Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu   
Duminică, 14 Februarie 2016 18:10

Grupul de rezisten?? din F?g?ra? - so?ii Vasile ?i Livia Bucelea„Cu arma, cu vorba, cu condeiul, cu sapa, noi trebuie s? ne ap?r?m ?ara". (Mo? Ion Codreanu-deputat în Sfatul ??rii)

Istoria Rezisten?ei Anticomuniste Române, de?i este în mare parte ignorat? ?i la fel de interzis?, este destul de bine cunoscut? prin lungul ?ir al m?rturisitorilor, care dup? 1989, au depus m?rturie cu propria lor biografie frânt?, târât? în lan?uri, înc?tu?at?, încarcerat?, torturat?, însângerat?, mutilat?, profanat?, interzis?, permanent supravegheat?, continuu def?imat?. Rezisten?a anticomunist? român? în cadrul Istoriei postbelice europene, prin modul de desf??urare efectiv, prin durata confrunt?rilor ?i prin eroismul ei de dup? eroism, poate fi numit? pe drept cuvânt: un fenomen unic absolut. Fa?? de toate ??rile Lag?rului socialist, rezisten?a anticomunist? român? a rezistat direct pe baricada dârzeniei ?i a onoarei, în fa?a urii artileriei represive a unit??ilor de Mili?ie ?i a trupelor de Securitate ale statului popular totalitar, circa 15 ani (1945-1960) ?i indirect ca rezisten?? mistic? în închisori, peste un sfert de veac (1938-1964): „Totul a început cu un « Nu se poate! » rostit de o femeie aprig? din ?ara F?g?ra?ului. O femeie curajoas?, dârz?, cu un suflet mare ?i cu o iubire de neam ?i de Dumnezeu care nu are limite. O nebun?, spun unii, o nebun? dintre cele mai frumoase! «Cum adic? s? ne ia p?mântul? Cum adic? s? ne lase pe drumuri? Nu se poate! »"...
„Nu se poate! Nu v? l?sa?i, lupt?m pân? la cap?t!", a spus un fiu al satului, vârstnic, influent, iubitor de neam, de ?ar?, de dreptate, de adev?r, demn urma? al lupt?torilor din mun?i.
„Nu se poate! Cum s? ne taie cire?ii? Cire?ii în care ne suiam când eram copii? Cum s? ne ia p?mânturile? ??tia nu mai au niciun Dumnezeu? Nu vom permite a?a ceva!" a spus un alt fiu al neamului, avocat la ora?.
„Nu se poate!", au spus cele 60 de v?duve ale satului. ?i-au luat bastoanele, toiegele, broboadele ?i mai ales spiritul de lupt?toare din mun?i ?i au urcat pe dealurile copil?riei, f?r? s? oboseasc?...
„Nu se poate! Ne zbatem, lupt?m, murim, dar nu ced?m!" au spus b?rba?ii satului. Vârstnici, îns? cu spirit viu de lupt?tor[1].

