 iulie 1944, când satul Dortan a fost ars complet de solda?ii t?tari, furio?i c? localnicii acordaser? sprijin celor din Rezisten?a francez?. Conform m?rturiilor istorice, t?tarii au violat femeile din localitate, au ars casele, dup? care s-au plimbat râzând, cu bicicletele confiscate, printre casele în fl?c?ri. Erau îns? extrem de bine v?zu?i de germani; comandan?ii legiunilor înv??aser? limba t?tar?, iar pentru a men?ine ridicat moralul acestor voluntari aparte, Berlinul ordonase chiar înfiin?area de reviste în limbile rus? ?i t?tar?. Intitulate Gazavat (R?zboiul Sfânt), Svoboda, Ezenedel'naja gazeta legionerov (Libertatea, Cotidian S?pt?mânal pentru Legionari), Milli Adabijat (Literatorul Na?ional), Milli Turkistan (Turkestanul Na?ional), Yeni Turkistan (Noul Turkestan), Idel-Ural (Volga-Ural), sau Tatar Adabijat (Literatorul T?tar), aceste jurnale erau editate de intelectuali t?tari ?i de Divizia de Propagand? a Wermacht-ului. Performan?ele militare ale musulmanilor pe cele dou? mari fronturi ale conflagra?iei difereau sensibil. Pe Frontul de Vest, mul?i dintre ei ?i-au dezam?git conduc?torii germani. Voluntarii sovietiza?i nu-i urau pe alia?ii americani ?i britanici, cu care nu avuseser? nimic de împ?r?it pân? atunci. In cel mai caracteristic stil oriental, aveau o atitudine u?or indiferent?, placid? uneori, fa?? de inamici. In contrast total, pe Frontul de Est, în fa?a du?manului sovietic, orientalii au demonstrat calit??i militare extraordinare. Cele trei batalioane t?tare de la Stalingrad au luptat pân? la ultimul om, nedând un singur pas înapoi. Lâng? Harkov, un întreg batalion musulman s-a expus tirului de artilerie ?i mitralier? pentru a recupera corpul propriului comandant german c?zut în lupt?, comandant pe care t?tarii l-au iubit ?i respectat exemplar. Bravura lor l-a impresionant pân? ?i pe Heinrich Himmler, cel mai puternic om din Reich dup? Hitler, lider nazist despre care se spune c? era mai rasist chiar decât Führer-ul.

Heil Allah!

„SS Heini", cum era poreclit Himmler în cercul s?u de apropia?i, s-a dovedit a fi cel mai mare promotor al Islamului printre liderii nazi?ti. Dispre?ul lui Himmler fa?? de „cre?tinii molâi" era egal cu aprecierea sa fa?? de Islam, pe care îl vedea drept o religie lupt?toare ?i masculin?, bazat? pe concepte foarte apreciate ?i în sânul SS-ului, precum supunerea oarb?, dorin?a de auto-sacrificiu ?i lipsa de compasiune fa?? de du?mani. Admira?ia sa deschis? fa?? de musulmani a dus, în cele din urm?, la ignorarea propriilor „derapaje" ariene ?i încorporarea a cât mai mul?i musulmani sub aripa neagr? a SS-ului. Pe baza acestor noi considerente, Himmler s-a sim?it onorat s?-i includ? în rândul celebrelor unit??i Waffen SS. Tot el a decis c?, dintre rasele care tr?iau în spa?iul sovietic, doar slavii ?i evreii erau „sub-oameni". In concep?ia sa, exista un element rasial superior în Rusia, iar acesta venise din Asia ?i d?duse na?tere de-a lungul istoriei unor genii militare precum Attila, Ginghis Han, Batu Han, Tamerlan, Djepe Noion, sau Subotai Bahadur.

