Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu (+)   
Duminică, 06 Decembrie 2015 19:51

Gheorghe Buzatu - Antonescu, Hitler, StalinIstoricii, r?zboiul ?i dictatorii

În prezent, dup? decenii de la sfâr?itul r?zboiului mondial din 1939-1945, controversele pe tema celei mai mari conflagra?ii din istorie continu?, dac? nu cumva s-au amplificat. Exist? ?i serioase temeiuri, de vreme în dezbaterea problemelor, de exemplu, s-a implicat însu?i pre?edintele S.U.A., cu o declara?ie categoric? de blamare ?i repudiere a nefastului Pact Hitler-Stalin din 23 august 1939, iar, la aniversarea încheierii ostilit??ilor în Europa, în mai 1945, unele capitale, Moscova în rândul întâi, s-au angajat în organizarea unor serb?ri care s-au dovedit mai mult decât... galante. Ceea ce, în fond, a redeschis marile dosare ale conflagra?iei, sub toate aspectele - origini, declan?are ?i desf??urare, consecin?e etc. Era ?i normal s? fie astfel, dat fiind c?, de ani buni, dup? „deschiderea arhivelor" în urma pr?bu?irii sistemului comunist în ??rile Europei Est-Centrale în 1989-1991, numeroase ?i grave chestiuni ale trecutului apar într-o lumin? total diferit?, de natur? s? impun? rediscutarea cazurilor majore, ?i nu numai. Pe de alt? parte, istoricii, respectând tradi?iile ?i liniile directoare ale domeniului,s-au dovedit credincio?i principiului potrivit c?ruia cercet?rile trebuie, cu orice pre?, aprofundate, problemele redezb?tute ?i circumstan?iate, elemente esen?ial de care depinde progresul însu?i al disciplinei. Cu alte cuvinte, pentru istorici nu exist? ceea ce ar voi s? sugereze unii ori s? impun? guvernele ?i anume for?e politice sau cercuri pseudo-?tiin?ifice - a?a-zise „serb?ri galante" ori „cazuri definitive"... Pe care, pur ?i simplu, acestea le transform? în fericite prilejuri pentru examinarea dirijat?, închiderea ori clonarea marilor ?i micilor „dosare" de odinioar?, neadmi?ând c? acestea nu pot fi considerate, de c?tre cercet?torii adev?ra?i, clasate, considerate iremediabil... „închise"!

Cu satisfac?ie trebuie s? consider?m c?, de aceast? dat?, în marea dezbatere interna?ional? pe tema conflictului din 1939-1945 s-au implicat, ca de obicei, nu numai istoricii români, ci ?i Pre?edin?ia României, care, prin vocea autorizat? a titularului ei, a respins oficial, la 28 iunie 2005, acela?i pact nenorocit din 23 august 1939 ?i faimosul lui protocol adi?ional secret care au provocat nemijlocit declan?area ostilit??ilor la 1 septembrie 1939[1]. Ulterior, într-un interviu acordat la 4 iulie 2005 pentru „Gazeta Româneasc?" din Chi?in?u, pre?edintele României a detaliat, precizând c? Republica Moldova reprezint? un stat care „s-a creat în urma unui pact nedrept, (pactul) Ribbentrop-Molotov, un stat care are o popula?ie ce este parte a poporului român". Fapt surprinz?tor ?i binef?c?tor, mai ales pentru ??rile care au cunoscut sistemul brutalit??ilor ?i al cenzurii comuniste dup? 1944-1945, nu numai rostul Pactului Hitler-Stalin dar ?i restul problemelor ?inând de istoria ultimei conflagra?ii au fost ?i sunt redezb?tute, tendin?a general? manifestându-se prin respingerea canoanelor ?i tiparelor, pân? de curând solide, cu adev?rat de neclintit. A?a, de exemplu, cine ar fi crezut c? aveau s? fie puse cumva în discu?ie efectele sut? la sut? „pozitive" ale Marii Victorii de la 8-9 Mai 1945? ?i totu?i, interpretarea faptelor trecutului, în temeiul documentelor recent descoperite ?i al noului „spirit al veacului", îl determin? pe istoricul de ast?zi s? re?in? câteva elemente indiscutabile, ?i anume c? triumful militar al Na?iunilor Unite în mai 1945 asupra Reichului hitlerist a fost unul total ?i necondi?ionat, dup? cum ?i capitularea semnat? de delega?ii armatei germane. O victorie istoric?, cu vaste ?i profunde consecin?e, afectând pe termen lung nu numai destinul tuturor ??rilor beligerante, al b?trânului continent în ansamblu, ci, mai mult, al planetei. Tocmai sub acest aspect îns? survin, necesarmente, semne de întrebare ?i controverse, contest?ri ?i abjur?ri, nuan?e, care, în mod normal, nu ar trebui s? mai deranjeze pe cineva, mai ales dac? cunoa?tem istoria celui de-al doilea r?zboi mondial, cu luminile ?i umbrele ei, cu episoadele ei cunoscute sau, îndeosebi, întunecate ori chiar interzise, care au oscilat între admirabil ?i penibil, între extaz ?i crim?. În consecin??, victoria din 1945 a Alia?ilor în Europa, total? ?i global?, cum a fost, a avut, totu?i, culorile ei.

