Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. hab. Nicolae Enciu, Chi?in?u   
Joi, 29 Octombrie 2015 09:37

Pactul Ribbentrop-Molotov, 23 august 1939, art-emisAspectele morale ale semn?rii Tratatului de neagresiune sovieto-german din 23 august 1939

Un bun cunosc?tor al istoriei politicii externe a fostei Uniuni Sovietice, specialist în domeniul rela?iilor sovieto-americane, Victor Furaev (1921-1999), într-un foarte instructiv studiu ap?rut în 1992 în revista „Istoria modern? ?i contemporan?" («????? ? ???????? ???????»), - „Cu privire la studierea rela?iilor interna?ionale ?i a politicii externe a U.R.S.S."[1], - se refer? inclusiv la avatarurile elabor?rii ?i edit?rii cunoscutei serii „Documente de politic? extern? a U.R.S.S.". Men?ioneaz? c?, în 1977, editarea acelei serii de documente ajunsese la volumul al XXI-lea, dup? care a fost stopat?. Motivul interzicerii apari?iei celui de-al XXII-lea volum l-a constituit atitudinea oficialit??ilor sovietice fa?? de documentele, cu urm?ri catastrofale pentru întreaga Europ? ?i întreaga omenire, semnate în noaptea de 23 spre 24 august 1939 la Moscova, la ora 2.00, purtând îns? data de 23 august 1939, anume Tratatul de neagresiune sovieto-german ?i Anexa sa secret? pentru împ?r?irea sferelor de influen?? ?i de interese în Europa de Est. A?a cum men?ioneaz? acela?i V. Furaev, necesitatea punerii în discu?ie a celor întâmplate între zidurile groase ale Kremlinului în noaptea de 23 spre 24 august 1939, a fost reiterat? în repetate rânduri în prima jum?tate a anilor '70, în cadrul ?edin?elor Consiliului ?tiin?ific al Academiei de ?tiin?e a U.R.S.S., de c?tre cei mai importan?i speciali?ti sovietici în domeniul istoriei rela?iilor interna?ionale, dar f?r? niciun rezultat[2]. Ca urmare a presiunilor exercitate de aparatul politico-propagandisctic al P.C.U.S., istoriografia sovietic? a r?mas, de-a lungul întregii perioade a R?zboiului Rece, la nivelul bro?urii „Falsificatorii istoriei"[3], elaborat? ca reac?ie la culegerea de documente din 1948, ap?rut? în SUA ?i care aducea la cuno?tin?a opiniei publice mondiale con?inutul Anexei secrete pentru împ?r?irea sferelor de influen?? în Europa de Est între U.R.S.S. ?i Germania[4].

