Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Dr. Liviu ??ranu   
Duminică, 20 Septembrie 2015 19:48

Gheorghe Gheorghiu-Dej, art-emisCele cinci decenii câte s-au scurs de la moartea celui care a r?spuns de destinul României între 1948-1965 pot fi socotite de c?tre istoric drept un interval suficient pentru a asigura atât distan?a cât ?i perspectiva fa?? de ini?iativele, faptele ?i rezultatele activit??ii unui personaj politic cu greutate în istoria recent? a acestei ??ri. În studiul de fa?? ne propunem doar s? facem o scurt? trecere în revist? asupra modului cum este apreciat? ?i catalogat? activitatea acestui lider comunist în istoriografia postdecembrist?, prin prisma politicii interne ?i externe de care Gh. Gheorghiu-Dej se face responsabil. Personalitatea acestuia este privit? de c?tre istorici din mai multe unghiuri ?i perspective. Una din ele este ilustrat? de opinia c? „istoria României îl va men?iona întotdeauna ca pe un asasin de amploare, care ani în ?ir a îndoliat foarte, foarte multe familii române?ti ?i în ultim? instan??, ?ara". Alta poate face apel la memoria colectiv? a celor care re?in deceniul ?apte ca perioada în care nivelul de trai al românilor a fost cel mai ridicat din istoria de pân? atunci a ??rii (opinie sus?inut? ?i de datele statistice ale vremii). O alt? perspectiv? este aceea a modului cum a fost apreciat Gh. Gheorghiu-Dej în plan extern, în vremea sa: „A fost responsabil, mai mult decât oricare alt om, de colapsul marilor planuri ale Moscovei privind estul Europei" - se men?iona în necrologul publicat la moartea lui de c?tre Comitetul „Free Europe" de la New York[1].

Gh. Gheorghiu-Dej a fost etichetat în multe feluri de c?tre apropia?i, anali?ti ?i istorici - între aceste etichete cele mai cunoscute sunt „vulpea din Carpa?i" sau „Machiaveli al Balcanilor". Metodele sale de guvernare au fost calificate drept „bizantinism", „abil? diploma?ie", „cruzime" ori „viclenie". Istoricii remarc? faptul c? între factorii care i-au favorizat ascensiunea politic? au contat mai mult cei care ?in de contextul politic ?i social decât factorii de personalitate iar dintre elementele sale biografice, mai relevante au fost originea social?, calificarea profesional? ?i condamn?rile politice decât calit??ile derivate din tr?s?turile de temperament, caracter ?i educa?ie[2]. O bun? parte a istoriografiei actuale înclin? s? sus?in? o afirma?ie a lui Belu Zilber care sintetizeaz? în pu?ine cuvinte ceea ce i se imput? lui Gh. Gheorghiu-Dej: „Între 1944 ?i 1964 nu exist? crim?, blest?m??ie care s? fi avut loc în România f?r? ordinul sau consim??mântul lui Gheorghiu Dej". Exist? îns? ?i un alt segment al istoriografiei care, atunci când analizeaz? ac?iunile, ini?iativele, m?surile ?i metodele aplicate de liderul P.M.R., pune un accent deosebit pe în?elegerea contextului în care acesta a ac?ionat. De?i uneori perspectivele sunt diferite, unele mai mult sau mai pu?in nuan?ate, cea mai mare parte a celor care s-au aplecat asupra perioadei sunt aproape unanimi în a recunoa?te aspectele negative ale guvern?rii Gh. Gheorghiu-Dej.

