Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. George G. Potra, Membru A.O.?.R.   
Miercuri, 23 Septembrie 2015 20:39

Discurs Nicolae Titulescu - 4Ast?zi, când ?ara se afl? în pericol iar poporul român a fost transformat într-o „Turma de oi condus? spre pr?pastie de ni?te ciobani tâmpi?i", când interesele na?ionale au fost subordonate celor str?ine, iar „zicerile" lui Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Ion Antonescu, Mircea Eliade, Octavian Goga, Mircea Vulc?nescu, Radu Gyr, Petre ?u?ea ?i ale multor altor capete luminate ?i patrio?i români deveni?i indezirabili în propria ?ar? prin imbecila ?i anticonstitu?ionala Lege f?r?-de-lege nr. 217/2015, nu mai au nevoie s?-?i demonstreze actualitatea. Prin cuvintele lor, ne sunt contemporani. Prin cuget?rile lor tr?iesc printre noi. O demonstreaz? atât discursul „Inima României" al lui Nicolae Titulescu, dar ?i cuvintele sale rostite zece ani mai târziu: „Imprejur?rile au voit ca în munca ce depun ca ministru al ??rei la Londra s? am a m? ocupa indeosebi ?i cu diferite prilejuri de interesele Ardealului. A lupta pentru România Intregit?, pe baza intereselor na?ionale ale Ardealului, care se confund? cu interesele României unite îns??i, nu mai e o sarcin?: e o bucurie!"[17]. (Ion M?ld?rescu):

Timp de 20 de ani, Nicolae Titulescu se va manifesta ?i afirma ca un promotor al luptei politico-diplomatice pentru ap?rarea integrit??ii ?i unit??ii na?ionale[18]. A pledat ?i a ac?ionat pentru consolidarea principiilor de drept interna?ional, pentru respectarea tratatelor de pace din sistemul Versailles, pentru cultivarea unei psihologii ?i practici politico-diplomatice pacifice, pentru constituirea, dezvoltarea ?i consolidarea unor structuri de securitate ?i cooperare la nivel regional ?i zonal. Nicolae Titulescu a f?cut din p?strarea unit??ii na?ionale ?i integrit??ii teritoriale un ideal de via??, acestea fiind considerate drept exigen?e ale încrederii, stabilit??ii, securit??ii, în?elegerii, colabor?rii ?i p?cii. În cei peste 20 de ani de via?? politic? activ?, omul de stat ?i diplomatul Nicolae Titulescu, român ?i european deopotriv?, s-a angajat în primele rânduri ale ap?r?torilor status-quo-ului teritorial rezultat din tratatele de pace încheiate dup? Primul R?zboi Mondial, denun?ând pericolul de r?zboi pe care-l implicau proiectele privind revizuirea frontierelor existente, proiecte c?rora regimurile fasciste aveau s? le dea o expresie violent?. Ap?rând Transilvania, Nicolae Titulescu n-a uitat niciodat? de Basarabia ?i Bucovina, demersurile sale certificând o concep?ie integratoare, în care problema revenirii acas? a tuturor provinciilor române?ti înstr?inate era privit? ca un tot, chiar dac? evolu?iile politice au plasat temporar una sau alta dintre componentele ei în prim plan. Nicolae Titulescu nu a vorbit ?i nu a ac?ionat în privin?a Transilvaniei ?i a Basarabiei în termeni alternativi.

În deplin? consonan?? cu ideile ?i gândurile celorlal?i mari b?rba?i politici români ai vremii sale, cu sentimentele întregii sufl?ri române?ti, Nicolae Titulescu afirma adev?rul ineluctabil c? nu poate exista pace ?i stabilitate în Europa atâta timp cât marile imperii ale vremii continuau s? de?in? ilegal teritorii apar?inând altor ??ri, atâta timp cât politica acestora împiedica împlinirea aspira?iilor na?ionale ale popoarelor care suportau, uneori de secole, st?pânirea indemn? ?i spoliatoare a imperiilor otoman, habsburgic ?i ?arist. Angajamentul moral ?i politic al lui Nicolae Titulescu întru dobândirea ?i ap?rarea unit??ii ?i integrit??ii ??rii, a atributelor inalienabile de independen?? ?i suveranitate ale acesteia a fost constant, categoric, lipsit de echivoc, dobândind noi ?i importante valen?e în anii urm?tori ?i noi posibilit??i de expresie pe m?sura asum?rii de c?tre omul politic român a noi ?i importante responsabilit??i în diploma?ia româneasc? ?i în organiza?iile cu voca?ie de universalitate ale vremii sale. Realismul ?i onestitatea l-au f?cut s? recunoasc? ?i s? afirme c? nu exist? frontiere ideale, dar ?i c? modificarea unei grani?e pentru repararea unei nedrept??i ar avea drept rezultat o nedreptate ?i mai mare decât aceea care s-a dorit reparat?. ?eful diploma?iei române?ti a explicat ?i a pledat pe lâng? cancelariile marilor democra?ii occidentale pentru a le face s? în?eleag? c? revizionismul nu poate fi dirijat sau cantonat, c? acesta are proprietatea de a se propaga exploziv, c? singura modalitate de a i se opune este abandonarea oric?ror false iluzii ?i constituirea unei solidarit??i democratice indestructibile fa?? de ideologii, politici ?i regimuri revizioniste, revan?arde. Analizele sale au adus în prim-plan problema elabor?rii ?i consolid?rii unui sistem de m?suri preventive ?i a unui sistem de sanc?iuni economice cu aplicare universal?, care s? vizeze poten?ialul agresor pentru a-l descuraja sau agresorul propriu-zis pentru a-l înfrânge. Pentru Nicolae Titulescu, revizuirea, ca presiune psihologic?, politico-diplomatic? sau ca realitate impus? prin hot?râri politico-militare, în afara principiilor ?i normelor dreptului interna?ional, era generatoare de tensiuni între state ?i putea constitui detonatorul unui r?zboi, care, neputând fi localizat, se putea extinde la scar? planetar?.

