Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. George G. Potra, Membru A.O.?.R.   
Miercuri, 07 Octombrie 2015 19:59

Holy Trinity Catedral - Adis Abeba, Etiopia„Orice stat ar putea deveni Etiopia cuiva"

În capitala Etiopiei, la Addis Abeba, figura lui Nicolae Titulescu continu? s? fie omagiat?, de decenii, dincolo de toate confrunt?rile tribale, religioase ?i politice ?i de r?sturn?rile de regim. În Holy Trinity Cathedral, principala biseric? ortodox? copt? din Addis Abeba a fost fixat?, în fresc?, figura lui Nicolae Titulescu, ca pre?edinte al Adun?rii Societ??ii Na?iunilor. Locul pe care ilustrul diplomat român l-a câ?tigat în con?tiin?a etiopienilor a fost definit succint, dar relevant, de Haile Selassie I, împ?ratul Etiopiei, care, în toastul rostit la dejunul oferit în onoarea sa de pre?edintele Consiliului de Stat al României, Gheorghe Gheorghiu-Dej, la 26 septembrie 1964, sublinia: „Rela?iile dintre Etiopia ?i România nu sunt de dat? recent?. Noi ne-am cunoscut de foarte mult? vreme ?i cunoa?terea s-a transformat de mult timp în simpatie ?i prietenie. Îndeosebi, eu personal nu voi uita niciodat? sprijinul curajos pe care l-am primit din partea dlui Titulescu, pe atunci ministru al Afacerilor Externe al României, în ziua nefericit? când am cerut în fa?a Ligii Na?iunilor ajutor împotriva fasci?tilor care au cotropit Etiopia. Ceea ce Titulescu a f?cut pentru poporul etiopian este înscris în inimile tuturor românilor ?i amintirea faptelor sale va tr?i ve?nic".

În alocu?iunea de r?spuns, Gheorghe Gheorghiu-Dej afirma: „Prietenia româno-etiopian? d?inue?te de mai mult timp, are r?d?cini mai vechi. În anii grei ai agresiunii fasciste, când vitejia eroicilor lupt?tori etiopieni stârnea pretutindeni admira?ie ?i respect, poporul român s-a aflat al?turi, din tot sufletul, de nobila lupt? a poporului etiopian pentru ap?rarea independen?ei ?i suveranit??ii patriei sale. // Ne-a produs o profund? impresie calda evocare pe care Majestatea Voastr? a f?cut-o rolului jucat de eminentul om de stat ?i patriot român, Nicolae Titulescu, în evenimentele dramatice ale anului 1936 //. Emisar al nobilelor idei de ap?rare a independen?ei ?i suveranit??ii popoarelor, Nicolae Titulescu s-a situat în mod ferm pe pozi?ia condamn?rii energice a agresiunii fasciste împotriva Etiopiei. Prin Titulescu se f?cea auzit glasul poporului român, care înc? dinainte, în largi ?i viguroase ac?iuni populare, desf??urate în condi?iile unei crunte opresiuni politice, atr?sese aten?ia opiniei publice din întreaga lume împotriva pericolului pe care-l reprezenta fascismul".

România a condamnat sever agresiunea italian? împotriva Etiopiei ?i s-a pronun?at categoric pentru adoptarea ?i aplicarea de sanc?iuni împotriva Italiei fasciste. La 21 octombrie 1935, guvernul român a trecut efectiv la aplicare de sanc?iuni hot?râte de Societatea Na?iunilor. ?eful diploma?iei române s-a situat cu intransigen?? pe linia adoptat?, în ciuda dificult??ilor cu care statul român avea s? se confrunte în consecin?? ?i în ciuda atacurilor furibunde ale cercurilor conduc?toare ?i ale presei fasciste, care au mers pân? acolo încât au condi?ionat restabilirea raporturilor „normale" între Roma ?i Bucure?ti de înl?turarea lui Nicolae Titulescu. La 5 mai 1936, trupele italiene intrau în Addis Abeba. La 9 mai 1936, s-a înregistrat ocuparea întregului teritoriu al Etiopiei, statul african cu cea mai veche fiin?? statal? independent?. Sosit la Geneva pentru a face cunoscut? Societ??ii Na?iunilor decizia poporului etiopian de a continua lupta sa împotriva agresorului ?i a face o ultim? încercare de a ob?ine sprijinul pentru cauza pe care o reprezenta, Haile Selassie a fost întrerupt în timpul discursului s?u de o obstruc?ie organizat? de jurnali?tii fasci?ti italieni ce se aflau în tribuna presei. Constatând c? pre?edintele Adun?rii, Paul van Zeeland, timorat, nu lua nicio atitudine, ceea ce risca s? permit? continuarea ?i amplificarea scandalului, Nicolae Titulescu a protestat vehement contra gestului reprobabil al ziari?tilor fasci?ti italieni, rostind cuvinte care au f?cut înconjurul lumii: Monsieur le Président, faites sortir ces sauvages!