Nu se poate neglija, de pild?, c? una a însemnat capitularea Germaniei pentru U.R.S.S., altceva... pentru SUA, Marea Britanie sau Fran?a. La fel, ?i pentru România, care, în 1941-1944, angajat? pe Frontul de R?s?rit, pentru eliberarea Basarabiei, Bucovinei de Nord ?i ?inutului Her?a, contribuise efectiv la prelungirea efortului de r?zboi al Germaniei, pentru ca, dup? întoarcerea armelor, la 23 august 1944, s? se fi înrolat efectiv în tab?ra Na?iunilor Unite, ajungând a de?ine locul 4 în efortul militar antinazist dup? U.R.S.S, S.U.A. ?i Marea Britanie, dar, la ceasul triumfului comun, n-a mai fost invitat? sau acceptat? în „clubul înving?torilor". Iar dac? i s-au recunoscut ni?te merite, atunci, ca ?i acum, a fost blagoslovit? doar cu... „drepturi limitate", în fond cu tot atâtea nedrept??i ?i atingeri capitale, cu frustr?ri nemeritate ?i inadmisibile, dar dependente, exclusiv, de toanele Înving?torilor (în primul rând ale lui I. V. Stalin et Co.). A?a s-au produs ocuparea ??rii de c?tre Armata Ro?ie, r??luirea unor provincii istorice, comunizarea for?at? pe timp de o jum?tate de veac, repara?ii de r?zboi incomensurabile etc. S-a pr?bu?it nazismul în 1945 - este perfect adev?rat -, dar, în Europa Est-Central?, ?i nu numai, a triumfat sistemul anti-nazist/comunist al lui I.V. Stalin, acesta din urm? tot monstru al istoriei, indiscutabil „superior" lui Adolf Hitler. Se poate neglija, de pild?, c? în cercurile politico-diplomatice bucure?tene, anterior lui 23 august 1944, Stalin nu era perceput în vreun fel decât ca „un alt Hitler"[2], cu alte cuvinte: „Hitler al II-lea"! Dup? cum este cunoscut, conflagra?ia mondial? din 1939-1945 s-a declan?at în contextul în care Hitler, c?p?tânt garan?ia evit?rii unui r?zboi pe dou? fronturi, a atacat Polonia, care, la rândul ei, a fost agresat?, cvasi-concomitent, la 1 ?i 17 septembrie 1939, dinspre vest ?i est de Germania ?i, respectiv, U.R.S.S. Aceasta era consecin?a imediat? ?i direct? a semn?rii la Moscova a Pactului Hitler-Stalin de la 23 august 1939, iar dup? 22 iunie 1941 r?zboiul a avut ca obiectiv (predominant, în viziunea lui I. V. Stalin) atât respingerea agresiunii hitleriste, dar ?i, în caz de succes, care a survenit, aplicarea întocmai a condi?iilor Pactului, care, dup? 8-9 mai 1945, a fost repus integral în vigoare, chiar extins prin acordurile Churchill-Stalin de la Kremlin din octombrie 1944, prin în?elegerile de la Yalta ?i Potsdam din februarie ?i, respectiv, din iulie-august 1945.

