Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Iftimie Nesfantu   
Sâmbătă, 02 Aprilie 2011 23:02
dr Napoleon SavescuE greu s? pleci, e greu s? ajungi

Cei care merg prin preo?i obi?nuiesc s? spun? c? nu pot pleca de acas? decât cu mult? greutate. Mereu apare ceva ce li se pune împotriv?, îi împiedic? s? mearg?. Observat mai atent, fenomenul pare s? se deruleze altfel. Exist? un anume moment propice al plec?rii la drum ?i orice ai face ?i oricum ?i-ai fi pus în cap, nu po?i s? pleci înainte. Ceasul meritat! Cu ultimul drum c?tre Sarmizegetusa, cetatea dacilor de la Gr?di?tea Muncelului, mi s-a întâmplat la fel. Jum?tate de zi mi-am petrecut-o în c?utarea unei ma?ini. Unul avea alt? solicitare, un altul ?tia c? drumul e imposibil ?i nu avea chef s? ri?te, un prieten mai vechi s-a trezit c? are ma?ina stricat?... Ca s? nu mai vorbesc de propriile îndoieli. Într-un sfâr?it, dup? peripe?ii m?runte ?i multe am plecat din Deva c?tre ora 13,00. Era ?i timpul. Norii de diminea?? se risipiser?, iar distan?a pân? la Gr?di?tea de Munte se putea face u?or. Speciali?tii în arheologie din capitala jude?ului m? asiguraser? c? de la cap?tul drumului ?i pân? sus la cetate sunt numai 20 de minute de mers pe potec?. În afar? de drumul imposibil, nimic nu s-a adeverit.

În România un simplu chirurg, în America, ?eful Serviciului de Chirurgie dintr-un mare spital!

Dr. Iftimie Nesfântu: În ce an a?i plecat din România?

Dr. Napoleon S?vescu: Acum aproape 20 de ani, 19 ani împlini?i, în 1981 am plecat...

I.N.: ?i continua?i s? practica?i medicina în SUA?

N.S.: Cu mult? pl?cere ?i dragoste.

I.N.: Ne pute?i descrie o zi de lucru a dv.?

N.S.: M? scol devreme, fug repede la spital s?-mi v?d pacien?ii...

I.N.: La ce or??

N.S.: Sunt zile în care m? trezesc ceva mai târziu, pe la 8, opt ?i jum?tate, sunt zile, cele mai multe, în care m? trezesc pe la ?ase, sau chiar noaptea. Merg la spital, îmi v?d pacien?ii,

I.N.: La ce spital merge?i?

N.S.: Am mai multe spitale la care lucrez, sunt cinci sau ?ase, trebuie s?-mi urm?resc pacien?ii, dup? ce i-am v?zut m? întorc la cabinetul meu medical, îmi v?d pacien?ii pentru cel pu?in zece ore, termin cele zece ore de lucru, fug înapoi la spitalele unde am pacien?i care au nevoie de supraveghere ca s? v?d ce s-a mai întâmplat cu ei între timp...

I.N.: Ce specialitate medical? ave?i?

N.S.: În România am fost chirurg, în America am fost ?eful serviciului de Chirurgie de la Mount Vernon Hospital, în Worcester, dup? aceea am f?cut Medicin? de urgen?? ?i Medicin? intern?; în momentul de fa?? le fac pe toate astea trei, amestecate.

Muierea vândut?

Sunt oaspete al familiei Dalca, muntean ce locuie?te aproape de Valea Rea. M-au prins aici s?rb?torile de iarn? ?i z?pezile. Întâmplarea rostuie?te lucrurile mai bine decât noi.
- „Copii?" B?trânul cat? spre tutun. Cu încetineal? de melc, începe s?-?i preg?teasc? pipa. Nu e bucuros de întrebare.
- Oare ?i dacii fumau? Tresare. O adiere de lumin? în ochi ?i apoi, imediat, ca o mu?c?tur? de viper?, întrebarea:
- „Dar noi ce-om fi? Tata' a ajuns în lag?r la ru?i ?i l-or dus în Siberia. ?i-o g?s't muiere acolo, apoi a vândut muierea ru?ilor - c? tot era de-a lor!- ?i l-au l?sat s? fug?. O vin't pe jos pân? acas?, în spatele frontului. ?i nu ?tia nici m?car s? se isc?leasc?. Mo?u a fost ?i el prizonier prin Italia ?i, la fel, a fugit ?i s-a întors acas?. A trecut Dun?rea înot, printre sloiuri de ghea??. Fecioru-meu, cel mai mic, ?i-a g?sit muiere la Moldova-Veche. Când era la mine, colinda mun?ii cu un câine, Haiduc. A?a se lipise de el c? n-or putut sta unu f?r' alt'. Când o plecat, o început câinele s? urle în fiecare sear?. Ie?ea în drum, urla , ?i apoi dormea acolo, pe unde ?tia el c? vine acas?. I-am trimis feciorului scrisoare. S?-i spun. ?i a venit ?i l-a luat cu ma?ina ?i l-o dus acolo. Dar n-o stat câinele la el decât o noapte ?i a plecat. În dou? s?pt?mâni, m-am trezit cu Haiduc la u??. Venise pe jos, de la Moldova-Veche, din Banat. Ai mai v?z't dumneata a?a ceva? Or fost multe. Acu doi ani, o murit câinele. Era ab?tut. Într-o sear?, când pipam, o vin't la mine ?i mi-o lins mâna. Nu f?cea asta decât atunci când era mul?umit de ceva. A a?teptat pân? am terminat tutunul din pip?, apoi m-a tras de mânec?. Nu ?tiam ce vroia. M-am dus cu el. S-a oprit la mormin?i ?i s-a culcat la capu' lu' mo?u. Lâng? prun. Diminea??, era tot acolo. Mort. L-am îngropat. ?i prim?vara i-am pus ?i lui un prun. E tot suflet ?i el. În vis, când a venit la mine Zalmoxis, era ?i câinele." Un fir rece mi se plimb? pe ?ira spin?rii. Suntem pe un fel de cerdac, seara e impregnat? cu parfum de p?dure. La poarta de ?ipci b?trâne a casei s-a oprit un câine mare, ce seam?n? cu un lup. B?trânul Dalca scap? cana din mân?. L-a v?zut ?i el.

