Revista Art-emis
Martie 1965: Moartea lui Gheorghiu-Dej, alegerea lui Nicolae Ceau?escu (1) PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ioan Scurtu, Membru A.O.?.R.   
Miercuri, 30 Septembrie 2015 21:11

Gheorghe Gheorghiu Dej Dup? ce în octombrie 1962 am fost încadrat în func?ia de preparator la Facultatea de Istorie a Universit??ii din Bucure?ti, principala mea preocupare era s? m? specializez în istoria contemporan? a României. Frecventam Biblioteca Academiei, unde ob?inusem permis la sala III (Fond Special) ?i Arhivele Statului, urm?rind s?-mi fac o imagine proprie despre perioada interbelic?, întrucât cea dobândit? în timpul studen?iei nu mi se p?rea corect?. Eram foarte interesat ?i de istoria pe care o tr?iam, mai ales dup? Declara?ia din aprilie 1964, când am participat la dezbaterile organizate la nivelul Centrului Universitar ?i al Universit??ii, prilej cu care am aflat „adev?rul despre ajutorul sovietic": Conven?ia de armisti?iu din 12 septembrie 1944, sovrom-urile, consilierii, limba rus? etc etc. Atunci am decis s? notez cele aflate, pentru a le re?ine ?i reflecta asupra lor. M? gândeam uneori c? întoarcerea spre valorile proprii ?i trecerea în subsidiar a interna?ionalismului proletar, afirmarea independen?ei na?ionale ?i criticile la adresa sovieticilor ar putea genera reac?ia dur? a Kremlinului. Pe de alt? parte speram c? Gheorghiu-Dej va ?ti limita pân? la care putea „întinde coarda", pentru a evita o interven?ie militar? sovietic?, precum cea din Ungaria în 1956.

Pe la mijlocul lunii februarie 1965 se zvonea c? Gheorghiu-Dej era bolnav ?i de aceea nu mai ap?rea în public. În ziua de 7 martie 1965 urmau s? aib? loc alegeri pentru Marea Adunare Na?ional? ?i am re?inut faptul c? Gheorghiu-Dej nu a participat la nici o întâlnire cu aleg?torii, a?a cum obi?nuia. A ap?rut o singur? dat? la TV, unde a citit cu destul? greutate un text (se auzea în microfon o respira?ie grea). În ziua alegerilor, Gheorghiu-Dej s-a prezentat la sectia de votare pe înserate (de regul? vota la prima or?), iar singura imagine din apropiere de câteva secunde, când depunea buletinul în urn?, era a unui om suferind. Peste mai pu?in de o s?pt?mân?, la 12 martie 1965, a încetat din via?? profesorul ?i criticul literar George C?linescu. Asistasem la câteva cursuri ?inute la Facultatea de Filologie, citisem excep?ionala sa monografie despre via?a lui Mihai Eminescu, savuram „Cronica optimistului" din revista „Contemporanul", astfel c? moartea lui C?linescu am sim?it-o ca pe o pierdere personal?. Am participat la mitingul de doliu de la Ateneul Român, am înso?it cortegiul funerar pân? la cimitirul Bellu, am asistat la depunerea sa în mormânt, al?turi de I.L. Caragiale, Mihai Eminescu, George Co?buc ?i Mihail Sadoveanu. Nici nu m-am dezmeticit bine dup? acest trist eveniment, când în ziua de 17 martie am fost anun?at c? sunt de gard? la Comitetul U.T.M. pe Universitate de la 17,30 la 22,30. Sediul acestuia se afla la Facultatea de Drept, m-am prezentat la ora indicat?, împreun? cu al?i doi colegi, unul de la Facultatea de Geografie ?i cel?lalt de la Facultatea de Biologie. Nu ni s-a spus motivul acestei nea?teptate g?rzi, ci doar dac? primim telefon de la Comitetul P.M.R. pe Centrul Universitar s?-i sun?m pe secretarul Comitetului U.T.M., pe secretarul Comitetului P.M.R. pe Universitate ?i pe rector. Am presupus c? era ceva grav, care putea interveni din moment în moment. Gândul m? ducea spre Gheorghiu-Dej, dar nu am avut curajul s? discut despre ce putea fi vorba. Cred c? ?i colegii mei gândeau la fel. Nu ne-a sunat nimeni, astfel c? am scris în registrul de procese-verbale c? „în timpul serviciului nostru nu a fost nimic de semnalat".