În ceea ce o prive?te, România, victim? a Pactului Molotov-Ribbentrop din prima clip?, Basarabia fiind nominalizat? ?i tranzac?ionat? prin articolul III al protocolului adi?ional secret al abominabilului document[3], cel mai catastrofal pentru întreaga istorie a veacului al XX-lea[4], dup? cum s-au pronun?at speciali?tii[5], a r?mas tot victim? a în?elegerilor secrete între Marile Puteri ?i dup? „victoria popoarelor" - cum i s-a spus în epoc? - din 1945! Nu este, oare, clar c?, f?r? acel document, f?r? Pactul Hitler-Stalin altfel se desf??urau evenimentele anilor 1939-1945, iar, în context, altfel ac?iona România ?i altul era destinul ei? Iar, în situa?ia României, s-au aflat toate statele Europei Est-Centrale, cedate - dup? 1944-1945 printr-un nou pact, dar între U.R.S.S. ?i Occident - în „sfera de interese" a Kremlinului[6], ele fiind practic supuse unei bol?eviz?ri barbare, cu nimic superioar? domina?iei naziste. În atare împrejur?ri, iat? de ce nu putem discuta despre o veritabil? „victorie a popoarelor" în mai 1945, când Marii Înving?tori (S.U.A., U.R.S.S., Marea Britanie), dar Rusia lui Stalin în primul rând, ?i-au rezervat asupra Europei Est-Centrale „drepturi speciale" în afar? de orice m?sur?, statele ?i na?iunile mici ?i mijlocii din zon? fiind plasate dincoace de „Cortina de Fier", adic? pur ?i simplu înghearele lui I. V. Stalin, potrivit procentelor aberante în privin?a c?rora „Führerul ro?u" c?zuse la în?elegere cu W. S. Churchill, la Kremlin, în octombrie 1944[7].

În acest fel, se poate afirma, c? pentru aria geopolitic? est-european? groz?viile epocii naziste au fost în fond - sub alte pretexte ?i etichete, forme ?i con?inut - amplificate, prin „victoria" de moment a socialismului de factur? stalinist? care a înso?it triumful militar din mai 1945. S-a ad?ugat faptul c? Marii Înving?tori, dup? ce au reu?it s? distrug? Reichul lui Hitler, nu au ?tiut s? câ?tige ?i s? instaureze pacea mult a?teptat? de popoare. Mai mult, a doua zi dup? victorie, dac? nu cumva mai devreme (?), a început conflictul între Înving?tori, Marii Alia?i de odinioar?, ?i care s-a transformat inevitabil într-un „R?zboi Rece" de durat? între cele dou? sisteme comunist ?i capitalist, un fel de „pace armat?", care mai bântuie ?i azi pe alocuri sau din când în când, mai aproape ori mai departe de noi. Iat? de ce popoarele înc? se afl? în a?teptarea P?cii, dup? cea pierdut? în 1939 sau, mai degrab?, în 1914, pe care, orice s-ar afirma, victoria din 1945 nu le-a adus-o[8]. Iat? un motiv cât se poate de temeinic pentru care o celebr? butad? r?mâne de strict? actualitate: „Opera?ia a reu?it, îns? pacientul a decedat"! Dar se putea altfel, din moment ce, înainte de orice în Europa, unde Înving?torul nr. 1 s-a numit I. V. Stalin? Nimeni altul decât acela care, cum s-a men?ionat, în materie de crime politice ?i genocid, ?i-a dep??it de la distan?? predecesorul, ex-aliatul, inamicul, pe Adolf Hitler, Führerul celui de-Al Treilea Reich. Ce n-a putut face unul, pierzând r?zboiul ?i ruinând Reichul Brun, promis supu?ilor s?i pentru o mie de ani, a des?vâr?it cel?lalt, de?i nu i-a supravie?uit, cu toate c? înving?tor în r?zboi, nici opt ani, suficien?i îns? pentru a pune pe roate (care aveau s? se dovedeasc?... butuci) un alt Reich, Ro?u, planificat pe ve?nicie. Întrucât, cine ar fi cutezat, la vremea respectiv?, s? argumenteze cum c? socialismul sovietic, exportat, închiriat ori, mai degrab?, impus dup? 1944-1945 statelor ?i na?iunilor subjugate, func?iona cumva pe termen redus? Asocierea Hitler-Stalin se impune cu acuitate în prezent, când fanii victoriei din 1945, din Europa ori din Extremul Orient, repro?eaz? celor care, nemul?umi?i atunci ?i acum de roadele succesului, nu-s de acord c? triumful Na?iunilor Unite asupra Germaniei, Italiei, Japoniei ?i sateli?ilor lor ar fi solu?ionat toate problemele lumii postbelice, mai mult, c? ar fi inaugurat o Nou? Er?. F?r? Hitler, Mussolini ?i Togo, - argumenteaz? fanii, optimi?ti, de acord - dar cu Stalin sau Beria în schimb a putut fi altceva. Cu ace?tia din urm?, cu toate c?, în raport cu Stalin sau cu Beria, Hitler, Goering, Himmler ?i ai lor s-au dovedit bie?i pigmei, fie numai dac? avem în vedere num?rul ?i amploarea crimelor planificate ?i ariile de ac?iune. Cititorul, mai mult ca sigur, observ? c? modul în care se pune problema este cu totul r?sturnat. În sensul c? victoria din 1945 ?i consecin?ele ei au putut fi ?i... pozitive, indiferent de rostul major al lui Stalin, în vreme ce cu Hitler ar fi fost cu totul altceva