Din ra?iuni metodologice, Nicolae Titulescu a deosebit mai multe forme de revizionism, dar nu pentru a considera vreunul dintre ele mai acceptabil în raport cu celelalte, c?ci fiecare în parte ?i toate la un loc, indiferent de modul ?i cadrul de manifestare, erau periculoase, punând sub semnul întreb?rii reglement?ri consacrate solemn prin tratatele de pace ?i având, în consecin??, efecte profund destabilizatoare. Tendin?ele unor cercuri politice ?i diplomatice de a înlocui „revizuirea brutal?" prin „revizuirea pa?nic?" a frontierelor au primit o replic? la fel de viguroas? din partea lui Nicolae Titulescu, care le-a apreciat, de asemenea, ca practici generatoare de r?zboi. Înc?lc?rii frontierelor - ca eventualitate inacceptabil?, cu grave consecin?e perturbatoare, mergând pân? la r?zboi - Nicolae Titulescu îi opunea alternativa realist? a „spiritualiz?rii frontierelor", ca premis? a sporirii încrederii, a intensific?rii conlucr?rii, a consolid?rii în?elegerii ?i p?cii. Nicolae Titulescu nu s-a jucat cu cuvintele. „Spiritualizarea frontierelor" nu a însemnat pentru el niciodat? o plasare în plan secundar a ap?r?rii acestora ?i, cu atât mai pu?in, a ideii necesit??ii ap?r?rii ferme a lor. „Spiritualizarea frontierelor" însemna pentru el renun?area la orice manifest?ri de autarhie, izola?ionism, exclusivism, însemna cooperare între egali, în condi?iile prezerv?rii ?i respect?rii drepturilor inalienabile ale fiec?ruia. „Spiritualizarea frontierelor" era, ipso facto, modul cel mai sigur de a consolida substan?ial securitatea unui stat. Aceasta este lec?ia lui Nicolae Titulescu, lec?ia înv??at? de el însu?i de la to?i marii s?i înainta?i, a c?ror oper? a în?eles s? o continue ?i s? o consolideze. Nu-mi propun aici s? trec în revist? demersurile ac?ionale pentru consolidarea grani?elor na?ionale, prin în?elegeri bilaterale ?i multilaterale, de cooperare regional? sau continental?. Lucr?rile consacrate politicii externe ?i diploma?iei române?ti din perioada interbelic? le abordeaz? pe larg. M? rezum a sublinia c?, pe parcursul întregii sale vie?i politice active, Nicolae Titulescu a condamnat actele de agresiune, care au început cu amenin??ri ?i presiuni, au continuat cu înc?lcarea de frontiere ?i s-au încheiat cu ocuparea de teritorii ?i înrobirea de popoare (în Asia, în Africa, în Europa).

