Revista Art-emis
De la Trianon la Diktatul de la Viena (2) PDF Imprimare Email
Comandor (r) Prof. univ. dr. Jipa Rotaru, Membru A.O.?.R.   
Miercuri, 11 Noiembrie 2015 19:23

Trianon, 1920 - Viena,1940 - 2În momentul izbucnirii r?zboiului prin agresiunea nazist? contra Poloniei, edificiul politico-diplomatic al Europei, în conexiune cu care se elaborase ?i sistemul românesc de alian?e externe, se pr?bu?ise[11]. Aplicabilitatea clauzelor alian?elor politico-militare ale României era anulat? prin ac?iunea factorilor externi. Centrul ?i sud-estul Europei devenise spa?iu spre care erau dirijate planurile expansioniste ale puterilor fasciste. În acest spa?iu ?ara noastr? va încerca în continuare, prin mijloace din ce în c mai precare îns?, s?-?i p?streze fiin?a na?ional? ?i integritatea teritorial? vizate de expansionismul sovietic ?i revizionismul hortysto-bulgar în spatele c?rora se afla Germania îns??i. În condi?iile declan??rii r?zboiului mondial, un Consiliu de Coroan? convocat grabnic de Carol al II-lea, la 6 septembrie a hot?rât „observarea strict? a regulilor neutralit??i stabilite prin conven?iile interna?ionale fa?? de beligeran?ii din actualul conflict"[12] diploma?ia româneasc? militând în continuare pentru men?inerea independen?ei ?i suveranit??ii na?ionale, evitarea antren?rii în r?zboi ?i, totodat?, consolidarea securit??ii în sud-estul Europei[13]. Neutralitatea României nu era pe placul puterilor agresoare. Germania în special, dominând de acum politica european?, ?i-a intensificat eforturile pentru acapararea suprema?iei asupra ??rii noastre, petrolul ?i cerealele române?ti constituind o necesitate vital? pentru ma?ina de r?zboi nazist?. Trebuie precizat c? pozi?ia României în timpul neutralit??ii nu a fost binevoitoare celui de al treilea Reich. Ba din contr?, prin tot ce a întreprins diploma?ia româneasc?, s-a eviden?iat pregnant înc? de la începutul r?zboiului ?i pân? în momentul încheierii procesului izol?rii politice a ??rii[14], tendin?a de a câ?tiga timp în vederea preg?tirii particip?rii la conflict de partea puterilor occidentale împotriva Germaniei lui Hitler. La Bucure?ti, inclusiv în cercurile camarilei regale, se manifesta clar convingerea c? pân? la urm? Germania va fi înfrânt? ?i puterile occidentale vor fi cele care vor avea cuvânt hot?râtor la viitoarea Conferin?? de Pace[15].

Din toamna anului 1939 ?i pân? în vara lui 1940, presiunile ?i amenin??rile Germaniei naziste la adresa României vor deveni mult mai insistente. Se conturau tot mai evident planurile lui Hitler de a îngenunchea România pe calea interven?iei militare directe sus?inut? în comun cu armata hortyst? în scopul netezirii drumului penetr?rii germane în Balcani ?i lichid?rii unui important punct de sprijin al politicii Marii Britanii ?i Fran?ei, a?a cum se prezenta spa?iul românesc la acea epoc?[16]. Capitularea armatei belgiene ?i pr?bu?irea frontului anglo-francez în mai 1940 au tras un puternic semnal de alarm? la Bucure?ti. Perspectivele înfrângerii alia?ilor în vestul Europei l-au determinat pe Carol al II-lea s?-?i manifeste inten?ia de a îndeplini preten?iile economice germane, în scopul men?inerii integrit??ii teritoriale. La 27 mai 1940 guvernul român a semnat „pactul petrolului", deja redactat anterior, dar amânat în mod repetat de partea român?, transmi?ând chiar de a doua zi lui Wilhelm Fabricius, ministrul Reich-ului la Bucure?ti, hot?rârea de a se pune pe baze noi rela?iile româno-germane. Conform documentului, schimbul petrol - armament între Germania ?i România se face în condi?ii deosebit de dezavantajoase pentru ?ara noastr?, facilitând influen?a accentuat? ?i tot mai puternic? asupra comer?ului nostru exterior ?i asupra întregii activit??i economice, fiind grav ?tirbit? suveranitatea na?ional?[17]. Subordonarea economiei va accelera subordonarea politic? ?i militar? a ??rii fa?? de Germania nazist?. În disperare de cauz?,suveranul roman pentru a-?i salva tronul ?i regimul de dictatur?, încalc? flagrant interesele na?ionale ale ??rii ?i în Consiliul de Coroan? de la sfâr?itul lunii mai, hot?r??te s? propun? guvernului german "l?rgirea cadrului unei colabor?ri amicale"[18]. Drept urmare, la 1 iulie guvernul român a renun?at la garan?iile anglo-franceze, iar la 11 iulie noul prim-ministru, Ion Gigurtu, anun?a retragerea României din Societatea Na?iunilor. Trebuie semnalat faptul c? se încerca astfel ca în schimbul colabor?rii cu Germania, stat fascist ?i subordon?rii politice fa?? de aceasta, s? se garanteze grani?ele ?i integritatea teritorial? a ??rii. La consumarea ultimului act - cererea expres? a lui Carol al II-lea în sensul celor precizate - Hitler, st?pân pe situa?ie de acum, a condi?ionat atât garantarea frontierelor, cât ?i trimiterea misiunii militare germane solicitat? tot atunci de Carol II de acceptarea concesiilor teritoriale in favoarea Ungariei si Bulgariei[19].

