Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Comandor (r) Prof. univ. dr. Jipa Rotaru, Membru A.O.?.R.   
Miercuri, 20 Ianuarie 2016 19:50

Alexandru-Ioan-Cuza-1859-mica-unire„În zadar ve?i îngenunchea ?i v? ve?i ruga pe la por?ile împ?ra?ilor, pe la u?ile mini?trilor lor. Ei nu v? vor da nimic c?ci nici nu vor, nici nu pot. Fi?i gata, dar, a o lua voi, fiindc? împ?ra?ii, domnii ?i boierii p?mântului nu dau f?r? numai aceia ce le smulg popoarele. Fi?i gata, dar, a v? lupta b?rb?te?te, c?ci prin lucrare ?i jertfire, prin sângele v?rsat, poporul dobânde?te con?tiin?a drepturilor ?i datoriilor sale". (Nicolae B?lcescu).

Pe fondul profundelor transform?ri structurale ce caracterizau secolul al XIX-lea european drept „secolul revolu?iilor", „secolul reformelor" sau „secolul na?iunilor" ?i în Principatele Române, prin evenimentele cruciale de la 1821,1829, 1832-1834,1848-1849, 1859, 1877 ?i 1881, s-au pus bazele dezvolt?rii na?iunii române moderne ?i moderniz?rii societ??ii române?ti, un ansamblu structurilor acesteia. Evenimentele citate constituind pe drept un „ansamblu de revolu?ii, atât în plan politic, economic, administrativ ?i social, dar mai ales, în plan spiritual. Obiectivele sociale ale acestor revolu?ii le-au constituit eliberarea social? ?i na?ional?, independen?a deplin? ?i f?urirea unit??ii na?ionale. Cu eforturi deosebite depuse în scopul atingerii unor astfel de obiective, societatea româneasc? parcurgea în secolul al XIX-lea o etap? decisiv? în procesul complex de trecere de la structurile economice ?i politico-sociale de tip vechi medieval la cele cu con?inut modern, specifice dezvolt?rii capitaliste. Imperativele acestor schimb?ri pe care le reg?sim aproape în toate programele revolu?ionare na?ionale de modernizare începând cu mi?carea lui Tudor Vladimirescu ?i încheind cu r?zboiul de independen?? se concretizau în transformarea de substan?? a economiei române?ti ?i adaptarea la noile baze moderne, social-na?ionale; înl?turarea vechilor raporturi sociale bazate pe privilegiile mobiliare (boiere?ti); liberalizarea vie?ii politice; promovarea cu vigoare a culturii na?ionale strâns legate de interesele ?i aspira?iile tuturor românilor ?i organizarea, în forme superioare, corespunz?toare epocii, a unei ample rezisten?e împotriva imperiilor anexioniste din estul ?i sud-estul continentului.

Con?tiente de responsabilit??ile ce le au, principalele structuri sociale din epoc?, au militat în forme specifice în conformitate cu interesele generale ?i de grup în vederea solu?ion?rii rapide ?i adecvate a „crizei de cre?tere" provocat? de adaptarea societ??ii române?ti la cerin?ele economice, politice, institu?ionale ?i interna?ionale ale veacului. Coordonarea eforturilor generale ?i-a asumat-o mai ales de la 1848-49 o genera?ie de tineri patrio?i cu vederi modernizatoare ?i reformatoare, o elit? progresist? alc?tuit? în general din tineri fii ai marilor boieri români care au fost ?coli?i în str?in?tate în marile capitale occidentale, în special Paris, Viena, Berlin ?i Roma de unde se întorceau acas?, pe lâng? un bogat bagaj de cumul?ri teoretice în domeniile cele mai variate, cu un puternic sim??mânt patriotic determinat de convingerile lor c? ceea ce au v?zut înf?ptuindu-se în ??rile avansate din Occident, se poate înf?ptui ?i la noi. A?a fost dup?,cum se exprim? unul dintre cei mai aprecia?i contemporani cu evenimentele din a doua jum?tate a secolului al XIX-lea, G.I.Ionescu Gion, care conferen?iind despre genera?ia de la 1848 ?i dup?, o numea „acea nemuritoare ceat? de lupt?tori frunta?i ai României, Gole?tii, Câmpinenii, Br?tienii, Cuzi?tii, V?c?re?tii, B?l?cenii, Cre?ule?tii, Rosetti, Negriu, Alecsandri, Kog?lniceanu, Al.I.Cuza, Catargiu, Florescu ?.a., legiune rar? în istoria tuturor popoarelor, unii mai entuzia?ti decât al?ii. Oamenii ace?tia, n?scu?i în România între 1815 ?i 1830 nu au seam?n în lume, în istoria universal?". Acestor genera?ii de mari patrio?i le-a revenit misiunea de a înf?ptui, la mijlocul veacului al XIX-lea unirea celor dou? principate române, Muntenia ?i Moldova într-un singur stat na?ional.

