Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. hab. Nicolae Enciu, Chi?in?u   
Luni, 05 Octombrie 2015 00:39

Prof. univ. dr. hab. Nicolae Enciu, Chi?in?u, art-emisDe?i unirea Basarabiei cu România s-a realizat prin respectarea tuturor formelor legale, inclusiv prin recunoa?terea interna?ional? a acestui act, în perioada istoric? ce a urmat, pân? la cel de-al Doilea R?zboi Mondial, Rusia (iar din 30 decembrie 1922 - Uniunea Sovietic?), urmând fidel politica imperialist? a ?arilor, a ac?ionat în rela?iile sale cu România numai de pe pozi?ii de amenin?are, de for?? ?i de revan??, a?a cum o dictau „interesele" sale de mare putere nemul?umit? de rezultatele Primului R?zboi Mondial, plasându-se prin aceasta în tab?ra statelor revan?arde, gata s? fac? orice pentru r?sturnarea sistemului de pace de la Versailles. Deja la mijlocul anilor '20 devenise evident, c? „vechile planuri de revolu?ie mondial? n-au fost abandonate la Moscova", iar „ceea ce se întâmpl? e un simplu prolog": „Rusia Sovietic?, - constata un cunoscut ziarist român din perioada interbelic?, - nu se angreneaz? în ritmul european ?i toate sfor??rile ei tind, dimpotriv?, de-a atrage Europa în vârtejul ereziei sale". În viziunea aceluia? ziarist, situa?ia respectiv? se explica prin fondul întregii politici ruse care î?i g?se?te energii de superb? izolare, de ostilitate împotriva a tot ceea ce e european, în chiar str?fundurile sufletului rus, în recrudescen?a spiritului asiatic care anim? politica Moscovei"[1].

O prob? elocvent? a obiectivelor expansioniste ale Uniunii Sovietice fa?? de România interbelic? o constituie forma?iunea statal? „Republica Autonom? Sovietic? Socialist? Moldoveneasc?", aprobat? de Biroul Politic al P.C. (b) din Rusia la 25 septembrie 1924, cu specificarea c? „în actul form?rii Republicii Sovietice Socialiste Moldovene?ti trebuie s? se men?ioneze c? frontiera ei de Vest este frontiera de Stat a Uniunii R.S.S."[2]. Ap?rut? ca urmare a hot?rârii sesiunii a III-a a Comitetului Executiv Central din Ucraina, care ?i-a ?inut lucr?rile la 12 octombrie 1924 la Harkov, Republica Autonom? Sovietic? Socialist? Moldoveneasc? în componen?a Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene cuprindea 11 raioane, 1 ora? (Balta, declarat? capital?), 4 or??ele (Tiraspolul va ob?ine statutul de ora? în 1927), Ananiev, Râbni?a ?i Birzula (devenit? în 1935 ora?ul Kotovsk) ?i 164 soviete s?te?ti[3]. Teritoriul noii republici avea o form? triunghiular? cu baza pe râul Nistru, pe o întindere de 250 km - delimitarea fiind stabilit? pe motive politice, care n-au fost dezv?luite pe tot parcursul preparativelor ?i m?surilor preg?titoare. Capitala republicii a fost la început ora?ul Balta, iar în 1929 a fost transferat? la Tiraspol. Opinia public? european? ?i interna?ional? a urm?rit cu viu interes mersul cre?rii noii structuri statale în componen?a Uniunii Sovietice, determinând cu exactitate semnifica?ia respectivei entit??i. Astfel, comentând evenimentul separ?rii popula?iei moldovene?ti într-o forma?iune statal? autonom?, corespondentul de la Moscova al ziarului „Vossische Zeitung" scria în num?rul din 26 octombrie 1924: „Republica Moldoveneasc?, mic? pentru moment, urmeaz? la timpul s?u s? se uneasc? cu Basarabia ?i s? formeze o mare republic? sovietic? în cadrul Uniunii Sovietice. Acesta este în?elesul noii Republici Moldovene?ti"[4]. „Corriere de la Sera", din 22 septembrie 1924, releva, de asemenea, c? „Republica Moldoveneasc? este destinat? s? devin? un stat de rudenie ?i un punct de atrac?ie pentru Basarabia. Ea tinde în mod v?dit s? zdruncine pozi?ia României în Basarabia". La rândul s?u, ziarul bulgar „Democraticeski Sgodar", din 9 decembrie 1924, califica înfiin?area Republicii Moldovene?ti, în modul în care fusese f?cut?, drept „o provocare direct? la adresa României", iar ziarul finlandez „Usi Suomi" ar?ta c?: „Proclamarea Republicii Moldovene?ti se înf??i?eaz? ca un nou atac al Sovietelor împotriva României, f?cut cu scopul de a revolu?iona popula?ia basarabean?"[5].
Mai tran?ant în aprecieri, subsecretarul de stat la Ministerul de Interne, Gheorghe T?t?rescu, în discursul rostit în Camera Deputa?ilor a Parlamentului României din 9 decembrie 1925, pe urmele imediate ale rebeliunii e?uate de la Tatar-Bunar, afirma c? „Nistrul este hotarul care separ? ?i dou? lumi, ?i dou? concep?ii de via??"; c? regimul sovietic, n?scut din doctrina comunist?, „nu se poate men?ine ?i nu se poate m?rgini în hotarele înl?untrul c?rora s-a n?scut ?i s-a organizat, el trebuie s? se reverse, c?ci altminteri este amenin?at cu moartea". Anume din aceste considerente, afirma acela?i om politic, „înc? din primul ceas, în mintea conduc?torilor mi?c?rii comuniste ruse?ti a ap?rut limpede necesitatea de a se organiza revolu?ia mondial? ca o condi?ie vital? a d?inuirii statului comunist", iar crearea în ora?ele Harkov, Kiev, Odesa, Moghilev sau Kamene?-Podolsk a multiplelor ?i diverselor centre de ac?iune ?i de propagand? ale Interna?ionalei a III-a de la Moscova „pentru a se ajunge la o revolu?ie comunist? în Basarabia", constituiau probe elocvente ale acestor inten?ii[6].

