Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. George G. Potra, Membru A.O.?.R.   
Luni, 14 Septembrie 2015 14:06

Discurs Nicolae Titulescu, 1915 - 2Nu-mi propun s? fac referiri ample la biografia[9] lui Nicolae Titulescu. Voi men?iona totu?i c? Nicolae Titulescu intr? în Partidul Conservator Democrat condus de Take Ionescu, la 16 februarie 1908. Profesând în mod str?lucit la catedra universitar?, în barou ?i la tribuna public?, la 8 noiembrie 1912, Nicolae Titulescu este ales deputat în districtul I Romana?i, pe lista Partidului Conservator Democrat. În aceast? nou? calitate, de deputat, la 20 decembrie 1913, Nicolae Titulescu roste?te în Camera Deputa?ilor discursul Pozi?ia României fa?? de evenimentele din Balcani, care a impresionat profund asisten?a, în particular, ?i cercurile politice, în general. Take Ionescu a fost pur ?i simplu entuziasmat ?i a semnat în „La Roumanie" un elogiu la adresa tân?rului s?u confrate[10]. De?i eseul lui Take Ionescu avea în vedere debutul parlamentar al lui Nicolae Titulescu, pot afirma cu rigoare c? opiniile liderului conservator-democrat, ale eminentului om de stat ?i diplomat român, mentor al lui Nicolae Titulescu, sunt pe deplin confirmate de textele discursurilor ?i cuvânt?rilor pe care noua stea a politicii ?i diploma?iei române?ti avea s? le pronun?e timp de peste dou? decenii. Ra?iuni de fond ?i de stil, c?rora adaug faptul c? textul nu se afl? la îndemâna tuturor celor interesa?i, m-au determinat s?-l includ studiului de fa??:

„?edin?a de ieri a Camerei Deputa?ilor ne-a d?ruit o mare bucurie, una dintre acele bucurii care fac fericirea unei existen?e ?i onoarea unui partid. Un mare, un extraordinar talent s-a ar?tat la tribuna româneasc? ?i acel talent este al nostru. Nu numai c? Titulescu a f?cut ieri debutul cel mai str?lucit din întreaga istorie a elocin?ei parlamentare a României, dar debutul s?u l-a consacrat deopotriv? ca gânditor ?i ca orator. Titulescu are totul. În ceea ce îl prive?te, natura a dovedit o rar? risip?. Limba lui este elegant? ?i de o corectitudine perfect?. ?i aceast? form? impecabil? este pus? în serviciul unei gândiri totodat? clare ?i profunde, care nu-l p?r?se?te niciodat?, nici chiar în momente de cea mai mare emo?ie. La fel ca to?i adev?ra?ii oratori, Titulescu improvizeaz?. Mai pe larg. Un discurs ca al s?u este cu siguran?? fructul unei mari ?i serioase munci, dar al unei munci asupra ideilor ?i nu asupra cuvintelor. În vocea sa, în respira?ia sa, pe fa?a sa, se cite?te, se simte c? asist?m la chinurile crea?iei. Nu exist? niciodat?, nu va exista niciodat?, un artist f?r? de chinurile crea?iei. Iar aceast? crea?ie nu este posibil? f?r? o absolut? puritate a inten?iilor, f?r? o profund? ?i inalterabil? convingere.

