Revista Art-emis
Încheierea celui de-Al Doilea Război Momdial şi readucerea Forţelor Aeriene Regale Române în ţară (2) PDF Imprimare Email
Comandor aviator dr. Marius-Adrian Nicoară   
Miercuri, 21 Octombrie 2015 23:13

Hs111, Me 109Bf9, Fiesler Fi 156, Ju 87, art-emisLa 6 iunie 1945 se dau şi normele de instrucţie nr. 1.073 ce detaliază extrem de minuţios modul de pregătire al unităţilor Corpului 1 Aerian Român[13]. Deoarece instrucţia contingentului 1945 nu se putea face în ţară, centralizat, normele de mai sus s-au aplicat înfiinţându-se la comenzile aviaţiei de vânătoare, de bombardament şi la artileria antiaeriană, şcoli de instructori care la rândul lor să poată pregăti tinerii recruţi[14]. De asemenea, s-a înfiinţat o şcoală de şoferi pentru acoperirea necesităţilor operative ale Corpului 1 Aerian Român. În completarea activităţilor s-au făcut excursii de instrucţie la Viena, Austerlitz, Brno şi Budapesta în grupuri de câte 200 de persoane, din două în două zile, cu mijloace auto, pentru recompensarea militarilor merituoşi din Corpul 1 Aerian Român[15]. Pe data de 15 iunie 1945, generalul Emanoil Ionescu ordonă să se ia legătura cu Frontul 2 Ucrainean, prin Armata 5 Aeriană Sovietică, pentru întoarcerea în ţară[16]. Sosit din permisia în ţară, generalul Burduloiu a solicitat confirmarea aerodromurilor de reîntoarcere în patrie a Corpului 1 Aerian Român, indicate de generalul Emanoil Ionescu şi aprobate de generalul Selesniov . Pentru a se pune în practică deplasarea în ţară a Corpului 1 Aerian Român, generalul Traian Burduloiu la indicaţia Frontului 2 Ucrainean s-a deplasat la Baden, unde se afla Frontul 1 Ucrainean, care preluase Comanda Zonei, deci inclusiv a Corpului 1 Aerian Român. Ca urmare, la 5 iulie 1945 se confirmă că în acord cu directivele Marelui Stat Major se ordonă:
1. Corpul 1 Aerian Român dislocat pe teritoriul Cehoslovaciei din regiunea Trentschin să se mute pe teritoriul României.
2. Comandantul Armatei 2 Aeriene (n.n. sovietică) să întocmească planul de mutare a Corpului pe teritoriul României. Punctul pentru alimentarea avioanelor în drum a fost stabilit la Miskolc (Ungaria).
3. Comanda T.G.V. să aprecieze şi să satisfacă nevoile Corpului în mijloace de cale ferată pentru transportul materialelor.
4. Să se raporteze de primirea şi executarea ordinului[17].

A urmat planificarea în detaliu a acestei misiuni, stabilindu-se pentru eşalonul volant executarea misiunii în 2.3 zile, un eşalon precursor auto pentru cartiruire, pază, transmisiuni şi asistenţă tehnică. Eşalonul rulant avea la dispoziţie 8-12 zile şi trenuri militare conform programărilor Frontului 1 Ucrainean. Eşalonul volant urma să se deplaseze cu bombardamentul greu de la Trentschin la Balomir, bombardamentul uşor pe traiectul Piestany-Miskolc-Oradea-Turnişor, vânătoarea cu avioanele Me 109 pe acelaşi traiect continuat până la Petreşti (Titu), iar cu I.A.R. 81 pe traiectul Piestany-Miskolc-Oradea-Sibiu-Boteni, aviaţia de informaţie din Grupul 1 Observaţie pe traiectul Piestany-Miskolc-Blaj, iar Grupul 2 Observaţie de la Piestany la Miskolk şi apoi Turda. Traiectul aviaţiei de transport a fost Piestany-Miskolc-Blaj-Giuleşti-Bucureşti, iar cel al aviaţiei de legătură: Piestany-Zvolen-Miskolc-Oradea-Turda-Turnişor-Petreşti-Giuleşti-Bucureşti.

