Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Comandor (r) Prof. univ. dr. Jipa Rotaru, Membru A.O.?.R.   
Duminică, 24 Ianuarie 2016 22:14
Multithumb found errors on this page:

There was a problem loading image /home/ultraart/public_html/images/stories/istorie/Alexandru_Ioan_Cuza-Carol_Popp_de_Szathmáry.jpg

Alexandru Ioan Cuza - Carol Popp de SzathmáryDin toamna anului 1857, lupta pentru unire se amplific? ?i cap?t? forme concrete. S-au desf??urat, în ambele principate ?edin?ele divanurilor ad-hoc care au votat în unanimitate unirea principatelor dar au abordat ?i problematica situa?iei ??r?nimii. Rezolu?iile divanurilor ad-hoc au fost apoi prezentate Conferin?ei de la Paris a puterilor garante din lunile mai-august 1858. În conven?ia încheiat? de puterile garante nu este satisf?cut? cererea de Unire a Moldovei ?i ??rii Române?ti într-un singur stat, hot?rându-se numai formarea unei uniuni a celor dou? provincii sub numele de Principate Unite ale Moldovei ?i ??rii Române?ti ?i recunoa?terea deplinei lor autonomii, garantat? de cele ?apte puteri semnatare; se men?ine suzeranitatea Por?ii otomane, c?reia Moldova trebuie s?-i pl?teasc? anual un tribut de 1.500.000 de pia?tri, iar ?ara Româneasc? 2.500.000. Poarta, nemaiavând dreptul îns? s?-?i trimit? trupe aici decât în caz de „tulbur?ri" ?i numai cu acordul colectiv al tuturor puterilor semnatare; dispune de aplicare în Principate a tratatelor încheiate de Imperiul otoman cu alte state „în tot ce nu va aduce vreo atingere imunit??ii lor"; în fiecare principat conducerea s? apar?in? unui domn ?i unei adun?ri elective; s? func?ioneze la Foc?ani o comisie central? cu sarcina de a alc?tui proiectele de legi de interes comun, care nu puteau deveni îns? legi decât dup? aprobarea lor de ambele Adun?ri elective; alegerea de c?tre fiecare Adunare electiv? cu prezen?a a dou? treimi din deputa?i, a câte unui domn, pe via??, fiu al unui tat? moldovean ?i având un venit financiar de 3.000 de galbeni, s? fi îndeplinit zece ani func?ii politice sau s? fac? poarte din Adunare; toat? legisla?ia, cu excep?ia legilor de interes local, trebuia s? fie comun? ambelor Principate, care aveau o singur? Înalt? Curte de Justi?ie ?i Casa?ie ?i o organizare identic? a armatei care, atunci când se întrunea,comandantul unic era numit alternativ de fiecare din domni; o banderol? albastr? se ad?uga drapelelor tricolore ale celor dou? armate. De asemenea,conform dispozi?iunilor Conven?iei, locuitorii Principatelor erau egali în fa?a legilor ?i puteau fi admi?i în oricare din Principate în func?iile publice, având drepturi politice egale oric?rui rit cre?tin ar fi apar?inut; suprimarea privilegiilor, scutirilor sau monopolurilor diferitelor clase ?i revederea f?r? întârziere a legii care reglementa raporturile proprietarilor de p?mânt cu cultivatorii, în vederea îmbun?t??irii situa?iei ??ranilor; reorganizarea, conform prevederilor Constitu?iei, a institu?iilor municipale, urbane ?i rurale.