Cu toate c? nu a l?sat lucr?ri special consacrate problemei Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovene?ti, o contribu?ie original? la interpretarea semnifica?iilor cre?rii respectivei forma?iuni statale din stânga Nistrului apar?ine ilustrului demograf ?i statistician român, fondatorului Institutului Central de Statistic? din Bucure?ti ?i directorului recens?mântului general al popula?iei României din 29 decembrie 1930, doctorului Sabin Manuil? (1894-1964)[7]. Considerând c? în ultimele dou? decenii s-au depus eforturi notabile, cu rezultate reale în rea?ezarea lui Sabin Manuil? la locul binemeritat în istoria medicinei, a statisticii, demografiei ?i a sociologiei române?ti ?i universale, prezentul demers î?i propune s? pun? în eviden?? contribu?ia nu numai original?, ci ?i extrem de actual? a celebrului statistician ?i demograf român la elucidarea semnifica?iilor cre?rii „Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovene?ti", - forma?iune politico-teritorial? creat?, dup? cum aprecia ziarul „Times" din august 1924, „pentru a a?â?a necontenit dezordinea în Basarabia", pentru a servi „de centru de agita?ie, de exemplu atractiv pentru Basarabia ?i România"[8]. În opinia Dr. Sabin Manuil?, „toate ideile mari pot fi compromise de oameni, care se apuc? s? le pun? în practic?, f?r? s? le în?eleag?"[9]. Anume acesta era cazul idealului comunist urm?rit în Uniunea Sovietic?: „Eu o socotesc (ideea comunist?.- n.n.), afirma Dr. Sabin Manuil?, drept cea mai des?vâr?it? formul? de valorificare a bunurilor p?mânte?ti ?i de dreptate social?. Dat? îns? aceast? idee pe mâna unor oameni, la care con?tiin?a social? este înlocuit? prin primitivism ?i ignoran??, iar gândirea prin instinct... ideea va fi complet compromis?!"[10]. Cu referire expres? la R.A.S.S.M., crearea acelei forma?iuni, în accep?ia Dr. Sabin Manuil?, „dovede?te nu numai existen?a elementului românesc dincolo de Nistru", dar ?i faptul c? grani?a României dup? Primul R?zboi Mondial „s-a trasat la un nivel geografic ?i etnic care, de?i nu corespund întocmai cu linia etnic?, dar cel pu?in acord? statelor învecinate un num?r aproape egal de minorit??i etnice" [11].

