Revista Art-emis
Decebal PDF Imprimare Email
Vladimir Ro?ulescu   
Vineri, 01 Ianuarie 2016 00:49

DecebalLa Roma, la baza colinei Quirinale din nordul vechiului Forum roman, troneaz? Columna care prezint? r?zboaiele de cotropire ale împ?ratului roman, Traian, în Dacia. Pe coloan? este sculptat? ?i înf??i?area regelui dac Decebal. Pentru români poate fi acolo un moment de mândr? reculegere. In sânul niciunei alte semin?ii de oameni contemporane lui nu a mai r?s?rit un asemenea conduc?tor cu asemenea destin tragic. A înfruntat plin de curaj cea mai puternic? împ?r??ie a vremii. A f?cut totul pentru a-?i ocroti poporul. A sfidat înfrângerea la fel de curajos ca spartanii, iar moartea sa aminte?te de tragediile antice. Din nefericie, despre neamul, originea si familia lui Decebal ?tim ast?zi prea pu?ine am?nunte. Totu?i, regele-erou nu a fost uitat de daco-ge?i. Numele s?u razbate din Istorie prin numeroase men?ion?ri care apar?ineau triburilor trace din sudul Dun?rii, sau în inscrip?ii din cele mai îndepartate col?uri ale Imperiului Roman precum Britania, Italia, Pannonia sau Hispania. Merit? men?ionat c? numele de Decebal a supravie?uit în mod bizar în Spania pân? în secolul trecut, adus de cohortele de daci mercenari, angaja?i de Roma dup? Retragerea Aurelian?. Cum altfel se pot explica paralelele fonetice ca Diego-Diegis, sau nume nea?teptate precum Don Dicineo (Deceneu), Don Ortiz (Ortis, nume dacic), Don Boroista (Burebista), Don Salmoxen ?i Don Deciballo. Merit? s? se z?boveasc? pu?in ?i asupra originii numelui regelui. Decebal, Decebalos, con?inea adjectivul dacic Balos, un nume r?spândit în onomastica dacic?, apar?inând, tuturor straturilor sociale. Numele real al regelui dac era, probabil, Diurpaneus, el fiind la origini un tarabostes din vestul Daciei (Muntii Apuseni). Datorit? caracterului s?u deosebit ?i al victoriilor militare a primit din partea popula?iei dace numele de r?zboi de Decebalus (Zece Ursi sau C?l?re?ul). De asemenea, r?zboinicul dac a primit tronul ?i a fost ales conduc?tor al Daciei. Printr-un gest nobil ?i în?elept, regele dac de atunci, Duras, a cedat puterea de bun?voie iscusitului Decebal, cel pe care consângenii s?i începuser? s? îl considere un veritabil semi-zeu înc? din timpul vie?ii.

Strateg des?vâr?it, diplomat iscusit, conduc?tor în?elept

„Foarte priceput în planurile r?zboiului ?i iscusit la înf?ptuirea lor, ?tiind s? aleag? prilejul pentru a-l ataca pe du?man ?i a se retrage la timp. Dibaci în a întinde curse, era un bun luptator ?i se pricepea s? foloseasc? izbanda, dar ?i s? ias? cu bine dintr-o înfrangere. Din acest? pricin?, mult? vreme a fost un du?man de temut pentru romani" - Dio Cassius - Historia. Dup? asasinarea lui Burebista, statul centralizat dac a fost afectat de o inevitabil? diviziune politic?. Triburile daco-gete nu au mai r?mas unite în uniunea statal? în care le adunase regele-zeu. Ele s-au fragmentat in patru, apoi în cinci regate, dintre care cel mai mare ?i mai puternic se consolidase în Ardealul de azi. Pe fondul acesta, Imperiul Roman a profitat de situa?ie, extinzând grani?ele prin cucerirea provinciilor ge?ilor din sudul Dun?rii. Daco-ge?ii nu s-au l?sat impresiona?i de apropierea agresiv? a unui vecin atât de puternic, r?spunzând în for??. Multe c?petenii r?zbonice gete î?i purtau oamenii în lupt? în teritoriile romane din Balcani ?i Panonia. Ei s-au dovedit atât de puternici încât au continuat s? se amestece în disensiunile politice între Octavianus Augustus ?i Marcus Antonius. Incet, încet, romanii ?i-au dat seama c? odat? cu moartea lui Burebista, pericolul dacic pentru posesiunile lor din Balcani, nu disp?ruse deloc, ci se amplificase. Contram?surile Romei la Dunare constau în prim? instan?? în crearea unei zone tampon nelocuite pe malul sudic al Dun?rii, din care triburile ge?ilor erau evacuate în teritoriul roman sau exilate în Carpa?i. Prin urmare, generalul Aelius Catus a mutat la sud de Istru 50.000 de ge?i pentru ca, mai apoi, în timpul lui Nero, guvernatorul Moesiei, Tiberius Plautius Silvanus Aelianus, a str?mutat for?at în Balcani aproape 100.000 de suflete de ge?i, barba?i, femei, copii, b?trâni. Lacomia crescând? a romanilor se manifesta printr-o politic? de expansiune economic? urmat? de o îcercuire militar?. Daco-ge?ii nu au sl?bit îns? atacurile, profitând de momentele de sl?biciune ale Romei, punctate de schimb?rile împ?ra?ilor romani. Dacii au perseverat în alian?ele cu sarma?ii. Impreun?, cele dou? popoare au organizat invazii puternice în Moesia, unde au fost decimate dou? legiuni trimise s? le fac? fa??. Pân? la începutul domniei lui Domi?ian (81-96 d.Hr.) a existat un relativ echilibru de for?e la Dun?re. Ins?, dup? cum relateaz? istoricul Iordanes, daco-ge?ii au devenit alarma?i de lacomia proverbial? a împ?ratului roman, a?a c? au atacat Moesia, masacrând legiunile ?i omorând inclusiv comandan?ii. De partea geto-dacilor luptau bastarnii, roxolanii ?i iazigii. Expedi?ia militar? a dacilor a fost condus?, în premier?, de tân?rul Diurpaneus.