Gestul ziari?tilor fasci?ti italieni a fost energic ve?tejit de imensa majoritate a reprezentan?ilor statelor prezen?i la Geneva. În acela?i sens au luat pozi?ie ?i o serie de societ??i profesionale ale gazetarilor de politic? extern?. Implicit, atitudinea lui Nicolae Titulescu a primit o larg? aprobare, fiind salutat? ca o interven?ie energic?, de remarcabil? demnitate. Astfel, la 30 iunie 1936, Asocia?ia interna?ional? a ziari?tilor acredita?i pe lâng? Societatea Na?iunilor a votat o mo?iune de dezaprobare a gestului ziari?tilor fasci?ti italieni. Nicolae Titulescu a în?eles c? ap?rarea justi?iei interna?ionale, a independen?ei, suveranit??ii ?i integrit??ii României ne oblig? a fi prezen?i, totdeauna ?i oriunde, cel pu?in ca atitudine, acolo unde acestea sunt c?lcate în picioare. Convingerile sale au fost dureros confirmate atunci când România a fost ocupat? de trupele str?ine, „prietene", în numele ap?r?rii sau eliber?rii ei. În anii '90 ai secolului trecut, când Kuwaitul a fost ocupat de Irak, la Sediul din New York al Organiza?iei Na?iunilor Unite cuvintele lui Nicolae Titulescu din anii '30 au fost reamintite cu respect, nu ca o pagin? de istorie, ci ca un imperativ al perpetuei vigilen?e împotriva agresiunii.

„Ce este, în dou? cuvinte, Pactul celor patru? Crearea unui Directorat european, având drept scop revizuirea frontierelor Micii În?elegeri ?i ale Poloniei. Mica În?elegere m-a împuternicit s? lupt împotriva Pactului celor patru puteri la Paris ?i la Londra. [...] Desigur, o asemenea ac?iune din partea mea nu era de natur? s? fie pe plac Romei. Îns? nu datorit? vreunui sentiment antiitalian, ci tocmai datorit? unui profund sentiment na?ional am luptat eu împotriva Pactului celor patru puteri. Eu nu am luptat pentru a minimaliza gloria Romei, ci pentru a p?stra pentru români p?mântul str?bunilor lor. Nu am luptat pentru a împiedica o apropiere franco-italian?, ci pentru a împiedica formarea unui trust european care ar fi înlocuit frontierele de abia stabilite în ultimii 16 ani prin noi frontiere. Nu am luptat ca un oponent al Romei, ci ca descendent al Romei. Într-adev?r, Roma ne-a transmis împreun? cu sângele, dragostea de p?mânt, instinctul de conservare ?i impulsul de a ne sacrifica mai curând vie?ile decât frontierele. [...]. Între timp, Italia construia triunghiul Roma-Viena-Budapesta. În 1935 s-a ridicat chestiunea sanc?iunilor. în acest domeniu m? simt pe deplin în largul meu. Minutele ?edin?elor în cadrul c?rora au fost discutate sanc?iunile Societ??ii împotriva Italiei au fost publicate. În niciuna dintre ele nu se poate g?si un cuvânt în plus împotriva Italiei fa?? de cele rostite de delega?ii Iugoslaviei sau Poloniei. Totu?i, în ochii Italiei, Iugoslavia merit? un tratat special de amici?ie, iar Polonia merit? o Not? oficial? prin care este sprijinit? participarea ei la controlul naval al Mediteranei, de?i singurul ei litoral este la Marea Baltic?? În ceea ce prive?te România, ea a fost l?sat? cu totul de o parte. Toate cele de mai sus vin s? arate c? întreaga problem? nu const? într-o politic? ostil? a Italiei fa?? de România din cauza lui Titulescu, ci din cauza unei asocieri politice din care România nu face parte datorit? politicii pe care a urmat-o pân? atunci. [...]. Pozi?ia pe care am adoptat-o în privin?a sanc?iunilor poate fi definit? ca o respectare scrupuloas? a Pactului Societ??ii Na?iunilor, întrucât nu trebuie s? uit?m c? orice stat ar putea deveni Etiopia cuiva. [...]

Numai refuzul Italiei de a-?i prezenta cazul ?i afirma?ia pe care a f?cut-o în sensul c? Societatea Na?iunilor nu poate interveni în conflictul ei cu Etiopia, cu toat? cohorta de argumente aduse din trecutul îndep?rtat pe care nu ar fi trebuit s? le reînvie, chiar dac? se ridica problema – argumente cum ar fi, spre exemplu, dreptul popoarelor la expansiune ?i dreptul de a impune prin for?? o civiliza?ie superioar? asupra unei civiliza?ii inferioare – explic? unanimitatea care s-a format împotriva Italiei. Î?i d? seama oare România ce soart? ar avea, dac?, sub simplul pretext c? o anumit? na?iune este mai civilizat? decât ea, teritoriul ei ar fi ocupat? [...]. Pentru România, aplicarea sanc?iunilor fa?? de Italia a fost o experien?? profund dureroas?. Prietenia pe care o nutre?te poporul român fa?? de poporul italian este de o asemenea natur? încât a trebuit s? mobilizeze întreaga t?rie a ortodoxiei politice pe care o pretind pentru ?ara mea pentru a aplica Pactul f?r? ?ov?ire. Nu cred c? exist? vreun membru al Consiliului care s? conteste faptul c?, de la începutul acestei grave crize, România nu a ?ov?it nicio clip? în îndeplinirea obliga?iilor ce-i revin în baza Pactului. Ca ministru al Afacerilor Str?ine, am urmat o linie dreapt?, îns? aceasta a fost linia dreapt? a glon?ului care trece prin inim? pentru a-?i atinge ?inta".

footer