Prevederile electorale anexate Conven?iei erau elaborate cu scopul de a frâna tendin?ele democratice ale grup?rilor progresiste. Astfel, înaltul cler î?i avea deputa?i de drept;marii mo?ieri votau direct ?i alegeau câte doi deputa?i în fiecare jude?; marea burghezie alegea direct câteb trei deputa?i la Bucure?ti ?i Ia?i, câte doi deputa?i la Craiova, Ploie?ti, Br?ila, Gala?i ?i Ismail ?i câte un deputat în celelalte ora?e re?edin?e de jude?; restul de mo?neni ?i r?ze?i, burghezia mic? ?i mijlocie, ??r?nimea,proletariatul industrial, adic? majoritatea zdrobitoare a popula?iei nu aveau dreptul de a participa direct la alegerile de deputa?i. Aceste prevederi electorale restrictive, care erau departe de dolean?ele formulate de adun?rile ad-hoc aveau un caracter conservator. Ele erau rezultatul pozi?iei retrograde a celor mai multe dintre puterile garante care considerau c? dreptul electoral trebuia întemeiat exclusiv pe proprietate ?i, în general, pe condi?iile materiale. Problema unirii r?mânând nerezolvat? prin Conven?ia de la Paris din 1858, românii se conving c? numai prin ac?iuni hot?râte interne ?i nu prin bun?voin?a guvernelor europene se poate f?uri unirea na?ional?. Cât? dreptate avea Nicolae B?lcescu când spunea: „În zadar ve?i îngenunchea ?i v? ve?i ruga pe la por?ile împ?ra?ilor, pe la u?ile mini?trilor lor. Ei nu v? vor da nimic c?ci nici nu vor, nici nu pot. Fi?i gata, dar, a o lua voi, fiindc? împ?ra?ii, domnii ?i boierii p?mântului nu dau f?r? numai aceia ce le smulg popoarele. Fi?i gata, dar, a v? lupta b?rb?te?te, c?ci prin lucrare ?i jertfire, prin sângele v?rsat, poporul dobânde?te con?tiin?a drepturilor ?i datoriilor sale". Este necesar?, dar, ac?iunea energic? a for?elor interne. ?i poporul român, ca de atâtea ori în istoria sa multimilenar?, ?i-a impus propria sa voin??.

Din octombrie 1858, conform Conven?iei de la Paris, a avut loc înlocuirea caimacanilor Vogoride (Moldova) ?i Alexandru Ghica (?ara Româneasc?), cu caimacanii (locotenen?e domne?ti) formate din câte 3 membri pentru fiecare principat: în Moldova, ?tefan Catargiu, Vasile Sturza ?i Anastase Panu;în ?ara Româneasc? Emil B?leanu,Ioan Manu ?i I. Al. Filipescu, de data aceasta c?im?c?nia din ?ara Româneasc? avea o componen?? mai reac?ionar?. În baza aceleia?i Conven?ii, în Moldova, în cursul lunii decembriem 1858,s-au des?vâr?it preg?tirile electorale pentru Adunarea electiv?, s-au publicat listele candida?ilor la domnie ?i s-au desf??urat alegerile. În ziua de 28 decembrie 1858, Adunarea electiv? a Moldovei ?i-a început lucr?rile pentru alegerea domnului. În adunare au intrat 54 de deputa?i, din care 31 erau ai Partidei na?ionale care nu-?i fixaser? înc? candidatul, iar ceilal?i erau: o parte pentru alegerea lui M.Sturza, iar o alta pentru alegerea fiului acestuia, Grigore Sturza. Dup? mai multe discu?ii ,membri partidei na?ionale au hot?rât, în urma în?elegerii de la 3 ianuarie 1859, s?propun? drept candidat al lor pe colonelul Alexandru Ioan Cuza. Acesta era ales ca domn al Moldovei în ziua de 5 ianuarie 1859, întrunind toate cele 48 de voturi exprimate. Dup? alegere, Cuza a depus jur?mântul în fa?a Adun?rii care-l alesese domn. Alegerea lui Cuza ca domn al Moldoveia produs un entuziasm deosebit în rândul maselor populare ?i a o?tirii. „Bucuria - scria Vasile Alecsandri - a fost atât de spontan?, atât de mare încât trei zile popula?ia Ia?ilor s-a l?sat în voia adev?ratelor nebunii. Masele de oameni, purtând torte ?i pancarde alegorice luminate, str?b?teau str?zile strigând: „Tr?iasc? Domnul". Peste tot, la ora?e ?i sate era cântat? ?i jucat? „Hora Unirii". Alegerea a lui Cuza a fost s?rb?torit? ?i la Bucure?ti. Peste tot se spunea: " Cuza a fost ales la Ia?i, va fi ?i la Bucure?ti".