Rezisten?a anticomunist? român? a fost catalogat? de mijloacele de propagand? dirijate de „bravii" cet??eni alogeni ?i de confra?ii lor politici în documentele oficiale drept „mi?care terorist?", când de fapt se cunoa?te c?: „regimul totalitar cu instrumentele sale represive a fost cel care a terorizat societatea româneasc? timp de 45 de ani, cei care-?i spuneau comuni?ti fiind singurii terori?ti reali ai acestei perioade. « Bandi?ii » adev?ra?i erau cei care guvernau, dup? ce puseser? mâna pe putere în 1945 prin mijloace violente ?i conduceau ?ara prin metode ce provocau team? ?i teroare"[2]. În satul Vi?tea de Sus al comunei bra?ovene Vi?tea, în familia înst?rit? a cre?tinilor Sofia ?i Vasile Bucelea, vede lumina zilei mezinul Vasile la 27 Iulie 1935, ad?ugându-se sorei Ana ?i fratelui Ion, care va urma Matematica în cadrul Universit??ii Bucure?ti. Satul natal Vi?tea de Sus a fost locul îndr?git al copil?riei ?i al ?colii unde a absolvit 8 clase primare. Cele 15 ha. de teren pe care le de?ineau p?rin?ii lui Vasile, constituiau pentru familie un echilibru social ?i o armonie cre?tin? transmis? prin bunici, permi?ându-le s? r?mân? apolitici, cu excep?ia cumnatului s?u, c?s?torit cu Ana, Eroul Olimpiu Borzea, care era înregimentat Mi?c?rii na?ionalist-cre?tine. Prin intermediul fratelui s?u Ion Bucelea, prieten ?i fost coleg de liceu la „Radu Negru" din F?g?ra?, cu Remus Sofonea din satul Dr?gu?-Bra?ov, unul dintre temerarii partizani ai mun?ilor, Vasile Bucelea la vârsta de 16 ani, ia contact acas? la el, prin vizita lui Sofonea cu Mi?carea de rezisten??. Rug?mintea eroului Sofonea era de a fi sprijini?i cu alimente partizanii din mun?i. Vasile n-a stat mult pe gânduri ?i, prin curajul sau înfl?c?rarea juvenil? aprins? de mirajul lupt?torilor, s-a al?turat bucuros rug?min?ii lui Remus Sofonea, încurajat fiind ?i de numero?ii cons?teni, precum ?i de marea popula?ie a ??rii F?g?ra?ului, mai ales c? eroii-partizani proveneau din familii de vaz?, cunoscute ?i se bucurau de mare prestigiu. Mai toate familiile înst?rite ale ??rii Bârsei, respectiv ale ??rii F?g?ra?ului erau profund cre?tine ?i militau pentru n?dejdea sc?p?rii ??rii de sub jugul comuni?tilor interni ?i cel al ocupan?ilor sovietici. Perspectiva colectiviz?rii le d?dea târcoale ca o stafie bântuit? de setea de distrugere a propriet??ilor lor, str?mo?e?ti-testamentare.

Astfel c?, recrutarea lui Vasile s-a f?cut pe fondul bucuriei ?i parc? al a?tept?rii întregii familii Bucelea. Mezinul Vasile ?i-a d?ruit ?i bocancii noi, proaspe?i primi?i de la p?rin?i, al?turi de pieile de oaie, de sacul plin cu alimentele oferite de seniorii familiei care nu ?i-au ascuns bucuria de a-l conduce cu c?ru?a cu cal pân? la baza muntelui, la Visti?oara. Înainte de întoarcere înfl?c?ratul Vasile a stabilit programul de lucru: locurile de întâlnire în zona Tufelor Vi?tii; bilete cu informa?iile necesare puse într-o cutie metalic? îngropat? la baza unui stâlp de telegraf. Prin informatorii infiltra?i de securitate în rândul lupt?torilor, li s-au promis partizanilor, pa?apoarte de plecare în Grecia. M?rturii despre cele întâmplate atunci d? un alt mare erou al Rezisten?ei, Ion Gavril? Ogoranu (am avut cinstea s? fiu de dou? ori oaspetele Eroului la Galtiu, de Na?terea ?i Învierea Domnului) ?i al?i supravie?uitori pe care îi nume?te apoteotic, „martorii patimilor": „profesorul Olimpiu Borzea, medicul Nicolae Burlacu, preotul Victor Dâmboi, Aurelia Trâmbi?a?, sora fra?ilor Gheorghe ?i Andrei Ha?iu, Oara Pop, so?ia lui Fileru ?i morarul de atunci din Pojorâta, Petru Cristea"[3]. Profesorul Olimpiu Borzea originar din Vi?tea de Jos, falnic ca Stejarul din Borze?ti al Marelui ?tefan, r?nit pe front la Ia?i, conducea o organiza?ie în zona de apus a F?g?ra?ului format? din dârzii frunta?i ?i intelectuali ai satelor, to?i trecu?i prin botezul de foc, unii ?i de sânge al r?zboiului: ??rani, muncitori, preo?i, medici, înv???tori ?i profesori, zon? ilustr? din care coborâse legendarul Badea Câr?an.