În politica intern?, Gh. Gheorghiu-Dej a respectat una din axiomele formulate de c?tre Leon Tro?ki: „În secolul al XX-lea puterea este trist?. Cine nu accept? puterea împletit? cu crim? nu trebuia s? se nasc? în secolul nostru"[3]. Asasinatul politic este una din primele acuza?ii care i se aduc în istoriografie lui Gh. Gheorghiu-Dej, parte din ele întemeiate pe probe documentare. Lichidarea lui ?tefan Fori?, fostul secretar general al P.C.R., în septembrie 1946, de?inut la acea dat? într-o cas? conspirativ? a partidului, este unul dintre primele acte politice reprobabile care poart? semn?tura lui Gh. Gheorghiu-Dej, de?i el nu este înc? probat suficient (exist? deocamdat? doar o m?rturie scris? a lui Gh. Pintilie dat? în 15 mai 1967 în care spune c? „prin prim?vara anului 1946 am primit indica?ia de la Gh. Gheorghiu-Dej ?i, separat, de la Teohari Georgescu s? iau m?suri pentru lichidarea lui Fori?)[4]. În vara aceluia?i an, liderul P.C.R. îl amenin?? cu excluderea din partid pe Lucre?iu P?tr??canu, ca apoi acesta s? fie acuzat de „deviere ?ovin?" ?i dup? ?ase ani de proces ?i temni??, în prim?vara anului 1954, s? fie asasinat în urma unei sentin?ei capitale, în spatele c?reia st? aceea?i semn?tur? a lui Gh. Gheorghiu-Dej[5]. Aceast? crim? este, ast?zi, probat? cu documente aflate în arhivele Securit??ii. Academicianul Florin Constantiniu consider? c? execu?ia lui P?tr??canu constituie o dovad? în plus c? Gh. Gheorghiu-Dej nu a fost în perioada de început a regimului comunist, exponentul curentului na?ional ?i principalul adversar al grupului alogen moscovit, ac?iunile sale fiind dictate numai de imperativele luptei pentru putere[6].

Metodele folosite pentru a-i îndep?rta pe cei incomozi din nomenclatura de partid au fost utilizate ?i în cazul elitei politice interbelice, a liderilor partidelor istorice, care, aproape f?r? excep?ie, au fost interna?i în lag?re sau pu?c?rii. Prin rico?eu nici crema intelectualit??ii române?ti nu a avut alt? soart? decât aceea de a popula universul concentra?ionar românesc. Astfel stalini?tii din România s-au mânjit cu sângele unor personalit??ii de marc? ale vie?ii politice ?i intelectuale, copiind cu servilism sistemul terorii de stat din U.R.S.S.[7]. Gh. Gheorghiu-Dej este, în parte, ca exponent ?i, totodat?, ca instrument al intereselor sovietice în România, responsabil de a?a zisul proces de „democratizare" al României desf??urat între anii 1947-1952. Procesul de democratizare a însemnat transform?ri radicale în cadrul structurilor statului, ale societ??ii ?i economiei române?ti. Schimb?rile f?cute în Armat?, Poli?ie, Justi?ie ?i Educa?ie au însemnat introducerea în întregime a modelului sovietic în cadrul administra?iei de stat române?ti. Opozi?ia tacit? a Bisericii - o alt? institu?ie fundamental? a societ??ii române?ti - în fa?a încerc?rilor de transformare a acesteia au condus la represalii din partea regimului, concretizate în arest?ri, intern?ri în lag?re ?i punerea sub urm?rire pentru perioade îndelungate a unei p?r?i bune a clerului, care s-a dovedit a fi lipsit de flexibilitate în fa?a solicit?rilor noilor autorit??i. În plan economic, na?ionaliz?rile de bunuri ?i propriet??i, f?r? nici un fel de desp?gubire (de?i fusese creat? chiar o institu?ie în acest sens), asociate cu o politic? de pedepsire a celor care le de?inuser?, cu scurgerea unei p?r?i bune din venitul na?ional prin intermediul sovromurilor (dup? opiniile unor speciali?ti între 3-20% anual din PIB) în Uniunea Sovietic? au condus în prima faz? a guvern?rii Gh. Gheorghiu-Dej la grave dezechilibre în economie. Ulterior, cre?terea rapid? a num?rului locurilor de munc? ?i a produc?iei industriale nu s-au reflectat în cre?terea nivelului de trai al popula?iei. Amelior?ri au avut loc în perioade de criz? politic? extern? când pentru diminuarea tensiunilor sociale, permanente de altfel, Gh. Gheorghiu-Dej ?i echipa sa au fost nevoi?i s? reduc? ritmul investi?ional ?i s? amelioreze întrucâtva situa?ia grea a salaria?ilor[8].

