Revista Art-emis
Formaţiunile de partizani și diversioniști sovietici în spatele frontului româno-german în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial 1941-1944 (3) PDF Imprimare Email
Col. (r) Conf. univ. dr. ing. Anatol Munteanu, Membru A.O.Ş.R.   
Miercuri, 14 Octombrie 2015 20:14

Col. (r) Dr. ing. Anatol Multeanu, art-emisDetalii importante despre agenți și spioni sovietici.

Între cei circa 300 de partizani din Marea Unitate de partizani-teroriști, care au acționat în spatele frontului român 1941-1944 erau doar 20-30 de moldoveni rusificați, adică circa 8%, și aceste detașamente se numeau „detașamente moldovenești". S-au păstrat până în prezent dosarele personale a partizanilor, inclusiv ale moldovenilor rusificați sau a acelora forţaţi de regimul sovietic să lupte împotriva românilor și a României. După 14 iulie 1941 conducerea R.S.S.M. s-a evacuat în Tiraspol, la 19 iulie s-a retras spre Baltă, Valea Hoțului, iar la 6 august a ajuns la Nikolaev de unde a plecat la Harkov, Nikopoli, Dnepropetrovsk. În octombrie 1941 conducerea R.S.S.M. a ajuns la Kuibâșev, după care s-a retras la Stalingrad (aprilie 1942), apoi la Saratov (25 august 1942). Abia la 5 noiembrie 1943, C.C. al P.C.(b) M., Consiliul de Miniștri și Sovietul Suprem au ajuns la Moscova, de unde, în aprilie 1944 s-au întors la Soroca, Bălți şi Chișinău, în Basarabia. Conducerea comunistă a R.S.S.M. a organizat lupta teroristă în spatele frontului germano-român, prin crearea, în 1941, a unui așa numit „centru de partid" al R.S.S.M., format din 9 persoane, dintre care erau 6 ruși, un evreu, un ucrainean și un moldovean. Acest moldovean se numea Iakov Maslov, membru al partidului comunist din Slobozia-Tiraspol şi secretar al Comitetului raional al comsomolului din Slobozia. Toți activiștii aveau pseudonime: Sruli Benihis se numea Efim Kurnosov; Dimitrie Râbalkin - Dumitru Munteanu etc. În această grupă au fost incluși: Zahăr Vlasov, Natalia Dobrovoliskaia, Ivan Maslov, Efim Kurnosov, Ivan Vasilenko, Semion Stropșa, Dimitrie Marânzean, Mihai Kvitco[23]. Această grupă a rămas în Chișinău. Detalii conspirative: avea centru de întâlnire pe strada Levscaia, la intersecția străzilor Armenească și Kupeceskaia. În mâna stângă trebuiau să aibă „o sticlă de lampă", parola era: Gde va cupili sinee steclo". Răspuns: „V tractire". După aceasta se predau plicuri și informații, apărea încrederea de colaborare. Întâlnirea avea loc la data de 26 a fiecărei luni între orele 14.30-15.00. Dacă nu se întâlneau pe data de 26 a lunii, urma să se întâlnească peste două zile, adică pe 28, pe strada Șmidt, între strada Bender și Ismail, cu aceeași parolă.

Alte centre de informare erau stabilite la Bălți, Bender (Tighina), Tiraspol, Râbnița, etc. Acolo acționau și grupurile de diversioniști, de spioni, de partizani. În orașul Bălți se întâlneau la data de 10 a fiecărei luni, între orele 9.00-9.30 pe strada București. Agentul trebuia să vină din Grădina Publică, având în mână un pachet legat cu un șiret de la bocanci. La Bălți parola era „Scajite gde jiviot doctor Bloomberg?" Ca răspuns trebuia să i se spună: „Okolo vokzala". Dacă agentul avea o informație importantă, el trebuia să plece la Akkerman, să treacă peste Liman și să ajungă la Odesa, unde era Centrul de colectare și transmitere a informațiilor spre Moscova. Dacă agentul era prins de sovietici, el trebuia să ceară să fie dus la Secția Specială unde acționa agentul Milstein, care era obligat să facă legătura cu organele sovietice și cu C.C. al P.C.(b) M[24]. În instrucțiunile pentru agenți se mai prevedea ca în fiecare zi de 11 și 12 ale lunii, la 4-5 km la nord de satul Ciucrulea raionul Nisporeni, între orele 22 și 3 noaptea, (ora Bucureștiului), trebuiau să semnalizeze cu 8 rachete albastre și 8 rachete albe. Acesta era un anunț-semnal pentru a primi armament, produse alimentare, foi volante. Pentru aterizarea avioanelor sovietice se pregătea terenul pe o suprafață de un kilometru pătrat. Cursele erau bine organizate, secrete și se desfăşurau fără incidente. Organizația centrală de partid, C.C. al P.C.(b) M., a organizat și a trimis în spatele frontului germano-român 139 de subunități-detașamente de partizani cu 1349 de partizani-teroriști[25]. În 1942 C.C. al P.C.(b)M., a trimis suplimentar 85 de partizani. În februarie 1943 au fost organizate și trimise alte peste 20 de grupuri de partizani teroriști[26].

