Dorind să scape de odiosul regim stalinist, în noaptea de 27 spre 28 ianuarie 1941, peste 150 de locuitori din regiunea Cernăuţi, conduşi de către profesorul şcolar Vasile Morărean din Ostriţa Herţei, au hotărât să treacă clandestin în România. Lângă localitatea Lunca din raionul Herţa, oamenii au fost întâmpinaţi de gloanţele grănicerilor sovietici. Zăpada puhavă şi moale a fost stropită cu sângele celor mai buni fii şi fiice ale Bucovinei. Drept mărturie serveşte documentul descoperit în fondurile Arhivei Direcţiei Ministerului Afacerilor Interne al Ucrainei din regiunea Cernăuţi, care ne comunică faptul că în ziua de 29 ianuarie 1941, comisia alcătuită din locotenentul Lubinenko, comandantul pichetului de grăniceri nr. 25, felcerul militar Subotin şi sublocotenentul Stronenko, au întocmit un act referitor la moartea unor persoane, care au „încercat să violeze frontiera de stat". Au fost împuşcaţi martirii: Mosariuc Andrei al lui Ion, în vârstă de 41 ani, Burlă Ion - 35 ani, Teurean Osa... al lui Ion - 32 ani, Voronca Gheorghe al lui Simion - 21 ani, Florea Eugenia - 28 ani, Mosariuc Andrei - 25 ani, Iaremei Vasile - 17 ani, Antonovici Veronica - 17 ani, Florea Nistor - 32 ani, Rodici Ion - 45 ani, Florea Toader - 49 ani. Ei au închis ochii pentru totdeauna în dimineaţa zilei de 28 ianuarie 1941, la ora 6 şi 15 minute. Morţii au rămas în zăpadă până la venirea nopţii, coborând în groapa comună a iernii, săpată în pământul istoric şi plin de durere al Ţinutului Herţa, la ora 19. Conform informaţiilor păstrate în documentele Arhivei de Stat a regiunii Cernăuţi, tot la Lunca, au căzut: Antonovici Dumitru - 32 ani, Doroş Toader - 26 ani, Cute Toader - 46 ani.

În urma cercetărilor întreprinse de membrii Centrului de Cercetări Istorice şi Culturale, s-a constatat că românul Gheorghe Voronca, ucis la Lunca, s-a născut în Horecea Urbană, o suburbie a oraşului Cernăuţi. Părinţii săi, Simion şi Eugenia Voronca, împreună cu copiii: Florea, Eleonora, Grigore, Ştefania, conform deciziei Şedinţei Speciale de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al U.R.S.S. din 26 aprilie 1941, vor fi deportaţi în Siberia, fiind acuzaţi de faptul că „erau rude cu un trădător al patriei". În Horecea Urbană au venit pe lume şi martirii Veronica (Viorica) Antonovici şi Nistor Florea. În mâinile călăilor comunişti nimeresc cinzeci de persoane, dintre care patruzeci şi şapte de bărbaţi şi trei femei. Douăzeci de oameni erau născuţi în localitatea Mahala, azi raionul Noua Suliţă, paisprezece - în localitatea Ostriţa, actualul raion Herţa, zece - în oraşul Cernăuţi, câte doi - în localităţile Voloca şi Ceahor, astăzi raionul Hliboca, un martir a venit pe lume în localitatea Plaiul Cosminului (Molodia), acelaşi raion, iar altul a văzut lumina soarelui în oraşul Drobeta-Turnu Severin din sudul României. În numărul celor arestaţi intrau patruzeci şi opt de români şi doi ucraineni. Patruzeci şi patru de oameni aveau studii primare, unul, Vasile Morărean, poseda studii medii, iar cinci martiri nu ştiau carte. Lista arestaţilor era compusă din treizeci şi opt de ţărani, unsprezece muncitori şi un profesor şcolar.