Excelent cunosc?tor al realit??ilor politice, economice ?i etno-demografice europene postbelice, Dr. Sabin Manuil? pornea în toate analizele sale, - inclusiv în cele privind R.A.S.S.M., - de la statutul ?i pozi?ia frontierelor României, de la faptul c? principiul etnic fusese recunoscut, la Conferin?a de Pace de la Paris din 1919-1920, „atât pe baz? teoretic?, cât mai ales pe baz? practic?, drept elementul hot?râtor în stabilirea rela?iilor pacifice dintre na?iuni"[12]. Cu toate acestea, aplicarea în practic? a respectivului principiu s-a confruntat cu dou? mari dificult??i, practic, insurmontabile, împiedicând solu?ia ideal? a litigiilor cu caracter etnic. Acele dificult??i au constat în:
- imposibilitatea tras?rii unei linii etnice unice ?i absolute, care s? permit? ca liniile de frontier? s? fie st?pânite de dou? „na?iuni pure", f?r? a se l?sa chiar la frontier? minorit??i etnice, care prin natura lucrurilor ar fi avut sau chiar ar fi putut manifesta tendin?e centrifugale;
- a?ezarea diferitelor na?iuni pe pozi?ii geografice atât de variate ?i diferite, încât liniile de comunica?ii sau grani?ele naturale v?dite nu puteau fi atribuite uneia sau celeilalte p?r?i, decât cu riscul includerii unor enclave minoritare[13]. A?a cum sublinia Dr. Sabin Manuil?, aplicarea riguroas? a tras?rii liniei de frontier? exact pe linia de limit? etnic?, putea stânjeni sau chiar paraliza, din punct de vedere economic, ambele popula?ii vecine. În acele circumstan?e, a fost firesc s? se impun? identificarea „unei solu?ii mijlocii de compromis ?i toleran??". De fapt, men?iona acela? autor, la Conferin?a de Pace de la Paris din 1919-1920 s-a aplicat anume acest principiu: „s-au trasat liniile cele mai apropiate de linia etnografic?, f?cându-se concesiuni minore unor considerente de altfel extrem de importante, ?i chiar vitale, îns? totu?i de alt ordin decât cel strict etnografic"[14].