În perioada 1943-1944, în județul Soroca au activat 22 detașamente de partizani și 4 grupuri de diversioniști cu un efectiv de 138 persoane.
În alte județe și localitățiau acționat:
- în județul Orhei - 12 detașamente de partizani cu 240 persoane;
- în județul Cahul - 44 grupuri cu 462 persoane;
- în județul Chișinău - 102 grupuri cu peste 500 persoane;
- în județul Bender - 48 grupuri cu 384 persoane;
- în orașul Chișinău - 3 grupuri speciale cu 35 persoane;
- în raionul Slobozia - 4 grupuri cu 70 de persoane;
- în orașul Tiraspol - un detașament cu câteva unități cu 70 persoane;
- în raionul Dubăsari - 2 grupuri cu câte 10 persoane;
- la Râbnița - un grup din 13 persoane.

Concluzii.

Din datele Arhivei din Stavka Armatei Sovietice a U.R.S.S., rezulta că în spatele frontului Armatei române și germane activau, în 1944, în total 144 grupuri de partizani-teroriști cu un efectiv de 1470 persoane. În perioada anului 1943, Prima Unitate „moldovenească" de partizani a declanșat și purtat 39 de operațiuni militare în timpul cărora au fost distruse 4 depozite cu armament, 4 depozite cu combustibil, o stație electrică, o secție poștală, 23 de cazarme militare și alte obiective militare. Ca urmare a operațiunilor diversioniste, Unitatea de partizani moldoveni a deraiat 277 garnituri feroviare cu ostași germani, români, unguri, italieni; tehnică și armament militar, au fost avariate sau distruse 281 locomotive şi 2460 vagoane, 185 automașini, 11 avioane, 14 mașini blindate și altă tehnică. Prima Mare Unitate de partizani moldoveni a scos din lupta 14.000 de ofițeri și soldaţi germani și români. Alte surse menționează cifra de 23.000 de militari romani, germani și civili, „dușmani ai poporului sovietic", lichidați de partizanii-teroriști pe teritoriul Basarabiei[27]. Au fost luate ca trofee 400 arme de foc, 40 mitraliere, 8 tunuri de calibru mare, 12 automașini, 160 de cai, 2.000 vite mari cornute. Populației locale i-au fost împărțite 800 tone de cereale, nutreț, material lemnos, alimente și alte bunuri. La 15 aprilie 1944, în spatele Armatei Române și pe teritoriul României, acționau 946 de partizani-teroriști, pentru care se planificase să fie organizat Statul Major al partizanilor moldo-români pe lângă C.C. al P.C.(b) R.S.S.M.[28]. În 1944 Marea Unitate moldovenească de partizani, sub conducerea lui V.Andreev și Ivan Alioșin, avea 800 oameni, iar detașamentul lui Șitovanea avea 600 persoane. Împreună au deraiat 103 eșaloane[29].

În concluzie putem sublinia că Mișcarea teroristă de partizani din R.S.S.M. a fost organizată de C.C. al P.C.(b) din U.R.S.S., C.C. al P.C.(b) din Ucraina și C.C. al P.C.(b) din Moldova. În C.C. al P.C.(b) M. activau Petru Borodin, N. Salagor, Bessonov, Smorigo, Rudi, Alioșin, și alții[30]. În efectivele Marii Unităţi de partizani-teroriști, majoritari erau ruși, ucraineni, evrei, beloruși. Moldovenii și românii din Basarabia nu au participat la acțiunile teroriste ale partizanilor, iar cei circa 8-10% de moldoveni din Marea Unitate au fost mobilizați din localitățile de peste Nistru - Tiraspol, Baltă şi localități de pe Bug.
--------------------------------------------------------------
[23] Arhivele Oranizațiilor Social-Politice din Republica Moldova, dosar 2, p.2.
[24] idem d.2, p.5.
[25] idem d.4, p.6
[26] idem d.4, p.25-29.
[27] idem. d.4, p.50.
[28] idem d.4, p.55-56.
[29] idem d.7, p.40-49.
[30] Basarabia dezrobită, Chișinău, 1942, p.143-144.

footer