Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. George G. Potra, Membru A.O.?.R.   
Miercuri, 16 Septembrie 2015 22:01

Discurs Titulescu - 1915 - 3În discursul rostit la Ploie?ti, Nicolae Titulescu a analizat sumar, dar str?lucit, principiul neutralit??ii, concluziile v?dind luarea în considerare a unei multitudini de factori. Definind con?inutul principiului, Nicolae Titulescu a relevat deopotriv? condi?iile în care România a adoptat aceast? atitudine. În timp, neutralitatea a avut pentru noi - în anii 1914-1916 - rosturi diferite, condi?ionate ?i determinate de factori interni ?i factori externi. Dinamica politicii române?ti de neutralitate nu a fost o reac?ie de oportunism, ci rezultatul unei analize cump?nite ?i profunde a posibilit??ilor materiale, financiare ?i umane ale ??rii, a gradului de înzestrare al armatei ?i a gradului de preg?tire a celor afla?i sub arme ?i al rezervi?tilor, a contextului politic ?i geostrategic general ?i zonal. Nicolae Titulescu a definit dou? expresii ?i rosturi distincte ale neutralit??ii române?ti în anii 1914-1916.
Prima - formula imediat? de a amâna intrarea în r?zboi ?i, mai ales, de a refuza o angajare politico-militar? ?i o ac?iune combatant? al?turi de Puterile Centrale.
A doua - formula de relativ? siguran?? extern?, unic? la început, pentru a da r?gaz gândirii ?i regândirii angajamentelor viitoare ale ??rii, dar, mai ales, pentru preg?tirea de r?zboi a economiei ?i armatei, dar ?i a opiniei publice.
Relevând necesitatea vital? a adopt?rii neutralit??ii, în circumstan?e complexe, defavorabile, ?i valoarea practic? - politico-diplomatic? ?i militar-strategic? - într-o etap? determinat? ?i limitat?, Nicolae Titulescu deslu?e?te ?i accentueaz? un posibil efect negativ al prelungirii unei atari politici, considerând c? aceasta ar contraveni interesului na?ional, de eliberare a românilor afla?i sub domina?ie str?in?. Pentru Nicolae Titulescu, prelungirea neutralit??ii, dincolo de necesit??i, mic?ora rolul ?i ponderea României în marile b?t?lii politice ?i militare ?i, în consecin??, în deciziile decurgând din acestea. Dintr-o asemenea perspectiv?, întemeiat? pe o multitudine de ra?iuni, de ordin politic, diplomatic, militar-strategic, psihologic, de factori interni ?i de factori externi, Nicolae Titulescu concluziona: „România nu-?i poate prelungi neutralitatea peste limitele trebuin?elor sale ?i mai ales peste limitele demnit??ii sale. Un stat nu poate s? r?mân? neutru decât atunci când n-are de cerut; un stat nu poate r?mâne neutru atunci când are revendic?ri de impus, atunci, mai ales, când le-a ?i formulat! Aceasta ar însemna sau c? nu e în stare s? cucereasc? ceea ce pretinde c? e al s?u, ceea ce e umilitor pân? la durere, sau c? a renun?at de bun?voie la idealul lui, ceea ce e absurd pân? la nebunie! Nu se poate ca ceea ce a conceput mintea româneasc?, ca ceea ce a sim?it inima româneasc?, s? nu poat? înf?ptui energia româneasc?. Dar nimic nu sl?be?te mai mult energia ca a?teptarea, nimic n-o uzeaz? mai sigur ca neîntrebuin?area, nimic, în schimb, n-o aprinde pân? la paroxism ca con?tiin?a ei c?-i tare ?i considerat?!".