La fel ca to?i marii oratori, Titulescu nu se mul?ume?te cu sim?ul realit??ii. Desigur, are p?r?i de polemic?, mânuie?te ironia ?i se joac? cu vorbele de duh, strive?te cu logica ?i nu îi este str?in niciunul dintre mijloacele pe care arta cuvântului le pune la îndemâna celor ale?i. Dar adev?ratele momente de elocin?? ?i de st?pânire a auditoriului intervin atunci când î?i ia zborul ?i în?l?ându-se foarte sus, foarte sus, deasupra contingentelor terestre, el ne deschide orizonturi noi ?i ne înal?? la m?re?ia sintezei sale. Se vor putea citi în acest ziar frumoase discursuri, f?cându-se o fapt? bun?, pentru c?ci se restabile?te adev?rul asupra unei epoci de acum istorice. Niciodat? îns? nu se va putea imagina profunda impresie de uimire ?i de admira?ie, pe care a f?cut-o în ?edin?a de ieri. Se vorbea de sl?biciunea, chiar ?i de sterilitatea celor mai tinere genera?ii. Titulescu d? o str?lucit? dezmin?ire acestor triste profe?ii. Am fi fost mândri de aceast? dezv?luire, chiar dac? Titulescu s-ar fi num?rat printre adversarii no?tri. Dar întrucât el este dintre ai no?tri, mândria noastr? patriotic? spore?te dintr-o legitim? mândrie de partid. Fie ca în cariera str?lucitoare care i se deschide s? întâlneasc? nu dreptatea contemporanilor, urm?rit? întotdeauna în zadar, ci ceva mai pu?in din ura implacabil?, pe care marii b?rba?i o biruie, pentru c? ei trebuie s?-?i urmeze drumul, care nu este mai pu?in am?r?ciunea existen?ei lor"[11].

Prezen?ele lui Nicolae Titulescu în Parlamentul României sau la tribune interna?ionale, fie c? a fost vorba de organiza?ii ?i conferin?e interna?ionale, fie c? a fost vorba de universit??i ?i societ??i savante, au fost salutate în timp de personalit??i politice ?i diplomatice ale vremii sale, de figuri prestigioase ale vie?ii ?tiin?ifice ?i ale lumii ziaristice[12]. În publicistica româneasc? postum? lui Nicolae Titulescu, oratoria acestuia a avut parte de referiri diverse, unele privind substan?a, altele doar stilul[13]. Întrunirea „Ac?iunea Na?ional?", desf??urat? la Ploie?ti, la 3 mai 1915, a avut un evident caracter politic ?i o voca?ie na?ional?. Faptul nu a fost singular în România. În spa?iu ?i în timp, dorin?ele românilor de a tr?i cu to?ii într-o ?ar? liber?, într-un stat unitar, independent ?i suveran, sub acela?i steag, au primit expresie în alte ?i alte manifest?ri, definind un curent na?ional. Take Ionescu l-a avut al?turi pe Nicolae Titulescu din ra?iuni politice, intelectuale, morale ?i sentimentale. Înainte de toate, cei doi împ?rt??esc acelea?i valori politice, acelea?i op?iuni majore în materie de politic? extern?, în privin?a alian?elor. Liderul conservator-democrat aprecia altitudinea intelectual? a lui Nicolae Titulescu, educat la ?coala francez?, la cel mai înalt nivel, asimilând cuno?tin?e ?i dobândind titluri sub autoritatea unor mari savan?i. Asemenea altor intelectuali români, oameni politici, de ?tiin?? ?i cultur?, Take Ionescu aprecia faptul c? Nicolae Titulescu refuzase s? r?mân? în str?in?tate, s?-?i asume acolo o catedr? universitar?, oferit? în modul cel mai dorit ?i invidiat - Sorbona.