Dispunând de depozite cu arme ?i muni?ii, organiza?ia avea un caracter paramilitar, cuno?tea inten?iile ?i mi?c?rile securit??ii în zon?, putând oferi destule informa?ii, ceea ce pentru grupul lui Ogoranu, pus în leg?tur? prin Remus Sofonea (Brâncoveanu) a constituit un real sprijin: „Din grup f?ceau parte, pe lâng? Olimpiu Borzea, înv???torul Pompiliu Stanciu din Vi?tea de Jos, dr. Lucian Stanciu, ??ranul Gheorghe Borzea, muncitorul Gheorghe Borzea, studentul Ion Bucelea din Vi?tea de Sus, tân?rul Vasile Bucelea (18 ani), Vasile Bucelea, tat?l lor, Ion Sofariu (Nic? a popii), apoi Victor Geam?nu, Liviu Fogoro?, Marcu Oan? (Logorea), inginerul Liviu Nicoar? din Ruc?r-F?g?ra? ?i Ioni?? Greavu din Noul-Român. Din primul moment s-au aliniat preo?ii Nichita B?lescu din Vi?tea de Sus, Cornel Dasc?lu din Arpa?u de Jos, p?rintele Te?u din Corbi, p?rintele Neagoe, Pavel Borzea din Vi?tea de Jos, p?rintele Hariton Ie?eanu din Sâmb?ta de Jos ?i p?rintele Victor Dâmboi, ce venise în Dr?gu? în urma mor?ii p?rintelui Ghindea, cel b?tut de Securitate. Din Sâmb?ta de Sus era înv???torul Vasile Petra?cu, fratele lui Nicolae Petra?cu, secretarul Mi?c?rii Legionare, Octavian Popa Iov ?i al?ii. Din Vi?tea de Sus era ?i croitorul Ion Cristea, iar din Sâmb?ta de Sus-profesorul Ion Grovu. În partea apusean? a ??rii F?g?ra?ului îi aveam pe fra?ii Remus Budac, profesor din Câr?a ?i pe înv???toarea Elisabeta Malene, v?duva preotului Gheorghe Malene, ucis de armata ro?ie în 1946, la Bra?ov"[4]. Cum tenta?ia plec?rii în Grecia era destul de mare, grupul lui Ogoranu a luat leg?tura cu medicul Nicolae Burlacu din F?g?ra?, prin profesorul Ion Grovu: „De?i urm?rit, ne spune Ogoranu Ion Gavril?, doctorul a f?cut câ?iva pa?i îndr?zne?i în Bucure?ti, în cercul ambasadelor apusene. Astfel, a luat leg?tura cu un fost judec?tor de la Înalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie, care i-a dat vestea deloc înbucur?toare c? la Praga, în 1953, s-a ?inut o ?edin?? ocult? interna?ional? (Kahalul), care a hot?rât statuquo-ul în Europa ?i, deci, americanii nu vor face r?zboi... Desigur, grupul c?pitanului Sabin Mare, ca ?i cel al lui Ic? T?nase, Golea ?i Samoil?, a venit vândut gata de agen?ii sovietici infiltra?i în serviciile anglo-americane; ace?tia informau N.K.V.D-ul ?i Securitatea, ?i cine, ?i unde, ?i când ?i cu ce scop soseau grupurile de para?uti?ti, ?i, desigur, ?i ceea ce va fi transmis Ilie Rada"[5].