În ziua de joi, 18 martie 1965, s-a deschis sesiunea Marii Adun?ri Na?ionale (M.A.N.). Diminea??, la ora 7,30, m-am întâlnit la Facultatea de Istorie cu profesorul Ladislau Bányai, reales deputat, pentru a discuta despre seminarul special din acea s?pt?mân?, pe care urma s?-l conduc eu, ca de obicei atunci când domnia sa lipsea. Dup? ce mi-a comunicat tema, mi-a spus c? a primit indica?ia s? vin? la ?edin?a M.A.N. în haine de culoare închis?. Deputa?ii au procedat în mare grab? la realegerea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej în func?ia de pre?edinte al Consiliului de Stat ?i a lui Ion Gheorghe Maurer în cea de pre?edinte al Consiliului de Mini?tri. Dup? ce anun?at c? Gheorghiu-Dej nu putea participa la lucr?ri din motive de s?n?tate, ?tefan Voitec, pre?edintele M.A.N., i-a informat pe deputa?i c? acesta a trimis o scrisoare, c?reia i-a dat citire. Era un text ambigu: pe de o parte mul?umea pentru încrederea acordat? ?i se angaja s?-?i consacre „întreaga energie pentru binele poporului ?i a patriei", iar pe de alt? parte afirma necesitatea de a se ac?iona, în continuare, pentru ap?rarea independen?ei na?ionale, dezvoltarea economic? a României, îmbun?t??irea situa?iei materiale ?i culturale a poporului român, cuvinte care sem?nau cu un testament politic. Seara, la orele 22,30, s-a transmis la radio buletinul medical prin care se anun?a c? Gheorghiu-Dej sufer? „de o afec?iune pulmonar?, care în ultimul timp s-a agravat prin apari?ia de complica?ii hepatice cu icter ?i insuficien?? hepatic?. Se aplic? tratamentul corespunz?tor". Având în vedere secretomania regimului, transmiterea acestui comunicat am considerat-o ca o dovad? a faptului c? liderul comunist nu avea nici o ?ans? de supravie?uire. Vineri, 19 martie, am fost de permanen?? la Comitetul U.T.M. pe Centrul Universitar, aflat în Casa de Cultur? a Studen?ilor, din Calea Plevnei, de la 15,00 la 21,00. Erau acolo înc? vreo 15 utemi?ti din alte institutele de înv???mânt superior din Capital?. În acea camer? se afla un aparat de radio, care transmitea muzic? popular? ?i muzic? sinfonic?. Buletinul de ?tiri de la ora 17 a început cu un comunicat prin care se anun?a c? starea de s?n?tate a lui Gheorghiu-Dej s-a agravat, aflându-se în „stare comatoas?". Constantin Popa (viitorul mare medic neurolog), student la Medicin?, ne-a explicat c? aceasta însemna „faza final?". Priveam unii la al?ii, nu scoteam nici o vorb?, a?teptând noi ve?ti.

Buletinul de ?tiri de la ora 18,00 a început cu o întârziere de 7 minute, când crainicul, cu o voce grav?, a citit Comunicatul CC al PMR ?i Consiliului de Stat prin care se anun?a „cu profund? durere" încetarea din via?? a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej la ora 17,53 „dup? o boal? grea". Mânat de un imbold pe care nu mi l-am explicat pân? ast?zi, în clipele urm?toare, f?r? s? anun? pe nimeni, am plecat spre sediul Comitetului Central. Aici, erau deja adunate câteva sute de persoane ?i în scurt timp s-a umplut toat? Pia?a Palatului. N-am scos o vorb?, dar ascultam ce zicea lumea: A murit prea devreme (avea 64 de ani); S? mai fi tr?it m?car cinci ani pentru a consolida îndependen?a României; Oare cel ce va urma va fi în stare s? continuie politica de independen?? promovat? de Gheorghiu-Dej? S? ne fereasc? Dumnezeu de o nou? ocupa?ie sovietic?. Dup? vreo dou? ore am plecat spre cas?. În drum spre autobuz (locuiam pe ?oseaua Olteni?ei) am trecut prin fa?a Casei Centrale a Armatei (Cercul Militar Na?ional) unde erau în?irate tablourile membrilor Biroului Politic al C.C. al P.M.R., instalate cu prilejul deschiderii sesiunii Marii Adun?ri Na?ionale. Primul era cel al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, dar el p?r?sise scena istoriei. Urmau ceilal?i în ordine alfabetic?. M-am oprit pe trotuar ?i mi-am f?cut în gând un calcul. Cine ar putea fi succesorul? Gheorghe Apostol mai fusese prim-secretar al C.C. al P.M.R. în 1954-1955, deci avea o ?ans?; Emil Bodn?ra? - fusese militar, nu era potrivit; Petre Boril? - era bulgar ?i cam ?ters; Nicolae Ceau?escu - tân?r, activ, putea fi ales; Alexandru Dr?ghici – general, ministru de Interne, nu prea cred; Alexandru Moghioro? - minoritar, ca ?i Boril?, nu; Ion Gheorghe Maurer - nici el, intelectual, era foarte bine s? r?mân? în fruntea guvernului; Chivu Stoica - prea „bolov?nos", nu putea fi om de prim plan. Era o judecat? superficial?, drept care mi-am continuat drumul, alungând din minte acest calcul. Seara, la 22,30, am ascultat la Radio buletinul medical: Gheorghiu-Dej a fost r?pus de cancer la ficat. La ora 23 s-a anun?at declararea doliului na?ional pân? în ziua de 24 martie.

