Revista Art-emis
„Antonescu, Hitler, Stalin” (2) PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu (+)   
Miercuri, 09 Decembrie 2015 22:14

Gh.Buzatu - Antonescu, Hitler, Stalin - 2Orice investigaţie, oricât de vastă, profundă şi sistematică, a istoriografiei celui de-Al Doilea Război Mondial nu poate, prin forţa lucrurilor, să fie decât incompletă, parţială. Şi aceasta în ciuda faptului că, astăzi, istoricul beneficiind la maximum de avantajele proslăvitei „ere informaţionale", totuşi nu poate depăşi imposibilul decât cu aproximaţiile de rigoare. Mai precis, avem în vedere, în primul rând, un element decisiv. Faptul că, după cum s-a constatat adeseori în ultimul sfert de secol, conflagraţia mondială din 1939-1945 în ansamblu sau în detaliu reprezintă, incontestabil, epoca sau problema cel mai intens studiată în istoriografia contemporană universală, comparativ cu oricare alte perioade sau aspecte ale trecutului umanităţii. În consecinţă, bibliografia generală a istoriei războiului (origini, declanşarea, desfăşurare, final şi consecinţe, la proporţiile planetei ori la nivelul tuturor statelor, naţiunilor şi etniilor, sub cele mai diverse aspecte - militar, politico-diplomatic, economic, social, tehnic, religios, demografic etc.) a înregistrat demult proporţii impresionante. Deja în 1981, prefaţând o bibliografie analitică privind rolul şi locul României în decursul anilor 1939-1945, subliniam că nivelul „producţiei" mondiale de cărţi şi studii tratatând istoria ultimei conflagraţii generale se stabilise la aproximativ 15.000-20.000 de titluri anual[10], cunoscut fiind, încă pe atunci, că, mulţumită unui calculator al Centrului UNESCO din Paris, bibliografia lucrărilor disponibile acoperind perioada 1939-1945 depăşise cifra de un milion de poziţii. Fără îndoială, înţelegem lesne care sunt proporţiile actuale ale bibliografiei de referinţă, mai ales dacă avem în vedere că, o dată cu îndepărtarea de epoca investigată şi prin lărgirea perspectivei şi aprofundarea obiectivităţii în analiza fenomenelor şi proceselor studiate, după deschiderea arhivelor în urma prăbuşirii statelor comuniste în Europa Est-Centrală, graţie înlesnirilor excepţionale îngăduite în prezent de computerile personale şi de circulaţia cvasi-instantanee a informaţiilor (inclusiv, dacă nu cumva prioritar, a celor ştiinţifice), cărţile şi studiile publicate între timp au îmbogăţit, uneori până la saturaţie, bibliografia mondială acoperind perioada 1939-1945.

Este inutil, fără îndoială, să mai insistăm asupra faptului că am avut în vedere doar elementele cantitative ale problemei, cititorul intuind, mai mult decât sigur, că nu trebuie neglijate sau subestimate, dimpotrivă, aspectele calitative ale imensei literaturi istoriografice cumulată la nivel mondial despre anii 1939-1945. În context, se înţelege, evoluţiile României în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, în speţă în aria conflictului Germania-U.R.S.S., din perspectiva intervenţiei trio-ului Hitler-Stalin-Antonescu, s-au aflat în atenţia istoricilor (şi nu numai a lor!), bibliografia existentă în acest moment prezentând, ca şi pe plan general, aceleaşi avantaje şi dezavantaje, acestea din urmă predominând net ori afectând profund produsele perioadei 1944-1989 marcate de intervenţia cenzurii comuniste. Au existat, în aceleaşi condiţii, preferinţe netăgăduite, ignobile sau doctrinare, pentru anumite teme (istoria P.C.R.-ului, rolul mişcării antifasciste în determinarea faptelor politice, pregătirea, desfăşurarea şi urmările actului istoric de la 23 august 1944, proclamat pe rând „eliberare" a României de către Armata Roşie, „insurecţie" ori chiar „revoluţie naţională de eliberare, antifascistă şi antiimperialistă"), în detrimentul altora (inclusiv, în rândul întâi, desfăşurarea ostilităţilor în Est). Studiile de specialitate valorificate după 1989, ediţiile de documente şi volumele memorialistice apărute au acoperit însă rapid multe dintre „punctele albe" constatate, astfel că volumul VIII al Tratatului Academiei Române privind Istoria Românilor, stăruind chiar asupra perioadei iniţiale a celui de-Al Doilea Război Mondial (1939-1940), a relevat convingător această situaţie[11]. În rândul întâi, reţinem ca aspect fundamental faptul că bibliografia temei generale România în epoca celui de-Al Doilea Război Mondial beneficiază de contribuţii majore, datorate istoricilor români sau străini, acoperind deja toate compartimentele specifice, mai precis: dicţionare/enciclopedii; cronologii; bibliografii/istoriografie; ghiduri de arhive; volume şi colecţii de documente, dezbateri parlamentare, discursuri; memorialistică; lucrări generale şi speciale; sinteze; monografii; biografii[12]; studii pe domenii şi direcţii; albume, atlase, filme; reviste de specialitate etc.