Încep interogatoriile. Timp de două luni întemniţaţii sunt supuşi diverselor metode de tortură. În zilele de 28-31 martie 1941, Tribunalul Militar al Armatei a 12-a a Districtului Militar Special Kiev, în şedinţa de judecată ţinută în localul închisorii cernăuţene, declară sentinţa în privinţa participanţilor la evenimentul sângeros din luna ianuarie. Doisprezece martiri sunt condamnaţi la moarte: Boiciuc Ion al lui Mihai, născut în 1910, în localitatea Mahala, român; Bujeniţă Florea al lui Simion, născut în 1907, în localitatea Mahala, român; Cudla Ion al lui Andrei, născut în 1907, în localitatea Mahala, român; Eremei Toader al lui Simion, născut în 1910, în localitatea Mahala, român; Gureliuc Ştefan al lui Gavrilă, născut în 1915, în localitatea Ostriţa, român; Guzma Petru al lui Nicolae, născut în 1922, în oraşul Cernăuţi, ucrainean; Medvighi Gheorghe al lui Ion, născut în 1910, în localitatea Ostriţa, român; Morărean Vasile al lui Gheorghe, născut în 1913, în localitatea Ostriţa, român; Moraru Vasile al lui Ion, născut în 1918, în localitatea Ceahor, român; Tihon Vasile al lui Maftei, născut în 1911, în oraşul Cernăuţi, român; Toderean Ion al lui Constantin, născut în 1908, în localitatea Ostriţa, român; Voronca Ilie al lui Ion, născut în 1911, în oraşul Cernăuţi, român. Alţii, treizeci şi opt de „foşti membri ai organizaţiilor contrarevoluţionare din România", au primit câte zece ani de puşcărie. Ei vor fi închişi în lagărele comuniste, unde îi aşteptau cerberii lui Stalin. Martirii neamului nostru devin „trădători ai patriei socialiste", fiindcă la 8 martie 1941, Prezidiul Sovietului Suprem al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste a adoptat Decretul, conform căruia toţi locuitorii care s-au aflat până la 28 iunie 1940 pe teritoriul actualei regiuni Cernăuţi, au fost declaraţi cetăţeni sovietici. În lagărele staliniste de muncă corecţională au murit: Bezegheanu Grigore al lui Mihai, născut în 1897, în oraşul Drobeta-Turnu Severin, român; Chificeac Nicolae al lui Dumitru, născut în 1900, în localitatea Mahala, român; Crăiuţă Gheorghe al lui Zaharie, născut în 1898, în localitatea Mahala, român; Doroş Iacob al lui Vasile, născut în 1906, în localitatea Mahala, român; Gorda Vasile al lui Toader, născut în 1920, în localitatea Voloca, român; Horenciuc Ilie al lui Gheorghe, născut în 1910, în localitatea Ostriţa, român; Horenciuc Nistor al lui Gheorghe, născut în 1919, în localitatea Ostriţa, român; Hotinceanu Radu al lui Constantin, născut în 1922, în oraşul Cernăuţi, român; Ioneţ Zaharie al lui Simion, născut în 1913, în localitatea Ostriţa, român; Momolea Dumitru al lui Condrat, născut în 1900, în localitatea Mahala, român; Momolea Ion al lui Vasile, născut în 1910, în localitatea Mahala, român; Pavlovici Nicolae al lui Flor, născut în 1914, în oraşul Cernăuţi, ucrainean; Polişciuc Nicolae al lui Nichita, născut în 1900, în localitatea Mahala, român; Raţă Iacob al lui Simion, născut în 1898, în localitatea Ostriţa, român; Sănduleac Ion al lui Ilie, născut în 1903, în localitatea Mahala, român; Sarafincean Ştefan al lui Gheorghe, născut în 1924, în localitatea Plaiul Cosminului (Molodia), român; Tcaciuc Ilie al lui Toader, născut în 1924, în oraşul Cernăuţi, român; Zaharciuc Dumitru al lui Procopie, născut în 1923, în localitatea Voloca, român.