Odat? ajuns rege, Decebal a înt?rit armata ?i statul dac, stabilind leg?turi cu popoarele vecine. Dacia era din nou mare ?i unit?, cu frontierele cuprinse între Dun?re, Panonia, Nistru ?i Carpa?ii Paduro?i. In confrunt?rile cu legiunile lui Domi?ian, dacii au ob?inut o victorie zdrobitoare. Lui Oppius Sabinus i s-a retezat capul, împ?rt??ind aceea?i soart? cu guvernatorul Moesiei. Capetele celor doi au fost aduse în Dacia drept trofee de r?zboi. Alarmat de situa?ie, Domi?ian a venit personal la Dun?re. Imp?rat intransigent ?i calculat, el a f?cut gre?eala de a-l trimite contra noului rege dac pe generalul Cornelius Fuscus care, conform lui Tacit, era un conducator lipsit de pruden??, temperamental ?i avid de glorie. Decebal nu a dorit o confruntare cu Fuscus, trimi?ând în acest sens mai multe oferte de pace, refuzate îns? de Domi?ian. Refuzul împ?ratului roman l-a îndârjit ?i mai mult pe Decebal. Masacrul legiunilor lui Fuscus avea s? se petreac? undeva pe valea Oltului din Carpa?i. Acolo, Decebal intinsese o curs? în care a pierit o intreag? legiune (V Alaudae), al c?rei steag a ajuns trofeu în mâinile dacilor. Conform lui Juvenal, dezastrul armatei romane a fost comparabil ca propor?ii, cu înfrângerea suferit? de generalul Varus în p?durile întunecate ale Germaniei, pe când Roma era condus? de Augustus. Roma cea lacom? nu se las?, astfel încât o nou? expedi?ie desfa?urat? în anul 88 d.Hr. a înc?lcat din nou hotarele Daciei. De data acesta, legiunile erau conduse de generalul Tettius Iulianus, un fost consul sever ?i disciplinat. Cunosc?tor al regiunilor, Tettius a invadat Dacia pe la Por?ile de Fier ale Transilvaniei. Lupta care s-a dat la Tapae a fost una extrem de sângeroas?, cu nenumarate victime în ambele tabere. Pacea era iminent? deoarece Decebal ?i-a v?zut amenin?at? Sarmizegetusa, iar Domi?ian, la rândul s?u, era prins în lupte grele cu sarma?ii, iazigi, marcomanii ?i quazii. Anul urmator s-a semnat o pace care a durat 12 ani. Pentru prima dat? în istoria sa Imperiul Roman era nevoit s? încheie o pace umilitoare. St?p âna lumii era obligat? s?-l recunoasc? pe Decebal rege al tuturor triburilor geto-dace ?i s?-i plateasc? desp?gubiri în sume de bani, în condi?iile în care regele dac nu restituia nimic din prada de razboi, s?-i asigure ajutoare militare, tehnic? ?i ma?ini de r?zboi, s?-i trimit? ingineri ?i constructori care s?-i ridice cet??i ?i forturi. „Dac? exista pe undeva vreun golf ascuns sau un p?mânt necunoscut unde se g?sea aur, se decreta ca acolo este un du?man ?i se preg?tea s?mân?a unor r?zboaie sângeroase al?turi de cucerirea de noi comori"- Petronius (Satiricon CXIX, 4-7).