Dragostea de ?ar? îl verific? ?i îl confirm? moral pe Nicolae Titulescu, a?ezându-l în falanga celor ce se angajeaz? în slujba supravie?uirii ?i afirm?rii sale. La 33 de ani, Nicolae Titulescu era un spirit str?lucit, un om de ini?iativ? ?i ac?iune, un om integru, un caracter. Atrag aten?ia asupra faptului - care nu a fost ?i nu poate fi considerat drept un am?nunt - c? lui Nicolae Titulescu i-a fost acordat? onoarea de a lua cuvântul la Ploie?ti înaintea Patronului s?u intelectual. Discursul „Inima României" este un produs profund elaborat. Dincolo de afirma?ii se întrev?d analize mai vechi ?i mai noi larg cuprinz?toare, judec??i politice, istorice, socio-economice, demografice, etnice, strategice ?.a. întreprinse de oameni de ?tiin?? ?i de oameni politici, de eminen?i publici?ti. Oricât ar fi de sever? analiza ?i judecata, nu am putea b?nui ?i, cu atât mai mult, nu am putea repro?a lui Nicolae Titulescu improviza?ia. Lui Nicolae Titulescu i se potrive?te foarte bine butada c? spontaneitatea este proprie oamenilor serio?i, c? improviza?ia ?i-o pot permite numai oamenii profunzi. Am v?zut manuscrisele unor discursuri rostite pe parcursul anilor de Nicolae Titulescu, în timpul când a avut îns?rcin?ri oficiale ?i dup?, când a fost eliminat din via?a politic?. Paginile sale certific? un om responsabil, riguros, un spirit metodic, un perfec?ionist, un om în lupt? cu sine însu?i. Rândurile sale ne dezv?luie un om harnic, un du?man al superficialit??ii ?i al ambiguit??ilor, un om care a f?cut din scrisul cristalin ?i cinstit o adev?rat? religie, o profesiune de credin??, o ?coal? de educa?ie, de umanism ?i democra?ie. Rupând vinovate perdele de fum, dezv?luind cuvioase abilit??i politico-diplomatice ?i, mai ales, condamnând în?elegeri ascunse, cu factori externi, profund d?un?toare interesului na?ional, Nicolae Titulescu a adus în fa?a opiniei publice „un trecut întunecat ?i vitreg". La 17 februarie 1867, s-a încheiat Acordul austro-ungar privind crearea statului dualist austro-ungar, în cadrul c?ruia Transilvania a fost încorporat? în Ungaria, r?pindu-i-se autonomia.

În epoca revolu?iilor burghezo-democratice, aspira?iile românilor care vizau deplina emancipare, f?urirea statului na?ional unitar, independent ?i suveran, primeau o puternic? lovitur? din partea unui imperiu retrograd. P?mântul românesc a sângerat atunci. Europa, prea mul?umit? ?i prea sigur? de sine, a fost martor? lini?tit? la trasarea unor „grani?e, care sunt ca ni?te t?ieturi adânci ?i dureroase în corpul viu al na?iunii" române. Ceea ce s-a întâmplat atunci, departe de a înfrânge aspira?iile românilor, de dincolo ?i de dincoace de Carpa?i, a marcat intrarea luptei na?ionale într-o nou? etap?. N?scut la 4/16 martie 1882, sub arcul de lumin? al independen?ei câ?tigate de România pe câmpul de lupt?, în cursul ?i la cap?tul r?zboaielor din anii 1877–1878 împotriva Imperiului Otoman, Nicolae Titulescu nu s-a mul?umit s? trag? un semnal de alarm? în leg?tur? cu perpetuarea acestei anomalii care fractura în continuare cursul firesc al istoriei poporului român, ci, mai mult decât atât, lucru esen?ial, tân?rul tribun a chemat la mobilizarea min?ilor ?i baionetelor pentru a „spulbera" aceste grani?e impuse în mod criminal, a unor grani?e care „ne vor înc?tu?a ca zidurile unei temni?e, la umbra c?rora via?a se ofile?te ?i se stinge". Trecerea de la o propozi?ie la o alt? propozi?ie, de la un paragraf la alt paragraf, ofer? surprize retorice ?i stilistice din cele mai nea?teptate ?i frumoase. Nu am întâlnit - nici pân? la el, nici dup? aceea - metafore mai puternice privind grani?ele impuse de ocupant: „t?ieturi adânci ?i dureroase în corpul viu al na?iunii"; „zidurile unei temni?e, la umbra c?rora via?a se ofile?te ?i se stinge".
Nu am g?sit nic?ieri, pân? la declan?area Primului R?zboi Mondial, referiri sau comentarii apar?inând lui Nicolae Titulescu care s? permit? supozi?ia, ?i cu atât mai pu?in afirma?ia, c? el cuno?tea pe fond Tratatul de alian?? româno-austro-ungar semnat la Viena la 18/30 octombrie 1883[14].