Ecoul măcelului de la Lunca din ianuarie 1941 s-a răspândit repede în ţinut. Cei rămaşi acasă au aflat despre marea tragedie de la ţăranii din localităţile herţene, mobilizaţi pentru a săpa gropi, în care au fost aruncaţi morţii. Ce proporţii trebuia să atingă teroarea dezlănţuită de regimul totalitar comunist ca după zece zile, în toiul nopţii de 7 spre 8 februarie, către frontiera sovieto-română să se îndrepte al doilea grup de oameni, îndrumaţi de Vasile Moldovan, secretarul Consiliului Sătesc Mahala, numărând peste 400 de persoane?... Înseamnă că locuitorii meleagurilor voievodale au băut paharul suferinţelor până la fund şi povara era atât de grea, încât răbdarea devenea insuportabilă. Persecuţiile nu mai aveau sfârşit. Dorul de libertate era atât de mare, încât nu-l putea opri nici moartea. Fulgii cădeau ca nişte stele, luminând calea pământenilor, mânaţi de realitatea crudă a evenimentelor petrecute în ţinutul mioritic în primul an de dictatură bolşevică. „Ţăcănit de mitraliere, explozii de grenade, lătrat de câini, gemetele celor răniţi şi... petele de sânge care se transformau în bălţi pe zăpada dintre gardurile de sârmă ghimpată ce aduseseră înstrăinarea şi tragedia". Noaptea s-a transformat într-un infern. Au murit sute de destine. A fost distrusă conştiinţa generaţiilor viitoare. În acea noapte infernală de februarie 1941, lângă satul Lunca, va fi secerat de gloanţele grănicerilor sovietici şi tânărul român Hosciuc Florea al lui Ilie, născut în 1922, în localitatea Mahala, fostul judeţ Cernăuţi al României. Cei căzuţi sunt aruncaţi în patru gropi comune, rămânând să-şi doarmă somnul veşnic în Lunca Prutului şi Valea Plângerii, unde se nasc legendele şi răsună doinele, unde plâng izvoarele şi se întâlnesc anotimpurile, unde se adună dorurile şi se eternizează clipele. Aici visează părinţii şi freamătă glia strămoşească. În anul 1942, când în ţinutul mioritic activau organele administrative româneşti, au fost întreprinse acţiuni de deshumare a martirilor. Sunt scoase rămăşiţele pământeşti ale osândiţilor numai dintr-o groapă comună, fiindcă celelalte trei erau înnămolite. Osemintele celor deshumaţi vor fi aduse în satul Mahala din actualul raion Noua Suliţă şi înmormântaţi creştineşte în localităţile unde s-au născut şi de unde au trecut în nemurire.

În ziua de 8 februarie 1941, vor fi arestate patruzeci şi două de persoane de origine română şi un ucrainean. În mâinile grănicerilor sovietici nimeresc patruzeci şi doi de bărbaţi şi o femeie. În numărul întemniţaţilor au intrat patruzeci şi unu de ţărani, un muncitor şi un funcţionar. Treizeci şi cinci de oameni aveau studii primare, doi - studii medii, patru - studii medii incomplete, iar doi martiri nu ştiau carte. În cazematele bolşevice au fost închişi patruzeci şi doi de osândiţi, născuţi în localitatea Mahala, şi un martir, Gheorghe Găină, care a văzut lumina zilei în oraşul Cernăuţi. Pe data de 14 aprilie 1941, Tribunalul Militar al Armatei a 12-a a Districtului Militar Special Kiev declară sentinţa în privinţa participanţilor la evenimentul sângeros din luna februarie. Sunt condamnaţi la moarte mahalenii: Bălan Dumitru al lui Nicolae, născut în 1912; Bujeniţă Ion al lui Toader, născut în 1912; Costan Dumitru al lui Ion, născut în 1907; Doroş Vasile al lui Ion, născut în 1897; Iremie Vasile al lui Mihai, născut în 1923; Magdalin Martin al lui Constantin, născut în 1914; Maiorschi Mihai al lui Onufrie, născut în 1900; Moldovan Vasile al lui Ion, născut în 1913; Nandriş Dumitru al lui Ilie, născut în 1920; Petriuc Toader al lui Ion, născut în 1899; Purici Nicolae al lui Constantin, născut în 1897. Tot la moarte a fost condamnat şi cernăuţeanul Găină Gheorghe al lui Ion, născut în 1920. E posibil că osemintele lor se află în Cimitirul Vechi din oraşul Cernăuţi, unde îşi dorm somnul veşnic cei 400 de martiri ai neamului, executaţi de către organele sovietice de represalii în iunie 1941. Alţii vor primi câte zece ani de detenţie, fiind întemniţaţi în lagărele staliniste de muncă corecţională din fosta Uniune Sovietică, unde au murit: Bujeniţă Vasile al lui Simion, născut în 1920; Burcovschi Constantin al lui Ion, născut în 1919; Cernăuţan Vasile al lui Ion, născut în 1924; Cova Nicolae al lui Condrat, născut în 1909; Dascaliuc Ştefan al lui Florea, născut în 1901; Grigorciuc Victor al lui Ştefan, născut în 1921; Lencoste Gheorghe al lui Alexandru, născut în 1920; Magdalin Ilie al lui Constantin, născut în 1904; Mosoriucă Constantin al lui Ion, născut în 1920; Vasilniuc Ion al lui Ilie, născut în 1922; Zapotinschi Ion al lui Dumitru, născut în 1920.

Masacrele sângeroase de la Lunca din lunile ianuarie - februarie 1941 au intrat în istoria actualei regiuni Cernăuţi ca unele din crimele odioase din prelungul şir de fărădelegi săvârşite de puterea sovietică.