Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Comandor (r) Prof. univ. dr. Jipa Rotaru, Membru A.O.?.R.   
Miercuri, 23 Septembrie 2015 20:46

Mare?al Ion AntonescuCâteva referiri, în loc de concluzii, la bazele juridice ale alian?ei româno-germane, în temeiul c?reia România a ac?ionat de partea Axei, în anii 1941-1944. Subiectul este foarte încâlcit prezentat, iar o abordare riguroas? a sa lipse?te în literatura noastr? istoric?; nu lipsesc îns? faptele ?i ele indic?, f?r? putin?? de t?gad?, c? statul român a intrat în lupt? împotriva Sovietelor din proprie ini?iativ?, ca r?spuns la r??luirile teritoriale din iunie 1940; ridicola „tez?" a târârii ??rii pe Frontul de Est ?ine, în cel mai bun caz, de minciun?. Op?iunea din 22 iunie 1941 era singura posibil? atâta timp cât puterile occidentale l?saser? guvernul de la Bucure?ti far? alt? posibilitate de a ac?iona în direc?ia redobândirii teritoriilor ocupate de regimul de la Moscova. În afara probelor documentare de pân? acum, nu exist? nici un tratat de alian??, cu excep?ia prevederilor multilaterale ?i vagi din „Pactul Tripartit"; nici partea german?, ?i, probabil, nici partea român? nu doreau a?a ceva, fiecare urm?rind s?-?i men?in? o viitoare marj? de ac?iune diplomatic?. Coresponden?a cu ierarhii germani de la sfâr?itul anului 1942 ?i începutul anului 1943 permite câteva clarific?ri în problema modului în care Ion Antonescu aprecia participarea Armatei Române la r?zboiul din est. „România ?i-a oferit - îi scria el feldmare?alului von Manstein la 9 decembrie 1942 - în cumplita iarn? a Stalingradului, aproape totalitatea for?elor ei armate, cu cele mai de seam? cadre, cel mai bine instrui?i solda?i ?i cel mai modern material de care am dispus, ca al?turi de armata german? s? contribuie la zdrobirea bol?evismului, îndeplinind astfel un rol european foarte dep?rtat de modestele ei idealuri na?ionale ?i politice. Aceast? jertfa generoas? nu trebuie deci privit? ca o obliga?ie f?r? restric?ii. Nimeni nu mai poate cere altceva decât ceea ce noi consim?im a da, între Germania ?i România neexist?nd pân? la aceast? dat? nici o conven?ie, nici politic?, nici militar?"[31].

Pe lâng? acordurile verbale dintre Conduc?torul Statului ?i Führer, cooperarea militar?, economic?, politic? etc. dintre România ?i Germania s-a reglementat totu?i printr-o mul?ime de conven?ii scrise, documente cu valabilitate juridic? interna?ional?. Statutul ?i atribu?iile Misiunii militare germane sunt, de pild?, fixate prin conven?ia din toamna anului 1940, care includea ?i stipula: „Cu Reich-ul, colaborarea în caz de r?zboi se va reglementa ulterior". Misiunea militar? ?i Comandamentul superior german din România au realizat ulterior ?i alte conven?ii scrise cu partea român?, cum ar fi cele referitoare la modificarea acordului Wohltrat (petrol, armament), colectarea de cereale ?i export de cereale de c?tre societ??ile germane admise, delimitarea de atribu?ii administrative, militare ?i de paz? în teritomledîntre Nistru ?i Nipru, cooperarea pe linie de servicii secrete ?i propagand?; se mai pot enumera ca documente de cadru: Acordul de credit din 4 decembrie 1940 ?i Protocolul din 19 ianuarie 1941 asupra între?inerii trupelor germane din România etc. Cine poate s? infirme c? Ion Antonescu nu era „n?scut soldat" ?i c? voia „s? moar? soldat"? Istoria îi va oferi aceast? ?ans?! ?i nu orice soldat, ci un soldat erou-martir al neamului s?u. Preg?tirea politico-diplomatic? pentru r?zboiul cu sovietele fiind aproape încheiat? în 1940 - 1941, r?mânea s? se pun? în mi?care instrumentul militar - Armata. Ion Antonescu accedase la putere ferm convins s? transforme armata în instrumentul principal al restaur?rii României Mari. Inten?ia sa se baza pe realitatea c? Armata r?m?sese - al?turi de magistra?i - grupul social-profesional cel mai pu?in atins de corup?ie ?i politicianism, întemeiat pe disciplina trupelor ?i spiritul de corp al cadrelor, pe prestigiul tradi?ional al o?tirii în fa?a na?iunii. Situa?ia în care g?sise el armata, în septembrie 1940, impunea m?suri de asanare, deoarece intrigile camarilei carliste ?i umilirea uniformei, prin retragerea far? lupt? de la frontiere, amenin?au s? arunce structura militar? a statului în haos; probleme grave puneau ?i lipsurile dureroase în domeniile înzestr?rii, dot?rii, asigur?rii cu mijloace moderne de lupt?, bunei func?ion?ri a componentelor de suport logistic etc. Angajându-se în refacerea o?tirii, Antonescu a probat o energie ie?it? din comun. Pân? la mijlocul lui septembrie 1940 el s-a îngrijit personal de redislocarea marilor unit??i din Ardealul de Nord, Basarabia ?i Cadrilater. Mai mul?i înal?i ?efi militari corup?i sau lega?i prea strâns de regele Carol al II-lea s-au v?zut destitui?i ?i înlocui?i cu oameni de încredere ai generalului; pe cât posibil, legionarii ?i simpatizan?ii lor au fost ?inu?i departe de posturile de comand? militar?.