Dup? alegerea din Moldova, privirile tuturor patrio?ilor unioni?ti s-au a?intit spre capitala ??rii, Bucure?ti, unde, cu sprijinul efectiv al plebei, avea s? se înf?ptuiasc? m?re?ul act istoric dela 24 ianuarie 1859. În ?ara Româneasc? datorit? sprijinului c?im?c?niei, în Adunarea electiv? p?trunsese o majoritate conservatoare, partizan? fo?tilor domni Gh.Bibescu ?i B. ?tirbei. Dup? calculele Consulului Fran?ei la Bucure?ti, din cei 68 deputa?i ale?i 39 erau conservatori ?i modera?i c?rora li se ad?ugau trei din cei 4 deputa?i de drept, deputa?ii înaltului cler ?i numai 29 progresi?ti.Minoritatea progresist? p?rea înc? de la începerea lucr?rilor înfrânt?.Elementele na?ionale din partida na?ional? ?i-au dat seama c? numai prin puterea poporului vor putea paraliza ac?iunile c?im?c?niei ?i ale deputa?ilor conservatori. Întradev?r, poporul, sfidând m?surile luate de c?im?c?nie, s-a strâns în num?r mare în jurul Mitropoliei unde era sediul Adun?rii elective, iar o parte a p?truns chiar în sala de ?edin?e înc? din prima zi, 22 ianuarie 1859, cu scopul de a înf?ptui unirea prin proclamarea unui singur domn pentru ambele Principate. A doua zi, 23 ianuarie, dezbaterile din Adunare au c?p?tat un caracter deosebit, furtunos, iar ac?iunea maselor populare a devenit mai hot?rât?. Masele populare din capital?, î?mpreun? cu miile de ??rani venite din satele apropiate, au dat o ripost? hot?rât? încerc?rilor reac?iunii de a-?i pune în aplicare planul. Presiunea exercitat? a fost atât de puternic?, încât deputa?ii conservatori începuser? " s? tremure la hot?rârea disperat? ce luase poporul de a-i extermina pe to?i, la cazul de a fi atacat de puterea guvernului". Numai la îndemnul deputa?ilor unioni?ti, masele populare s-au ab?inut de a p?trunde în sala de ?edin?e. ?inut? sub presiunea maselor, care ajungeau la un moment dat de cca. 30.000 de oameni, cifr? foarte mare pentru Bucure?tii din acea vreme, majoritatea conservatoare a Adun?rii a fost silit? s? cedeze pas cu pas în fa?a minorit??ii unioniste sprijinit? de popor. Cl?direa de pe Dealul Mitropoliei, în care aveau loc dezbaterile Adun?rii Elective a fost înconjurat? de meseria?i, lucr?tori, târgove?i ?i ??rani care intraser? în ora? prin toate barierele.