C?derea frontierelor României, în 1940, la Est, la Vest ?i la Sud - cauze, dimensiuni, efecte politice, economice, demografice -, a fost rezultatul unui complex de factori dezagregan?i, func?ionând la scar? global?. Politica securit??ii colective a e?uat. România a fost victima unui joc de interese pe care nu l-a putut influen?a ?i cu atât mai pu?in controla. Gândirea ?i ac?iunea lui Nicolae Titulescu privind grani?ele ??rii, privind integritatea teritorial? dau una dintre cele mai frumoase pagini ale operei sale politico-diplomatice, un exemplu de responsabilitate ?i d?ruire pentru supravie?uire ?i interes na?ional. „Ordinea în gândire" sus?inut? de Nicolae Titulescu ne poate elibera, mai întâi mental, de presiunea pe care o resim?im, ?i de care nu vom sc?pa mâine, privind frontiera. De intuitiv? eviden??, frontierele nu pot constitui o chestiune exclusiv de istorie.
Fragilitatea tratatelor de pace din Europa - dac? am lua în considerare numai ultimele dou? secole - oblig? s? privim aceast? chestiune - pân? când frontierele nu vor mai exista ca determinare politico-juridic?, ca linie ?i nevoie de securitate militar?, ca realitate a ceea ce poate, în continuare, separa comunit??ile etnice ?i religioase, ca tensiune a disputelor pentru resurse ?i a concuren?ei economice - nu doar ca o problem? de principiu, ca subiect de dezbatere teoretic?.

Se ?tie ce s-a ales din grani?ele fixate prin tratatele de pace de dup? Primul R?zboi Mondial ?i din prevederile Tratatului de pace de dup? al Doilea R?zboi Mondial privind frontierele. Pentru c? nesiguran?a continua s? se resimt? preocupant, ca extensie ?i tensiune, dup? ani de contacte, analize ?i negocieri bi ?i multilaterale, în 1975, reprezentan?ii a 34 de state au convenit ?i semnat Actul final de la Helsinki privind securitatea ?i cooperarea în Europa. Nimeni nu poate ignora importan?a sa pentru destinul statelor ?i popoarelor Europei. ?i totu?i... La începutul anilor '90 ai secolului trecut, în condi?ii interna?ionale complexe, în?elegeri ?i angajamente globale adoptate de liderii celor dou? superputeri ale timpului au f?cut s? se traseze noi frontiere, s? dispar? state federale, s? apar? noi state. La 100 de ani de la declan?area Primului R?zboi Mondial, se aud din nou, în Centrul Europei, voci ale unor cercuri revizioniste ?i revan?arde. Faptul c? asemenea pozi?ii se exprim?, se afirm? ?i se sus?in zgomotos, pe un ton belicos, într-un stat al Uniunii Europene, membru al N.A.T.O., atest? c? securitatea nu devine automat o realitate absolut?, mai presus de orice nelini?te ?i preocupare, prin aderarea la aceste organisme. În filosofia politicii externe ?i a diploma?iei române?ti, l-am considerat pe Nicolae Titulescu drept gânditorul ?i promotorul unor idei-baricad?. Considera?iile sale de om de stat privind principiul integrit??ii teritoriale ?i imperativul intangibilit??ii frontierelor constituie o invita?ie grav? la o gândire despre ceea ce trebuie ?i putem s? facem pentru scoaterea din actualitatea rela?iilor interna?ionale a dreptului for?ei pentru a l?sa loc for?ei dreptului, pretutindeni ?i totdeauna. Ignorarea acestui semnal a costat enorm umanitatea primei jum?t??i de secol, mai grav fiind faptul c? lec?ia tuturor dezastrelor consumate nu pare s? fi fost asimilat? integral de c?tre contemporaneitatea noastr?. Îndr?znesc s? cred c?, în 2014-2015, când grani?ele Ucrainei au fost înc?lcate prin violen??, în marile cancelarii occidentale ?i în structurile decizionale ale Uniunii Europene ?i ale N.A.T.O. ideile titulesciene, chemând la solidaritate ?i ajutor pentru cel care este victima agresiunii, au fost evocate sau chiar readuse în portofoliul valorilor active.

Putem oare ignora valoarea discursului „Inima României", a „ideilor-baricad?" ale lui Nicolae Titulescu, care se reg?sesc în e?afodajul politicii externe ?i diploma?iei române?ti, când teorii dintre cele mai absurde privind destinul Transilvaniei - reluând incorigibile obsesii - se (re)elaboreaz? în varii laboratoare, interne ?i externe, ale unei subversiuni îndreptate împotriva existen?ei statului na?ional unitar român, a poporului român însu?i? Avalan?a de teorii privind „spa?iul distinct transilvan", „federalizarea (organizarea cantonal?) a Transilvaniei", „autonomizarea etnic?", „drepturile colective ale minorit??ilor" pe de o parte, resuscitarea unei agresive propagande revizioniste, în care se asociaz? negarea Tratatului de la Trianon ?i se proiecteaz? aberante h?r?i ale „noii geografii" a Europei Centrale ?i de Sud-Est, pe de alt? parte, demonstreaz? c? ne afl?m în fa?a unui plan concertat al unor cercuri politice interne ?i externe fa?? de care nu putem sta cu mâinile încruci?ate, fa?? de care trebuie s? adopt?m o atitudine inteligent? ferm? ?i consecvent? v?dind responsabilitate fa?? de destinele poporului român. Jalnicele atitudini de sl?biciune ?i compromis manifestate de Bucure?ti au îng?duit for?elor ostile din interior ?i din exterior s? se pronun?e cu ?i mai mult? obr?znicie ?i vehemen??, parcurgând drumul de la formularea cererilor cele mai ridicole pân? la proferarea amenin??rilor cele mai absurde. T?cerea ?i ambiguitatea celor obliga?i prin mandat de îns??i na?iunea român? s?-i exprime ?i s?-i apere interesele vitale nu au f?cut decât s? stimuleze agresivitatea unor asemenea cercuri ?i organiza?ii, care - oficial sau doar oficios - î?i permit azi s? fac? declara?ii ?i s? contureze proiecte care le calific?, f?r? niciun echivoc, drept for?e antiromâne?ti.

