Revista Art-emis
Un asasinat odios PDF Imprimare Email
Prof. dr. Gheorghe Dumitra?cu   
Luni, 30 Noiembrie 2015 22:16

Nicolae Iorga, art-emisIorga a ridicat istoria ?i cultura româneasc? în registrul valoric al istoriei ?i culturii universale

Trupul neînsufle?it ce z?cea, în noaptea de 27-28 noiembrie 1940, pe marginea unui ?an? în preajma localit??ii Stejnic, în apropierea Ploie?tiului, str?puns de gloan?e, desc?rcate de o „echip? a mor?ii" apar?inând G?rzii de Fier era al celui ce fusese mintea cea mai luminat? a ??rii sale, savantul Nicolae Iorga (1871-1940)[1]. La 75 de ani de la trecerea în ve?nicie a reputatului istoric, Nicolae Iorga, când con?tiin?a istoric? ne cheam? ?i ne îndeamn? s? ne plec?m frun?ile în memoria acestui român de geniu, trebuie s? recunoa?tem c? se scrie prea pu?in despre cel care ?i-a iubit ca nimeni altul ?ara, despre savantul care de?ine recordul poligrafic absolut în cultura româneasc?. Se constat? c? exist? o team? nevrednic? de a se aborda cu responsabilitate adev?rurile trecutului ?i ale prezentului dureros ?i f?r? perspectiv?, tocmai spre a nu deranja pe cei ignoran?i ?i indiferen?i, care ne conduc. Tocmai de aceea micii „speciali?ti" din interior, stimula?i cu o perseveren?? diabolic? de for?e oculte din afar?, deveni?i peste noapte „justi?iari" în numele integr?rii europene, nu fac altceva decât s? colporteze la sl?birea ?i pierderea identit??ii na?ionale. Urm?resc ?i se manifest? far? jen?, cu un cinism condamnabil, trecerea în uitare sau marginalizarea personalit??ilor celebre - adev?rate repere ?i modele pentru con?tiin?a na?ional?. A?a, de pild?, ei nu v?d în savantul român - pe care-l comemor?m în aceste zile - decât un m?runt istoric „na?ionalist", un animator al unui „na?ionalism antisemit". Este acuzat c? „a încurajat sentimentele na?ionaliste ale tineretului", iar mai nou, i se repro?eaz? c? aportul s?u „nu a contat în via?a politic? a ??rii" ?i de aceea amintirea sa, în curgerea anilor, s-a stins repede în con?tiin?a genera?iilor care i-au urmat[2]. Un fals de neiertat ?i condamnabil.

Aportul inconfundabil la cercetarea istoriei universale ?i vastitatea operei îl situeaz? pe Nicolae Iorga printre cei mai mari istorici ai lumii

Parc? pentru a-?i anula ?i postum detractorii, tocmai acest „na?ionalist" este autorul unei uria?e încerc?ri de sintez? a istoriei umanit??ii. Prin întreaga sa oper? ?i activitate istoricul Nicolae Iorga nu s-a refugiat într-un na?ionalism m?runt, revendicativ, suficient sie?i. Nu exist? popor european care s? nu-i fi c?zut, istorice?te vorbind, sub raza privirii scrut?toare. M?rturie stau scrierile sale care au ajuns la cifra fabuloas? de 1359 de volume ?i bro?uri ?i peste 25.000 de studii ?i articole. Performan?a este enciclopedic? ?i e normal s? inhibe într-o cultur? în care sim?ul m?surii regleaz? pân? ?i ritmul editorial. Opera savantului român e un discurs neîntrerupt, un fluviu oratoric uria? al c?rui volum zdrobe?te ?i acum flota efemer? a tuturor „pigmeilor" ce nu-i recunosc capacit??ile intelectuale ?i creative excep?ionale ?i uria?a sa personalitate[3]. Este ?tiut c? Nicolae Iorga a fost un savant recunoscut pe întregul mapamond, a fost om politic, ideolog, gazetar, scriitor, în toate fecund ?i n?valnic, cu o capacitate de munc? fantastic? ?i aproape însp?imânt?toare, dar, în acela?i timp, inegal ?i contradictoriu. Al?turi ?i în consens spiritual cu Xenopol ?i Pârvan, Iorga a ridicat istoria ?i cultura româneasc? în registrul valoric al istoriei ?i culturii universale. Aportul inconfundabil la cercetarea istoriei universale ca ?i vastitatea operei îl situeaz? pe Nicolae Iorga printre cei mai mari istorici ai lumii, fiind unul dintre membrii fondatori ai Institutului Sud-Est European (1913) ?i organizatorul primului congres de bizantologie (1922). Ilustrul savant a editat ?i condus numeroase ziare ?i reviste între care „Neamul Românesc", „Revista istoric?", „Revista istoric? din S-E Europei", a întocmit numeroase volume de izvoare, documente, studii care au îmbog??it gândirea istoric? româneasc? ?i universal? cu o nou? viziune întemeiat? pe unele coordonate permanente ale dezvolt?rii istorice dominate de factorul spiritual. Marele istoric a elaborat monografii ?i sinteze de autentic? valoare ?tiin?ific? printre care: „Istoria lui Mihai Viteazul", „Istoria armatei române", „Istoria înv???mântului românesc", „Istoria românilor"(10 volume), „Istoria comer?ului" etc.

