Revista Art-emis
Ce-ar fi fost Basarabia f?r? unirea din 1918 (3) PDF Imprimare Email
Cristian Negrea   
Miercuri, 03 Februarie 2016 21:05

Foametea din BasarabiaO m?rturie mai presus de orice b?nuial?

Spuneam c? de nevoie, autorit??ile sovietice au acceptat, ba chiar au c?utat, ajutorul interna?ional, în momentul în care le-a devenit clar c? nu au cum s? fac? fa?? situa?iei ?i, mai mult, ar fi riscat s? fie r?sturnate de masa înfometa?ilor. Sovieticii s-au folosit de personalit??ile ruse, ca scriitorul Maxim Gorki, pentru a sensibiliza Occidentul f?r? a se implica în solicitarea de asisten??, altfel gestul lor ar fi echivalat cu recunoa?terea e?ecului. Totu?i, ?i reprezentan?i ai guvernului încep s? cear? ajutor str?in, Cicerin, comisarul sovietic al Afacerilor Externe, în august 1921 trimite un expozeu al situa?iei vorbind de 18 milioane de înfometa?i ?i spunând c? va primi orice ajutor, din orice surs?.

Situa?ia din Rusia sovietic? nu avea cum s? nu sensibilizeze opinia public? din ??rile imperialiste. La nivelul guvernelor, al Crucii Ro?ii interna?ionale se decide interven?ia. Liga Na?iunilor, precursorul O.N.U. de mai târziu, ia atitudine prin Înaltul Comitet pentru Refugia?i, aflat sub pre?edin?ia unei mari personalit??i, exploratorul arctic Fridjof Nansen, conduc?torul expedi?iei Fram spre Polul Nord, iar ulterior acesteia un pasionat cercet?tor în biologie ?i oceanografie. Acest comitet împreun? cu pre?edintele s?u î?i f?cuse un renume prin munca asidu? de repatriere a prizonierilor de r?zboi ?i a refugia?ilor disloca?i în sângerosul conflict dintre 1914-1918, dar ?i din r?zboiul greco-turc din 1919-1922, contribuind la schimbul de popula?ie care a rezolvat problema refugia?ilor din ambele tabere. S-a implicat ?i în rezolvarea problemei refugia?ilor armeni victime ale genocidului din 1915, pentru înteaga sa activitate fiind laureat cu Premiul Nobel pentru Pace în 1922. Ei bine, acesta era omul care a preluat problema salv?rii a cât mai mul?i oameni înfometa?i de pe cuprinsul Rusiei.

Pe lâng? c?l?toriile prin ??rile europene pentru a solicita sprijin ?i ajutor, dar ?i pentru a strânge fonduri, el a întreprins studii la fa?a locului pentru a cunoa?te situa?ia ?i a lua m?surile necesare, a întreprins c?l?torii de documentare ]n mai multe regiuni, inclusiv sudul Ucrainei. Dau aici câteva spicuiri din rapoartele sale sau ale emisarilor s?i asupra celor v?zute la fa?a locului, unele traduse din limba francez?: Samara, decembrie 1921: „Mizeria dep??e?te orice imagina?ie. În regiunea Dunaekului, care num?r? 915.000 locuitori, 537.000 nu au ce s? m?nânce. În timpul lunilor septembrie, octombrie ?i noiembrie au avut loc 30.405 decese. Mortalitatea cre?te încontinuu ?i, pân? la prim?var?, cele 2/3 ale popula?iei vor fi pierit, dac? nu se trimit ajutoare imediate. În ora?, la fiecare pas, se g?sesc numeroase cadavre pe str?zi. Am v?zut eu însumi, pe drum, un cadavru sfâ?iat de câini. Am v?zut, într-un cimitir, un morman de aproape 45 de cadavre f?r? haine, acestea fiindu-le luate de oameni”.  Transmis din Moscova în noiembrie ?i decembrie 1921: „Între 20 ?i 30 de milioane de fiin?e umane sufer? de foame ?i 10 milioane dintre ei sunt amenin?a?i de perspectiva mor?ii prin inani?ie. Popula?ii întregi din Rusia central? sunt pe punctul dispari?iei. […] Rapoartele ce le primesc în acest moment din Saratov, Samara, Simbirsk, Kazan ?i mai ales Ufa, Oremburg sau Republica Kirghiz?, fac un tablou groaznic al ravagiilor foametei. În cele mai multe cazuri, ajutorul trebuie dus în satele dep?rtate de sta?iile de cale ferat?, locuitorii acestora nefiind capabili s? fac? efortul de a se deplasa. […] Este absolut necesar s? fie trimis grâul pentru sem?n?turile de prim?var?, pentru care câmpurile sunt preg?tite, dar nu mai exist? semin?e”.