Din categoria instrumentelor de lucru, relevăm că, parţial, domeniul este bine reprezentat. Iar aceasta prin mai multe lucrări temeinice, în primul rând prin Enciclopedia României în patru volume, coordonate de D. Gusti şi colaboratorii, apărute chiar în ajunul sau în cursul războiului[13] şi de o valoare documentară excepţională pentru cunoaşterea epocii, îndeosebi sub raporturile organizării statului, complexului economiei naţionale, al politicilor preconizate şi promovate. Deopotrivă, informaţii preţioase se pot afla în diversele enciclopedii şi dicţionare[14], Who's Who-uri[15] şi cronologii[16], publicate în ultimele decenii în ţară şi mai ales în străinătate, dar la care, evident, nu am făcut decât unele trimiteri exemplificatoare. Pentru o abordare sistematică a istoriei României în război, consultarea bibliografiilor generale[17] şi speciale[18] se impune cu prioritate[19], precum, nu mai puţin, a lucrărilor de istoriografie[20], extrem de utile pentru a aprecia stadiul real, valoarea şi semnificaţia contribuţiilor publicate pe marginea temei studiate. Este lipsit de îndoială însă că, pentru aprofundarea temei şi pentru garantarea originalităţii cercetătilor întreprinse, studiul temeinic şi extins al izvoarelor constituie o condiţie esenţială şi, deci, obligatorie. Sub acest aspect, nu poate fi decât pe deplin îmbucurător faptul că, în deceniul din urmă cu precădere, investigarea izvoarelor inedite, a documentelor găzduite în reputatele şi bogatele fonduri arhivistice interne şi externe[21], înregistrat progrese remarcabile, ceea ce s-a reflectat nemijloc asupra originalităţii, varietăţii şi calităţii demersurilor istoriografice. În acelaşi timp, specialiştii români nu au pierdut din vedere izvoarele editate[22], mai ales că volumele de documente apărute s-au concentrat de regulă asupra problemelor cruciale ale conflagraţiei[23], iar în privinţa altora, mai precis colecţiile oficiale de acte diplomatice[24] ale foştilor beligeranţi de calibru, cercetarea lor a fost resimţită cu obligativitate, date fiind coordonatele şi implicaţiile politicii internaţionale a tuturor Marilor Puteri din 1939-1945 - Marea Britanie, Franţa, Germania, U.R.S.S., Italia, S.U.A., Japonia şi China[25].