În scopul ridic?rii capacit??ii de lupt? a Armatei la standardele timpului, echipa de la Bucure?ti ?i-a pus n?dejdea în adâncirea cooper?rii cu Werhmacht-ul, în principal, în aportul unei numeroase ?i bine dotate misiuni militare germane. Solicitat? înainte de 6 septembrie 1940 de c?tre Regele Carol al II-lea, Misiunea militar? german? se va instala în România în cursul lunii octombrie, acela?i an. Anterior, la 15 septembrie 1940, generalul von Tippelskirch - important ofi?er al statului major al trupelor germane de uscat - a avut un dialog de informare cu generalul-Conduc?tor, cu scopul de a-i cunoa?te inten?iile. Cu acest prilej, liderul român a m?rturisit c? el încerca s? modernizeze o armat? cu efective reduse (100.000), motorizat? total, pentru a fi în m?sur? s? reziste Uniunii Sovietice. Programul militar al lui Ion Antonescu este expus mult mai pe larg cu ocazia convorbirilor cu feldmare?alul Keitel la Berlin, în noiembrie 1940. Armata Român? va fi asanat? moral ?i organizatoric ca s? fie în m?sur? a-?i îndeplini misiunea istoric?. Silit? s? abandoneze provincii din vatra neamului far? nici o rezisten??, „a c?zut într-o stare de dezordine". Faptul a pricinuit îndoieli foarte serioase în str?in?tate în ceea ce prive?te calitatea Armatei Române. Ac?iunea militar? a României a fost una de legitim? aparare în fa?a agresiunii ruse început? în anul 1940 ?i ea nu putea s? se opreasc? la 1941. Generalul Ion Antonescu a chemat la lupt? sfânt? pe to?i osta?ii ??rii, rostind: „Azi a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor str?mo?e?ti ?i a bisericii, pentru virtu?ile ?i altarele române?ti de totdeauna. Osta?i, v? ordon trece?i Prutul! Zdrobi?i vr?jma?ul din r?s?rit ?i miaz?noapte. Dezrobi?i din jugul ro?u al bol?evismutui pe fra?ii vo?tri cotropi?i. Reîmplini?i în trupul ??rii glia str?bun? a Basarabilor ?i codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele ?i plaiurile noastre! [...] Înainte! Fi?i mândri c? veacurile ne-au l?sat aici de straj? drept??ii ?i zid de ap?rare cre?tin?. Fi?i vrednici de trecutul românesc"[32].