În diminea?a zilei de duminic?, 21 martie, am aflat c? trupul neînsufle?it al lui Gheorghiu-Dej va fi depus la Consiliul de Stat (fostul Palat Regal, devenit al Republicii), pentru ca „oamenii muncii" s?-?i ia adio de la „ilustrul conduc?tor". Am socotit c? era bine s? m? duc printre primii, deoarece mai târziu vor veni muncitorii din marile întreprinderi ?i va fi aglomera?ie. M-am în?elat. De la Universitate am luat-o pe Calea Victoriei, dar în dreptul Palatului Telefoanelor era un baraj din camioane militare, care blocau accesul spre Pia??. Am v?zut oameni care se strecurau printre camioane sau se rostogoleau pe sub ele ?i intrau în respectiva zon?. Eu am trecut prin Pasajul Victoria ?i am ie?it în strada Academiei, am luat-o la dreapta pe strada Câmpineanu, spre Bulevardul B?lcescu, apoi la stânga pe strada One?ti (fost? ?i viitoare Dem I. Dobrescu) ?i am ajuns în Pia??. Aici era o înghesuial? greu de imaginat. Cei din spate impingeau cu putere ?i se forma un fel de „valul m?rii", astfel c? m-am trezit lâng? gardul de fier care înconjura Palatul, aproape s? fiu strivit. Cu mult? greutate am reu?it s? intru pe poart?. Abia în curte mili?ienii st?pâneau situa?ia: f?cuser? un baraj, impunând formarea unui rând de câte trei persoane, care putea s? înainteze spre intrarea în Palat. În holul mare de la parter, Gheorghiu-Dej era a?ezat pe un catafalc înalt, în fa?a c?ruia era un tablou mare al defunctului, iar de jur împrejur coroane de flori. Trecând prin dreptul sicriului am observat c? mâinile erau întinse de-a lungul corpului (nu pe piept), iar fa?a ro?iatic? (nu galben?). Am ie?it pe u?a dinspre biserica Cre?ulescu, obosit ?i transpirat, întrebându-m? în sinea mea dac? a meritat aceast? tevatur? de peste patru ore. M? consolam cu gândul c? am tr?it un moment de istorie. Ajuns acas? am ascultat comunicatul Comisiei de organizare a funeraliilor: publicul avea acces în Palatul Republicii pentru a-?i lua adio de la Gheorghiu-Dej în zilele de duminic?, 21 martie între orele 11-14 ?i 16-22, precum ?i de luni, 22 martie ?i mar?i, 23 martie între orele 7-14 ?i 16-22.

Dup? îmbulzeala din prima zi, s-au luat m?suri organizatorice ca totul s? intre în ordine. S-au transmis dispozi?ii în institu?ii ?i întreprinderi privind num?rul de cet??eni, locurile de adunare, traseul de str?b?tut, comunicarea echipelor de ordine cu mili?ienii afla?i în strad?. Am fost înscris pe tabelul Facult??ii de Istorie, cerându-mi-se s? fiu în curtea Facult??ii de Drept, mar?i la ora 10,00. Coloana Universit??ii a parcurs mai multe str?zi ?i a ajuns în fa?a catafalcului pe la 14,30. Am constatat c?, în numai 24 de ore, fa?a lui Gheorghiu-Dej devenise p?mântenie, ceea ce însemna c? trupul intrase într-un rapid proces de descompunere. S-a anun?at c? se putea vizita cabinetul de lucru al lui Gheorghiu-Dej aflat în cl?direa C.C. al P.M.R., dar nu m-am sim?it în stare s? mai stau înc? vreo dou? ore la coad?. În paralel se desf??urau adun?ri de doliu în întreprinderi ?i institu?ii, unde se citea un text trimis de la C.C. al P.M.R.. Am participat la adunarea de la Conservatorul „Ciprian Porumbescu", unde am nimerit lâng? renumitul bariton Petre ?tef?nescu-Goang?, care mi-a ?optit: „Drag?, îmi pare r?u de moartea tovar??ului Gheorghiu-Dej, dar este un prilej s? ascult?m la radio o muzic? adev?rat?, c? m? aduce la disperare zgomotul infernal al a?a-zisei muzici u?oare". Am cump?rat mai multe ziare în care se publicau articole omagiale semnate de personalit??i ale vie?ii culturale ?i ?tiin?ifice, dar ?i de muncitori ?i ??rani. M-a impresionat articolul intitulat Adio, publicat în „Scânteia", de Tudor Arghezi: „Condeiule al meu de mângâieri, de consol?ri, de reverie, f?-te om, f?-te ?ar?, f?-te popor, pune?i sarica de spini ?i plângi la por?ile lumii. Cel mai teaf?r dintre noi a trecut pe ele în nu ?tiu unde haosul începe, cu o poart? mut?, cu lac?te grele [...] Gheorghiu-Dej, c?ruia îi scriam din când în când, numindu-l Iubite Tovar??e Dej, a pierit dintre noi [...] Stau ?i plâng condeiule al meu pe un mormânt, revoltat c? ziua s-a stins ?i c? p?mântul, care a primit în el unul dup? altul pe Domnitorii no?tri, a cutezat s? primeasc? ?i ??râna scumpului general al neamului românesc, scufundat în cea mai cumplit? jale".