31 ianuarie 1922, Oremburg, Republica Ba?chir?: „Foametea a atins un asemenea grad încât a dus la crime, p?rin?i devorându-?i copii. Pot cita cazuri a c?ror autenticitate e sigur?. În satul Tuliakova, comuna Ardolanovski, cantonul Iarmatenski, un b?rbat pe nume Tuvhatulla Hallin a mâncat cadavrul fratelui s?u Halibulla, în vârst? de 28 de ani. O femeie din acela?i sat, Housna, ?i-a mâncat doi dintre copii, un b?iat Dom Mariam ?i o fat? Mennah Meta. Un b?rbat pe nume Ahsam, din acela?i sat, ?i-a devorat fiica, Shamsiamalla. Foametea a atins punctul culminant ?i se poate vorbi despre cazuri oribile de canibalism zilnice în tot districtul Gorny ce ?ine de biroul din Orenburg”.

Discurs Fr. Nansen la Liga Na?iunilor, februarie 1922: „Foametea din Rusia este foametea cea mai cumplit? înregistrat? în istoria lumii. Au mai fost mari fenomene de acest gen în regiunile cele mai s?race din India ?i China. Dar aceasta a izbucnit în regiunile cele mai prospere ?i mai bogate în cereale din Europa. Este cumplit?, incomparabil mai groaznic? decât tot ce a? fi putut crede pân? acum. Situa?ia dep??e?ete previziunile mele cele mai pesimiste. Zona afectat? este mult mai întins? decât am prev?zut, ?i nu este locuit? de 15 milioane de suflete, cum am crezut, ci de mai bine de 33 de milioane, dintre care minim 19 milioane sunt direct ?i serios amenin?a?i de a muri de foame, ?i din care mai multe milioane sunt deja condamna?i. Dar, ar fi mai pu?in de 10 milioane de vie?i care ar mai putea fi salvate”…

Raport al d-lui Gorovin, reprezentant al d-lui Nansen, în urma anchetei efectuate la sfâr?itul lui ianuarie 1922 în regiunile Samara, Saratov ?i Buluzuk. A fost înso?it de Sir Benjamin Robertson, comisar britanic, ?i de dr. Pardo, care va muri de tifos : „Situa?ia e de un tragism indescriptibil, este dificil de în?eles imensitatea problemelor f?r? a fi acolo. […] Sute de sate pierdute în n?me?i, f?r? niciun fel de hran?. […] R?zboiul civil a avut ca efect grele rechizi?ii ale guvernului,din recolta precedent? disp?rând totul. ??ranii au ajuns în pragul iernii f?r? nicio rezerv?. […] Multe sate sunt total abandonate, iar în cele care le-am vizitat, am constatat o diminuare a popula?iei cu 20% fa?? de septembrie 1921. Locuitorii r?ma?i în via?? tr?iesc exclusiv din ajutoarele guvernului sau din asisten?a str?in?. Împin?i de foame, ei consum? iarb? ?i materii improprii alimenta?iei. Ra?iile guvernamentale au salvat de la moarte cam o zecime din popula?ie, ajutorul str?in se concentreaz? spre salvarea copiilor, dar ?i în acest domeniu, nu reu?esc la mai mult de o treime din necesar. 70% din popula?ia de ?ase milioane de locuitori ai acestor dou? provincii este condamnat? la moarte în cazul în care ajutoare suplimentare nu sunt imediat trimise. În toate satele prin care am trecut, am v?zut familii întreg stingându-se pu?in câte pu?in, majoritatea locuitorilor sunt extrem de sl?bi?i. […] Am v?zut noi în?ine, în ora?ul Buzuluk, cadavrele oamenilor mor?i de foame întinse pe str?zi, copii agonizând. Agravarea situa?iei este foarte probabil? dac? nu se sporesc ajutoarele ?i nu se rezolv? problemele de transport”.

M. Kogan, reprezentant al Crucii Ro?ii ucrainene, scrisoare din Odessa, 4 decembrie 1921, despre situa?ia copiilor orfani ai foametei din ora?: „To?i copii din ora? sufer?. Mul?i din ace?ti neferici?i sunt abrutiza?i de foame pân? în pragul sinuciderii. Se g?sesc peste tot atât de mul?i orfani, c?rora p?rin?ii le-au dat ultimele rezerve înainte de a muri. Foarte curând, moartea de foame a p?rin?ilor i-a l?sat pe ace?ti copii f?r? niciun sprijin. Ace?tia sunt interna?i în orfelinate despre care reprezentan?ii Crucii Ro?ii interna?ionale spun c? sunt într-o stare deplorabil?. Dar ce se poate face când hrana, înc?lzirea ?i hainele lipsesc cu des?vâr?ire? La cei 12632 copii interna?i în orfelinatele din Odessa urmeaz? s? li se adauge în scurt timp înc? 15000 porni?i din regiunile învecinate afectate de foamete. Cei porni?i de pe Volga sunt într-o stare deplorabil?, trenurile opresc în fiecare sta?ie pentru a desc?rca copii mor?i pe drum de foame ?i frig”.