Cu referire la linia de frontier? a României recunoscut? prin sistemul de tratate de la Versailles, Dr. Sabin Manuil? aprecia c? aceasta „a urmat, în general, limita posibil? de demarca?iune etnic? între elementul românesc ?i elementele etnice limitrofe"[15]. Cât prive?te frontiera româno-rus? (româno-sovietic? din 30 decembrie 1922), aceasta era format? în întregime de râul Nistru pe o lungime de 812,0 km, alc?tuind o linie natural? de demarcare ?i simplificând, astfel, trasarea respectivei grani?e din punct de vedere tehnic. Din punct de vedere etnografic îns?, a?a cum men?iona Dr. Sabin Manuil?, „aceast? delimitare natural? nu a solu?ionat problema, pentru c? linia de demarca?iune etnic? dep??e?te ?i de o parte ?i de alta râul Nistru". Dr. Sabin Manuil? amintea, în acel context, c? U.R.S.S. crease, lipit? de râul Nistru, o „Republic? Moldoveneasc?", ceea ce era o denumire local? a „Republicii Române?ti", iar limba oficial? a acelei republici era „limba moldoveneasc?", adic? limba român?[16]. Cu prilejul realiz?rii, la 29 decembrie 1930, a primului recens?mânt general al popula?iei României Mari, s-a putut recurge inclusiv la primele estim?ri ale num?rului românilor de peste hotare. Astfel, conform estim?rilor Dr. Sabin Manuil?, la data realiz?rii recens?mântului din 1930, peste hotarele României locuiau circa 700.000 de etnici români, inclusiv 100.000 pe teritoriul Albaniei, 60.080 în Bulgaria, 13.610 în Cehoslovacia, 19.703 în Grecia, 229.398 în Iugoslavia ?i 23.760 în Ungaria[17]. Conform acelora?i estim?ri, la grani?a de Est a României, pe teritoriul Uniunii Sovietice, - „a c?rei evolu?ie însemneaz? norul negru care întunec? perspectivele de viitor nu numai a ??rii noastre, dar ?i a altor popoare din Europa" (Dr. S. Manuil?)[18], - locuiau circa 250.000 de etnici români, reuni?i în 1924 în Republica Autonom? Sovietic? Socialist? Moldoveneasc?[19]. Generalizând observa?iile sale asupra problemei RASSM, Dr. Sabin Manuil? constata c?, „atunci când România a reu?it s? ob?in? grani?e naturale bune fa?? de vecina ei de la Est, nu a putut ob?ine ca aceast? linie s? coincid? ?i cu linia de demarca?iune etnic?"[20]. Factori de alt? natur?, cum ar fi p?strarea avantajului unei frontiere naturale sau considera?iuni de ordin strategic sau economic sau, în fine, amestecul aproape inseparabil al grupurilor etnice într-o mas? eterogen?, au f?cut ca trasarea liniei de frontier? s? nu poat? tran?a, nici în cazul României, delimitarea politic? a grani?elor, ca, de altfel, aproape nic?ieri în Europa, astfel încât s? se suprapun? „în mod matematic" limitelor etnografice.

Dr. Sabin Manuil? era de p?rere, c? acest lucru nu ar fi fost de natur? s? simplifice problema frontierelor, ci dimpotriv?, le-ar fi complicat ?i mai mult. Iat? de ce, concluziona marele demograf ?i statistician, „România nu a insistat niciodat? pentru o revizuire a grani?elor sale politice, socotind, mai presus de orice interes egoist imediat, interesul general ?i permanent al g?sirii unui echilibru în care ?ara ?i popula?ia ei s? poat? prospera ?i în care tratamentul minorit??ilor etnice s? fie unul din punctele de leg?tur? între România ?i vecinii ei"[21]. În aceast? privin??, se constat? o uimitoare similitudine ?i chiar perfect? coinciden?? de opinii între cele argumentate de demograful ?i statisticianul Sabin Manuil? ?i cele sus?inute cu atâta tenacitate de c?tre marele om politic ?i diplomat român, Nicolae Titulescu (1882-1941). Într-o epoc? profund zbuciumat? de for?ele cele mai reac?ionare, primitive ?i înapoiate în gândire ?i ac?iune care credeau c? pot impune lumii civilizate, propriilor popoare, prin teroare ?i for?? brutal?, un mod de via?? ce nu avea nimic în comun cu progresul, democra?ia, cultura, ci se aflau la antipodul acestora, Nicolae Titulescu a sus?inut – la fel ca Sabin Manuil? ?i cu atâta dreptate! – c? „nu de revizuirea tratatelor are nevoie umanitatea, ci de revizuirea propriilor ei prejudec??i", pentru c? „în fa?a dorin?ei ?i necesit??ii de pace, nu schimbând frontiera cu câ?iva kilometri mai la Est sau mai la Vest vom servi mai bine cauza p?cii". „Ceea ce trebuie f?cut pentru asigurarea p?cii, - sublinia marele diplomat, - este ca popoarele, în deplin? sinceritate ?i f?r? gânduri ascunse, s? lucreze împreun? pentru spiritualizarea frontierelor"[22].