Soarta lui Domi?ian a f?cut s? fie asasinat de un libert. A doua zi, în mare grab?, conspiratorii ?i generalii romani l-au ales împ?rat pe Marcus Cocceius Nerva, cel care l-a adoptat drept fiu ?i successor pe Marcus Ulpius Traianus. Acesta din urm? era ambi?iosul fiu al unui comandant de legiune de origine hispanic? (celtiber). Ajuns, în cele din urm?, împ?rat datorit? calit??ilor sale militare, Traian a mo?tenit o Rom? s?r?cit? de cheltuielile f?r? m?sur? ale lui Domiî?ian, ai cprei cet??eni erau îngloda?i în datorii. Ve?tile despre aurul din mun?ii dacilor nu mai reprezentau de mult? vreme o noutate. Pentru Imperiul Roman, ajuns aproape de apogeul politicii sale expansioniste, cucerirea Daciei ?i instalarea legiunilor în mun?ii s?i era de maxim interes strategic. Aceasta deoarece, pe lang? jefuirea dacilor, de aurul ?i argintul strâns în genera?ii, Roma urma a stabili la grani?ele de r?s?rit un avanpost important impotriva atacurilor venite din partea dacilor liberi alia?i cu popoarele asiatice precum sarma?ii, sci?ii ?i roxolanii, dup? cum avea s? o demonstreze mai târziu Istoria. In fa?a colosului expansionist, stâ?tea un regat de oameni curajosi care nu cuno?teau frica de moarte. Cele dou? razboaie purtate de Traian împotriva daco-ge?ilor au fost nimic altceva decât o lupt? surd? si crâncen? de ap?rare ?i supravie?uire a credincio?ilor lui Zamolxis. Fiul adoptiv al lui Nerva mo?tenise un Imperiu aflat la apogeu, cu o armat? imens?, unde disciplina ?i grija fa?? de detalii erau respectate cu sfin?enie. Con?tient de dârzenia ?i for?a dacilor, Traian nu a precupe?it nimic. A trimis în Dacia cele mai mari armate romane care s-au aventurat vreodat? într-o expedi?ie de cucerire. A riscat visteria Imperiului, cheltuind absolut totul pentru înzestrarea ?i preg?tirea legiunilor. Cu toate acestea, Istoria ar fi fost probabil alta dac? în fa?a lui Traian s-ar fi aflat armata uria?? ridicat? de Burebista, armat? care cuprindea toate confreriile de triburi daco-gete. Altfel ar fi fost viitorul Daciei dac? Pacorus al II-lea, regele par?ilor, ar fi încheiat la timp alian?a anti-roman? pe care i-a propus-o Decebal. Nici m?car legiunile Romei nu ar fi facut fa?? unui atac combinat prin care regele dacilor ataca la Dunare, iar armata imens? a par?ilor urma s? invadeze Armenia ?i Iudeea, pl?nuind s? ocupe Egiptul, grânarul Romei. In plus, regele dac trebuia s? lupte ?i pe plan intern cu tendin?ele separatiste ale unei p?r?i din aristocra?ia dacic?, care era gata s?-l p?r?seasc? trecând de partea romanilor în schimbul p?str?rii boga?iilor ?i rangurilor. Dup? cum m?rturise?te Dio Cassius, regele dacilor a pus la cale, în anul 105 d.Hr, un plan care viza lichidarea fizic? a noului împ?rat. În acest scop, a trimis în Moesia ni?te fugari care s?-l omoare. Planul a dat gre?, deoarece spionii împ?ratului l-au b?nuit pe unul dintre ei. Supu?i chinurilor, cei doi au recunoscut tentativa pus? la cale de Decebal.