Spre deosebire de lumea occidental?, Uniunea Sovietic? a respins mult? vreme orice informa?ie sau chiar aluzie care ar fi putut-o implica în împ?r?irea sferelor de influen??. S-a sus?inut, bun?oar?, c? semnarea Tratatului de neagresiune sovieto-german ar fi fost o urmare exclusiv? ?i inevitabil? a Acordurilor de la München din 29 septembrie 1938, iar la 23 august 1939 s-ar fi semnat doar un obi?nuit tratat de neagresiune, pentru a se evita, astfel, izolarea politico-diplomatic? a Uniunii Sovietice[5]. În replic?, istoricii occidentali au demonstrat c? o serie întreag? de documente face ample referiri anume la prevederile Protocolului adi?ional secret al Pactului de neagresiune sovieto-german, iar evenimentele ulterioare s-au desf??urat întocmai conform în?elegerilor de la 23 august 1939. S-a mai afirmat, de asemenea, cum c? în noaptea de 23 spre 24 august s-a semnat doar Tratatul de neagresiune sovieto-german, publicat în chiar ziua de 24 august 1939 în oficiosul P.C.U.S. „Pravda", în timp ce documentul original ar fi disp?rut în timpul bombardamentelor masive ale avia?iei occidentale asupra Berlinului[6]. Îns? nici aceast? versiune nu se adevere?te, dat fiind c? exist? copiile acelui document, f?cute la începutul anului 1943, din ordinul lui Ioachim von Ribbentrop. Microfilmele au fost expediate în Turingia, unde, dup? r?zboi, un colaborator al Ministerului de Externe german, Karl von Lösch, le-a remis unui grup de cercet?tori anglo-americani. Filmele au fost developate la Londra ?i, în baza lor, s-a f?cut un raport special pentru Winston Churchill. Pozitivele („Colec?ia Lösch") se g?sesc în prezent în Arhivele Na?ionale ale Americii de Nord, iar negativele la Ministerul de Externe al Germaniei. Ele sunt în num?r de 19 ?i se observ? foarte clar atât textele protocolului secret, în limba german? ?i în limba rus?, cât ?i semn?turile celor doi protagoni?ti - Ioachim von Ribbentrop ?i Veaceslav M. Molotov. În a?a mod, documentul „contestabil" exist? în una din formele cele mai incontestabile, ca majoritatea documentelor istorice din lume[7]. În fosta U.R.S.S., a fost necesar? venirea în fruntea P.C.U.S. ?i a statului sovietic a unui lider de factura lui Mihail Gorbaciov, pentru a deveni posibil? recunoa?terea oficial?, de c?tre Congresul deputa?ilor poporului din U.R.S.S. la 24 decembrie 1989, c? „s-a ascuns faptul c?, concomitent cu Acordul, a fost semnat ?i un protocol adi?ional secret, prin care erau delimitate sferele de interese ale p?r?ilor contractante, de la Marea Baltic? pân? la Marea Neagr?, din Finlanda pân? la Basarabia"; c? în?elegerile secrete sovieto-germane din 23 august 1939 au fost lipsite de temei juridic ?i valabilitate din chiar momentul semn?rii lor, venind în contradic?ie flagrant? cu suveranitatea ?i independen?a unor state ter?e; c?, în definitiv, protocoalele secrete sovieto-germane „au fost folosite de Stalin ?i anturajul s?u pentru a da ultimatumuri ?i a exercita presiuni prin recurgerea la for?? asupra altor state, înc?lcând obliga?iile asumate fa?? de acestea"[8].

În prezent, faptul c? ini?iativa semn?rii Pactului de neagresiune sovieto-german din 23 august 1939 a apar?inut p?r?ii germane, în timp ce ini?iatorul semn?rii Protocolului adi?ional secret de împ?r?ire a sferelor de influen?? în Europa de Est a fost Iosif Stalin, este cunoscut ?i recunoscut inclusiv de istoricii din Federa?ia Rus?[9], fiind larg acceptat? opinia c? încheierea respectivului Pact a fost „actul de brigandaj al secolului XX"[10]. Chiar dac? a fost f?cut public în ziua imediat urm?toare semn?rii sale, stupoarea provocat? de ?tirea încheierii Pactului de neagresiune sovieto-german a fost enorm?. Aceasta deoarece semnatarii documentului cunoscut sub numele de Pactul Ribbentrop-Molotov, erau reprezentan?i ai unor state totalitare, cu interese imperialiste, îns? cu ideologii fundamental diferite - nazismul ?i comunismul, care pân? atunci s-au criticat cu vehemen??. Mai ales doctrina comunist? (utopia teoretic?) ?i comunismul (utopia practic?), preluând ideea iluminist? a Educ?rii speciei umane[11], potrivit c?reia activitatea omului nu este motivat? doar de câ?tigul material, ci în egal? m?sur? de imboldurile unei solidarit??i ?i dorin?e de ajutorare[12], au transformat înver?unarea pedagogic? în una din tr?s?turile lor caracteristice, pretinzând transformarea moralei comuniste – autoproclamate „treapta superioar? a progresului moral al omenirii", - într-o lege moral? a societ??ii în ansamblu. ?i tocmai din aceste înalte considerente, ?tiindu-se c? prevederile Pactului Ribbentrop-Molotov sunt condamnabile nu numai din punct de vedere politic, militar sau geopolitic, ci în primul rând ?i mai presus de orice, din punct de vedere moral, Uniunea Sovietic? a respins cu vehemen?? orice implicare a ei în împ?r?irea sferelor de influen??. Or, actualmente, Pactul Ribbentrop-Molotov necesit? a fi judecat anume din punct de vedere moral.