Dup? dou? zile de discu?ii furtunoase, deputa?ii partidei na?ionale au hot?rât s? propun? dubla alegere a domnului Moldovei, Alexandru Ioan Cuza. În diminea?a zilei de 24 ianuarie, deputatul unionist B. Boerescu a adus la cuno?tin?a Adun?rii mo?iunea adoptat? de Partida Na?ional? în seara zilei precedente. Conservatorii temându-se de furia mul?imii au renun?at la candida?ii lor, acceptând propunerea unioni?tilor. Astfel c?, dup? verificarea mandatelor, cei 64 deputa?i valida?i au votat cu to?ii, cum f?cuser? ?i colegii lor moldoveni, ca domn pe Al.I.Cuza. La aceast? veste marea mas? de oameni care a?teptau rezultatul în afara zidurilor Adun?rii, au început s? scandeze într-un cor unanim: „S? tr?iasc? principele Cuza". Manifesta?iile de bucurie ?i strig?tele de „Ura !" din jurul Mitropoliei s-au unit cu acelea ale mul?imii aflate pe în?l?imile de la Filaret. I.G. Valentineanu, participant la aceste evenimente, ca „tribun" al poporului, ar?ta c? în acele clipe de entuziasm, „tot Bucure?tiul" era în picioare, „de la Filaret ?i Dealul Mitropoliei la B?neasa" ?i c? din piepturile întregului popor r?sunau strig?tele „Tr?iasc? Unirea", „Tr?iasc? Cuza Vod?, alesul Moldovei ?i al Munteniei", „Tr?iasc? România una ?i nedesp?r?it?". Ca semn al înf?ptuirii unirii celor dou? principate române, întregul ora? a fost luminat. N.T.Or??eanu poveste?te c? mul?imea, cu tor?e aprinse ?i înso?it? de muzica militar? ?i de dou? batalioane de solda?i a str?b?tut pân? târziu str?zile ora?ului, manifestând ?i cântând „Hora Unirii".

Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza constituia o victorie a întregului neam românesc. Deputatul unionist N.Opran scria: „Lupta a fost grea. Poporul s-a înt?râtat într-un grad încât numai Dumnezeu ne-a sc?pat de o v?rsare de sânge. De teama mul?imii, partida retrograd?, cu toate c? era în majoritate, nu a îndr?znit s? propun? pe unul din domnii trecu?i, c?ci negre?it revolu?ia izbucnea ?i ei era s? fie cele dintâi victime". O mare importan?? în înf?ptuirea unirii a avut-o atitudinea adoptat? de armata din ambele Principate fa?? de acest m?re? act istoric. Armata, de?i instrument în mâinile autorit??ilor, a fraternizat unanim cu for?ele unioniste, a fost al?turi de n?zuin?ele de unire ale acestora, lipsind astfel elementele antiunioniste de for?a în?bu?irii luptei pentru unire ?i favorizând realizarea ei. Înf?ptuirea Unirii Moldovei ?i ??rii Române?ti la 24 ianuarie 1859 a fost un act revolu?ionar, realizat datorit? ac?iunii combative ?i hot?râte a poporului român. Prin alegerea aceluia?i domn în cele dou? Principate, poporul român a pus marile puteri europene adversare unirii în fa?a unui fapt împlinit, pe care au trebuit s?-l recunoasc?. În geografia politic? a Europei a ap?rut astfel numele unui stat: numele patriei noastre, România.

Unirea Principatelor Române demonstra astfel avântul patriotic al maselor din întreaga ?ar?, f?uritoare nu numai ale acestui m?re? act istoric, în ciuda regimului politic stabilit prin Conven?ia de la Paris ci ?i a unor m?suri revolu?ionare. Alegerea lui Al.I.Cuza în ambele Principate marca, în contextul istoric în care s-a desf??urat, solu?ia în?eleapt?, plin? de curaj, adoptat? de întregul popor român, pentru rezolvarea acestei probleme fundamentale proprii, de o mare importan?? european? în acela?i timp. Evenimentul în sine al Unirii Principatelor a reprezentat astfel, un eveniment istoric de o crucial? importan??, punând de fapt bazele statului na?ional român modern. Salutat? cu satisfac?ie ?i entuziasm de întreaga popula?ie a ??rii, cu simpatie ?i de opinia public? interna?ional? înaintat?, Unirea marca, în acela?i timp, o etap? nou? în progresul social-politic ?i economic, deschidea drumul epocii de prefaceri înnoitoare ale ??rii.

footer