Avem datoria s? afirm?m, înc? o dat?, în modul cel mai clar, c? România este un stat unitar, suveran ?i independent ?i c? în?elege s? fie ?i s? r?mân? a?a, fiind rezultatul firesc al unei evolu?ii istorice de dou? ori milenar?, al luptei ?i al jertfei, c? unirea Basarabiei, Bucovinei ?i Transilvaniei cu ?ara este expresia unor hot?râri plebiscitare profund democratice, recunoscute ?i înt?rite de tratatele de pace. Nicolae Titulescu a gândit destinul ??rii, integritatea ei teritorial? ?i unitatea ei na?ional? în corela?ie logic? ?i indestructibil? cu statutul legal ?i situa?ia real? a tuturor locuitorilor. Jurist de marc?, democrat ?i umanist indefectibil, omul de stat Nicolae Titulescu a fost convins - ?i a c?utat s?-i conving? ?i pe ceilal?i - c? ?ara este a?a cum sunt locuitorii ei, c? ace?tia îi dau for?a, solidaritatea, rezisten?a, vitalitatea, c? o ?ar? este cu atât mai puternic? cu cât to?i care o locuiesc, indiferent de etnicitate, limb? sau religie, se simt solidari în jurul aceluia?i destin. A?a fiind, Nicolae Titulescu a respins ?i condamnat discrimin?rile de orice ordin. Istoria contemporan? a României confirm? c? - dincolo de regretabile derapaje de ordin politic ?i rasial - ?ara a cunoscut o gândire ?i o ac?iune politic?, democratic? ?i umanist?.
- Va urma –
----------------------------------
[17] Almanahul ziarului Tarnava Mare, 1926. Rânduri memorabile privind Transilvania, adresate de Nicolae Titulescu, la 29 octombrie 1925, lui Andrei V. Popovici, directorul Almanahului ?i al ziarului Tarnava Mare.
[18] Eliza Campus, Nicolae Titulescu ?i politica pentru men?inerea integrit??ii teritoriale a României, în „Studii. Revist? de Istorie", tom 19, nr. 2, 1966, pp. 225-250; Nicolae Dasc?lu, Centenarul Nicolae Titulescu. Un militant fervent pentru independen?a, suveranitatea ?i integritatea teritorial? a ??rii, în „Ap?rarea Patriei", 3 martie 1982; George Macovescu, Nicolae Titulescu - diplomat român progresist; activitatea sa pentru ap?rarea independen?ei, suveranit??ii ?i integrit??ii teritoriale a României, pentru ap?rarea ?i consolidarea p?cii ?i crearea unui sistem de securitate colectiv?, comunicare rostit? la sesiunea comemorativ? organizat? cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la încetarea din via?? a lui Nicolae Titulescu, Bucure?ti, Sala Mic? a Palatului, 17 martie 1966; Gh. Platon, Em. Bold, Lupt?tor pentru ap?rarea independen?ei, suveranit??ii ?i integrit??ii teritoriale a României, în „Ateneu", an III, nr. 3 (20), martie 1966, p. 14; George G. Potra, Nicolae Titulescu ?i integritatea teritorial? a României, comunicare sus?inut? la simpozionul „Titulescu ?i Basarabia", organizat la Biblioteca Jude?ean? „Gheorghe Bari?iu" de Asocia?ia „Nicolae Titulescu"–Bra?ov, Asocia?ia „Pro Basarabia ?i Bucovina"-Bra?ov, Funda?ia „Neamul Românesc"-Bra?ov, Inspectoratul Jude?ean pentru Cultur?-Bra?ov, Bra?ov, 30 octombrie 1992; Constantin I. Turcu, Titulescu - ap?r?tor al integrit??ii teritoriale, în „Lumea", an XXX, nr. 34 (1501), 20-26 august 1992, pp. 18-19.

footer