Cel mai vast proiect conceput vreodat? de o minte omeneasc?

Nicolae Iorga a preg?tit prin cultur? unitatea politic? a poporului român, a fost unul dintre cei mai activi fondatori ai României Mari din anul 1918, când la Vechiul Regat s-au al?turat Basarabia, Bucovina ?i Transilvania. Profesorul a avut fericirea de a prezida ?edin?a Adun?rii Deputa?ilor din 29 decembrie 1918, când s-au votat legile de ratificare a actelor Marii Uniri[4]. A militat apoi, în toat? perioada interbelic?, pentru consolidarea României, împotriva for?elor revizioniste ?i revan?arde. A luat atitudine ferm? în numeroase articole ?i discursuri împotriva politicii agresive de revan?? permanent? a Germaniei hitleriste; s-a manifestat energic dezaprobând politica legionar? care preconiza lichidarea regimului democratic din România ?i instaurarea unui regim totalitar. Aflându-se la guvern, Iorga a st?ruit pentru dizolvarea Mi?c?rii Legionare (Garda de Fier), în martie 1932, fapt ce i-a atras ura membrilor acestei organiza?ii. Amenin?at cu moartea în repetate rânduri, N. Iorga nu a renun?at la pozi?ia sa incriminând fapta monstruoas? de la 21 septembrie 1939, când legionarii l-au asasinat pe primul ministru Armand C?linescu. În astfel de împrejur?ri critice pentru ?ar?, la 6 septembrie 1940, Carol al II-lea a fost obligat s? abdice ?i a sc?pat ca prin minune de atentatul pus la cale de legionari, care au tras cu mitraliera asupra trenului cu care fostul suveran p?r?sea România. Devenind conduc?torul Statului generalul Ion Antonescu, la 14 septembrie 1940, a format un guvern bazat pe Mi?carea Legionar?. Propaganda ?i întreaga pres? a noului regim a declan?at o campanie extrem de violent? împotriva lui Nicolae Iorga ?i a tuturor celor care, de-a lungul anilor, luaser? atitudine împotriva legionarilor[5]. Urmare a unei atitudini ferme, patriotice, împotriva celor care atentau la suveranitatea ?i existen?a statului român, marele savant a fost înl?turat din Universitate, la 9 octombrie 1940, sub motiv c? dep??ise vârsta pension?rii. El se retrage la V?lenii de Munte ?i apoi la Sinaia, unde î?i propusese s? scrie o oper? impresionant? „Istoriografia uman?". Aceast? lucrare, prin dimensiuni ?i idei, a r?mas cel mai vast proiect conceput vreodat? de o minte omeneasc?. N-a apucat îns? decât s?-i schi?eze planul deoarece a fost smuls de la masa de lucru, de la Sinaia, unde medita asupra destinului nostru ?i al întregii umanit??i, pentru a fi asasinat în mod barbar, în noaptea de 27-28 noiembrie 1940. Din studii ?i cercet?ri arhivistice recente rezult? c? generalul Ion Antonescu n-a ?tiut ce-i preg?tesc legionarii marelui istoric, iar numeroasele asasinate din noiembrie 1940 au contribuit la ruptura generalului Ion Antonescu de Legiune. Cercul atât de larg al preocup?rilor lui Iorga, care pornind de la interesele propriului popor, îmbr??i?a deopotriv? interesele altor popoare amenin?ate ?i, în general, valorile aflate în primejdie, a f?cut din istoricul român o figur? proeminent? a rezisten?ei europene împotriva hitlerismului.