Raport al deplasarii în anchet? economic? în Ucraina a dl. Jean de Lubersac, expert economic al dr. Nansen, iunie 1922. Acesta trece frontiera polono-ucrainean? pe la Zdolbounovo, unde se îngr?m?diser? o mul?ime de refugia?i ce sus?ineau c? sunt polonezi pentru a fi l?sa?i s? treac? în Polonia. Am v?zut în gar? mul?i mor?i, femei ?i copii, ?i multe persoane contaminate f?r? îndoial? de tifos exantematic. Ace?ti bolnavi, acoperi?i de parazi?i, propag? boala mai cu seam? la cei ce trec prin gar?. Relatarea continu? cu c?l?toria spre Odesa : „Toate g?rile între Harkov ?i Odessa prezint? acela?i spectacol însp?imânt?tor. Pretutindeni bolile, foametea ?i moartea. Totu?i, gara din Kremenciug merit? o men?iune special?, ce dep??e?te ororile tuturor scenelor de v?zute pân? atunci. Oamenii întin?i în gar? au picioarele atât de umflate încât se pune întrebarea dac? apar?in cu adev?rat unor fiin?e umane. Bra?ele desc?rnate ale acestor nenoroci?i nu mai au decât piele ?i os. Linia alb? a din?ilor taie pe la mijloc figurile de muribunzi. Un copil m-a impresionat deosebit. De vreo cinci ani, p?rea un b?trân ce se târa pe genunchi, nu putea umbla, deoarece picioarele sale nu erau altceva decât r?ni acoperite de sânge închegat. To?i ace?ti  toate gunoaiele abandonate în gar?. În Odessa, situa?ia era mai bun? în zona central?, unde î?i desf??urau activitatea comisiile interna?ionale de ajutor. Dar spre periferii, cur?ile bisericilor sunt pline de oameni întin?i la p?mânt, muribunzi în a?teptarea sfâr?itului. Suferin?ele le sunt groaznice, iar gemetele lor însp?imânt?toare umplu ora?ul. Le trebuie cinci zile ma?inilor ce car? mor?ii s?-?i îndeplineasc? misiunea în tot ora?ul. Fiecare dintre aceste transporturi duce între 400 ?i 450 de cadavre. Una din consecin?ele nefaste din punct de vedere al igienei este faptul c? mor?ii ajung s? r?mân? pe str?zi ?i 4-5 zile, înainte de a fi aduna?i ?i transporta?i la gropile comune în care sunt arunca?i dup? ce sunt dezbr?ca?i de haine. Se pot vedea cadavre par?ial mâncate de ?obolani. Altele sunt devorate de nenoroci?ii tortura?i de foame ?i care nu ezit? s? m?nânce aceste corpuri umane în descompunere.

Situa?ia general? în Ucraina: Toat? partea meridional? a Ucrainei, la sud de Harkov, este într-o stare de foamete însp?imânt?toare. Multe sate au pierdut ?i 85% din popula?ie. În aceste întregi regiuni, copii nu pot ie?i pe strad? de fric? s? nu fie mânca?i. Cazurile de antropofagie sunt nenum?rate ?i s-a renun?at a mai fi men?ionate. Se citeaz? un caz de troc monstruos, un copil în schimbul a patru kilograme de pâine. P?rin?ii, împin?i de mizerie, sacrific? unul dintre copii pentru a le putea da ceva s? m?nânce celorlal?i. Aceste cazuri sunt cunoscute, verificate ?i controlate de persoane demne de crezare. Crimeea este într-o stare de mizerie indescriptibil?. Din cei 800.000 de locuitori, 500.000 sufer? de foame ?i 300.000 vor muri înainte de noua recolt?”.

Cred c? sunt suficiente exemple, dac? dori?i  mai multe, consulta?i cartea citat? mai sus, a lui Vadim Guzun.

Recuno?tin??