In noiembrie 1943, maiorul Andreas Meyer-Mader i-a oferit lui Himmler tot ajutorul s?u pentru înfiin?area ?i comanda ulterioar? a unui unit??i SS formate exclusiv din t?tari. Himmler a aprobat pe loc planul maiorului, promovându-l chiar la rangul de SS Obersturmbanführer. Pe 14 decembrie, acela?i an, Marele Muftiu al Ierusalimului, Hajj Amin el-Huseini, se deplasa personal la Berlin pentru a binecuvânta crearea noii divizii musulmane din cadrul SS-ului. Inedita „Ostturkischen Waffen-Verbande der SS" era format? nu doar din etnici t?tari, ci ?i din voluntari azeri, kirghizi, uzbeci, ba?kiri ?i tadjici. Unitatea nu a avut o via?? lung?, destr?mându-se dup? ce comandantul ei, Andreas Meyer-Mader, a fost ucis în timpul unei lupte cu partizanii sovietici din Yuratishki, lâng? Minsk. In iulie 1944, divizia musulman? a fost transferat? în Polonia. Iar când SS-ul a suprimat Revolta din Var?ovia, volunarii musulmani au fost ata?a?i cumplitei „SS Dirlewanger Brigade", unde au participat la ac?iunile brutale încheiate cu uciderea a peste 200.000 de civili polonezi. Himmler a decis s? numeasc? un nou conduc?tor în persoana lui Harun al-Rashid Bey, un ofi?er austriac convertit la Islam, dar decizia sa nu a fost una de bun augur. Din contr?, sub conducerea noului comandant, moralul musulmanilor a sc?zut. In ultimele luni ale r?zboiului, „Ostturkischen Waffen-Verbande der SS" ac?iona la grani?a sloveno-italian?. In lunile aprilie-mai, unitatea a fost deta?at? în Lombardia, Italia, unde a sta?ionat pân? la finalul r?zboiului.

Trista soart? de învins

Dezastrul în care s-a sfâr?it cel de al treilea Reich s-a dovedit a fi unul ?i mai crâncen pentru musulmanii din spa?iul sovietic care serviser? în Wermacht ?i SS. Când Himmler a încercat, în rândul diziden?ilor sovietici condu?i de generalul Vlasov, s? creeze un nou front contra bol?evicilor, musulmanii ?i caucazienii s-au opus s? fie condu?i de ru?i, chiar dac? ace?tia erau „albi" ?i urau la fel de mult comunismul. Unii dintre opozan?ii ideii lui SS Heini erau oficialii din cadrul Comitetului Na?ional al Turkestanului. Comitetul, condus de Veli Kayum Khan, era entitatea care conducea ?i ordona voluntarilor musulmani. Comitetul a reu?it s? le ridice acestora moralul prin promovarea ideii unui Turkestan liber de bol?evici. Mai mult, cu ajutorul Marelui Muftiu al Ierusalimului, Comitetul a înfiin?at ?coli juridice musulmane la Dresda ?i Gottingen, pentru preg?tirea imamilor care deserveau credincio?ii musulmani din Waffen SS ?i Wermacht. Planul era sus?inut ?i de muftiii din Caucazul de Nord, precum Khedia, Mischa, Kantimer, Alibegov ?i Tschamalia. Dar viitorul lor nu a fost decis de germani, ci de sor?ii r?zboiului. Alia?ii au învins, iar Hitler s-a sinucis, sau cine ?tie care a fost misteriosul s?u sfâr?it... Alia?ii vestici i-au f?cut prizonieri - ca ?i pe camarazii lor din Europa de Est, care luptaser? al?turi de germani - dup? care i-au trimis lega?i lui Stalin. Pentru ei a fost Iadul. Bol?evicii i-au considerat tr?d?tori ?i fie i-au executat pe loc, fie i-au deportat în gulaguri, unde foamea, frigul, torturile ?i bolile au f?cut ravagii în rândul supravie?uitorilor r?zboiului.

Stalin s-a r?zbunat personal în special pe musulmanii din Caucaz ?i pe etnicii t?tari. Dac? unor na?ionalit??i deportate în gulaguri, care au fraternizat cu germanii, precum cecenii, balkarii, ingu?ii ?i karaceaii, le-a fost permis? întoarcerea în locurile de ba?tin? din Caucaz, urma?ilor t?tarilor din Crimeea, cei mai devota?i colaboratori ai lui Hitler, le-a fost permis? întoarcerea acas? de-abia dup? destr?marea Uniunii Sovietice. Ast?zi, memoria acelor vremuri a r?mas întip?rit? în sufletul multor musulmani din cadrul republicilor care apar?in Federa?iei Ruse. Iar nu prea îndep?rtatele rebeliuni din Cecenia, Ingu?etia ?i Daghestan ?inteau înc? la eliberarea total? a tuturor musulmanilor din zona ex-?arist?, ex-sovietic?, ?i prin extensie actual?, dintre grani?ele Federa?iei Ruse.

footer