Capitularea Fran?ei în fa?a trupelor Wehrmacht-ului a pr?bu?it întregul e?afodaj pe care î?i structurase Carol al II-lea ?i cercurile din jurul s?u optând asupra ?anselor salv?rii României, sprijinindu-se pe garan?iile puterilor occidentale. Începea astfel, în urm? cu 75 de ani, în vara anului 1940 drama României Mari - dezmembrarea statului na?ional unitar ?i ciuntirea f?r? precedent a fruntariilor ??rii. Cu toate eforturile României de stabilire a unor rela?ii normale[20] cu acei vecini care revendicau teritorii române?ti, preconizându-se inclusiv semnarea unor tratate de asisten?? mutual? ace?tia, sub influen?a evenimentelor interna?ionale ?i incita?i de fascismul comunist rusesc, ?i-au înte?it activitatea revizionist? la adresa României. Semnalul pr?bu?irii frontierelor ?i dezmembr?rii României Mari a fost dat de Imperialismul Ro?u de la r?s?rit. În vara anului 1940, regimul comunist de la Moscova, cel hortyst ungar ?i cel militaro-fascist bulgar au dezl?n?uit o adev?rat? campanie propagandistic? denigratoare la adresa României, sus?inut? de numeroase incidente de frontier?, raiduri ?i survol?ri ale teritoriului românesc ?i concentr?ri de noi ?i noi trupe în apropierea grani?elor noastre na?ionale. În aceste împrejur?ri, exploatând criza continental?, Viaceslav Molotov, la 23 iunie 1940, a dorit s? cunoasc? pozi?ia aliatului nazist în leg?tur? cu inten?iile lui Hitler de a trece la aplicarea punctului 3 din protocolul secret adi?ional Tratatului Molotov-Ribbentrop. În acest scop, comisarul sovietic a convocat la Ministerul de Externe pe ambasadorul german F.W. von der Sehulenburg, informându-l c? "solu?ionarea problemei Basarabiei nu mai suport? nici o amânare. Guvernul roman tinde acum, ca ?i mai înainte, la solu?ionarea pe cale pa?nic?, îns? este decis s? întrebuin?eze for?a în caz c? guvernul roman refuz? o în?elegere pa?nic?. Preten?ia sovietelor se extinde ?i asupra Bucovinei, care are popula?ie ucrainean?"[21]. R?spunsul binevoitor ?i favorabil (în sensul lipsei oric?rui interes fa?? de Basarabia - n.a. J.R.) al Berlinului din 26 iunie 1940, orele 22.00, partea german? fiind hot?rât? s? pedepseasc? ?i s? sl?beasc? România, a constituit un important imbold pentru guvernul sovietic, care în aceea?i noapte a prezentat o not? ultimativ?[22] guvernului român, prin care îi impunea cedarea teritoriului dintre Prut ?i Nistru ?i a nordului Bucovinei. În not? se preciza c? încorporarea p?r?ii nordice a Bucovinei reprezint? „un mijloc de desp?gubire a acelei mari pierderi care a fost primit? de U.R.S.S. ?i popula?ia Basarabiei prin domina?ia de 22 de ani a României în Basarabia" (Izvestia, 27 iunie 1940 - n.n.)[23].

