Revista Art-emis
Martie 1965: Moartea lui Gheorghiu-Dej, alegerea lui Nicolae Ceau?escu (2) PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ioan Scurtu, Membru A.O.?.R.   
Luni, 05 Octombrie 2015 00:52

GheorghiuDej + Nicolae Ceausescu, 1948De-a-lungul anilor m-am g?ndit adesea la moartea celor doi lideri politici: Gheorghiu-Dej ?i Nicolae Ceau?escu. Primul a murit în casa sa din Bulevardul Prim?verii, i s-au organizat funeralii na?ionale, i s-au dedicat pagini întregi în ziare ?i ore de transmisie la Radio ?i TV, nu numai în România, ci ?i peste hotare, inclusiv în SUA, Marea Britanie, Germania Federal?, Fran?a, India, Brazilia, etc etc. Cel de-al doilea a fost împu?cat într-o unitate militar? din Târgovi?te, iar vestea mor?ii sale a fost primit? de aproape to?i românii cu un sentiment de u?urare c? au sc?pat de "criminalul dictator". ?i pe plan interna?ional dispari?ia lui Ceau?escu a fost considerat? benefic? pentru români, precum ?i pentru Europa, pentru democra?ie în general. Starea de spirit, mentalul colectiv au fost influen?ate decisiv de ultimii ani de conducere a celor doi oameni politici. Istoria a demonstrat c? cele mai dure represiuni s-au înregistrat în timpul lui Gheorghiu-Dej. Atunci au fost aresta?i sute de mii de oameni, mul?i dintre ace?tia au murit în închisori, inclusiv personalit??i precum Iuliu Maniu, Gheorghe B?rtianu, Ion Mihalache. La Canalul Dun?re-Marea Neagr? ?i-au pierdut via?a sute de oameni, f?r? lumânare ?i f?r? cruce. Zeci de mii de ??rani au fost schingiui?i ?i obliga?i s? se înscrie în Gospod?riile Agricole Colective. Aproape întreaga elit? economic? ?i o mare parte din elita intelectual? au fost distruse. ?i totu?i, în martie 1965 foarte mul?i români îl regretau pe Gheorghiu-Dej. S-a întâmplat un fenomen oarecum similar cu cel din 1918-1920, când Alexandru Averescu dobândise o extraordinar? popularitate în rândurile ??r?nimii. N. Iorga nota c? atunci când li se amintea s?tenilor c? Averescu a fost cel care a condus represiunea din 1907, ace?tia replicau: „Taica ne-a b?tut pentru c? noi nu am fost cumin?i".