Eşalonul rulant a urmat traseul: Trentschin-Nitra-Komarom-Budapesta-Cegled-Oradea-Cluj-Sibiu-Braşov-Bucureşti[18]. În funcţie de condiţiile atmosferice, Corpul 1 Aerian Român urma să raporteze telegrafic, cu două ore înainte de executarea misiunii, decolarea de pe terenurile din afara graniţelor României, la comandamentul Armatei 2 Aeriene Sovietice. Tot cu două ore înainte se raporta prin Statul Major al Aerului român şi decolarea de pe terenurile din interiorul ţării, însă către Comisia Aliată de Control. Pentru executarea acestei din urmă misiuni, pe 8 iulie 1945 au sosit în garnizoana Piestany, subsecretarul de stat al aerului generalul comandant Emanoil Ionescu şi şeful Statului Major al Aerului generalul comandant Ermil Gheorghiu. Aceştia au prezentat planurile de dislocare a Corpului 1 Aerian Român în ţară la Armata 2 Aeriană Sovietică, obţinând aprobările necesare pentru aceasta. S-au întâlnit apoi cu personalul şi trupa corpului aerian, vorbind acestora despre dislocarea din interior şi reorganizarea Aeronauticei[19] (vezi Anexa 2). Deplasarea detaşamentelor precursoare prin eşalonul rulant a început la 11 iulie 1945, în coloană întrunită începând cu ora 600, pe şoseaua din faţa aerodromului Piestany preconizându-se etape zilnice de 200 km cu o viteză medie de 30 km/oră, cu un număr de 32 de maşini. Totuşi, a apărut o nouă piedică atunci, când a trebuit să se obţină aprobarea autorităţilor aeronautice sovietice aflate în România. În ceea ce priveşte eşalonul volant, pe 11 iulie 1945, prin radiograma nr. 52.252 de la Statul Major al Aerului colonelul Istrov de la Comisia Aliată de Control arăta că din discuţiile generalului Emanoil Ionescu cu generalul sovietic Sudeţ se hotărâse numai chestiunea terenului principal, fără a se avea în vederea celelalte terenuri ale aeronauticii. Astfel, terenurile Tîrguşor, Braşov, Ghimbav şi Craiova nu erau disponibilizate de Comisia Aliată de Control, rămânând ca discuţiile să se reia pe 12 iulie 1945. Mai mult decât atât, prin Ordinul 13.802/11 iulie 1945[20] se hotărăşte oprirea eşaloanelor rulante la Sibiu şi aşteptarea de noi ordine. Prin negocierile care au avut loc conform prevederilor Convenţiei de Armistiţiu s-au hotărât locaţiile de dislocare a forţelor aeriene operaţionale române de pe front în ţară. De coordonarea activităţii în interiorul ţării s-a ocupat Statul Major al Aerului, eşaloanele volante urmând să zboare către terenurile din interiorul graniţelor ţării, începând cu ziua de 29 iulie 1945, ora 530, iar eşalonul rulant a continuat deplasarea la 30 iulie 1945, ora 700, realimentarea cu combustibil făcându-se la Oradea din depozitele corpului aerian şi la Sibiu din depozitele Regiunii 1 Aeriene. Pe 1 august 1945 a plecat spre ţară şi eşalonul volant al escadrilei mixte aero-transport şi eşalonul rulant al acesteia. Regimentul 6 Artilerie Antiaeriană s-a deplasat în ţară la Cisnădie, începând cu 26 iulie 1945. Ultimii plecaţi din Cehoslovacia au fost personalul din Comandamentul Corpului 1 Aerian pe 8 august 1945, iar comandantul şi şeful de stat major în ziua de 14 august 1945, pe calea aerului[21].