În istoria na?ional?, timp de secole, integritatea ?i neatârnarea ??rii au fost ob?inute ?i ap?rate pe câmpul de lupt?. A?a a fost în antichitate, în Evul Mediu, în epoca modern?, prelungindu-se, din p?cate, ?i în contemporaneitate. La îndemâna cercet?torilor de ieri, dar mai ales de azi, stau cronici, jurnale, memorii, istorii ?.a. Spirit enciclopedic, Nicolae Titulescu s-a informat ?i s-a afirmat multidisciplinar pe parcursul întregii vie?i. A?a fiind - parcurgând o gam? larg? de surse: culegeri de acte ?i documente, statistici, cercet?ri ?i analize istorice, politico-diplomatice, militar-strategice, demografice, de problem? ?i de caz, f?r? a l?sa de-o parte religia, psihologia ?i literatura (poezia, poemul, epopeea, romanul), - Nicolae Titulescu a accentuat asupra locului ?i ponderii sentimentului patriotic ?i a sacrificiului în con?tiin?a individual? ?i colectiv? la români. Ar fi fost o crim? ca românii s? fie indu?i în eroare prin t?cere sau, ?i mai grav, l?sa?i s? cread? c? îndeplinirea aspira?iilor na?ionale, eliberarea teritoriilor ocupate, la vest ?i la est, s-ar fi putut face f?r? sacrificii. Curajos, onest, direct, f?r? echivoc, Nicolae Titulescu le-a m?rturisit cona?ionalilor s?i c? „f?r? jertf? sângeroas? ?i bogat? [...] nicio piatr? de grani?? nu se va muta din locul ei!"

Adresându-se omului care urma s? apere ?ara în tran?ee, Nicolae Titulescu îi preciza c? în fa?a lui nu st? un sacrificiu orb, ci unul lucid, nu o jertf? cerut? ?i impus?, ci o jertf? acceptat? ca suprem? îndatorire moral?. Jertfa este pre?ul victoriei. Jertfa d? autenticitate ?i for?? victoriei. Victoria unui neam va fi judecat? nu doar prin cifre, ci ?i prin valori: „Ne trebuie Ardealul, dar ne trebuie cu jertf?! Nu se lipe?te carne de carne, f?r? s? curg? sânge. F?r? încrederea acelora care ne-au precedat în lupt?, f?r? convingerea lor c? avem o profund? idee de drept ?i de datorie, f?r? iubirea sincer? a libert??ii, nu numai a noastr?, dar a tuturor, f?r? o în?l?are sufleteasc? sus?inut?, jertfa noastr? oricât de mare ar fi nu poate s?-?i dea roadele, pentru c? îi lipse?te tocmai aceea ce-i d? fiin??: valoarea ei moral?! De aceea, eu cred c? acei ce ne conduc nu vor uita o clip? c? ei reprezint? azi mai mult decât dib?cia româneasc?, c? ei întrupeaz? azi înalta concep?iune moral? a românismului, ca for?? civilizatoare! ?i poate c? aceasta s-ar impune mai lesne printr-o atitudine, decât printr-un argument, mai lesne printr-un act de eroism, decât printr-o negociere prelungit?." În discursul rostit la Ploie?ti, Nicolae Titulescu a f?cut s? se aud?, înc? o dat?, grav, categoric, conving?tor, glasul unui neam întreg. Analiza ?i pledoaria, cu argumente istorice ?i politico-diplomatice, sunt dublate de Nicolae Titulescu printr-un vibrant apel la corzile cele mai sensibile ale sufletului românesc. Gânditorul las? loc Oratorului, Proorocul cheam? Apostolul: „Din împrejur?rile de azi, România trebuie s? ias? întreag? ?i mare! România nu poate fi întreag? f?r? Ardeal; România nu poate fi mare f?r? jertf?! Ardealul e leag?nul care i-a ocrotit copil?ria, e ?coala care i-a f?urit neamul, e farmecul care i-a sus?inut via?a. Ardealul e scânteia care aprinde energia, e mutilarea care striga r?zbunare, e f???rnicia care cheam? pedeapsa, e sugrumarea care cere libertatea! Ardealul e românismul în restri?te, e înt?rirea care dep?rteaz? vr?jma?ul, e via?a care cheam? via?a! Ne trebuie Ardealul! Nu putem f?r? el! Vom ?ti s?-l lu?m ?i, mai ales, s?-l merit?m! Pentru Ardeal nu-i via?? care s? nu se sting? cu pl?cere; pentru Ardeal nu-i sfor?are care s? nu se ofere de la sine; pentru Ardeal totul se schimb?, totul se înfrumuse?eaz?, pân? ?i moartea se schimb?: înceteaz? de a fi hidoas?, devine atr?g?toare! Ardealul nu e numai inima României politice; privi?i harta: Ardealul e inima României geografice! "