Mentalul colectiv era dominat de amintirile recente, când generalul i-a condus în marile b?t?lii din Primul R?zboi Mondial, ob?inând str?lucita victorie de la M?r??ti, bizuindu-se pe osta?ii s?i (în covâr?itoarea lor majoritate ??rani). Dup? încetarea confrunt?rilor militare, Averescu a intrat în politic?, înfiin?ând Liga Poporului care promitea: „îndreptarea" ??rii; tragerea la r?spundere a celor vinova?i pentru „pierderile inutile" din campania militar? a anului 1916; vot ob?tesc; împropriet?rirea ??ranilor cu câte cinci ha de familie. Ca urmare, Averescu a dobândit o uria?? popularitate, pe valul c?reia a ajuns la putere în martie 1920. Tot astfel, în martie 1965 mul?i români apreciau c? toate necazurile pe care le-au suferit în timpul lui Gheorghiu-Dej se datorau ocupan?ilor sovietici ?i c? el (Gheorghiu-Dej) a îndurat multe greut??i, a avut de f?cut fa?? amenin??rilor venite de la Kremlin, dar pân? la urm? a reu?it s?-i scoat? pe ru?i din ?ar? ?i s? porneasc? pe calea independen?ei na?ionale, i-a eliberat pe to?i de?inu?ii politici în 1962-1964, a desfiin?at cotele pentru ??rani, a asigurat o bun? aprovizionare a ora?elor cu produse de prim? necesitate, mul?i intelectuali c?rora li se interzisese s? publice la începutul anilor 50 erau acum reabilita?i ?i sus?inu?i de regim. În ziua de 22 martie 1965 m-am întâlnit la Catedra de Istoria României cu profesorul Constantin C. Giurescu, reîncadrat în urm? cu un an în Universitate. Crezând c?-i va face pl?cere am zis: „A murit cel cere v-a ?inut cinci ani de zile în închisoare". Dar, spre surprinderea mea, profesorul Giurescu mi-a ?inut o lec?ie de „realism politic": Nu Gheorghiu-Dej, ci sovieticii au hot?rât arestarea sa ?i a multor altora, intelectuali ?i oameni politici, dar ?i ??rani ?i chiar muncitori. Gheorghiu-Dej ?i prietenul s?u Petru Groza l-au eliberat din închisoare, l-au încadrat mai întâi la Institutul de Istorie ?i apoi a fost reinstalat la catedra sa de la Universitate. Acum poate publica ?i chiar este solicitat de redac?iile revistelor de istorie ?i de edituri. Ar fi bine ca eu, tân?r istoric, s? în?eleg c? politica este arta posibilului. Când a fost posibil, Gheorghiu-Dej a demonstrat c? era un bun român. S? dea Dumnezeu ca ?i Nicolae Ceau?escu s? dea dovad? de acela?i curaj ca cel pe care l-a avut Gheorghiu-Dej. Am plecat pu?in nedumerit dup? aceast? lec?ie, dar am reflectat adesea la spusele profesorului Giurescu.

În cazul lui Ceau?escu mentalul colectiv s-a manifestat exact invers. Românii (?i nu numai ei) parc? uitaser? la 25 decembrie 1989 c? în timpul lui Ceau?escu se realizase cel mai înalt ritm de dezvoltare economic? din istoria României, c? mai mult de jum?tate dintre or??eni primiser? apartamente gratuite de la stat, c? în august 1968 l-au admirat pentru curajul de a condamna interven?ia militar? a sovieticilor ?i sateli?ilor lor împotriva Cehoslovaciei, c? Bucure?tiul devenise un centru al diploma?iei mondiale. În decembrie 1989, românii îl urau pe Ceau?escu pentru c? dup? 1981 a introdus restric?ii la lumin? ?i c?ldur?, i-a obligat s? stea ceasuri întregi la coad? pentru un pachet de unt sau chiar pentru o pâine, c? redusese programul TV la dou? ore pe zi, iar cultul personalit??ii sale ?i al Elenei Ceau?escu devenise absolut insuportabil. Interesant este c? cei mai acerbi critici ai lui Ceau?escu erau tocmai stalini?tii din timpul lui Gheorghiu-Dej, în frunte cu Silviu Brucan, cel care ceruse, într-un articol publicat în „Scânteia", organul C.C. al P.C.R., din 1 august 1947, nu numai dizolvarea Partidului Na?ional-??r?nesc, dar ?i condamnarea drastic? a liderilor s?i în frunte cu Iuliu Maniu ?i Ion Mihalache. În seara zilei de 25 decembrie 1989, acela?i Silviu Brucan a ad?ugat, cu de la sine putere, în actul de acuzare pe baza c?ruia so?ii Ceau?escu fuseser? condamna?i la moarte ?i executa?i, înc? un punct: „Încercarea de a fugi din ?ar? pe baza unor fonduri de peste 1 miliard de dolari depuse în b?nci str?ine". Chiar cei care-?i datorau cariera politic? lui Nicolae Ceau?escu îl numeau acum „criminalul dictator".