În timp ce lumea continua s?-?i ia adio de la Gheorghiu-Dej, am ascultat la Radio comunicatul, prin care se anun?a c? în ziua de 22 martie 1965 a avut loc ?edin?a plenar? a C.C. al P.M.R.: „La propunerea Biroului Politic plenara a ales în func?ia de prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român pe tovar??ul Nicolae Ceau?escu". Mi s-a p?rut o decizie normal?. S-au anun?at ?i hot?rârile privind „eternizarea memoriei" lui Gheorghiu-Dej: editarea operei ?i a biografiei acestuia; ridicarea de statui în Bucure?ti ?i Cluj; de busturi în mai multe ora?e; a?ezarea de pl?ci memoriale; editarea unui timbru; amenajarea unei s?li memoriale la Muzeul de Istorie a PMR; acordarea numelui s?u ora?ului One?ti, precum ?i unor întreprinderi ?i institu?ii (între care Institutul Politehnic din Bucure?ti), unor str?zi etc. etc. Funerariile s-au desf??urat în ziua de miercuri, 24 martie. Vremea s-a deteriorat brusc. Dac? în ultima s?pt?mâna fusese cald ?i pl?cut, dintr-odat? cerul s-a înnorat ?i a început s? bat? un vânt rece. Mitingul de doliu s-a desf??urat în fa?a Palatului Republicii. Venisem s? asisat la acest eveniment, dar era prea mult? lume, eu abia îmi f?cusem loc în aripa dreapt? a Ateneului Român, nu vedeam scena amenajat? ?i, evident, nici pe vorbitori. Am auzit, de la microfoanele instalate un bocet de b?rbat, ?i cuvintele: „Gheorghiu-Dej, Gheorghiu-Dej, cui ne la?i ? " Am aflat ulterior c? era glasul lui Chivu Stoica. Sim?eam frigul în oase, „sc?p?ram" din picioare ?i m? cuprindea r?ceala. Mi-a venit ideea s? ies din acea aglomera?ie ?i s? m? duc la unchiul meu, Dumitru Alma?, care locuia în apropiere pentru a urm?ri procesiunea la TV. Ca urmare, m-am strecurat pe lâng? Ateneu ?i am intrat pe strada Gabriel Périe (fost? ?i viitoare Clémenceau) ?i am intrat la nr. 6 . Am urm?rit împreun? cu familia Alma? la TV cuvântarile rostite de Chivu Stoica, Gheorghe Apostol, Ion Gheorghe Maurer ?i mai ales de Nicolae Ceau?escu, noul prim-secretar al C.C. al P.M.R.. Acesta a vorbit destul de încâlcit, cu unele dificult??i de pronun?ie, în care parc? l-a imitat pe Stalin la ceremonia funerar? pentru V.I. Lenin, când a folosit expresia „I?i jur?m tovar??e Lenin". La rândul s?u, Ceau?escu a repetat: „I?i jur?m tovar??e Gheorghe Gheorghiu-Dej, s? p?str?m ca lumina ochilor unitatea partidului, s? urm?m exemplul t?u luminos, s? d?ruim tot ce avem mai bun partidului, poporului, patriei noastre dragi". Am v?zut la TV convoiul funerar care a str?b?tut Bulevardul Nicolae B?lcescu pân? la Pia?a Na?iunii, apoi a cotit la dreapta pe strada 11 iunie pân? în Parcul Libert??ii (fost ?i viitor Carol). În acest timp, televiziunea transmitea imagini de pe traseu, inclusiv cu oameni plângând pentru „greaua pierdere suferit?". Sicriul a fost îngropat în incinta Monumentului „Eroilor Luptei pentru Libertatea Poporului ?i a Patriei pentru Socialism".
- Va urma -

footer