Evenimentul, cu profunde reverbera?ii, în istoria na?ional? ?i universal?, s-a petrecut în urm? cu 157 de ani, în luna ianuarie 1859 ?i a constituit rezultanta intensific?rii luptei pentru unire, mai ales dup? revolu?ia român? de la 1848-1849. Atunci problema unit??ii na?ionale a trecut pe primul plan al luptei revolu?ionare, întrucât înf?ptuirea acestui deziderat, în noile împrejur?ri economice, sociale ?i politice, reprezenta condi?ia de baz? pentru rezolvarea celorlalte sarcini fundamentale. În aceast? privin?? N.B?lcescu ar?ta: „Unitatea na?ional? fu visarea iubit? a voievozilor no?tri cei viteji, a tuturor b?rba?ilor no?tri cei mari, care întrupar? în sine individualitatea ?i cugetarea poporului, spre a o manifesta lumii. Pentru dânsa ei tr?ir?, muncir? ?i murir?". Scriind toate acestea N. B?lcescxu î?i exprim? încrederea ferm? c?" ceea ce voievozii no?tri cei mari cu vitejia lor n-au putut realiza, poporul armat ?i înt?rit de un principiu o va putea". În aceste condi?ii neamul românesc, în frunte cu c?rturarii lumina?i ai timpului din toate provinciile rom?âne?ti, au îmbr??i?at plenar ideea necesiut??ii unirii tuturor românilor într-un singur stat. În operele scvriitorilor progresi?ti ai epocii sunt folosite tot mai des termenul de „România", ca denumire comun? pentru Moldova, ?ara Româneasc? ?i Transilvania, precum ?i denumirea de „Dacia", în?elegând prin aceasta întreaga mo?tenire teritorial? veche a românilor. În spiritual acestor n?zuin?e de unitate V.Alecsandri scrie „De?teptarea României", Alecu Russo „Cântarea României", I.H. R?dulescu scoate la Bucure?ti ziarul „Curier românesc", iar Gh.Asachi, la Ia?i, „Albina româneasc?". La Paris emigran?ii în ftrunte cu N.B?lcescu ?i C.A. Rosetti, editeaz? în anii 1850-1851 ziarele „România viitoare" ?i „Republica român?", propagând cu înfl?c?rare unitatea na?ional?. Titulatura acestor publica?ii indica fidel ?elul luptei românilor din ?ar? ?i de peste hotare, ?i anume unirea întregului popor într-un singur stat na?ional.

În ce-i prive?te pe c?rturarii afla?i în Fran?a, ace?tia au organizat, la 2 decembrie 1849 la Paris, „Asocia?ia român?", în al c?rui comitet de conducere au fost ale?i Ghica, Gh.Magheru, N. B?lcescu, C.A.Rosetti ?i D. Br?tianu. În anul 1850, ace?tia au scos sub conducerea lui N.B?lcescu, C.A. Rosetti, V.M?linescu ?.a., revista „România viitoare", în care N. B?lcescu public? articolul „Mersul revolu?iei în istoria românilor", adev?rat program al viitoarei revolu?ii a poporului roman. Sub influen?a lui B?lcescu, apare, în 1851, tot la Paris, în lunile mai ?i iunie revista „Junimea român?", redactat? de un comitet compus din tinerti studen?i,între care G.Cretzianu, Sal.Odobescu ?i D.Berindei, cu scopul de a propaga „ideea unirii na?ionale" ?i care, în articolul-program cerea:
„1. R?zboi celor ap?s?tori, solidaritate cu cei ap?sa?i;
2. Independen?a ?i unirea tuturor românilor;
3. Organizarea adev?ratei democra?ii". În acela?i timp, revista invita „pe junii democra?i din Transilvania, Bucovina ?i Banat a se pune în rela?ii cu noi" ?i a lupta pentru unitate.