A?a cum se ?tie, din chiar prima zi a prelu?rii puterii în Rusia (7 noiembrie stil nou/25 octombrie 1917 stil vechi - de unde ?i numele de „Marea Revolu?ie Socialist? din Octombrie"), partidul bol?evicilor condus de V.I. Ulianov (Lenin), a pretins instituirea unui tip nemaiîntâlnit de politic? extern?, având la baz? încrederea în for?a principiilor moralei comuniste ?i a „teoriei ?tiin?ifice marxist-leniniste"[13]. Anume principiul esen?ial al moralit??ii a stat la baza adopt?rii Decretului asupra p?cii de c?tre noul guvern bol?evic ?i Congresul II panrus al Sovietelor de Deputa?i muncitori, solda?i ?i ??rani, care cereau „încheierea imediat? a unei p?ci echitabile ?i democratice". Prin pace echitabil? ?i democratic?, stipula acela?i decret, „guvernul în?elege pacea imediat? f?r? anexiuni (altfel spus, f?r? acapararea unor p?mânturi str?ine, f?r? alipirea for?at? a unor popoare str?ine) ?i contribu?ii"[14]. În acela?i context, prin „anexiune ?i acaparare de p?mânturi str?ine" guvernul bol?evic în?elegea, „în conformitate cu con?tiin?a juridic? democratic?, în general, ?i cu aceea a claselor truditoare în particular, orice alipire la un stat mare sau puternic a unui popor mic sau slab, f?r? un consim??mânt exact, clar ?i liber exprimat al acestui popor, indiferent de faptul când s-a produs aceast? alipire for?at?, indiferent, de asemeni, de faptul cât de dezvoltat? sau înapoiat? este na?iunea alipit? sau for?at men?inut? în cadrul statului respectiv, indiferent, în fine, de faptul dac? na?iunea respectiv? se afl? în Europa sau departe, peste m?ri ?i oceane". „În cazul în care vreo na?iune este men?inut? în cadrul statului respectiv prin for??, - men?iona acela?i decret, - dac? aceste na?iuni, contrar dorin?ei sale exprimate, - fie c? aceast? dorin?? este exprimat? în pres?, în cadrul adun?rilor populare, în hot?rârile de partid sau prin indign?ri ?i r?scoale împotriva asupririi na?ionale, - nu i se acord? dreptul de a decide, pe calea votului liber, cu evacuarea armatelor ??rii care a alipit na?iunea respectiv? sau, în general, a na?iunii mai puternice, problema existen?ei statale a acestei na?iuni, în acest caz alipirea constituie o anexiune, deci o acaparare ?i un act de for??". În fine, noul guvern bol?evic al lui Lenin considera drept cea mai mare crim? împotriva umanit??ii continuarea r?zboiului pe motivul împ?r?irii între na?iunile puternice ?i bogate a popoarelor cucerite ?i slabe, declarând solemn hot?rârea sa de a semna imediat condi?iile de pace, care ar conduce la încetarea r?zboiului în condi?iile ar?tate, echitabile tuturor popoarelor, f?r? excep?ii[15].