Ion Antonescu era convins c? întregul popor român împ?rt??ea ideea sacrificiului pentru întregirea neamului. ?i nu s-a în?elat! De altfel, chiar a doua zi a primit telegrame de adeziune din diferite sfere ale vie?ii politice române?ti ?i str?ine. La 16 iulie 1941 armatele române au eliberat Chi?in?ul, iar pân? la 26 iulie, întreaga Basarabie ?i Bucovin?, ac?iunea militar? româneasc? întruchipa idealul de ordine româneasc? ?i realizarea unui drept legitim al României. De aceea r?mân scrise cu litere de aur pe frontispiciul r?zboaielor noastre luptele de la ?iganca, Dealul Kania, B?d?r?i, Movila Rupt?, P?durea Flânce?ti ?i alte localit??i. Cu eliberarea Basarabiei ?i a Bucovinei de Nord, la 26 iulie 1941, se încheie o etap? decisiv? a r?zboiului nostru în Est, dar epopeea luptelor Armatei Române, cu destule momente de un tragism sfâ?ietor nu se terminase. Campania anului 1941 se încheiase cu rezultate militare clare pentru ?ara noastr?: ocuparea Odesei ?i izgonirea Armatei Ro?ii din Bucovina de Nord ?i Basarabia. Opinia public? român? ?i conducerea de stat se preg?teau s?-i primeasc? pe eroii înving?tori. Pacea mult a?teptat? era pe cale de a se instaura. Destinul a hot?rât îns? altfel: Germania avea s? impun? României noi eforturi rnilitarg ?i antrenarea pe pista periculoas? a conflictului cu Anglia ?i S.U.A. Sursele documentare existente probeaz? c? atât Ion Antonescu cât ?i Mihai Antonescu se str?duiau s? fac? distinc?ie între angajamentul împotriva U.R.S.S., al?turi de Germania ?i participarea la r?zboi contra întregii coali?ii aliate, chiar dac? oficial ?i în mod formal ne g?seam în lupt? cu S.U.A. ?i Marea Britanic Atunci când afirma c? România este aliata Germaniei contra Rusiei, neutr? în conflictul dintre Germania ?i Marea Britanie ?i favorabil? S.U.A. în r?zboiul cu Japonia, Ion Antonescu definea o conduit? de stat, nerealizabil?, din p?cate, din cauza lipsei de mijloace materiale pentru a fi promovat? cu eficacitate. Indiscutabil, Conduc?torul spera într-o victorie total? german? în Est, urmat? de o pace de compromis anglo-germano-american? în Vest, p?strându-?i aceast? convingere pân? cel pu?in în ianuarie 1944. Era o construc?ie logic?, rod al unei gândiri geostrategice clasice ?i totodat? un model ideal de combina?ie politico-militar? pentru salvarea României. Totodat?, prin continuarea r?zboiului în Est s-a urm?rit modificarea statutului teritoriilor din Transilvania aflate sub ocupa?ie horthyst?. în februarie 1942, conducerea de stat a României va asocia participarea la r?zboiul din Est dincolo de Nistru cu situa?ia din Ardealul de Nord ?i aportul militar al Ungariei ?i Bulgariei. „Am subliniat c? Ungaria ?i Bulgaria au avut mari beneficii, ?i acum Japonia în Extremul Orient care dep??esc limitele aspira?iilor". Pentru ca la încheierea discu?iilor Ion Antonescu s? recunoasc? cu am?r?ciune: „Am ?inut s? fac afirma?ia aceasta: nu accept?m definitiv arbitrajul de la Viena, în speran?a de a ob?ine de la el o afirma?ie de revedere a arbitrajului. Nici cu aceast? ocazie nu am primit vreo speran?? de la Führer. Führerul se str?duia s? ne împing? mai adânc în Est. De acum înainte vom urma traiectoria Germaniei depinzând de victoriile ?i dezastrele sale militare în Rusia, în ciuda rezisten?ei regimului de la Bucure?ti ?i a mesajelor sale disperate de câ?tigare a ajutorului occidental, fa?a de România, Rusia ?i Germania continuau sa fie punctele de referin??, inclusiv în Marea Britanie ?i S.U.A. Transla?ia de la statutul de ?ar? semiocupat? la cel de satelit ?i angrenarea în Campania din Est, mai ales dincolo de Bug, au rea?ezat România pe locul din 1918. Speran?ele de viitor depindeau de rezolvarea ecua?iei cu dou? necunoscute: zdrobirea U.R.S.S. în 1942 ?i o pace de compromis între anglo-saxoni ?i Ax?, cu sau f?r? Hitler.

În urma înfrângerii de la Stalingrad, împov?rat de r?spunderea pentru pierderile armate, Ion Antonescu, far? a încerca s? se disculpe, îi scria generalului Ilie ?teflea de la Marele Cartier General, în zona frontului: „Ca solda?i disciplina?i trebuia s? execut?m ordinul [...]. R?spunderea în fa?a istoriei o port eu pentru c? nu am f?cut mai mult decât am f?cut pentru a împiedica masacrarea armatelor, datorit? u?urin?ei cu care a procedat conducerea german?, a lipsei totale de prevedere ?i a pasivit??ii cu care a primit semnalele de alarm? ?i preg?tirile ?tiute din vreme ale inamicului"[33]. Dup? acest grav e?ec al armatelor germane ?i române, Mare?alul Ion Antonescu a acceptat ?i facilitat ac?iunile cercurilor politice române?ti în vederea scoaterii ??rii din r?zboi ?i salv?rii a ceea ce se mai putea salva. În ziua de 23 august, reprezentan?ii opozi?iei ?i ai regelui Mihai I au devansat lovitura de stat hot?rât? pe 26 august 1944 ?i la ora 17.00, chema?i la Palat, Mare?alul Ion Antonescu ?i Mihai Antonescu au fost aresta?i. Cu aceasta, cariera militar? a Mare?alului Ion Antonescu s-a încheiat ?i dup? un simulacru de judecat? de c?tre a?a-zisul „Tribunal al Poporului" din Bucure?ti, la 1 iunie 1946, la Jilava, gloan?ele plutonului de execu?ie l-au trecut în eternitate.
Acum, dumneavoastr?, cei ce a?i studiat acest material, judeca?i cum poate fi socotit Mare?alul: erou sau criminal de r?zboi? Concluziile v? apar?in!
--------------------------------------------
[31] Mihai Vasile Ozum, Petre Otu, Înfrân?i ?i uita?i. Românii în b?t?lia de la Stalingrad, Ed. Ion Cristoiu S.A., Bucure?ti, 1995,p.233.
[32] Vezi: Ordinul de Zi c?tre Armat? al generalului Ion Antonescu din 22 iunie 1941, în Gl.lt. Mircea Agapie,Cpt.R.1 prof.univ.dr. Jipa Rotaru, op.cit., p.169-170.
[33] Florin Constantiniu, Ilie Schipor, op.cit., p. 101-103.

footer