Un compartiment distinct extrem de frecventat al istoriografiei războiului, bine reprezentat în cazul României precum şi în general, îl reprezintă memorialistica. Din motive lesne de bănuit, mai precis având cu predilecţie în vedere exactitatea, promptitudinea şi credibilitatea informaţiilor, nu trebuie explicat de ce preferăm, în ordine, jurnalele, memoriile, amintirile şi mărturiile, respectiv depoziţiile. Este o ordine firească, reflectând gradual valoarea „surselor" pentru istoric. Fără a intra în detalii, dat fiind că în cuprinsul Tratatului vor interveni trimiteri precise la toate însemnările relevante cu caracter memorailistic folosite de colaboratori, ne vom limita să evidenţiem că, în mod concret, majoritatea „actorilor" de primă mărime ai scenei politico- diplomatice, militare şi cultural-ştiinţifice româneşti din 1939-1945 ne-au lăsat probe şi relatării asupra evenimentelor la care au participat ori au fost doar martori. Unele de cea mai bună calitate (Regele Carol II[26], Ion Antonescu[27], Constantin Argetoianu[28], iar, dintre diplomaţi, Grigore Gafencu, N. Petrescu-Comnen, Raoul Bossy, Gheorghe Barbul sau George I. Duca), iar altele de o valoare aproximativă (D. Dămăceanu, cu vreo zece variante, Emilian Ionescu, Constantin Sănătescu, dintre militari), ca să nu ignorăm şi mărturisirile tardive, benevole, fortuite sau forţate, unele afectate profund de trecerea timpului ori, pur şi simplu, de aşternerea vălului uitării, ca şi de o rea-credinţă evidentă şi indisciplină categorică a spiritului (precum în cazul depoziţiilor din detenţie şi al notelor aşternute prin 1962-1963 de Ion de Mocsonyi-Styrcea la ieşirea din închisoare)[29]. O constatare este absolut necesară, şi anume că, în decursul epocii comuniste, lucrările apărute în ţară, trecând prin foarfecele cenzurii, îndeosebi până la 1977, au trebuit să respecte - pentru a nu deranja... „Vecinul" sau pentru a nu încălca... dogmele - un profil obiectivist, declarativ şi simplist, în vreme ce stindardul domeniului de referinţă a trebuie să fie - şi a fost! - purtat cu brio în emigraţie, mai ales de către reputaţii noştri diplomaţi (Grigore Gafencu, N. Petrescu-Comnen, Gheorghe Barbul) ori de către jurnalistul de excepţie care a fost Pamfil Şeicaru, cu toţii deţinând, cel puţin în primele două decenii postbelice, cele dintâi locuri pentru România în toate bibliografiile universale privind conflagraţia veacului al XX-lea. Situaţia nici nu putea fi alta, cât timp, mai ales în perioada iniţială a comunizării ţării, faimoasele instrucţiuni ale Ministerului Informaţiilor din Bucureşti dintre 1945 şi 1948 stabileau ca fiind „interzise în principiu" orice cărţi semnate de Ion şi Mihai Antonescu, A. C. Cuza, Nichifor Crainic, Armand Călinescu, Octavian Goga, M. Manoilescu, Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Stelian Popescu, Pamfil Şeicaru, Al. Vaida-Voevod sau Mircea Vulcănescu[30]. Situaţia s-a redresat după 1989, dar numai parţial, întrucât nu s-au aflat raţiunile, mijloacele şi condiţiile pentru editarea integrală a notelor zilnice ale lui Raoul Bossy, pentru traducerea lui N. Petrescu-Comnen şi Viorel Virgil Tilea, dar, în chip special, pentru valorificarea masivului Jurnal al lui Grigore Gafencu pentru anii 1940-1957[31]. Ceea ce contrastează îmbucurător cu eforturile şi reuşitele colectivului patronat de istoricul George G. Potra de-a pune în valoare opera strălucitului Nicolae Titulescu[32], sub egida Fundaţiei Europene care-i poartă numele.

Cum este şi natural, cel mai bine reprezentat domeniu istoriografic al epocii 1939-1945 îl constituie cel cuprinzând sintezele, lucrările generale şi speciale, mongrafiile şi biografiile. În raport cu numărul şi varietatea contribuţiilor existente, reţinerea lor, fie şi selectiv sau vizând exclusiv cărţile, este netăgăduit imposibilă. Cu atât mai puţin, am putea avea în vedere studiile şi articolele de specialitate, găzduite de preferinţă în „Anuarele" Institutelor de Istorie din Bucureşti, Iaşi şi Cluj-Napoca, în „Analele" Universităţilor, în „Revista de istorie" şi „Studii şi materiale de istorie contemporană" (cele două serii)[33], în „Revue Roumaine d'Histoire", „Memoriile Secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologie" şi „Nouvelles Études d'Histoire"[34], în „Revista Arhivelor"[35], în „Romanian Civilization" (Iaşi) şi în „Transylvanian Review" (Cluj-Napoca)[36], în „Europa XXI"[37], în „Arhivele Totalitarismului"[38], în buletinul „Document"[39] sau în „Revista de Istorie Militară"[40], în „Revue d'histoire de la Deuxième Guerre mondiale"[41], în „Voenno-istoriceskii jurnal"[42] ş.a., precum şi în publicaţiile de mai largă adresabilitate („Magazin Istoric", „Dosarele Istoriei", „Historia" ş.a.).