Aceasta este atmosfera general? în care, începând din anul 1856 se desf??oar? intens marea b?t?lie a românilor pentru Unirea Principatelor. În Moldova, Grigore Al.Ghica, dându-?i seama c? Poarta otoman? nu-i va mai prelungi domnia, a sprijinit, începând din mai 1856, pe fa?? mi?carea unionist?. Dup? ce în decembrie 1855 a eliberat robii afla?i în proprietatea boierilor (în februarie 1856 au fost elibera?i ?i în ?ara Româneasc?), în prim?vara lui 1856 a pus în aplicare o lege liberal? a presei ?i a numit în conducerea principatelor demnit??i ale statului, partizani cunoscu?i ai unirii. Spera,prin aceasta s? fie ales domn. Ca urmare,mi?carea unionist? din Moldova s-a organizat deschis, iar la 25 mai/6 iunie 1856 a fost creat?,la Socola, lâng? Ia?i,societatea "Unirea" în care intrau exponen?i ai burgheziei, boierimii liberale ?i ai celei conservatoare moderate, având drept scop lupta pentru Unirea Principatelor. A fost creat apoi un Comitet al Unirii la Ia?i ?i comitete unioniste în re?edin?ele jude?elor. Mi?carea unionist? cap?t? din acest moment un caracter de mas?. Unioni?tii sunt peste tot primi?i cu entuziasm. În ?ara Româneasc? unioni?tii, de?i î?i desf??oar? activitatea în condi?ii mai grele, întreprind ?i î?i desf??oar? activitatea în condi?ii mai grele, întreprind ?i desf??oar? acelea?i ac?iuni organizatorice ?i de propagand?. Expirându-se domnia de ?apte ani a lui Gr. Al.Ghica, hot?rât? la Balta Liman, Poarta otoman?,înc?lcând prevederile Regulamentului organic, a numit caimacan în Moldova pe boierul Toderi?? Bal?, un vanitos care dorea s? ajung? cu orice pre? domn. Sprijinit de consulii austriac ?i turc, el a interzis publica?iile unioniste „Steaua Dun?rii" ?i „Zimbrul", a trecut la persecutarea unioni?tilor ?i la organizarea unei mi?c?ri separatist. Partida na?ional?, cum se numeau unioni?tii, în a?teptarea retrageri trupelor austriece ?i anun?area alegerilor pentru divanurile ad-hoc, face s? apar? la Bruxelles, cu ajutorul lui Edgar Quinet, ziarul „L'Etoile du Danube", care propaga ideea de unire a Principatelor Române.

În ?ara Româneasc? este numit un caimacan de c?tre Poarta otoman? fostul domn regulamentar Alexandru Ioan Cuza, care permite dezvoltarea mi?c?rii unioniste cu scopul de a folosi pentru alegea sa ca domn la Unirea Principatelor. A fost editat din nou ziarul „Timpul", iar la Paris, în februarie 1857, gazeta „Concordia", care chemau la lupt? pentru înf?ptuirea Unirii toate clasele sociale, pe baza unor reforme moderate. La 3/15 martie 1857 Partida Na?ional? a creat la Bucure?ti, Comitetul central al Unirii sub pre?edin?ia lui C. A. Cre?ulescu; în re?edin?ele de jude?e au fost organizate comitete unioniste care desf??urau o puternic? propagand? a maselor; s-a stabilit leg?tura cu Comitetul Unirii din Ia?i care, în ciuda persecu?iei caimacanului T. Bal?, desf??ura o intens? activitate la ora?e ?i sate.
- Va urma -

footer