In urm? cu 75 de ani, drapelele a 47 de universit??i de peste hotare s-au aplecat în bern? pentru a saluta pe savantul român

Cel mai mare istoric al ??rii ?i unul dintre cei mai mari fii ai lumii a pl?tit cu via?a curajul de a fi respins, în numele con?tiin?ei umane, preten?iile la domina?ia mondial? ale unor for?e întunecate. Tragicul s?u sfâr?it a zguduit întreaga ?ar?, a indignat popoare întregi. La teribila veste a asasin?rii istoricului Nicolae Iorga, veste care a f?cut înconjurul globului în urm? cu 75 de ani, drapelele a 47 de universit??i de peste hotare s-au aplecat în bern? pentru a saluta pe savantul român, membru activ de onoare al acestor înalte institu?ii de ?tiin?? ?i înv???mânt, pentru a fi în acela?i timp semn de neclintit? condamnare a barbariei criminale[6]. Excep?ie la aceast? cuvenit? ?i pioas? recuno?tin?? a f?cut-o numai Universitatea Bucure?ti, unde rectorul legionar a refuzat s? accepte arborarea, pe cl?dire, a drapelului în bern?, iar în afara comunicatului lapidar al Consiliului de Mini?tri, presa - aflat? sub o drastic? cenzur? legionar? - nu a publicat un cuvânt despre marele disp?rut[7].

La umbra democratismului european, „pigmeii emancipa?i" îl contest? pe Iorga, pentru a-l scoate din Istoria Neamului ?i a-l trece în uitare

Personalitate enciclopedic?, savantul român ?i-a dep??it cu mult epoca în care a tr?it r?mânând un celebru vizionar. A fost o fire vulcanic? ?i a luminat ca un meteor puternic ?i str?lucitor toat? via?a, românismul, iubindu-?i cu fervoare patria, dar nu a trecut cu vederea nimicnicia unora dintre compatrio?ii s?i. De aceea a fost urât de „pigmeii" acelor timpuri. Ast?zi, al?i „pigmei emancipa?i", la umbra democratismului european, îl contest? deschis sau voalat pentru a-l scoate din Istoria Neamului ?i a-l trece în uitare. Iorga îns?, va r?mâne în veci în con?tiin?a na?ional?, ca un mare om între oameni, fiind un „fenomen al naturii" de care trebuie s? fim mândri noi, cei de ast?zi, dar ?i genera?iile viitoare.
-------------------------------------
[1] Ion Bulei, Nicolae Iorga v?zut de contemporani, în „Magazin istoric", noiembrie 2010, p. 7.
[2] „Centenar" - Nicolae Iorga, Omul ?i opera, Editura Junimea, Bucure?ti, 1971, p. 81; Ioan Aurel Pop, Istorie, adev?r ?i mituri (note de lectur?), Ed. Enciclopedic?, Bucure?ti, 2002, p. 73-74, 83, 198, 232, 261, 303.
[3] „Centenar", op. cit., p. 10-37; C?t?lin Pruteanu, Nicolae Iorga o via?? de om la V?lenii de Munte, în „Jurnalul Na?ional" special, joi, 6 august 2009, p. 6.
[4] C?t?lin Pruteanu, op. cit., p. 7.
[5] Valeriu Râpeanu, 27-28 noiembrie 1940, una din nop?ile tragice ale istoriei na?ionale: asasinarea lui Nicolae Iorga, în „Opinia na?ional?", nr. 156, 25 noiembrie 1998, p. 8.
[6] Valeriu Râpeanu, Incomodul Nicolae Iorga, în revista „Clipa" magazinul actualit??ii culturale române?ti, anul III, nr. 20, noiembrie 2010, p. 8.
[7] Nicolae Iorga, Oameni care au fost, vol. 1-2, edi?ie critic?, note ?i comentarii de Valeriu Râpeanu ?i Sanda Râpeanu, Studiu introductiv de Valeriu Râpeanu, 2009, p. 13-26; Ioan Scurtu, Nicolae Iorga, s? ne plec?m frun?ile în memoria acestui român de geniu, în „Opinia na?ional?", nr. 378-379 din 15 decembrie 2003, pag. 6 ?i 13.

Grafica - Ion M?ld?rescu

footer