Un alt punct sensibil al confrunt?rilor l-a reprezentat momentul critic desf??urat în perioada celei de-a doua campanii militare din primul r?zboi dacic (101-102 d.Hr.). Atunci, planurile Romei erau cât pe ce s? fie date peste cap. Decebal ?i-a înt?rit alian?ele cu sarma?ii ?i a preg?tit o ofensiv? de propor?ii prin care urmarea lovirea armatelor romane din sudul Dunarii ?i t?ierea c?ilor de aprovizionare pentru legiunile aflate în Dacia. Din nefericire, pe când traversau Dun?rea, iarna, ghea?a a cedat datorit? unei înc?lziri bru?te a vremii, iar o mare parte din armata format? din daci ?i sarma?i a pierit înecat? în apele Istrului. Tragicul moment a fost amintit atât de Dio Cassius cât ?i de imortalizarea sa pe Columna din Roma. Dincolo de înfrângerea dacilor lui Decebal, ilustrat? de dramatica c?dere ?i distrugere a Sarmizegetusei, nu trebuie uitat c? regele dac a dat lovituri puternice timp de 20 de ani Imperiului Roman, st?vilind, pe moment, cucerirea Daciei. Ac?iunile sale diplomatice vizau nici mai mult nici mai putin decat crearea unui front comun antiroman al tuturor popoarelor libere din acea zon?. Linia de ap?rare închipuit? de regele dac trebuia s? se întind? pe la Rin pân? în Par?ia, având în mijloc Dacia. Sor?ii istoriei nu i-au fost prielnici. Pentru salvarea regatului s?u, Decebal a epuizat toate mijloacele posibile, viclenie, razboi deschis, ambuscade, tratate de pace, a oferit ad?post ?i protec?ie tuturor fugarilor ?i transfugilor care p?r?seau Imperiul Roman. Pe baza informa?iilor istorice se afl? f?r? gre?eal? c? Decebal a fost fondatorul primului serviciu secret de informa?ii de pe meleagurile noastre, regele dac construind o adevarata re?ea de spioni bine pus? la punct, alcatuit? din autohtoni ?i str?ini trimi?i în Moesia, sau chiar la Roma ca s? culeag? informa?ii referitoare la preg?tirea militar? ?i deciziile romanilor. O decurie condus? de Claudius Tiberius Maximus a pornit c?l?ri în mare grab? în urm?rirea regelui. Inso?itorii s?i au fost uci?i, romanii înconjurându-l pe Decebal. Regele r?mâne rege ?i în acest ultim moment care i-ar fi speriat pe multi al?ii, ?ezat la umbra unui stejar secular, sprijinit de p?mânt într-un genunchi, Decebal ?i-a a?eazat lini?tit scutul ?i sabia al?turi. Un erou nu poatea fi prins, înrobit sau umilit. Eroul dacilor nu a avut soarta trist? împart??it? de al?i dina?ti învin?i de romani ?i obliga?i s? m?r??luiasc? în lan?uri în urma carelor triumfale de pe str?zile Romei. A?a au sfâr?it-o Iugurtha, regele Numidiei, învins de Marius, apriga regin? Zenobya a Palmyrei, prinsa de Aurelian, sau Vercingetorix al galilor, capturat de Cezar dupa caderea Alesiei. Ca un adevarat r?zboinic netem?tor de moarte, Decebal ?i-a luat singur zilele, preferând s? mearg? în tainica împara?ie subp?mântean? a lui Zalmoxis, sau în ??riile cerului unde îl a?tepta Gebeleizis.

Capul ?i mân? dreapt? a regelui-erou au fost retezate de sabia lui Claudius Tiberius Maximus ?i au fost duse ?i expuse în cartierul militar al lui Traian drept trofee de pre?. Scopul era unul eminamente psihologic, romanii sperând c? popula?ia autohton? supravie?uitoare s? fie demoralizat? de sumbra priveli?te. Pentru a-i lini?ti pe plebeii Romei care de 20 de ani se temuser? de un asemenea du?man redutabil, capul ?i mâna regelui dac au fost conservate ?ntr-un butoi cu miere ?i trimise la Roma. O inscrip?ie descoperit? în Ostia relateaz? c? relicvele au fost ar?tate mul?imii dup? care, în urletele de bucurie ale acesteia, au fost aruncate pe scarile Gemoniei în rîul Tibru. Era locul unde se expuneau dup? executare cadavrele cre?tinilor ?i oponen?ilor Imperiului. Este evident c? înainte de a fi profanat de cotropitori, capul lui Decebal a servit drept model pentru reprezent?rile realiste de pe Column?. Mai mult decât atât, în anul 1822, cu ocazia s?p?turilor din Forul lui Traian, a fost descoperit un bust de marmur? cu în?l?imea de 1,5 metri care îl reprezinta fidel pe Decebal. Bustul din care regele dac prive?te demn ?i misterios de aproape 2.000 de ani, este expus ast?zi în Muzeul Vaticanului. Merita z?bovit pu?in asupra sinuciderii lui Decebal, fapt? privit? de ast? dat? din punct de vedere strict spiritual. Ast?zi, atât cre?tinismul cât ?i marea majoritate a religiilor condamn? sinuciderea, privit? drept un p?cat greu ?i o gre?eal? de neiertat. Dacii, practican?i ai unei religii uraniene, solare, aveau alt set de valori moral-religioase. Pentru ei conta vitejia, veselia, deta?area de cele lume?ti ?i libertatea, Nu se temeau de pedepsele de dup? moarte cu care mai târziu aveau s?-?i însp?imânte credincio?ii, religiile patriarhale de origine semit?. Pentru daci, libertatea a fost singura religie, fie aici pe P?mânt, fie pe lumea cealalt?.

footer