Acelea?i înalte principii morale se con?in ?i în Apelul Comisarului Poporului pentru Afaceri Externe, Leon Tro?ki (1879-1940), „C?tre oamenii muncii, popoarele asuprite ?i istovite ale Europei", din 7 decembrie 1917. „Noi am publicat acordurile secrete, - men?iona celebrul militant ?i teoretician marxist. În zilele imediat urm?toare vom continua aceast? publicare. Noi am declarat, c? aceste acorduri nu oblig? în niciun fel politica Puterii Sovietice. Noi am propus tuturor popoarelor calea acordurilor deschise, în baza recunoa?terii dreptului fiec?rui popor, mare sau mic, dezvoltat sau înapoiat, a dreptului la libera alegere a propriului destin"[16]. Într-adev?r, începând cu 9 noiembrie 1917 ?i pân? în ianuarie 1918, partidul bol?evicilor a publicat, atât în ziare, cât ?i într-o serie din 9 edi?ii, importante documente secrete încheiate de guvernul ?arist ?i cel provizoriu cu ??rile aliate în Primul R?zboi Mondial, con?inând prevederi de împ?r?ire ?i reîmp?r?ire teritorial? a unor zone de interes special[17]. Acea deschidere a fost, îns?, de scurt? durat?: cucerind puterea, contrar predic?iilor lui Marx, într-o ?ar? slab dezvoltat? ?i cu o popula?ie cvasianalfabet?, Lenin a constatat, în curând, c? „valorile" revolu?iei proletare puteau fi salvate doar printr-o acerb? teroare politic? ?i economic? în interiorul ??rii („dictatura proletariatului") ?i prin provocarea, în exteriorul ei, a unui val de explozii revolu?ionare („revolu?ia mondial?"). Chiar dac? în fa?a ororilor partidului bol?evic au fost nevoi?i s? fug? circa un milion de oameni, - devenind obiectul unor dezbateri speciale în cadrul celei de-a XIV-a sesiuni a Societ??ii Na?iunilor din septembrie 1921, Lenin era decis s? se men?in? cu orice pre? la putere.

Ob?inând în alegerile pentru Adunarea Constituant? din ianuarie 1918 doar 25 % din voturi, în timp ce sociali?tii revolu?ionari („eserii") de?ineau majoritatea de 58 %, bol?evicii au procedat, contrar oric?ror norme constitu?ionale ?i morale, la dizolvarea Adun?rii, acuzând-o c? ar fi servit „drept acoperire pentru contra-revolu?ia burghez?". La congresul al VII-lea extraordinar al partidului (6-8 martie 1918, Petrograd), din ini?iativa lui Lenin, bol?evicii s-au reorganizat în Partidul Comunist (bol?evic), în programul c?ruia au înscris obiectivul edific?rii „comunismului integral" în Rusia, iar în iulie 1918, al V-lea congres pan-rus al Sovietelor a adoptat o Constitu?ie care consacra rolul atotputernic al respectivului partid[18]. Începând cu acel an, toate eforturile partidului bol?evicilor din Rusia sovietic? au urm?rit realizarea, cu orice pre?, a idealului leninist al societ??ii anti-capitaliste f?r? clase, procedând la negarea violent? a realit??ii prin „asu?irea permanent? a luptei de clas?", în favoarea triumfului Ideologiei[19]. Totodat?, atât Lenin, cât ?i Stalin, au avut în permanen?? grij? s? men?in? ?i s? între?in? aparen?ele respect?rii „înaltelor principii ale moralei comuniste".
Anume din aceste considerente, la 15 septembrie 1934, atunci când a devenit membr? a Ligii (Societ??ii) Na?iunilor, Uniunea Sovietic? nu a formulat nici un fel de obiec?ii fa?? de cadrul juridic existent de men?inere a frontierelor, trasate la sfâr?itul Primului R?zboi Mondial, semnând ?i angajându-se s? respecte inclusiv articolul 10 al Pactului Ligii (Societ??ii) Na?iunilor, care stipula c?: „Membrii Societ??ii se angajeaz? s? respecte ?i s? men?in?, contra oric?rei agresiuni externe, integritatea teritorial? ?i independen?a politic? prezent? a tuturor membrilor Societ??ii"[20]. Acelea?i obliga?iuni ?i le-a asumat ?i Germania, începând cu 8 septembrie 1926, când devenise membr? a Ligii Na?iunilor[21]. Angajamentul celor dou? ??ri era valabil inclusiv fa?? de Polonia sau România, care se num?rau printre membrii fondatori ai Ligii Na?iunilor ?i fa?? de care nici Germania ?i nici U.R.S.S. nu au formulat careva obiec?ii sau rezerve în momentul accept?rii ca membri ai acestei organiza?ii.