Dovezi care sus?in originea dacic? a limbii române

I.N.: Ce a însemnat pentru dv. redescoperirea istoriei?

N.S.: Un sentiment de mândrie legitim?, o juste?e fa?? de românii de peste tot, ?i din ?ar? ?i cei de peste hotare; mândria se cap?t? prin educa?ie, cu mândria nu te po?i na?te... Un om care-?i cunoa?te r?d?cinile este un om care rezist? mai u?or în via??, trece mai u?or prin vicisitudini de moment.

I.N.: Suport? românii faptul c? vine cineva din afara grani?elor s? ne reaminteasc? desre originile noastre? întreab? cineva din ma?in?.

N.S.: La Congres au participat foarte mul?i români din ?ar?, care, a?a cum a?i v?zut au venit cu argumente, au prezentat fapte ce converg c?tre aceea?i concluzie: originea dac? a limbii române. Eu n-am f?cut nimic altceva decât s? creez un cadru, o ambian?? în care ace?ti oameni, cercet?tori, istorici, filologi, care lucreaz? în domenii diferite, s?-?i prezinte observa?iile, concluziile...

cetatea sacraI.N.: Nu ?tiu ca Academia român? sau una dintre numeroasele noastre universit??i s? fi organizat pân? acum un congres de dacologie.

N.S.: Probabil dacii au fost neglija?i, uita?i; am în?eles c? în cadrul Academiei Române nu exist? o sec?ie cu privire la dacologie, cu toate c? dacii sunt cei mai vechi locuitori ai acestor locuri. O istorie fals? ne-a îndreptat într-o direc?ie fals?. Exist? sec?ii de studiere a anticilor romani, dar pentru str?mo?ii no?tri nu s-a g?sit înc? timp ?i nici banii necesari pentru atare cercet?ri.

Dac? vrei s? blochezi o func?ie a unui organism, cel mai simplu este s? poten?ezi o alta, eventual concurent?, observa, orgolios, un diagnostician de excep?ie.
Sunt ?i oameni care s-au dorit mai presus de natur?.
Zei de tinichea. Uneori îns?, natura se arat? mai inteligent? decât pretin?ii st?pâni ai lumii. C?ci numai ea ?tie legile vie?ii.

Câte ceva despre femei, politic?, adev?r ?i minciun?, servicii secrete

I.N.: De ce crede?i c? s-a construit o istorie fals??

N.S.: Pentru c? istoria care s-a predat ?i se pred? în continuare nu este istoria care s? reprezinte acest popor; dup? cum ?ti?i, cu dou? sute ?i ceva de ani în urm?, dup? necesit??ile de atunci, ?coala ardelean? a lansat teoria originii latine a limbii române, criticat? de to?i cei care au putut s?-?i spun? cuvântul: Ha?deu, Aron Pumnul, Eminescu, Densu?ianu... Pentru acel moment, aparent vorbind, poate c? am vrut s? ne sim?im mândri având în spate un popor m?re?, îns? asta se întâmpla pentru c? nu ne cuno?team istoria noastr?...

I.N.: ?i totu?i, în ciuda argumentelor aduse de aceste personalit??i s-a impus o teorie pe care dv. o considera?i fals?? De ce?

N.S.: A?i râs ?i dv. când era?i copil, cred, citind un Pedagog de ?coal? nou?, cu acel personaj, Marius Chico? Rostogan, care încerca s? ne strâmbe limba, s? ne-o latinizeze... E nevoie s? se g?seasc? cineva care s? spun? adev?rul, s? ajute la aflarea adev?rului, în cuvinte frumoase, f?r? agresiune, cu argumente...