Precizările precedente nu exclud, ci îndeamnă la anume consideraţii. Astfel, în primul rând, toate raportările istoriografice la România anilor 1939-1945 privesc, deopotrivă şi succesiv, pe Regele Carol II pentru anii 1939-1940, pe generalul (apoi, Mareşalul) Ion Antonescu pentru anii 1940-1944 şi, pentru perioada care a succedat lui 23 august 1944, pe Regele Mihai I. Din punct de vedere cantitaiv, cărţile şi studiile referitoare la perioada şi personalitatea lui Ion Antonescu domină copios ansamblul. Situaţia este întrutotul de înţeles, chiar justificată, dacă avem în vedere că perioada 1940-1944, una de preferinţă şi de referinţă indiscutabilă pentru majoritatea istoricilor români şi străini, cuprinde însuşi „miezul" epocii războiului, inclusiv faptul că evenimentele de atunci au excelat ca aglomerare, problemele acumulate, abordate şi decise au fost multiple şi grave, iar, în plus, controversele, în ciuda scurgerii anilor, persistă.
- Va urma -

Extras din volumul „Hitler, Stalin, Antonescu", Gheorghe Buzatu, Ploieşti, Editura Societăţii Culturale PLOIEŞTI-MILENIUL III, 2005, Cap. 1.
----------------------------------------------
[10] Cf. Gh. Buzatu, Gh. I. Florescu, Al doilea război mondial şi România. O bibliografie,
Iaşi, Editura Academiei, 1981, p. XXXIX.
[11] Vezi Academia Română, Istoria Românilor, vol. VIII, România Întregită (1918-1940), coordonator Ioan Scurtu, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2003, p. XVII-LIII.
[12] Vezi mai jos, în acest capitol.
[13] Cf. Dimitrie Gusti, C. Orghidan, Mircea Vulcănescu, Dan Botta, eds., Enciclopedia
României, I-IV, Bucureşti, 1938-1943: vol. I, Statul, 1938; vol. II, Ţara Românească, 1939; vol. III, Economia naţională. Cadre şi producţie, 1939; vol. IV, Economia naţională. Circulaţie, distribuţie, consum, 1943.
[14] Vezi Michel Mourre, Dictionnaire encyclopédique d'histoire, I-VIII, Paris, Larousse,
1993; idem, Le petit Mourre – Dictionnaire d'histoire, Paris, Larousse, 2001; Trevor N. Dupuy, The Harper Encyclopedia of Military Biography, Edison, Castle Books, 1993; Jan Palmowski, A Dictionnary of Twentieth-Century World History, Oxford, 1998; Marcel D. Popa, ed., Dicţionar enciclopedic, I-V, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1993-2004; Constantin Scorpan, Istoria României. Enciclopedie, Bucureşti, Editura Nemira, 1997; Ioan Scurtu şi colaboratori, Enciclopedia de istorie a României, I-II, Bucureşti, Editura Meronia, 2001-2003; Thomas Parrish, ed., The Simon and Schuster Encyclopedia of World War II, New York, Simon and Schuster, 1978; John Keegan, ed., The Rand McNally Encyclopedia of World War II, Chicago-New York-San Francisco, A Bison Books, 1978; Marcel Baudot şi colaboratori, The Historical Encyclopedia of World War II, New York, Greenwich House, 1984; M. M. Kozlov, ed., Velikaia Otecestvennaia Voina. 1941-1945. Enţikolpediia, Moskva, Sovetskaia Enţiklopediia, 1985; Jipa Rotaru şi colaboratori, Armata Română în al doilea război mondial/Romanian Army in World War II, Bucureşti, Editura Meridiane, 1995; Cornel I. Scafeş şi colaboratori, Armata Română. 1941-1945, Bucureşti, Editura RAI, 1996.