Not?: Prezentul articol constituie o versiune extins? a comunic?rii cu acela?i titlu, prezentat? în cadrul Conferin?ei ?tiin?ifice „90 de ani de la formarea R.A.S.S. Moldovene?ti: istorie ?i consecin?e" (Institutul de Istorie al Academiei de ?tiin?e a Moldovei, mun. Chi?in?u, 9 octombrie 2014).
--------------------------------------------------
[1] Eugen Titeanu, Moscova ?i politica european?, în „Genera?ia Unirii", nr. 4, 1929, p. 24-25.
[2] Gheorghe E. Cojocaru, Cominternul ?i originile „moldovenismului". Studiu ?i documente, Editura Civitas, Chi?in?u, 2009, p. 165-166.
[3] Ibidem, p. 172-175.
[4] Ioan Silviu Nistor, Istoria românilor din Transnistria: organizarea, cultura ?i jertfa lor, Editura Eminescu, Bucure?ti, 1995, p. 67.
[5] Ibidem, p. 68.
[6] Gheorghe T?t?rescu, M?rturii pentru istorie. Edi?ie îngrijit? de Sanda T?t?rescu-Negropontes. Cuvânt înainte de Nicolae-?erban Tana?oca, Editura Enciclopedic?, Bucure?ti, 1996, p. 104-105.
[7] Savant de notorietate european? ?i interna?ional? pentru activitatea sa ?tiin?ific? ?i publicistic?, început? din 1921, de la vârsta de 27 de ani, doctorul Sabin Manuil? (1894-1964) a devenit membru corespondent al Academiei Române la 1 iunie 1938, la Sec?ia Istoric?, având împlini?i atunci doar 44 de ani. La data alegerii sale ca membru corespondent al Academiei Române, dr. Sabin Manuil? se afirmase nu numai ca epidemiolog, medic igienist, organizator al s?n?t??ii publice sau participant activ la campaniile ?colii monografice a profesorului D. Gusti, ci publicase ?i ample ?i consistente studii de demografie ?i de demografie istoric?, era cunoscut ca organizatorul statisticii ?tiin?ifice în România, fondator al Institutului Central de Statistic? din Bucure?ti ?i director al recens?mântului general al popula?iei României din 29 decembrie 1930 (Acad. Vladimir Trebici, Dr. Sabin Manuil?, organizatorul statisticii ?tiin?ifice în România, în Sabin Manuil?: istorie ?i demografie. Studii privind societatea româneasc? între secolele XVI-XX. Coord.: Sorina Bolovan, Ioan Bolovan, Centrul de Studii Transilvane, Funda?ia Cultural? Român?, Cluj-Napoca, 1995, p. 7-25).
[8] Ioan Silviu Nistor, Istoria românilor din Transnistria: organizarea, cultura ?i jertfa lor, Editura Eminescu, Bucure?ti, 1995, p. 67.
[9] Arhivele Na?ionale ale României, Bucure?ti, fond Dr. Sabin Manuil?, XII.94/1934, fila 4.
[10] Ibidem.
[11] Ibidem, X.167/1940, fila 58 verso.
[12] Sabin Manuil?, Studiu etnografic asupra popula?iei României, Editura Institutului Central de Statistic?, Bucure?ti, 1940, p. 9.
[13] Ibidem.
[14] Ibidem.
[15] Ibidem.
[16] Ibidem, p. 13.
[17] Arhivele Na?ionale ale României, Bucure?ti, fond Dr. Sabin Manuil?, X.167/1940, fila 66 verso, 67 verso, 79 (S. Manuil?, Studiu demografic. Cartograma XV: Românii de peste hotare).
[18] Ibidem, XII.83/1933, fila 27.
[19] Ibidem, X.167/1940, fila 58 verso (S. Manuil?, Studiu demografic. Cartograma I: Grani?a etnic? a României la Nistru).
[20] Sabin Manuil?, Studiu etnografic asupra popula?iei României, Editura Institutului Central de Statistic?, Bucure?ti, 1940, p. 14.
[21] Ibidem.
[22] Cf. Viorica Moisuc, Premisele izol?rii politice a României. 1919-1940, Editura Humanitas, Bucure?ti, 1991, p. 375.

 

footer