Preconizând s? nu dea curs cererii ultimative sovietice, Carol II ?i guvernul român (Gh.T?t?r?scu - n.n.) s-au adresat guvernelor german ?i italian, declarând c? este gata s? reziste ultimatumului sovietic ?i dorind s? cunoasc? pozi?ia lor fa?? de inten?iile române?ti. R?spunsurile primite de la Berlin ?i Roma au avut darul de a-i uimi pe români. De la Berlin se transmitea la Bucure?ti: „În acest caz, nu este vorba de bun sau r?u, onorabil sau dezonorabil, curajos sau la?, cu pur ?i simplu de tare sau slab [...] Colosul rus v? va strivi. În consecin?? ve?i pierde nu numai Basarabia ?i Bucovina, ci în mod sigur ceva mai mult"[24], Exprimându-?i în continuare îngrijorarea în privin?a sortii petrolului românesc, Hitler sf?tuia guvernul român s? dea urmare preten?iei sovietice. Totodat?, de la Roma se avertiza c? este „de un interes european esen?ial nu numai pentru România, dar ?i pentru celelalte ??ri, ca România s? evite un conflict armat cu Uniunea Sovietic?"[25]. Arogan?a, indiferen?a ?i lipsa de angaj?ri a celor dou? guverne fasciste, la care s-a ad?ugat re?inerea ?i impreciziunea r?spunsurilor primite de la Atena, Ankara ?i Belgrad, unde guvernul român se adresase dup? primirea mesajelor de la Berlin ?i Roma încercând s? afle pozi?ia fo?tilor alia?i din perioada interbelic? în eventualitatea unor atentate din partea Bulgariei sau Ungariei la fruntariile na?ionale, aveau s? determine convocarea Consiliului de Coroan? în ziua de 27 iunie. Ca urmare a dezbaterilor preten?iilor sovietice în acest forum, din dorin?a de a se tergiversa, s-a adoptat hot?rârea de a se r?spunde la solicitarea sovieticilor c? guvernul român" este gata s? procedeze imediat în spiritul cel mai larg la discu?ia amical? ?i de comun acord a tuturor propunerilor emanând de la guvernul sovietic". În acest sens guvernul român cerea de la cel sovietic s? se precizeze locul ?i data unei întruniri a celor dou? p?r?i. Ca r?spuns sovieticii au trimis la Bucure?ti un al doilea ultimatum precizând c? nu e vorba de tratative ci de o cedare f?r? discu?ii ?i preten?ii a teritoriilor cerute. Ca urmare se stabilea ca în patru zile începând cu 28 iunie ora 14.00 armata, administra?ia ?i celelalte institu?ii ale statului român s? fie evacuate peste Prut, în caz contrar Armata Sovietic? va interveni în for??.

În aceea?i zi (27 iunie) guvernul ungar (sigur cu acceptul U.R.S.S. ?i al Germaniei) a hot?rât s? disloce la frontiera cu România noi mari unit??i. În atmosfera înc?rcat? a acelor ore, Carol al II-lea a convocat al doilea Consiliu de Coroan? care trebuia s? hot?rasc? în leg?tur? cu situa?ia nou creat?, rezisten?a armat? sau cedarea f?r? lupt? a teritoriului na?ional samavolnic smuls din trupul ??rii de guvernul totalitar comunist sovietic[26]. Doar ?ase din cei 26 de consilieri regali s-au pronun?at pentru rezisten??. Numele lor trebuie trecute pentru posteritate în cartea de aur a istoriei demnit??ii noastre na?ionale:N.Iorga, V.Iamandi, S.Dragomir, Tr. Pop, St.Ciobanu ?i E. Urd?reanu. În consecin??, cu o majoritate lejer? (20 voturi) Consiliul de Coroan? a hot?rât s? cedeze în fa?a for?ei cople?itoare a Armatei Ro?ii[27], acceptând toate condi?iile impuse de Stalin privind evacuarea grabnic? a teritoriilor r??luite ?i retragerea rezisten?ei de pe Prut. Cinismul ?i arogan?a din notele ultimative vor fi dublate de comportamentul agresiv ?i provocator al trupelor sovietice odat? ce au trecut Nistrul. Istoriografia româneasc? dar ?i cea a Republicii Moldova din ultimii ani a consemnat noianul de crime, violuri, distrugeri provocate atât de Armata Ro?ie în înaintarea ei spre grani?a româneasc?, cât mai ales de comuni?tii din Basarabia ?i Bucovina, în majoritatea lor ru?i, evrei,ucrainieni ?i ruteni. Not?m aici doar atitudinea ?i comportamentul inuman la care s-au dedat ofi?erii ?i osta?ii sovietici fa?? de armata român? în retragere. Nerespectând nici m?car un cuvânt din angajamentul asumat, ace?tia s-au dedat la: deschiderea focului, luare de prizonieri (ofi?eri ?i trupe), dezarmarea unor unit??i întregi, capturarea materialuluii de r?zboi (valoare cca. 3 miliarde lei), sechestrarea trenurilor de evacuare ?i a depozitelor care din lipsa mijloacelor de transport n-au putut fi evacuate în timp util ?.a. Prin anexarea Basarabiei, a nordului Bucovinei ?i a ?inutului Her?a de c?tre U.R.S.S., s-a s?vâr?it prima mutilare a teritoriului na?ional. Timp de patru ani, teritoriul dintre Prut ?i Nistru (44.500 km2) ?i 3.200.000 de locuitori ?i partea de sud a Bucovinei cu ?inutul Her?ei (6000 km2) ?i 900.000 de locuitori în majoritate români au îndurat jugul greu al regimului comunist sovietic.
- Va urma –