Presa interna?ional? - care publicase sute de articole elogioase la adresa politicii externe promovat? de Ceau?escu - a trecut în cealalt? extrem?. Un ziar belgian scria la 27 decembrie 1989 c?, din ordinul lui Ceau?escu, la Timi?oara „mai mult de patru mii de oameni au fost uci?i", dup? ce „înainte de a fi mitralia?i li se legau mâinile ?i picioarele cu sârm? ghimpat?, corpurile erau torturate, organele genitale smulse sau contuzionate. Mul?i au fost arunca?i de vii în groap?, apoi omorâ?i cu ap? fierbinte". În acea atmosfer? mul?i români credeau c? asemenea informa?ii erau corecte, prezentau realitatea, drept care au primit cu satisfac?ie lichidarea so?ilor Ceau?escu. Peste mai pu?in de o lun?, mai mul?i ziari?ti francezi au venit la Timi?oara, pentru a cerceta situa?ia la fa?a locului ?i au ajuns la concluzia c? respectiva relatare era „minciuna secolului".

P.S. 1
În prim?vara anului 1993, plecând de la Ministerul Inv???mântului spre Universitate, în fa?a Conservatorului „Ciprian Porumnescu" m-a oprit un domn îmbr?cat destul de modest, ca mi s-a adresat: „Domnule profesor Scurtu, îmi pare bine c? v-am întâlnit". Dup? voce ?i înf??i?are l-am recunoscut pe ?tefan Andrei, fost ministru de Externe al României. „Vreau s?-?i ar?t ceva!". A deschis portbagajul ma?inii sale, care era plin cu zeci de caiete cu coper?i tari, cartonate. „Sunt agendele mele" ?i vreau s?-?i citesc din una. Am urcat în ma?in? ?i l-am ascutat. Era vorba despre o întâlnire a mai multor conduc?tori de partid la Scrovi?tea, prilej cu care Nicolae Ceau?escu a relatat despre modul cum a fost ales el prim-secretar al C.C. al P.M.R. Nu am re?inut data însemn?rilor, dar am aflat urm?toarele: În ziua de 19 martie 1965, imediat dup? ce a murit Gheorghiu-Dej, liderii P.M.R. prezen?i în casa acestuia din Cartierul Prim?verii au început s? discute despre cine urma s? devin? liderul partidului. Nu a fost o ?edin??, nu era momentul potrivit, corpul lui Dej înc? nu se r?cise, astfel c? se vorbea în ?oapt?, unul cu altul. Ceau?escu l-a abordat mai întâi de Ion Gheorghe Maurer, c?ruia i-a spus c? el (Maurer) trebuia s? fie ales prim-secretar al C.C. al P.M.R: a lucrat mul?i ani cu Gheorghiu-Dej, are experien?e politic?, ?tie s? lucreze cu oamenii, este un bun diplomat, este cunoscut pe plan interna?ional. Maurer a replicat c? el era intelectual, iar P.M.R. este partidul clasei muncitoare; are o anumit? vârst?; nu cunoa?te aparatul de partid. Cel mai potrivit este el, Ceau?escu: tân?r, curajos, energic, cu o bogat? experien?? în munca de partid, cunoa?te activul în calitatea sa de secretar cu probleme organizatorice. Ceau?escu nu a zis nimic ?i l-a abordat pe Chivu Stoica, declarându-i c? el (Chivu Stoica), este cel mai îndrept??it s? devin? prim-secretar: este un vechi tovar?? ?i prieten al lui Gheorghiu-Dej, care i-a încredin?at numeroase munci de r?spundere ?i le-a îndeplinit cu succes; are origine social? s?n?toas?; este cunoscut ca unul dintre frunta?ii luptelor muncitore?ti de la Atelierile „Grivi?a" din 1933; are o bogat? experien?? politic?. Chivu Stoica i-a spus c? el nu este potrivit pentru o asemenea munc?, a lucrat întotdeauna sub îndrumarea lui Gheorghiu-Dej, nu avea nici preg?tirea intelectual? pentru a se implica în dezbaterile din mi?carea comunist? interna?ional?. Apoi Ceau?escu i-a propus lui Emil Bodn?ra? c? devin? prim-secretar al C.C. al P.M.R.: are o vast? experien?? politic?, ?tie s? impun? disciplina de partid a?a cum a f?cut-o ?i în armat? ca ministru, este un activist curajos, dovad? fiind discu?ia din 1955 cu Hru?ciov când i-a cerut retragerea trupelor sovietice din România. Nici Bodn?ra? nu a acceptat, declarând c? el avea o origine etnic? încurcat?, a mai fost ?i pe la Moscova în anii ilegalit??ii ?i nu vrea s? se nasc? discu?ii pe seama sa, cu consecin?e negative asupra partidului. Ultimul c?ruia i-a propus s? fie ales prim-secretar al C.C. al P.M.R. a fost Alexandru Dr?ghici, argumentându-i: este un activist tân?r, are cu o bogat? experien?? pe linie de partid ?i de stat, a dovedit energie ?i curaj în împrejur?rile grele prin care a trecut partidul. Nici Dr?ghici nu a acceptat, obiectând: el este înv??at s? execute hot?rârile partidului; în calitate de ministru de Interne a luat unele m?suri dure, care s-ar putea întoarce împotriva sa (Ceau?escu a dedus c? Dr?ghici se referea la omorârea lui Lucre?iu P?tr??canu).