Este adev?rat c?, din 20 octombrie 1933, Germania depusese un preaviz de retragere, îns? în august 1939, U.R.S.S. era înc? membr? a Ligii Na?iunilor, fiind exclus? din rândurile ei abia pe 14 decembrie 1939, pentru agresiune împotriva Finlandei. La fel de adev?rat este ?i faptul c? tendin?e imperialiste de împ?r?ire a sferelor de interese au existat ?i înainte de evenimentele produse în vara-toamna anului 1939, inclusiv dup? cel de Al Doilea R?zboi Mondial, chiar dac? comunitatea interna?ional? a condamnat astfel de practici. Tendin?e asem?n?toare exist? ?i în zilele noastre. În virtutea acestor circumstan?e, apare drept evident? necesitatea eviden?ierii mai clare a r?spunderilor pentru dezl?n?uirea ?i purtarea celui de- Al Doilea R?zboi Mondial. În aceast? ordine de idei, trebuie de subliniat cu toat? hot?rârea c? responsabilitatea în ceea ce prive?te agresiunile contra a numeroase ??ri ?i na?iuni în acei ani o poart? în egal? m?sur? atât Germania hitlerist?, cât ?i Uniunea Sovietic? a lui Stalin. Iar m?rturia acestui adev?r st? în documentele semnate în noaptea de 23 spre 24 august 1939.

Un exemplu elocvent al responsabilit??ii fa?? de trecutul istoric, în aceast? privin??, îl ofer? oficialit??ile Germaniei contemporane. Astfel, Frank-Walter Steinmeier, ministrul de Externe german, a declarat recent, în cadrul unei sesiuni speciale a Parlamentului, c? Germaniei îi revine responsabilitatea special? de a promova pacea în lume. „Tocmai de aceea noi, poate mai mult decât al?ii, trebuie ast?zi s? ne asum?m responsabilitatea pentru men?inerea ordinii mondiale. O ordine care s? ne asigure pacea", - a declarat ?eful diploma?iei germane. La rândul s?u cancelarul german Angela Merkel, înainte de împlinirea a 70 de ani de la sfâr?itul celui de-Al Doilea R?zboi Mondial în Europa, a declarat c? Germania nu poate trage, pur ?i simplu, o linie sub trecutul s?u nazist, ci trebuie s? r?mân? sensibil? la daunele pe care le-a provocat altor ??ri, inclusiv Greciei. „Noi, germanii, - a declarat Angela Merkel, - avem o responsabilitate special? de a fi aler?i, sensibili ?i con?tien?i cu ceea ce am f?cut în perioada nazist? ?i daunele provocate altor ??ri. Avem o sensibilitate enorm? pentru asta", - a mai ad?ugat cancelarul german[22]. ?tiind c? nu numai Germania nazist?, ci ?i Uniunea Sovietic? stalinist? poart? o responsabilitate cel pu?in egal? în declan?area celui de-al Doilea R?zboi Mondial, - prin semnarea, la 23 august 1939, a Pactului Ribbentrop-Molotov înso?it de Protocolul adi?ional secret, prin care cele dou? state totalitare ?i dictatoriale î?i delimitau sferele de influen?? în Europa, de la Marea Baltic? la Marea Neagr?, afectând într-o m?sur? decisiv? situa?ia Europei de Est, contribuind în chip hot?râtor la modificarea configura?iei teritoriilor unor ??ri din zon? ?i, deopotriv?, predeterminând schimbarea pentru mai multe decenii a regimurilor politice ?i social-economice din statele respective, - întrebarea care se pune cu necesitate este urm?toarea: cât de sensibil? este actuala conducere a Rusiei lui Vladimir Putin fa?? de daunele enorme provocate altor ??ri, prin trecutul ei stalinist?

Not?: Textul reprezint? comunicarea sus?inut? în cadrul Conferin?ei ?tiin?ifice interna?ionale „Consecin?ele Pactului Molotov-Ribbentrop" (Ministerul Ap?r?rii al Republicii Moldova, Centrul de Cultur? ?i Istorie Militar?, Ambasada Republicii Polone în Republica Moldova, Institutul de Istorie al Academiei de ?tiin?e a Moldovei, 17 septembrie 2015, mun. Chi?in?u).