Not?: Textul face parte din comunicarea expus? în cadrul Sesiunii de Comunic?ri ?i Dezbateri ?tiin?ifice ?TIIN?A, ISTORIA, ARMATA ?i SERVICIILE SPECIALE ÎN AP?RAREA ROMÂNIEI, 12-14 iunie 2015.
-------------------------------------------------
[15] Livia Dandara, România în vâltoarea anului 1939, Editura ?tiin?ific? ?i Enciclopedic?, Bucure?ti, 1985,p. 314-331.
[16] Planul concret al opera?iilor militare preconizate împotriva României a fost discutat la Cartierul General al armatei germane între 04 - 08 aprilie 1940 (Viorica Moisuc, op.cit., p.279-280).
[17] Gh. Buzatu, O istorie a petrolului românesc, Editura Enciclopedic?, Bucure?ti, 1998, p. 281-186.
[18] Ibidem.
[19] Andreas Hilgruber,Hitler, Konig Carol und Marechele Antonescu deutsche Rumanischen Bezichungen,Frantz Steiner Verlog,G.N.B.H. Wiesbaden, 1965,p.p.84,85.
[20] Înc? de la 17 septembrie 1939, prin reprezentantul României la Moscova se transmitea guvernului sovietic dorin?a guvernului român "de a consolida raporturile de bun? vecin?tate atât politice cât ?i economice cu URSS.Un pact de neagresiune va fi, fire?te, totdeauna binevenit"(Arhiva MAE, fond 71/România, vol.116, Telegrama din 17 septembrie semnat? Gafencu, adresat? ministrului român la Moscova); înc? din 24 august 1939 se mai propunea sovieticilor "încheierea în cel mai scurt termen a unui impact de neagresiune între cele dou? ??ri"(Gh. Zaharia, România în preajma celui de-al doilea r?zboi mondial, în Probleme de politic? extern? a României.1918-1940,Editura Militar?, Bucure?ti, 1977, p.413). În ceea ce prive?te Bulgaria, sunt de men?ionat încerc?rile României de atragere a acesteia în Blocul Neutrilor.Toate ini?iativele române?ti dezvoltate ?i în aceste condi?ii deosebit de vitrege, în spiritual politicii externe tradi?ionale de bun? în?elegere cu vecinii, s-au soldat îns? cu grave e?ecuri, lovindu-se ca de un zid de nep?truns de pozi?iile intransigente revizioniste ?i revan?arde ale guvernelor de la de la Moscova, Budapesta ?i Sofia sprijinite de Berlin ?i Roma.
[21] Ion Giurc?, Drama României Mari, Editura Pro Transilvania, Bucure?ti, 2001, p. 74-77. Vezi ?i Jipa Rotaru, op.cit., p. 8-9.
[22] Arhiva MAE, fondul 71/URSS, anul 1940, iunie – iulie,l vol. 91.
[23] Institutul de studii operative strategice ?i istorie militar?, Armata român? în cel de a doilea r?zboi mondial, Editura Militar?, Bucure?ti, 1996, p.22.
[24] Ibidem, p. 22.
[25] Arhiva MAE, fond 71/România, 1940 – 1944, vol. 16, fila 2 sau în: Gh.T?t?r?scu, Politica noastr?

footer