Olimpiu Borzea, care-?i desf??ura misiunea sa revolu?ionar? sub cortina activit??ii culturale este filat de securitate ?i arestat, prin Martie 1955. Anchetat de coloneii alogeni Moi? ?i Deitler, le scap? lesne din gheare prin angajamentul verbal c? va ajuta securitatea s? ia leg?tura cu bandi?ii din mun?i. În Octombrie acela?i an este arestat ?i doctorul Nicolae Burlacu, care a semnat acela?i pact cu securitatea, fiind pus în libertate. Nici profesorul Borzea ?i nici medicul Burlacu nu ?i-au respectat angajamentul, fapt pentru care sunt rearesta?i. Doctorul Burlacu stabilise din vreme cu c?pitanul, ofi?er de gr?niceri, Gheorghe Vanu un plan de trecere din Dobrogea în Bulgaria. În afar? de cei doi, de acest plan mai ?tiau doar profesorul Grovu ?i un casier de la bufetul G?rii de Nord, „Teleajen", Costic? Niculescu. În Iulie 1955, s-a reluat discu?ia despre plecarea în Grecia, între Olimpiu ?i Niculescu, privind planul lui Grovu. Pentru primul e?alon, Olimpiu i-a desemnat pe Laurean Ha?u (Leu) ?i Nelu Novac. Pe 27 Iulie Niculescu le-a adus 5-6 acte de identitate. Plecarea lor a fost fixat? pe 31 Iulie, înso?i?i de c?l?uza Niculescu. Al doilea grup format din profesorul Ioan Chiujdea, Ghi?? Ha?iu ?i Victor Metea a plecat în August. Pe 7 Octombrie a plecat la Bucure?ti ?i Olimpiu s?-l întâlneasc? pe Niculescu. Între timp Ana, so?ia lui Olimpiu ?i sora fra?ilor Ion ?i Vasile Bucelea a primit un pachet cu cadouri trimise chipurile din Grecia, între ele fiind ?i ceasul so?ului ei. Ajuns la locuin?a casierului Niculescu, în a doua zi, Olimpiu este pus fa?? în fa?? cu grecul, în realitate colonelul de securitate, alogen Iacob, viitorul comandant adjunct la Aiud, care l-a arestat, ducându-l în fa?a generalului alogen Nicolski, care strig?: „Ai crezut c?-?i ba?i joc de ministerul de interne. O singur? zi de ac?iune contra voastr? ne cost? 72.000 lei." (Salariul unui muncitor era de 300 lei)[6].

Cei care au ajuns la Bucure?ti ?i au intrat în posesia pre?ioaselor pa?apoarte au c?zut în curs?. Era în anul 1955. Armele lor au fost puse într-o lad? mare de brad lucrat? de inimosul Vasile Bucelea, transportat? ?i îngropat? tot de el la sora sa Ana, din Vi?tea de Jos. Tân?rul Vasile Bucelea cu intui?ia sa pur? de copil curat l-a indicat ca Iuda, pe profesorul Ion Grovu. Prietenul s?u erou, Remus Sofonea ?i Laurean Ha?u au fost surprin?i de Securitate într-o ambuscad?. Primul a fost r?nit într-un lan de grâu, dar n-au fost prin?i. Salva?i la câteva zile de familia Victor ?andru au fost du?i la Olimpiu Borzea, care l-a dat în grij? pe r?nit medicului prieten Lucian Stanciu. Acesta neavând cele necesare opera?iei, care impunea amputarea piciorului a plecat s? vin? cu un chirurg de încredere. R?nitul a r?mas în grija lui Olimpiu ?i a farmacistei Elena Matie?eanu din Vi?tea de Jos. Remus Sofonea nu a fost de acord cu pierderea piciorului, care pentru un partizan era echivalent? cu predarea benevol? în bra?ele Securit??ii: „nu exist? partizan f?r? picior!". Cu un ultim gest Remus a apelat la sinucidere. Laurean Ha?u a încercat s?-l împiedice sau din camaraderie s-a sinucis ?i el. Când s-a întors Olimpiu Borzea a g?sit urm?toarea scen? groaznic?: „Remus era împu?cat în cap. Al?turi tot împu?cat în cap, dar zb?tându-se înc?, se afla Laurean Ha?iu. Amândoi se aflau într-o baie de sânge. Pe mas? se afla un bilet: « Fra?ilor, noi am murit! E mai bine ?i pentru noi, ?i pentru voi, ?i pentru to?i care a?i f?cut atâtea sacrificii ». Olimpiu i-a dat primele îngrijiri celui r?nit... Pe Remus (Brâncoveanu), Olimpiu, împreun? cu tân?rul Vasile Bucelea ?i cu Gheorghe Borzea, l-a îngropat în gr?dini?a din curte, sub candele de vi??, a?a cum dorise. L-au a?ezat în cojoc, l-au s?rutat, l-au acoperit cu flori ?i au s?dit flori deasupra. I-au citit singuri rug?ciunea de înmormântare"[7].