Politica de cadre bazat? pe originea social? ?i apartenen?a politic? a fiec?ruia iar nu pe educa?ia, aptitudinile sau capacit??ile individului, girat? puternic de c?tre Gh. Gheorghiu-Dej, a condus la grave erori în politica economic?, în gestionarea investi?iilor ?i, din perspectiva procesului de colectivizare, în domeniul rela?iilor cu ??r?nimea. Intelectualitatea ?i ??r?nimea - aceasta din urm? fiind categoria social? dominant? în epoc?, au avut cel mai mult de suferit de pe urma m?surilor pe care Gh. Gheorghiu-Dej ?i restul nomenclaturii de partid le-au aplicat în procesul de trecere a României de la monarhia constitu?ional? la democra?ia popular?. În rândul clasei muncitoare ?i chiar a partidului s-a men?inut, cu mici intermiten?e, o atmosfer? de nesiguran??, cauzat? de frica de represalii în cazul în care fidelitatea fa?? de regim, dar mai ales fa?? de conducerea de partid, ar fi sl?bit. Gh. Gheorghiu-Dej este, f?r? îndoial?, unul din creatorii ?i/sau sus?in?torii, sub presiune ?i consiliere sovietic?, a monstruosului aparat de represiune al partidului, Securitatea. Marius Oprea îi recunoa?te lui Gh. Gheorghiu-Dej o mai veche pasiune pentru activit??ile poli?iei secrete, ba chiar îl consider? un vechi agent al N.K.V.D./M.G.B., f?r? a avea îns? dovezi în acest sens. Ceea ce se ?tie cu siguran?? este c?, în noiembrie 1949, conducerea comunist? de la Bucure?ti adresa o cerere scris? Comitetului Securit??ii Statului (M.G.B.) din U.R.S.S. în care se solicita trimiterea în România a unor lucr?tori pentru a ajuta Securitatea în represiunea intern?. În scrisoarea de r?spuns[9] semnat? de Filipov, pseudonim folosit de c?tre I.V. Stalin, ?i adresat? nominal lui Gh. Gheorghiu-Dej, se men?iona c? cererea româneasc? a fost luat? în considerare ?i c? la Bucure?ti vor fi trimise dou? cadre cu experien??: Saharovschi ?i Patrakeev.
- Va urma –

Not?: Textul face parte din comunicarea expus? în cadrul Sesiunii de Comunic?ri ?TIIN?A, ISTORIA, ARMATA ?i SERVICIILE SPECIALE ÎN AP?RAREA ROMÂNIEI organizat? de Societatea ART-EMIS, A.C.M.R.R. din S.R.I. - Sucursala Vâlcea ?i Prim?ria Prundeni, 12-14 iunie 2015
--------------------------------------------
[1] Apud Adrian Cioroianu, Atuurile lui Gheorghiu-Dej, în „Dosarele Istoriei", nr. 3 (8)/1997, p. 22.
[2] Lavinia Betea, Maurer ?i lumea de ieri. M?rturii despre stalinizarea României, Arad, 1995, p. 23
[3] Ibidem, p. 117.
[4] Cristian Troncot?, Ghi?? ordon?, Pantiu?a execut?, în „Dosarele Istoriei", nr. 3 (8)/ 1997, p. 34.
[5] Mircea Chiri?oiu, Radiografia unui stalinist, în „Dosarele Istoriei", nr. 3 (8)/ 1997, p. 6-7.
[6] Florin Constantiniu, O istorie sincer? a poporului român, Bucure?ti, 1999, p. 451
[7] Ibidem, p. 447
[8] Ion Alexandrescu, Obsesia protec?ionismului, în „Dosarele Istoriei", nr. 3 (8)/1997, p. 36
[9] Arhivele Militare Române, fond Materiale diverse, As1, rola 1983, c. 1113

footer