Cascada metaforelor ne recomand? nu doar un scriitor, ci ?i, poate, mai ales, un în?elept, nu un om cu mare har, ci un om cu mult? sensibilitate, capabil s? tr?iasc? dorin?a ?i suferin?a unui neam întreg. „Inima României" reprezint?, cu adev?rat o pagin? antologic? a gândirii politicii române?ti, o pledoarie de un rar patetism, care nu las? loc niciunei ambiguit??i asupra convingerii sale privind apartenen?a Transilvaniei, întotdeauna ?i pentru totdeauna, la spa?iul românesc.
Sintez? de gândire ?i aspira?ie, cuvintele lui Nicolae Titulescu ?i-au dobândit drept de cetate în toate sufletele române?ti. Glasul lui Nicolae Titulescu vine din istorie, distilând ?i în?l?ând gândirea marilor s?i înainta?i, exprimând obida ?i suferin?a milioanelor ?i milioanelor de anonimi pe care o st?pânire str?in? i-a f?cut str?ini în propria ?ar?. Glasul lui Nicolae Titulescu afirma un drept istoric multimilenar, proiectând voin?a de neînfrânt de a p?stra ?i de a ne ap?ra, cu toate sacrificiile, ceea ce a fost ?i este al nostru, ceea ce nu vom accepta niciodat? s? înstr?in?m, c?ci dac? am face altfel, s-ar rupe ceva din noi, din trupul ?i sufletul nostru, n-am mai fi noi, ar însemna s? renun??m la fiin?a noastr? na?ional?. Nicolae Titulescu avea s? se pronun?e în continuare, cu aceea?i fervoare, pentru renun?area la neutralitate, pentru intrarea României în r?zboi al?turi de Alia?i, cu scopul declarat de a ne elibera teritoriile ocupate, de a ne reîntregi ?ara, de a des?vâr?i unificarea na?ional?[15].

La 27 august 1916, România a declarat r?zboi Austro-Ungariei. La 30 august 1916, Germania a declarat r?zboi României. La 1 septembrie 1916, Bulgaria ?i Turcia au declarat r?zboi României. Angajamentul politic ?i militar de partea Alia?ilor d?dea expresie interesului ?i consensului na?ional. Din p?cate, evolu?iile militare pe frontul românesc aveau s? ne fie defavorabile. Într-o atare situa?ie, guvernul Ion I.C. Br?tianu a p?r?sit Bucure?tii ?i s-a stabilit la Ia?i. La 6 decembrie 1916, armatele germane, austro-ungare au ocupat capitala României. Atitudinea militant? pro-antantist? a lui Take Ionescu ?i a lui Nicolae Titulescu nu a fost iertat? de Puterile Centrale. Cei doi oameni politici - ?i nu pu?ini al?i lideri politici asemenea lor - au realizat pericolul imediat în care se aflau dup? ocuparea celei mai mari p?r?i a României de trupele Puterilor Centrale. Presiunea avea s? se accentueze la maximum odat? cu semnarea, la 7 mai 1918, a Tratatului de Pace de la Bucure?ti, dintre România, pe de o parte, ?i Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria, Turcia, pe de alt? parte. România a fost obligat? s? cedeze Dobrogea, s? accepte rectificarea frontierei pe linia Carpa?ilor ?i s? semneze înrobitoare condi?ii economice. În aceste condi?ii, în iunie 1918, un grup de circa 200 de patrio?i români, printre care ?i Nicolae Titulescu, a p?r?sit ?ara cu scopul de a continua lupta în str?in?tate pe frontul politico-diplomatic, pentru informarea, sensibilizarea ?i câ?tigarea opiniei publice.