--------------------------------------------
[1] ?.?. ??????. ?? ???????? ??????? ????????????? ????????? ? ??????? ???????? ???? // ????? ? ???????? ??????? (??????). 1992. ? 3. ?. 3-17.
[2] Ibidem, p. 6.
[3] ?????????????? ??????? (???????????? ???????). ??????: ????, ??????????????, 1948.
[4] Nazi-Soviet Relations, 1939-1941. Documents from the Archives of the German Foreign Office. Edited by Raymond James Sontag and James Stuart Beddie, US Department of State, 1948, 362p.
[5] „S? nu fi fost Münchenul, nu ar fi fost nici pactul cu Hitler", - astfel s-ar fi exprimat Stalin în cadrul discu?iilor sale de la Moscova, din august 1942, cu premierul britanic W. Churchill (?. ?????, ?. ?????????. ????? ?????? ?????: ????????? ? ?????? ??????? ?????? ??????? ?????. ??????: «??????? ???????», 1986. ?. 49-50; ????. ?.?. ????????. ?????? ??????? ????? (1939-1945). ????? ????????? ???????. ??????: ???-?? «?????», 1985. ?. 43).
[6] ?????? ??????? ?????. ??????? ???????. ????. ???. ???.: ?.?. ?????, ?.?. ????? (????????????, ????) ? ??. ??????: ???-?? «?????», 1985. ?. 37-38; ?????? ??????? ?????. ????? ? ?????. ??????: ?????????, 1985. ?. 27, 378, 379.
[7] Emilian Bold ?i Ilie Seftiuc, Pactul Ribbentrop-Molotov: antecedente ?i consecin?e, Institutul European, Ia?i, 1998, p. 147, 187-188.
[8] ???????? (??????). ? 362 (22900). 28 ??????? 1989 ?.
[9] ???? ???????. ??????. ????? ?????? ?????: ?????????. ??????: ???; CORPUS, 2015. C. 232-233.
[10] Emilian Bold ?i Ilie Seftiuc, Pactul Ribbentrop-Molotov: antecedente ?i consecin?e, Institutul European, Ia?i, 1998, p. 313.
[11] În special de la Gotthold Ephraim Lessing (1729-1781), reprezentant de vaz? al Iluminismului în Germania.
[12] Eduard Goldstücker, Despre utopie, în „Lettre Internationale", nr. 27, 1998, p. 116.
[13] ??????? ?????????. ??????????????? ?????????. ?????? ?????? ?? ??????? ??????????. ??????? ? ???????????, ????????????? ?????? ? ????? ???????? ?.?. ??????????. ??????: ???????????? ????????? ????????????? ?????????, 1962. ?. 103.
[14] Decretul asupra p?cii a fost publicat în Nr. 1 al Ziarului Guvernului Provizoriu Muncitoresc ?i ??r?nesc din 28 octombrie 1917 (www.istmat.info/node/27648 )
[15] Ibidem.
[16] Apelul C?tre oamenii muncii, popoarele asuprite ?i istovite ale Europei din 5 decembrie 1917 a fost publicat în Nr. 25 al Ziarului Guvernului Interimar Muncitoresc ?i ??r?nesc din 5 decembrie 1917 (www.istmat.info/node/28116 )
[17] ?.?. ????????. ????????? ???. ??????: «?????», 1964. ?. 35-36.
[18] Detalii la ?.?. ??????, ?.?. ??????. ?????? ? ??????. ??????: ???????????? «???», 2000.
[19] ?.?. ???????????. ??????. ??????: ?? «??????????», ?? «???????», 1990. ?. 14, 19.
[20] Nicolae Da?covici, Interesele ?i drepturile României în texte de drept interna?ional public, Tipografia concesionar? Alexandru ?erek, Ia?i, 1936, p. 51-66.
[21] Jean Palmowski, Dic?ionar Oxford de istorie universal? contemporan?. De la 1900 pân? azi. Vol. 2. Traducere de Simona Ceau?u, Editura BIC ALL, Bucure?ti, 2007, p. 76.
[22] www.jurnal.md/ro/international/2015/5/3/angela-merkel-germania-nu-poate-intoarce-spatele-trecutului-sau-nazist

footer