[15] Vezi John Keegan Who Was Who in World War II, New York, A Bison Book, 1978;
Şerban N. Ionescu, Who Was Who in Twentieth Century Romania, Boulder/New York, 1994; Mihai Pelin, Opisul emigraţiei politice. Destine în 1 222 de fişe alcătuite pe baza dosarelor din arhivele Securităţii, Bucureşti, 2002; Alesandru Duţu, Florica Dobre, Armata Română în al doilea război mondial. 1941-1945. Dicţionar enciclopedic, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1999; Leonida Loghin şi colaboratori, Bărbaţi ai datoriei. 23 august 1944 – 12 mai 1945. Mic dicţionar, Bucureşti, Editura Militară, 1985; Gh. Buzatu, România, 1939-1945: Who's Who, în România şi Al Doilea Război Mondial, Iaşi, 1995, p. 279-327.
[16] Vezi Marcel D. Popa, Horia C. Matei, Mică enciclopedie de istorie universală, ediţia a IV-a, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2002; Roger Céré, Charles Rousseau, Chronologie du confliCt mondial. 1939-1944, Paris, Éditions du Seuil, 1945; Cesare Salmaggi, Alfredo Palavisini, 2.194 Days of War. An Illustrated Chronology of the Second World War, New York, Mayflower Books, 1979; Sir Michael Armitage, World War II Day by Day, London-Munich, 2001; Leonida Loghin, Al doilea război mondial. Acţiuni militare, politice şi diplomatice. Cronologie, Bucureşti, Editura Politică, 1984; idem, Mari conferinţe internaţionale (1939-1945), Bucureşti, Editura Politică, 1989; Stelian Neagoe, Istoria guvernelor României de la începuturi (1859) până în zilele noastre (1995), Bucureşti, 1995; Dinu C. Giurescu şi colaboratori, Istoria României în date, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2003; Ion Calafeteanu şi colaboratori, Istoria politicii externe româneşti în date, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2003; Alesandru Duţu, Mihai Retegan, România în război. 1 421 zile de încleştare. Eliberarea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord (22 iunie – 26 iulie 1941), Bucureşti, Editura Globus, 1993; Florin Constantiniu, Mihail E. Ionescu, August 19444. Repere istorice, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1984; Gh. Buzatu şi colaboratoriI, Din istoria unei zile. Contribuţii la cronologia insurecţiei române din august 1944, Iaşi, 1979 (extras); Vasile Liveanu şi colaboratori, Din cronica unor zile istorice (1 mai 1944-6 martie 1945), Bucureşti, Editura Academiei, 1971; Gh. Romanescu, Leonida Loghin, Cronica participării Armatei Române la războiul antihitlerist, Bucureşti, Editura Militară, 1971.
[17] Vezi, în acest sens, Henri Michel şi colaboratori, Les Deux Guerres mondiales. Bibliographie sélective /The Two World Wars. Selective Bibliography, Bruxelles-Paris, Brepols/Oxford-London-New York, Pergamon Press, 1964; Janet Ziegler, World War II: Books in English, 1945-65, Stanford, Hoover Institution Press, 1971.
[18] Referitor la România, cf. îndeosebi Ştefan Pascu, Gh. Hristodol şi colaboratori,
Bibliografia istorică a României, volumele I, IV, V, VI, VII, VIII, IX, Bucureşti – Cluj-Napoca, Editura Academiei, 1970-1999; Marius Andone şi colaboratori., Bibliografia militară românească, I-III, Bucureşti, Biblioteca Centrală a Ministerului Apărării Naţionale, 1975; Petre Ilie, Gh. Stoean, România în războiul antihitlerist. Contribuţii bibliografice, Bucureşti, Editura Militară, 1971; Gh. Buzatu, Gh. I. Florescu, Al doilea război mondial şi România. O bibliografie (ediţia citată, 3 003 poziţii). A se consulta şi Bibliografia internaţională de istorie militară.