Comisarii, solda?ii Armatei Ro?ii aveau parte de tratament preferen?ial pentru a li se asigura loialitatea, iar permanent comunicatele oficiale d?deau vina pentru situa?ia grea pe imperiali?tii lacomi, asupra c?rora solda?ii clasei muncitoare trebuiau s? n?v?leasc? pentru a le lua alimentele necesare sovieticilor. Primele vizate sunt, desigur, România ?i Polonia. Majoritatea rapoartelor Poli?iei ?i Siguran?ei din Basarabia spun despre concentr?rile de trupe ?i preg?tirile de atac ale bol?evicilor peste Nistru, singura cale de a-?i procura cereale fiind ideea de a fi luate cu for?a din Basarabia ?i România. La sosirea lui Tro?ki la Odessa, în vara lui 1921, se pune în circula?ie zvonul c? foametea va determina pe bol?evici s? declare r?zboi României ?i s? intre în Basarabia. Cum se pot explica atacurile permanente, luptele pe grani??, incursiunile bandelor bol?evice peste Nistru, în Basarabia între 1919 ?i 1924, culminând cu Tatar-Bunar? Regiunea de frontier? cu România declarat? zon? de r?zboi, concentr?ri de trupe, uneori chiar ?i 50000 de solda?i masa?i pe frontier? (15 divizii de infanterie ?i 4 de cavalerie). Dar ac?iunile teroriste prin agen?i infiltra?i ce atacau popula?ia, provocau deraieri de trenuri, împu?cau oficiali români în întreaga Basarabie? Concentr?rile de trupe pe Nistru, permanentele înc?lc?ri ale frontierei, persecu?ia popula?iei române?ti care se refugiaz? cu miile în Basarabia, numai în iulie 1920 fiind vorba de peste o mie de români, b?rba?i, femei ?i copii trecu?i peste Nistru[8]. Chiar cu situa?ia intern? grav?, Rusia sovietic? continu? atacurile ?i provoc?rile  peste Nistru, culminând cu Tatar-Bunar[9]. Cu toate acestea, la solicitarea Crucii Ro?ii de la Berna ?i a Înaltului Comitet pentru Refugia?i al Ligii Na?iunilor, a pre?edintelui acestui comitet, exploratorul norvegian Fridjof Nansen, laureat al premiului Nobel pentru pace în 1922, pentru activitatea sa de repatriere a refugia?ilor ?i prizonierilor de r?zboi precum ?i pentru activitatea de strângere ?i trimitere de ajutoare pentru înfometa?ii din patria Sovietelor, România se implic? trimi?ând alimente, cereale, sus?inând cantine pe teritoriul transnistrean, permi?ând folosirea porturilor ?i c?ilor sale ferate pentru transportul ajutoarelor destinate înfometa?ilor sovietici. Spre exemplu, adresa Ministerului de Interne nr 27735/1922: „Comisia îns?rcinat? cu ajutorarea popula?iei din Rusia a luat ini?iativa înfiin??rii de cantine în mai multe puncte de pe malul stâng al Nistrului pentru hr?nirea copiilor înfometa?i, ?i anume: o cantin? pentru 500 de copii la Tiraspol, alta la fel la Moghilev, alta la fel în Dub?sari, ?i dou? sau trei în regiunea Râbni?a-Kamenca pentru un num?r total de 1000 de copii. Urmeaz? în am?nunt cantit??ile de alimente necesare s?pt?mânal pentru func?ionarea acestor cantine. Asta cu toate c? statul român avea de între?inut mii de refugia?i fugi?i din Rusia sovietic?, inclusiv hatmanul Mahno s-a refugiat în România. Totu?i, România s-a implicat ?i a trimis ajutor alimentar pentru a salva oamenii amenin?a?i cu pieirea prin înfomatare. O dovedesc documentele, dar ?i scrisorile de mul?umire, inclusiv din partea Înaltului Comisar Fridjof Nansen.

R?splata ?i recuno?tin?a sovietelor? Tezaurul românesc depus la Moscova jefuit, atacuri militare în continuare, du?m?nie pe fa??, terorism, apoi raptul din 1940. Iar printre solda?ii Armatei Ro?ii ce au intrat în Basarabia ?i în nordul Bucovinei în 1940 s-au aflat ?i cei a c?ror via??, copii find, le-a fost salvat? ?i de ajutoarele alimentare române?ti în anii foametei 1919-1923. Naivi moldoveni?ti, înc? mai crede?i c? Rusia sovietic? ar fi l?sat liber? ?i independent? mica Basarabie, dac? ea nu s-ar fi unit cu România? A?i uitat oare faptul c?, dup? înghi?irea voastr? în Uniunea Sovietic? în 1945, comuni?tii v-au ?i fericit cu o foamete în 1946-1947, poate tocmai fiindc? le-a?i pierdut pe cele din 1919-1923 ?i 1931-1933? ?i nu a?i avut parte de ororile primelor dou? tocmai fiindc? a?i fost în cadrul statului român, care v-a ocrotit ?i ap?rat! ?i drept mul?umire, un deputat al vostru rupe harta ??rii care i-a ocrotit bunicii ?i p?rin?ii s? nu moar? de foame, s? nu treac? prin cumplitele clipe în care, înnebuni?i de foame, s? decid? s?-?i devoreze copii! Altfel, poate nici el, acel individ, nu ar fi existat ast?zi, s? poat? s? fac? un astfel de gest! 

-------------------------------------------
footer