I.N.: Când inten?iona?i s? reveni?i definitiv în România?

N.S.: Eu am fost tot timpul în România; nu înseamn? c? dac? locuie?ti dincolo de ocean nu mai e?ti român...

I.N.: Inten?iona?i s? intra?i în politic??
N.S.: Nu, mul?umesc frumos...

I.N.: Exist? lucruri de care s? v? fie ru?ine în trecutul dv?

N.S.: Fiecare aveam probabil lucruri, întâmpl?ri tr?ite, cu care nu ne putem mândri foarte mult...

I.N.: Serviciile secrete v-au f?cut curte?

N.S.: V? referi?i la Mosad?

I.N.: La toate, se pare c? sunt mai active ca niciodat?...

N.S.: N-am avut niciodat? probleme de acest fel, nici n-am ?tiut c? exist?...

I.N.: Nu v? sup?ra?i pentru aceste întreb?ri...

N.S.: Nu, nu; n-am avut probleme nici înainte de Revolu?ie, când mi-am depus actele ca s? plec în America; eu ?tiu c? foarte mul?i s-au plâns, spunând c? au avut de suferit... Cu mine au fost mai amabili decât m-am a?teptat, majoritatea îmi erau pacien?i... Nu m-am putut plânge de nepl?ceri din partea lor;

I.N.: ?i totu?i cum putem face ca idea prevalen?ei elementului dac s? devin? o idee politic?, opera?ional? în România?

- Cred c? în primul rând ideea trebuie s? fie implementat? cultural ?i, odat? ce oamenii în?eleg acest lucru, nu mai este nevoie de altceva; politica tot timpul a fost expresia unor adev?ruri de moment, al unor conjuncturi, politicienii - adev?ra?ii politicieni, au dat glas unor tendin?e, au r?spuns unor a?tept?ri, ?i numai în felul acesta au g?sit audien??, au g?sit sprijin; ?ti?i la fel de bine ca ?i mine c? nu se poate face o politic? viabil? care se fundamenteaz? pe minciun?, pe neadev?r, pe eludarea sau ascunderea unor informa?ii istorice; mai devreme sau mai târziu o asemenea politic? se dovede?te falimentar?... Cred c? majoritate politicienilor se gândesc, la fel cum ne gândim ?i noi, s? fac? un lucru bun în ?ara aceasta ?i pentru oamenii acestei ??ri...

România - o ?ar? s?n?toas?!

I.N.: Crede?i c? România ar putea fi considerat? o ?ar? bolnav??

N.S.: Nu. Eu cred c? România trece printr-o perioad? de tranzi?ie, cum au trecut toate ??rile, ea se g?se?te acum în acea perioad? de construc?ie a capitalismului, care aduce multe sacrificii ?i, în final, multe beneficii...

I.N.: De ce obi?nui?i s? spune?i c? românii fac lucruri frumoase, c? sunt cei mai frumo?i din lume?

dr Nesfantu IftimieN.S.: Pentru c? a?a i-am v?zut peste tot; începând cu România ?i pân? unde am fost, în SUA, de câte ori am întâlnit un român am v?zut c? a f?cut un lucru frumos, am întâlnit oameni muncitori, s-au zb?tut s?-?i fac? o existen?? pl?cut?, s? lase ceva în urma lor; iar dac? v? gândi?i la cei câ?iva care fac ?i rele, ace?tia nu reprezint? o majoritate; în fiecare ?ar? sunt ?i exemple negative. Majoritatea o reprezint? ??ranii ace?tia pe care i-am v?zut ?i ieri, ?i ast?zi, în drumul nostru c?tre Sarmisegetusa, care lucreaz? p?mântul , chinuindu-se s? scoat? ni?te roade, ca s? poat? tr?i. Cine ar putea s? spun? c? ace?ti oameni nu sunt frumo?i, nu sunt exemplari? Ei sunt majoritatea. Nu sunt nici fals când o spun ?i m? mândresc cu ace?ti oameni, ei sunt cei care ne p?streaz? ?i ne-au p?strat tradi?iile mii de ani, ei ne-au p?strat portul, limba pe care au vorbit-o ?i dacii, ei ne sunt p?rin?ii, bunicii, ?i str?bunicii no?tri. Respectându-i pe ei, ne respect?m pe noi în?ine. Altfel spus, repetând o formul? vehiculat?, nu putem avea un viitor al nostru dac? nu ne cunoa?tem r?d?cinile, dac? nu-i respect?m pe cei din care ne tragem. Iar r?d?cinile noastre sunt str?vechi - vede?i ?i t?bli?ele de la T?rt?ria - sunt anterioare civiliza?iei sumeriene. O s? facem, într-unul din viitorii ani, ?i un congres pe tema asta. footer