[19] Ne referim, în mod special, la aşa-numitele "bibliografii ascunse", de proporţii mai
reduse dar, totuşi, semnificative, sistematice, de regulă incluse ori anexate unor lucrări de specialitate, precum: Istoriia Velikoi Otecestvennoi voinî Sovetskogo Soiuza. 1941-1945 gg., vol.VI, Moskva, 1965, pp. 557-604; Enzo Collotti, Germania nazistă, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1969, pp. 341-393; Ioan Scurtu, Gh. Buzatu, Istoria Românilor în secolul XX (1918-
1948), Bucureşti, Editura Paideia, 1999, pp. 593-663; Gh. Buzatu, România în epoca celui de-al doilea război mondial. O bibliografie, în vol. România şi al doilea război mondial, ediţia citată, pp. 69-110 (579 poziţii).
[20] Vezi, de exemplu, Frederick Kellogg, O istorie a istoriografiei române, Iaşi, Institutul European, 1996; Keith Hitchins, Historiography of the Countries of Eastern Europe: Romania, în "The American Historical Review", vol. 97, no. 4/october 1992; idem, România. 1866-1947, ediţia a III-a revăzută şi adăugită, Bucureşti, Editura Humanitas, 2003, pp. 617-649 (Eseul bibliografic); Andreas Hillgruber, Sűdost-Europa im zweiten Weltkrieg. Literatur-bericht und Bibliographie, Frankfurt am Main, Bernard und Graefe Verlag für Wehrwesen, 1962; A. V. Heistver, Burjuaznaia istoriografiia F.R.G. ob uciastii Rumînii vo vtoroi mirovoi voine. Kriticesckii ocerk, Chişinău, Editura Ştiinţa, 1986; Gh. Buzatu şi colaboratori, eds., Mareşalul Antonescu în faţa istoriei, Craiova, Editura Helios, 2002 (studiul introductiv); Anton Moraru, Ştiinţa istorică în contextul intereselor politice, Chişinău, Pontos, 2003, pp. 109-120 (despre al doilea război mondial); Traian Udrea, 23 august 1944 - Controverse istorico-politice. Studiu istoriografic, Bucureşti, Editura Alel-Alex&Leti Pres, 2004.
[21] Facem trimitere specială la Arhivele Naţionale ale României. Arhivele Istorice Centrele, Bucureşti; Arhivele Ministerului de Esterne al României, Bucureşti; Arhivele Militare Române, Bucureşti – Piteşti; Biblioteca Academiei Române, Bucureşti; Biblioteca Naţională a României, Bucureşti; Arhiv Vneşnei Politiki Rossiiskoi Imperii, Moskva; Gosudarstvennîi Arhiv Rossiiskoi Fereraţii, Moskva; Ossobîi Arhiv, Moskva; Ţentr Hraneniia Sovremennoi Dokumentaţii, Moskva; Ţentralnîi Gosudarstvennîi Arhiv Sovetskoi Armii, Moskva; Rossiiskii Ţentr Hraneniia I Izuceniia Dokumentov po Noveişei Istorii, Moskva; Hoover Institution on War, Revolution and Peace. Hoover Institution Archives, Stanford, California, USA; The National Archives of the USA, Washington, DC; The Library of Congress, Manuscript Division, Washington, DC; F. D. Roosevelt Library, Hyde Park, New York; Great Britain - Public Record Office, London - Kew Gardens; France - Archives du Ministere des Affaires Etrangeres, Paris – Nantes; Deutschland - Militärische Bundesarchiv, Koblenz. Unele ghiduri pentru arhivele şi documentele epocii războiului din 1939-1945: Arhivele Naţionale ale României, Îndrumător în Arhivele Centrale, diverse volume, Bucureşti, 1971; American Historical Association, Guides to German Records Microfilmed at Alexandria, 66 vols., Washington, 1958-1972; Patricia Kennedy Grimsted, Archives and Manuscripts in the USSR. Moscow and Leningrad, Princeton, 1972; George D. Kent, ed., A Catalogue of Files and Microfilms of the German Foreign Ministry Archives, 1920-1945, 4 vols., Stanford, Hoover Institution, 1962-1966; John D. Cantwell, The Second World War. A Guide to Documents in the Public Record Office, London, HMSO, 1993; James F. Vivian, Materials in the National Archives Relating Rumania, Washington, DC, 1970; Gh. Buzatu, Românii în arhivele Kremlinului, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 1996.