Preotul Dasc?lu din Arpa?ul de Jos i-a oficiat o slujb? religioas?, care l-a costat, ajungând coleg de celul? cu Vasile Bucelea la Gherla. Vasile Bucelea, neînfricatul sprijinitor al lupt?torilor din mun?i, în r?stimpul r?mas a reu?it s?-?i întemeieze o familie, c?s?torindu-se în 1956 cu Livia ?erban. Au convie?uit împreun? o jum?tatea de an. Vasile a fost arestat, iar Livia r?mânând îns?rcinat? a n?scut o feti?? care se va chema Viorica, în timpul desf??ur?rii procesului so?ului ei: „So?ia mea, spune Vasile, eroul supravie?uitor, a n?scut în ziua de 15 Iulie 1957, exact în momentele în care, la sediul Tribunalului din Sibiu, am primit sentin?a de condamnare la 25 de ani de munc? silnic?, sentin?? pronun?at? de un complet al Tribunalului Militar din Cluj". (M?rturie scris? de Vasile Bucelea-de?inut politic). To?i aresta?ii din lotul plec?rii în Grecia, care f?ceau parte din rândul partizanilor au fost adu?i în beciurile securit??ii din Sibiu la 14 Iulie 1957, spre judecat?: Ion Chiujdea, Victor Metea, Nelu Novac, Ha?iu Laurean, Pop Jean, Ghi?? Ha?iu. Din lot m?rturise?te doctorul Burlacu mai f?ceau parte: Olimpiu Borzea, preotul Victor Dâmboi, ??ranul Gheorghe Borzea, profesorul Ion Bucelea, tân?rul Vasile Bucelea, ??ranul Victor ?andru ?i croitorul Ion Cristian. Trebuia s? mai fie ?i doctorul Lucian Stanciu ?i profesorul Grovu, care n-au fost adu?i. Despre doctor am aflat mai târziu c?, în prima zi a procesului a fost dat în sicriu familiei. Au sus?inut c? s-a sinucis... Profesorul Ion Grovu, de?i i s-a pronun?at numele, nu a ap?rut la proces. Pentru serviciile aduse Securit??ii, a fost r?spl?tit cu direc?iunea unui liceu în ora?ul Victoria... Încadrarea a fost aceea?i pentru to?i:
- Crim? de uneltire împotriva ordinii interne ?i externe a statului român;
- Însu?ire de prerogative ale statului;
- Constituire de organiza?ie armat? terorist?;
- Depozitare de arme în vederea unui scop criminal;
- Tentativ? de trecere frauduloas? a frontierei.

Condamn?rile:

- Condamna?i la moarte prin împu?care: Ion Chiujdea (profesorul) - ?ef de lot, Laurian Ha?iu (Leu), Gheorghe Ha?iu (Ghi??), Victor Metea (Victor), Nelu Novac (Nelu), Pop Ion (Fileru), Olimpiu Borzea, Nicolae Burlacu,
- Munc? silnic? pe via??: Ion Cristian, Gheorghe Borzea, Ion Bucelea.
- Dou?zeci ?i cinci ani munc? silnic?: Victor ?andru, Vasile Bucelea.
- Zece ani de munc? silnic?: preotul Victor Dâmboi.
Au urmat alte ?i alte procese, cu sute de oameni din ?ara F?g?ra?ului trimi?i în închisorile de exterminare. Socrul lui Olimpiu Borzea, Vasile Bucelea, somat de Securitate s? spun? unde se afl? armele lui Olimpiu Borzea, a g?sit cu cale s? plece el din via??, omorându-se"[8].