La 24 august/6 septembrie 1918, particip? la Paris, la constituirea Consiliului Na?ional Român Provizoriu, care la 20 septembrie/3 octombrie 1918 proclam? formarea Consiliului Na?ional al Unit??ii Române, având în conducere pe Take Ionescu (pre?edinte), Vasile Lucaciu, Octavian Goga, dr. Constantin Angelescu, Ioan Th. Florescu (vicepre?edin?i). Nicolae Titulescu devine membru al Consiliului, al?turi de 41 de senatori ?i deputa?i, 10 mini?tri, 25 profesori universitari, care au semnat mo?iunea. Urmare demersurilor întreprinse, Consiliul a fost recunoscut la 29 septembrie/12 octombrie de guvernul francez, la 23 octombrie/5 noiembrie de guvernul S.U.A., la 29 octombrie/11 noiembrie de guvernul englez, iar la 9/22 noiembrie de guvernul italian, drept exponent al intereselor poporului român. Îndeplinind îns?rcin?ri care îi reveneau în cadrul Consiliului Na?ional al Unit??ii Române, Nicolae Titulescu are o activitate intens?[16], având întâlniri ?i discu?ii cu oameni politici, mini?tri, parlamentari, ?efi de partide, lideri de opinie, publici?ti, se întâlne?te cu figuri reprezentative ale unor structuri similare, reprezentând na?ionalit??ile ceh?, slovac?, sârb?, croat?, aflate, ca ?i românii din Transilvania, sub ocupa?ie str?in?. La 1 decembrie 1918, de ziua Unirii, particip? la Albano (Italia) la adunarea ofi?erilor ?i solda?ilor Legiunii române, constituit? în Italia din voluntari români, majoritatea transilv?neni, ca urmare a dezagreg?rii armatei austro-ungare. La 22 ianuarie 1919, roste?te un discurs la dineul oferit la Paris redactorilor ziarului „La Roumanie". La 28 februarie 1919, roste?te un discurs la dineul ?i reuniunea amical? americano-român? de la Paris. La 19 ?i 23 martie 1919, vorbe?te la dineurile italo-române. În martie 1919, vorbe?te despre România într-o întrunire public? organizat? la Marsilia.
- Va urma -
---------------------------------------
[15] La Caracal (18 octombrie 1915); Bucure?ti (24 octombrie 1915); Caracal (9 decembrie 1915); Corabia (23 decembrie 1915). Pledoariile pentru unitate na?ional? f?cute la Caracal ?i Corabia au fost prilejuite de campania electoral? pentru alegerea lui Octavian Goga ca deputat.
[16] Despre activitatea desf??urat? de Nicolae Titulescu în str?in?tate în aceast? perioad?, vezi Luchian Deaconu, Noi m?rturii documentare referitoare la lupta pentru f?urirea statului na?ional unitar român, în „Oltenia", V-VI (1984-1986), Craiova, 1987, pp. 99-103; Idem, Activitatea de la Paris din anii 1918-1919, debutul diplomatic al lui Nicolae Titulescu, comunicare sus?inut? la Sesiunea ?tiin?ific? aniversar? „Nicolae Titulescu", organizat? cu ocazia s?rb?toririi a 110 ani de la na?terea marelui diplomat român, Craiova, 4 martie 1992; Idem, Nicolae Titulescu ?i propaganda na?ional? româneasc? desf??urat? în Fran?a în anii 1917-1919, comunicare sus?inut? la Simpozionul organizat cu ocazia celei de a VIII-a edi?ii a Zilelor „Nicolae Titulescu", l6-17 martie l998, Inspectoratul pentru Cultur? Olt, în „Caietul simpozionului", Slatina, 1998, pp. 30–33. Vezi, de asemenea, Luchian Deaconu, Fran?a ?i România unite în comunitatea de sacrificiu în anii 1916–1918. Documente externe din arhivele Consiliului Na?ional al Unit??ii Române de la Paris, Redac?iei ziarului „La Roumanie", coloniei române de la Paris, vol. I, doc. 1-235, 5 decembrie 1916–22 noiembrie 1918, Editura Sitech, Craiova, 2009, 369 p.; Idem, Fran?a ?i România unite în comunitatea de sacrificiu în anii 1916–1918. Documente externe din arhivele Consiliului Na?ional al Unit??ii Române de la Paris, Redac?iei ziarului „La Roumanie", coloniei române de la Paris, vol. II, doc. 236–550, 24 noiembrie 1918–22 iunie 1922, Editura Sitech, Craiova, 2009, 375 p.

footer