A urmat „runda a doua". Ceau?escu i-a spus lui Maurer c? s-a gândit, ar putea accepta func?ia de prim-secretar, dar numai dac? „conu Jorj" r?mâne în func?ia de pre?edinte la Consiliului de Mini?tri; el (Ceau?escu) are nevoie de experien?a lui Maurer pe linie guvernamental?, mai ales în privin?a rela?iilor interna?ionale. Maurer s-a învoit ?i astfel a ob?inut un vot extrem de important. A mers la Chivu Stoica: el (Ceau?escu) era gata s? accepte func?ia de prim-secretar, dar numai dac? Chivu preia pre?edin?ia Consiliului de Stat; nimeni nu putea s? îndeplineasc? ambele sarcini avute de Gheorghiu-Dej ?i trebuia s? se fac? o desp?r?ire a celor dou? func?ii, iar Chivu s? preia conducerea Consiliului de Stat. Chivu Stoica a acceptat ?i Ceau?escu a mai ob?inut un vot. Discu?ia cu Emil Bodn?ra? s-a purtat în acela?i ton: el (Ceau?escu) accept? func?ia de prim-secretar al C.C. al P.M.R., numai dac? Emil r?mâne membru al Biroului Politic ?i vicepre?edinte al Consiliului de Mini?tri, pentru a se putea consulta în problemele de partid ?i de stat, în care el (Bodn?ra?) are o bogat? experien??. Bodn?ra? s-a învoit, iar Ceau?escu a mai primit un vot. În sfâr?it, discu?ia cu Dr?ghici: s-a gândit (Ceau?escu), accept? func?ia de prim-secretar, dar numai dac? Dr?ghici este de acord s? r?mân? în fruntea Ministerului de Interne; la orice schimbare de lider se produc fr?mânt?ri ?i este nevoie de o "mân? de fier" care s? st?pâneasc? situa?ia; bineîn?eles s? fie ?i în Biroul Politic pentru a colabora cât mai strâns. Dr?ghici a acceptat, astfel c? Ceau?escu a ob?inut sprijinul principalilor lideri (baroni) ai partidului.