Acest tratat, r?mas în vigoare pân? la 14/27 august 1916, când România a intrat în Primul R?zboi Mondial, a fost ascuns timp de peste dou? decenii Parlamentului României, fiind cunoscut doar de câteva persoane. Când le-a pus în fa?? cererea de a intra în r?zboi al?turi de Puterile Centrale, Carol I nu a invocat tratatul semnat în 1883, l?sându-i pe participan?ii la Consiliu de Coroan? în necuno?tin?? de cauz?. În atitudinea adoptat? la 21 iulie/3 august 1914 de Consiliul de Coroan?, liderii politici prezen?i au dat expresie unor judec??i profunde întemeiate pe ra?iuni istorice, politico-diplomatice, militar-strategice ?i, nu în ultimul rând, unor procese de con?tiin?? cu larg? ?i profund? reverbera?ie. Experien?ei i s-au asociat analiza ?i instinctul. Hot?rârea adoptat? de Consiliul de Coroan? a fost salutat? cu toat? inima de c?tre Nicolae Titulescu, care a apreciat c? „instinctul neamului, prin ale?ii lui, a vorbit la timp". Într-o logic? impecabil?, tân?rul deputat a pledat pentru ie?irea României din neutralitate ?i pentru intrarea în ac?iune.
- Va urma –

Not?: Textul face parte din comunicarea expus? în cadrul Sesiunii de Comunic?ri ?TIIN?A, ISTORIA, ARMATA ?i SERVICIILE SPECIALE ÎN AP?RAREA ROMÂNIEI organizat? de Societatea ART-EMIS, A.C.M.R.R. din S.R.I. - Sucursala Vâlcea ?i Prim?ria Prundeni, 12-14 iunie 2015.

------------------------------------------------
[9] Pentru repere biografice ?i ale activit??ii politico-diplomatice, vezi Nicolae Titulescu, Politica extern? a României (1937), edi?ie îngrijit? de George G. Potra, Constantin I. Turcu, Ion M. Oprea; cuvânt înainte de Teodor Mele?canu, Funda?ia European? Titulescu, Editura Enciclopedic?, Bucure?ti, 1994, pp. 331–374.
[10] [Take Ionescu], Titulesco (fr.), în „La Roumanie", 23 decembrie 1913/4 ianuarie 1914; apud Pro ?i contra Titulescu, edi?ia a II-a rev?zut? ?i ad?ugit?, edi?ie îngrijit?, selec?ie, cuvânt înainte ?i postfa??, note biografice, adnot?ri ?i explica?ii, indice de George G. Potra, Funda?ia European? Titulescu, Bucure?ti, 2012, vol. II, pp. 260–262.
[11] Pro ?i contra Titulescu, edi?ia a II-a rev?zut? ?i ad?ugit?, edi?ie îngrijit?, selec?ie, cuvânt înainte ?i postfa??, note biografice, adnot?ri ?i explica?ii, indice de George G. Potra, Funda?ia European? Titulescu, Bucure?ti, 2012, vol. II, pp. 260–262.
[12] Nu voi risca s? numesc pe unii dintre cei care au f?cut-o, pentru a nu mi se repro?a c? am l?sat de-o parte pe unii cel pu?in la fel de prestigio?i, dac? nu chiar mai importan?i; nu voi risca s? men?ionez pe unii care l-au adulat sau pe al?ii care l-au blasfemiat. Las la latitudinea cititorului român ?i str?in s? parcurg? „vocile" apar?inând unui num?r de câteva sute de contemporani ai s?i care au f?cut referiri la discursul titulescian, la oratoria sa – vezi Pro ?i contra Titulescu, edi?ia a II-a rev?zut? ?i ad?ugit?, volumele I–III, passim.
[13] Re?in doar Daniela Boriceanu, De la Magia verbului la rigoarea oratoric? în discursul titulescian, în Nicolae Titulescu. Eternitatea unui destin exemplar, Editura Funda?iei „Universitatea pentru to?i", Slatina, 2005, pp. 189–193.
[14] Istoria României în date elaborat? de Dinu C. Giurescu, Horia C. Matei, Nicolae C. Nicolescu, Marcel D. Popa, Gheorghe R?dulescu, Alexandru St?nciulescu; coordonare: Dinu C. Giurescu, Editura Enciclopedic?, Bucure?ti, 2003, p. 255.

footer