În încheierea să precizăm că după depăşirea graniţelor ţării, în Ungaria şi Cehoslovacia acţiunile aeriene ale Corpului 1 Aerian Român au vizat mai întâi forţele aeriene ale inamicului şi apoi treptat misiunile împotriva forţelor terestre ce au acaparat total activitatea acestuia. Câştigarea superiorităţii aeriene în teatrul de operaţii a fost prima condiţie a succesului şi este astăzi considerată o prioritate pentru toţi cei care au responsabilităţi în pregătirea şi ducerea unei campanii sau operaţii întrunite. Se cere aici menţionat că acţiunile duse împotriva ameninţărilor aeriene şi pentru apărarea aeriană a trupelor proprii, prezintă un spectru larg care pe viitor făcând obiectul unei cercetări ştiinţifice, să includă şi detalierea contribuţiei forţelor terestre în acest scop, pentru că ceea ce s-a întâmplat în aer a influenţat luptele de la sol şi invers.

Uzura excesivă a materialului volant, uzura fizică şi psihică a însemnat aproape epuizarea personalului navigant şi a personalului aeronautic auxiliar. Tocmai de aceea pregătirile pentru înapoierea în ţară au durat mai bine de două luni, - avioanele trebuiau revizuite spre a fi transportate pe calea aerului, iar celelalte materiale, precum şi personalul s-au deplasat pe calea ferată şi cu mijloacele auto ale unităţilor. Pentru aceasta, zilnic s-a prestat un volum de muncă imens, inclusiv cu scriptele de evidenţă necesare. Misiunea de a aduce aeronavele acasă a fost îndeplinită până la urmă integral, personalul şi tehnica marii unităţi aeronautice române operaţionale întorcându-se victorioase. Militarii din aeronautica română finalizau cu succes Campania din Vest a armatei române în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Chiar şi in acest context putem aprecia că graţie unui efort consistent, uman şi financiar, al statului român pe tot timpul celul de-al Doilea Război Mondial, Forţele Aeriene Regale Române au reuşit să-şi îndeplinească integral misiunile, luptând cu aviaţiile: sovietică, engleză, americană, germană şi maghiară, în faţa cărora au reuşit să se facă temute şi respectate.

Anexa 2  

Dislocarea de interior a comandamentelor şi unităţilor de aviaţie conform Ordinului F.N. din 10 iulie 1945

I. Divizia aviaţie - Bucureşti
a. Escadra 1 Aviaţie - Craiova
- Flotila 1 Vânătoare - Bucureşti
- Flotila 2 Vânătoare - Craiova
b. Escadra 2 Aviaţie - Braşov
- Flotila 4 Bombardament Picaj - Turda
- Flotila 3 Asalt - Braşov
- Flotila 5 Bombardament –- Greu -Tecuci
c. Escadra 3 Aviaţie - Ploieşti
- Flotila 6 Informaţie - Ploieşti
- Flotila 7 Transport - Bucureşti
d. Centrul Instrucţie Aviaţie - Ziliştea Boboc
e. Şcoala Ofiţetri Aviaţie-Otopeni-Bucureşti

II. Regimentul 6 Artilerie Antiaeriană
- locaţiile dinainte de război, în jurul Bucureştiului.

Notă: Comandor aviator Dr. Marius-Adrian Nicoară este Comandant al Centrului de Instruire pentru Forţe Aeriene din România. Textul face parte din comunicarea expusă în cadrul Sesiunii de Comunicări ŞTIINŢA, ISTORIA, ARMATA şi SERVICIILE SPECIALE ÎN APĂRAREA ROMÂNIEI organizată de Societatea ART-EMIS, A.C.M.R.R. din S.R.I. - Sucursala Vâlcea şi Primăria Prundeni, 12-14 iunie 2015.

Grafica - Ion Măldărescu

----------------------------------------------------------------------------------
[13] A.M.R., Fond 359, Dosar 20/1944, f. 149.
[14] Ibidem, f. 152.
[15] Ibidem, f. 154.
[16] A.M.R., Fond 359, 19/1944, f. 157.
[17] Ibidem, f. 162.
[18] Ibidem, f. 164.
[19] A.M.R., Fond 359, Dosar 20, f. 166.
[20] Ibidem, f. 166.
[21] Ibidem, f. 171.
footer