Din lotul condamn?rilor la moarte au sc?pat doar profesorul Olimpiu Borzea ?i medicul Nicolae Burlacu. Împ?rt??ind fiecare emo?ie a momentelor de tensiune, a evenimentelor, a conflictelor, a luptei copiilor, a partizanilor, cu tot sufletul ei mare de mam? a fiilor eroi, Sofia s-a pr?p?dit înainte de arestarea lor. Nemai având sus?in?tori în zon?, ca urmare a arest?rilor, sursele de aprovizionare s-au mic?orat în raport cu cererile partizanilor care au crescut. Eroul nostru Vasile Bucelea a fost smuls din sânul familiei în anul 1956, pe 13 Decembrie. Drept încurajare, so?iei gravide, un militar vrând s? par? spiritual a avertizat-o: „nu-l mai a?tepta, c? nu se va mai întoarce niciodat?!". Instrumentul exercit?rii urii, nu ?tia c? planul lui Dumnezeu pentru iubitorii de Neam era altul ! Casa i-a fost r?scolit?, r?v??it?, întoars? pe dos. S-a g?sit o arm? ascuns? de tat?l s?u. Ancheta a durat 7 luni de zile în beciul Securit??ii din Bra?ov. De fapt a fost o etap? de tortur? a calvarului concentra?ionar. Gerul ?i anchetele maiorului de Securitate Toth au fost pentru eroul nostru adev?rate îmbr??i??ri siberiene. Dup? condamnarea la un sfert de veac ?i confiscarea total? a averii, Vasile Bucelea a stat un an la Sibiu (vara 1957-vara 1958), 5 ani la Gherla (vara 1958-prim?vara 1963), la penitenciarul Luciu Giorgieni din prim?var? pân?-n toamna anului 1963 ?i la sinistra ?i umeda Jilava din toamna lui '63 pân? la 13 Aprilie 1964. Cr?ciunul l-a surprins pe Vasile Bucelea în '57, printre ceilal?i camarazi în penitenciarul din Sibiu, fredonându-i ?optit un colind fratelui de suferin?? Victor ?andru. Gardianul l-a sim?it ?i i-a oferit în dar 3 zile de izolare, f?r? hran?, doar cu ger. La Gherla erau alte surprize: plimbarea de?inu?ilor în curtea temni?ei se f?cea în aplauzele gardienilor în?ira?i pe dou? rânduri de la ie?ire, cu bâte groase, care c?deau în ropot, f?r? mil?, pe trupurile firave ale celor fl?mânzi, ale celor înseta?i, ale celor batjocori?i, ale celor b?tu?i ?i chinui?i zilnic. Cei c?zu?i - ?i nu pu?ini -, beneficiau ?i de bocancii cismelor de gardieni.