[22] Detalii în Gh. Buzatu, Gh. I. Florescu, Al doilea război mondial şi România. O bibliografie, p. 25 şi urm. Dintre apariţii, vezi îndeosebi: Andreas Hillgruber, eds., Staatsmänner und Diplomaten bei Hitler, I, 1939-1941; II, 1942-1944, Frankfurt am Main, Bernard und Graefe Verlag für Wehrwesen, 1966-1970; Ion Calafeteanu, ed., Români la Hitler, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 1999; Vasile Arimia şi colaboratori, eds., 23 August 1944. Documente, I- IV, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1984-1985; Gh. Buzatu, coordonator, Actul de la 23 august în context internaţional. Studii şi documente, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1984; Marcel-Dumitru Ciucă, ed., Stenogramele şedinţelor Consiliului de Miniştri. Guvernarea Ion Antonescu, I-VIII, Bucureşti, Arhivele Naţionale ale României, 1997-2004; idem, ed., Procesul Mareşalului Antonescu. Documente, I-III, Bucureşti, Editura Saeculum I.O. - Editura Europa Nova, 1995-1998; Serviciul Român de Informaţii, Cartea Albă a Securităţii, I, 23 august 1944 - 30 august 1948, coordonator Mihai Pelin, Bucureşti, 1997; Cristian Ionescu şi colaboratori, eds., Relaţiile româno-sovietice. Documente, II, 1935-1941, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 2003; V. F. Dobrinescu şi colaboratori, eds., Relaţii militare româno-germane. 1939-1944. Documente, Bucureşti, Editura Europa Nova, 2000; Gh. Buzatu, Dana Beldiman, eds., 23 august 1939-1944. România şi proba bumerangului, Bucureşti, Editura Mica Valahie, 2003.
[23] A se examina, în context, volumele cuprinzând Jurnalul de război al Comandamentului Suprem German (O.K.W.), directivele de război ale lui Adolf Hitler, I.V. Stalin sau Ion Antonescu, rapoartele lui D. D. Eisenhower, Sir M. Wilson şi B. L.Montgomery asupra campaniei aliate din Vest (1944-1945): Percy Ernst Schramm şi colaboratori, eds., Kriegstagebuch des Oberkommandos der Wehrmacht (Wehrmachführungsstab). 1940-1945, I- VIII, ediţia a II-a, München, Bernard und Graefe Verlag, 1982; Dwight D. Eisenhower, Sir Maitland Wilson, B. L. Montgomery, Les operations en Europe du Corp Expeditionnaire Allié, Paris, Éditions Berger-Levrault, 1947; Adolf Hitler, Directive de război, traducere, ediţie H. R. Trevor-Roper, Bucureşti, Editura Elit, 1999; P. A. Jilin şi colaboratori, eds., Osvoboditelnaia missiia Sovetskih Voorujennîh Sil v Evrope vo vtoroi mirovoi voine. Dokumentî i materialî, Moskva, Voennoe Izdateltstvo, 1985; A. Russell Buchanan, ed., The United States and World War II: Military and Diplomatic Documents, Columbia, University of South Carolina Press, 1972; Gh. Buzatu, Dana Beldiman, Eftimie Ardeleanu, eds., Mareşalul Antonescu în faţa istoriei, Craiova, Editura Helios, 2002. De neînlocuit sunt, de asemenea, volumele cuprinzând corespondenţa diplomatică şi militară purtată între liderii Naţiunilor Unite (I. V. Stalin, W. S. Churchill, F. D. Roosevelt, Harry S. Truman şi Clement R. Attlee), între Ion Antonescu şi Adolf Hitler în cursul conflictului: MAE al URSS, Corespondenţa Preşedintelui Consiliului de Miniştri al URSS cu preşedinţii SUA şi cu primii miniştri ai Marii Britanii în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei, 1941-1945, I-II, traducere, Bucureşti, 1958; Warren F. Kimball, ed., Churchill and Roosevelt. The Complete Correspondence, I-III, Princeton, 1987; Vasile Arimia şi colaboratori, eds., Antonescu-Hitler. Corespondenţă şi întîlniri inedite (1940-1944), I-II, Bucureşti, Editura Cozia, 1991. Vezi şi corespondenţa Ion Antonescu, Regele Carol II, Iuliu Maniu, C. I. C. Brătianu - Mihai Pelin, ed., Epistolarul Infernului, Bucureşti, Editura Viitorul Românesc, 1993; Ion Ardeleanu, ed., C. I. C. Brătianu, Carol II, Ion Antonescu: Amintiri, documente, corespondenţă, Bucureşti, Editura Forum, 1992; Ion Calafeteanu, ed., Iuliu Maniu – Ion Antonescu. Opinii şi confruntări politice. 1940-1944, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1994.