Plenara C.C. al P.M.R. din 22 martie 1965 a fost o formalitate: Maurer a propus alegerea lui Ceau?escu. F?r? a solicita alte propuneri a pus la vot, astfel c? Nicolae Ceau?escu a fost ales în unanimitate în func?ia de prim-secretar al C.C. al P.M.R. În cartea sa intitulat? „Din frac în zeghe. Istoriile mele dintr-un p?trar de veac românesc" (Bucure?ti, Editura Adev?rul , 2013), ?tefan Andrei face doar o referire la acel moment: „Peste ani, pe când m? g?seam cu al?i tovar??i din conducere ?i cu Nicolae Ceau?escu în pivni?ele de la Scrovi?tea, acesta scotea din butoaie, cu un furtun, diferite sortimente de vinuri ?i ne turna în pahare pentru degustare. Din vorb? în vorb?, Nicolae Ceau?escu a amintit momentul desemn?rii sale ca urma? al lui Gheorghiu-Dej ?i a subliniat c? atunci au adoptat o pozi?ie bun? Alexandru Dr?ghici ?i Chivu Stoica" (p. 56). Nu ?tiu de ce ?tefan Andrei a evitat s? detalieze acel moment, relatat mie mai înainte cu zece ani.

P.S. 2
În noiembrie 1994 l-am vizitat pe Gheorghe Apostol în apartamentul s?u din Bucure?ti, strada Barbu Delavrancea nr. 29, împreun? cu Virginia C?lin, redactor la Sec?ia Istorie Oral? a Societ??ii Române de Radio. Cu acel prilej l-am întrebat cum s-a rezolvat problema succesiunii lui Gheorghiu-Dej în fruntea partidului. Gheorghe Apostol ne-a povestit c?, având în vedere starea de s?n?tate extrem de grav? a lui Gheorghiu-Dej, a discutat cu dou? zile înainte de moartea acestuia cu Ion Gheorghe Maurer ?i Alexandru Dr?ghici despre desemnarea noului prim-secretar. Ini?ial Dr?ghici a avut o ezitare, zicând c? nu era bine s? se discute aceast? chestiune atât timp cât Gheorghiu-Dej era înc? în via??, dar pân? la urm? a acceptat argumentele lui Maurer: trebuia g?sit? rapid o formul? de conducere, nu era timp pentru ezit?ri. Cu certitudine, a apreciat Ion Gheorghe Maurer, succesorul trebuie s? fie Gheorghe Apostol: are origine muncitoreasc?, absolut necesar? pentru conducerea Partidului Muncitoresc Român; era un colaborator apropiat ?i de încredere al lui Gheorghiu-Dej; avea o ampl? experien?? politic? pe linia mi?c?rii sindicale, a guvernului ?i a muncii de partid. Argumentul suprem a fost c? Apostol a mai îndeplinit func?ia de prim-secretar al CC al PMR în perioada aprilie 1954 - octombrie 1955. Apostol nu a participat la alte discu?ii, ci ?i-a preg?tit discursul pe care urma s?-l rosteasc? dup? alegerea sa. A fost total surprins când la Plenara C.C. al P.M.R., Ion Gheorghe Maurer nu l-a propus pe dânsul, ci pe Nicolae Ceau?escu. A r?mas pur ?i simplu înm?rmurit, cu discursul în buzunar. A în?eles c? a fusese „lucrat" pe la spate de Maurer, care a propus un ins pe care credea c? îl va putea manevra. Dar s-a în?elat amarnic. Ceu?escu nu numai c? nu i-a fost recunosc?tor, dar peste nou? ani l-a mazilit din func?ia de pre?edinte al Consiliului de Mini?tri ?i l-a pus sub supravegherea Securit??ii. Din cele dou? relat?ri am dedus c? Ceau?escu a fost mai dibaci, a manevrat mai bine, i-a asigurat pe sus?in?torii s?i c? vor avea de jucat în continuare un important rol politic. Apostol a crezut c? dac? a ob?inut sprijinul primului ministru ?i al ministrului de Interne era suficient, deoarece postul de prim-secretar al C.C. al P.M.R. i se cuvenea. A r?mas cu un gust amar ?i cu o ur? neostoit? împotriva rivalului s?u, pe care a f?cut-o public? abia în martie 1989 prin „scrisoarea celor ?ase".

Not?: O form? prescurtat? a acestui material a ap?rut în revista „Magazin istoric", din martie 2015. pp. 5-11.

footer