În anul 1960, eroul Vasile Bucelea este selec?ionat pentru fabrica de mobil? a închisorii. Se dovede?te iscusit ?i devine tâmplar calificat, prilej de a scrie acas? ?i a primi pachet. Una din scrisori a scris-o fratele s?u Ion, pentru a se afla acas? ?i despre soarta lui. Pachetul a sosit împreun? cu vestea cea bun? c? Viorica are 4 ani,este cuminte, frumoas? ?i de?teapt?. Dup? 1963 penitenciarele ??rii s-au supra-aglomarat cu dârzii ??rani care s-au opus colectiviz?rii for?ate. Vasile Bucelea a fost trimis cu al?i de?inu?i la lag?rul din Dobrogea, Luciu-Giorgieni la o ferm? de legume. Nu a rezistat mult fiindc? s-a îmboln?vit ?i a fost transferat în subteranul Jilavei. Vasile Bucelea a fost al?turi, în temni?e, de mul?i colegi de suferin??, fra?i de crez, eroi ai Neamului, partizani ai neîngenuncherii, m?rturisitori ai suferin?elor ?i ai dragostei de ?ar?: ??ranul Aurel Nic?oreanu-Merghindeal, croitorul verde Ionel Cristian-Vi?tea de Sus, Iuli? Cristea-Bra?ov, Aurel Maxim-martir, fratele marelui isihast Virgil Maxim, p?rintele Dâmboiu-Dr?gu?, Paul Goma pe care l-a îngrijit, fra?ii Clon?ea-Bra?ov, Octavian Com?nici-Bra?ov, Augustin R?du?-F?g?ra?, Ioan Motoc, Ioan Petri?or, Mihai Ungvari, ??ranul Ba?ot?-Banat, fiica lui fiind ucis? de Securitate, maramure?anul ?tefan Tufea, p?rintele Dasc?lu, care oficia slujbe în temni?e, cu riscul pe care nu ?i-l însu?eau confra?ii slujitori liberi. În ziua Schimb?rii la Fa??, pe 6 August 1957, condamna?ii lotului cu condamnare capital?, înc?tu?a?i cu mâinile la spate ?i lan?uri de picioare, asvârli?i în dou?-dube au pornit spre alt? capital?... Cu lacrimi ?iroaie î?i luau r?mas bun de la mun?ii lor camarazi, de la Liceul „Radu Negru", de la impun?toarele ziduri ale cet??ii F?g?ra?, cea care a ad?postit-o la sân pe Doamna ??rii ?i monahia Stanca. Au trecut prin Bra?ov ?i Predeal, oprind la un izvor la intrare în Azuga. Gardienii ?i-au potolit setea, ducându-le ap? ?i condamna?ilor: „be?i, m?i b?ie?i, c? nu se ?tie care dintre voi vor mai bea din aceast? ap?". Timpul a trecut, amintirea a r?mas. B?ie?ii verzi, frumo?i, falnici-brazi ai mun?ilor au fost executa?i, r?mânând doar doi, cei mai înal?i: Olimpiu Borzea ?i Nicolae Burlacu.

În acela?i loc, lâng? izvor, peste 30 de ani vânz?torul Iuda în persoana profesorului-director al liceului din Victoria, Grovu, conducea al?turi de so?ie ?i contabilul liceului, autoturismul personal. Era iarn?, polei... Ma?ina a derapat. A murit pe loc doar tr?d?torul. „Cel ce cârmuie?te lumea ?i soarta muritorilor a pedepsit aici pe p?mânt, vânzarea de fra?i de atunci"[9]. Peste tot pe unde a trecut Vasile Bucelea a r?mas acela?i: demn, cu fric? de Dumnezeu, cu dor în piept pentru Neam, cu sufletul plin de lumin? pentru crezul s?u, cu dragoste pentru camarazii pe care i-a sprijinit, cu smerenie pentru partizanii care s-au adus Jertf? Patriei dragi ?i Cerului sfânt: „Atât în anii cât am slujit mi?carea de rezisten??, cât ?i în temni?ele prin care am fost închis, pot s? spun c? scopul urm?rit de to?i camarazii mei nu a fost catalizat de aspira?ii politice, chiar dac? foarte mul?i de?inu?i f?cuser? politic? legionar?, ci mai mult aspira?ii na?ionale ?i sociale, obiectivul general fiind lupta împotriva bol?evicilor ?i a regimului impus în ?ar? de ace?tia. Lupt?torii împotriva bol?evicilor nu urm?reau ei personal s? se implice în conducerea ??rii, s? ocupe func?ii într-o viitoare Românie f?r? comuni?ti ?i nu urm?reau un profit personal de pe urma luptei ?i a sacrificiilor pe care le f?ceau." (Vasile Bucelea-de?inut politic, m?rturie scris?)

„Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc!". (Dr. în Drept, Traian Trifan)

„Când bate vântul în mun?i, de se cutremur? ?i ?uier? stâncile, uneori se n?puste?te asupra unui picior de p?dure de brad cu atâta înver?unare ?i îi r?stoarn? cu r?g?liile în sus sau îi frânge când p?mântul este înghe?at, încât, în r?gazul a câtorva minute, o p?dure de brad mândr? e la p?mânt. Uneori, unde ?i unde, câte un brad, cine ?tie prin ce minune a întâmpl?rii, r?mâne în picioare. Dac? acel brad ar avea con?tiin?a existen?ei sale, ar fi tentat s? cread? c? a avut noroc, fa?? de fra?ii s?i uci?i într-o clipit?. ?i poate se mângâie c? a supravie?uit. Nu ?tie c?-l a?teapt? o soart? mult mai trist? decât a fra?ilor s?i c?zu?i. R?nile formate din izbiturile celorlal?i în c?dere, nu se vor vindeca. Se vor umple cu lacrimi de r??in?, limpezi ca roua, care apoi se vor îng?lbeni, trecând prin nuan?a chihlibarului, apoi se vor înnegri ?i vor c?dea odat? cu scoar?a mâncat? de carii ?i lovit? de cioc?nitori. Ramurile rupte ce i-au r?mas nu se vor reface. Vor supravie?ui un timp, cu cetin? s?rac?, apoi se vor usca pe rând, ar?tând ca ni?te mâini uscate, de sl?b?nog. P?s?ri de noapte, a?ezate pe ele, vor cobi cu blestem asupra cuprinsului p?durii. Carii, groparii p?durilor, se vor în?uruba în lemnul înc? viu, lovind cu sunet de ceasornic mereu ?i mereu, ca gândurile triste decurgând din negre amintiri. Viespile cu fier?str?u îi vor pistruia lemnul lipsit de coaj?. Va r?mâne an de an tot mai gola?, pân? va muri în picioare, d?inuind cu schelet sur în l?rgimea p?durii, asemenea unui co?mar. Jos, mu?chiul va acoperi treptat trunchiurile putrezite ale brazilor c?zu?i; încet, o p?dure nou? se va ridica peste ei. Va c?dea ?i el peste un r?stimp de ani, ros la r?d?cin? de putregai ?i de întreb?ri chinuitoare f?r? r?spuns ?i, în c?dere, îi va r?suna lemnul uscat, cu sunet prelung de toac? spart? ?i va r?mâne înc? o vreme c?zut în p?durea tân?r?, uscat, ne?tiut, neplâns ?i neîn?eles"[10].

Viorica Bucelea a devenit un inginer remarcat, cu o con?tiin?? mândr? de român din aura de partizan a tat?lui ei. S-a c?s?torit cu un alt mare român, lupt?tor de con?tiin??, de demnitate ?i de dragoste întru Dumnezeu ?i Neamul str?bun, Corvin Lupu-profesor universitar, istoric, cercet?tor. În 1965, la un an ?i jum?tate de la eliberare, cu trupul frânt de varice, ulcer, hepatit? ?i colit?, lui Vasile Bucelea i s-a n?scut un b?ie?el, care-l va chema Dan. Va urma cariera de inginer, c?s?torindu-se cu Adriana tot de aceea?i profesie. Anul 1969, îi aduce eroului nostru cu binecuvântarea lui Dumnezeu, cel de-al treilea copil, Mircea, care împreun? cu so?ia sa Simona patroneaz? o societate economic? prosper?. Întru slava lui Dumnezeu, Care ne-a binecuvântat cu astfel de eroi. Cu Noi este Dumnezeu!

Grafica - Ion M?ld?rescu

------------------------------------------------------
[1] Alexandra Svet-Floarea din Asfalt.Ed. Evdokimos,Bucure?ti, 2015, p. 385.
[2] Pascu Vasile, op. cit. vol. II, p. 528.
[3] Ion Gavril? Ogoranu, Brazii se frâng, dar nu seîndoiesc. Vol.II, Ed. Marineasa, Timi?oara, 2001,p. 164)
[4] ibid. p. 165.
[5] ibidem, p. 167.
[6] ibidem, p. 183.
[7] ibidem, p. 177.
[8] ibidem, p. 186.
[9] Ion Gavril? Ogoranu,op. cit. p. 188.
[10] Ion Gavril? Ogoranu, op. cit., vol. II,p. 198-199.

footer