[24] Vezi detalii despre colecţiile oficiale de documente diplomatice relativ la epoca celui de-Al Doilea Război Mondial, editate cu începere din 1946 în Marea Britanie, Franţa, Germania, Italia, S.U.A., Rusia ş.a. (unele serii nu s-au încheiat), în Gh. Buzatu, Gh. I. Florescu, op. cit., pp. 27-36. La Bucureşti, din seria proiectată în 1991, sub egida MAE al României, încă nu a apărut vreun un volum de documente diplomatice.
[25] Cf. Gh. Buzatu, România şi Marile Puteri (1939-1947), Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2003, passim.
[26] Cf. Între datorie şi pasiune. Însemnări zilnice, editori Marcel-Dumitru Ciucă şi colaboratorii, I-VI, Bucureşti, 1995-2002 (pentru anii 1904, 1914, 1916, 1918, 1930 şi 1937-
1951).
[27] Cf. Ion Antonescu, 23 august 1944: Însemnări din celulă, în Gh. Buzatu, coordonator, Mareşalul Antonescu la judecata istoriei, Bucureşti, Editura Mica Valahie, 2002, pp. 289-293.
[28] Cf. Însemnări zilnice, I-VII, Bucureşti, Editura Machiavelli, 1998-2003 (ediţie Stelian
Neagoe, în curs de tipărire).
[29] Cf. Gh. Neacşu, ed., 23 august 1944 în arhivele comuniste, Bucureşti, Editura Majadahonda, 2000.
[30] Cf. Ministerul Informaţiilor, Publicaţiile interzise până la 1 mai 1948, Bucureşti, 1948, p. 14; idem, Publicaţiile scoase din circulaţie până la 1 iunie 1946, ediţia a II-a, Alba Iulia, Fronde, 1994; Paul Caravia, coordonator, Gândirea interzisă. Scrieri cenzurate. România 1945-
1989, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2000, pp. 55-57 (pentru Ion şi Mihai Antonescu).
[31] Din cele aproximativ 50 volume în manuscris aflate în păstrare la ANR s-a întocmit, selectiv, un volum din Jurnal, I, editori Ion Ardeleanu şi Vasile Arimia, Bucureşti, Editura Globus, 1994.
[32] Vezi N. Titulescu, Opera politico-diplomatică. Iulie 1927 - iulie 1928, I-II, Bucureşti,
2003; idem, Corespondenţa (1921-1931), I-II, Bucureşti, 2004.
[33] Publicaţie sub egida Institutului de Istorie „N. Iorga" din Bucureşti.
[34] Publicaţie sub egida Secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologiei a Academiei Române.
[35] Publicaţie sub egida Direcţiei Generale a Arhivelor Naţionale ale României.
[36] Publicaţie sub egida Centrelor de Studii Româneşti.
[37] Publicaţie sub egida Centrului de Istorie şi Civilizaţie Europeană din cadrul Filialei Iaşi a Academiei Române.
[38] Publicaţie sub egida Institutului pentru Studiul Totalitarismului în România al Academiei Române, Bucureşti.
[39] Publicaţie sub egida Arhivelor Militare Române din Bucureşti.
[40] Publicaţie sub egida Institutului de Istorie Militară pentru Studii Politice de Apărare şiIstorie Militară din Bucureşti.
[41] A apărut la Paris, sub egida Comitetului francez pentru studiul istoriei celui de-al doilea război mondial (preşedinte - prestigiosul istoric Henri Michel, autorul unei sinteze clasice - La Seconde Guerre Mondiale, I-II, Paris, Presses Universitaires de France, 1968-1969), publicând numeroase materiale şi un număr special consacrat României în război.
[42] Apare din 1939 la Moscova, sub coordonarea unor istorici militari ruşi.

footer