De?i cei doi dictatori au cooperat ?i s-au admirat, ori chiar s-au r?zboit, pentru a se mo?teni. Iar, dac? r?spunsul este univoc, în ecua?ie fiind îng?dui?i doar Stalin ?i echipa, atunci trebuie consemnat c? fie numai prezen?a Führerului de la Kremlin ?i a Reichului s?u a decolorat ?i denaturat pân? la desfigurare Victoria din 1945. În a?a fel încât, pur ?i simplu, a transformat albul în negru, succesul în e?ec, iar bucuria ?i fericirea multor popoare în dezastre ?i angoase. A fost, din p?cate, suficient „atâta"! Ce altceva se desprinde decât acomodarea cet??eanului cu gândul c?, pe când Adolf Hitler este integral scos din joc, cineva-cumva s-ar mai „împ?ca" cu Hitler al II-lea, alias I. V. Stalin. Este, net?g?duit, vorba de o monstruozitate a istoriei; nu ne propunem s? descifr?m cine ?i de ce o cultiv? dup? 1945 sau dup? 1953? Problema a fost abordat?, îndeosebi de marele istoric britanic Alan Bullock, autorul magistralei „biografii paralele" Hitler-Stalin, în care a demonstrat c?, dup? dispari?ia liderului nazist ?i dup? pr?bu?irea în 1989-1991 a imperiului stalinist, beneficiar de primul rang al succesului militar din 1945, un întreg e?afodaj s-a n?ruit, astfel încât perspectiva din care urmeaz? s? consider?m epoca celui de-Al Doilea R?zboi Mondial trebuie revizuit?. La urma urmelor, singurul unghi din care mai putem accesa perioadele lui Hitler sau Stalin nu ne mai îng?duie s? ignor?m c?, în timpul celor doi dictatori, au func?ionat din plin abatoarele istoriei[9].
- Va urma -

Extras din volumul „Hitler, Stalin, Antonescu", Gheorghe Buzatu, Ploie?ti, Editura Societ??ii Culturale PLOIE?TI-MILENIUL III, 2005, Cap. 1.

---------------------------------------------
[1] Cf. Pierre Renouvin, Histoire des relations internationales,VIII/2, Paris, Hachette,1958, p. 179-188.
[2] Vezi Gh. Jurgea-Negrile?ti, Troica amintirilor. Sub patru regi, Bucure?ti, 2002, p. 316.
[3] J. A. S. Grenville, The Major International Treaties 1914-1973. A History and Guide with Texts, London, Methuen and Co. Ltd., 1974, p. 196; Gh. Buzatu, România cu ?i f?r? Antonescu, Ia?i, Editura Moldova, 1981, p. 22.
[4] Cf. Marc Ferro ?i colaboratori, Comprendre les faits du XX-e sičcle, Paris, Marabout
Université, 1977, p. 139-140; René Rémond, Introduction ŕ l´histoire de notre temps, III, Le XX- e sičcle. De 1914 ŕ nos jours, Paris, Édtions du Seuil, 1980, p. 159-160; Jean-Baptiste Duroselle, Tout Empire périra. Théorie des relations internationales, Paris, A. Colin, 1992, p. 304.
[5] Potrivit istoricilor Michel Heller ?i A. M. Nekrici, Stalin, semnând Pactul la 23 august
1939, a deschis pentru Hitler "poarta" agresiunii împotriva Poloniei ?i, deci, drumul r?zboiului din 1939-1945 (cf. L´Utopie au pouvoir. Histoire de l´URSS de 1917 ŕ nos jours, II, Paris, Calmann-Lévy, 1982, p. 284). Vezi, de asemenea, Gh. Buzatu, Din istoria secret? a celui de-al doilea r?zboi mondial, II, Bucure?ti, Editura Enciclopedic?, 1995, p.225-238; N. V. Zagladin, Istoriia uspehov i neudaci sovestkoi diplomatii, Moskva, Izd. MO, 1990, p. 110 ?i urm.
[6] Gh. Buzatu, Din istoria secret? a celui de-Al Doilea R?zboi Mondial, I, Bucure?ti, Editura ?tiin?ific? ?i Enciclopedic?, 1988, p. 305-327; Maria G. Br?tianu, Acordul Churchill- Stalin din 1944, Bucure?ti, Editura Corint, 2002, p. 52-57.
[7] Gh. Buzatu, op. cit., p. 305 ?i urm.
[8] Cf. Pierre Renouvin, Histoire des relations internationales, VIII/2, p. 314 ?i urm.
[9] Alan Bullock, Hitler et Staline. Vies parallčles, Paris, Albin Michel/Robert Laffont,
1994, p. 441-452.

footer