Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. George G. Potra, Membru A.O.?.R.   
Miercuri, 09 Septembrie 2015 19:00

Nicolae Titulescu - Dicurs din 3/16 mai 1915Ziua de 3 mai 1915 continu? s? fie, iat?, dup? o sut? de ani, un moment de referin?? în istoria României. La aceast? dat?, la Ploie?ti, a avut loc o mare întrunire popular?, gândit? s? dea glas con?tiin?ei na?ionale, dorin?ei larg împ?rt??ite ca România s? abandoneze politica de neutralitate ?i s? se angajeze al?turi de Alia?i, pentru a urm?ri ?i împlini reîntregirea ??rii, pentru a des?vâr?i unirea statului na?ional român. Data nu a fost aleas? întâmpl?tor. Take Ionescu - pe care sunt motive s?-l credem c? a fost principalul inspirator al acestei ac?iuni - a avut în vedere data de 3/16 mai 1848, când, la Blaj, 40.000 de oameni - majoritatea ??rani, or??eni, mici nobili, intelectuali, clerici, ardelenilor al?turându-li-se munteni ?i moldoveni - ?i-au exprimat dorin?a de libertate social? ?i na?ional?, care avea s?-?i g?seasc? încoronarea, dup? 70 de ani, la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918. Adunarea popular? de la Blaj ?i întrunirea de la Ploie?ti erau p?r?i ale aceluia?i arc istoric. Organizatorii întâlnirii din 3/16 mai 1915 au folosit coinciden?a de dat? pentru a releva identitatea de obiective majore, dincolo de grani?e temporare, de etnicitate sau religie. În vara anului precedent, Consiliul de Coroan?, întrunit la Sinaia, la 21 iulie/3 august 1914, la care au participat, pe lâng? membrii guvernului, ?i o serie de al?i oameni politici, a respins cererea Regelui Carol I (sprijinit? doar de P.P. Carp) de a intra în r?zboi al?turi de Puterile Centrale ?i a hot?rât adoptarea unei politici de neutralitate armat?.

Dispari?ia subit? a Regelui Carol I (27 septembrie/10 octombrie 1914) ?i urcarea pe tron a Regelui Ferdinand I (28 septembrie/11 octombrie 1914) a avut consecin?e pentru politica intern? ?i extern? a României. Orient?rile proantantiste s-au accentuat; nu se poate spune îns? c? cercurile politice care se pronun?au pentru intrarea în r?zboi al?turi de Puterile Centrale r?m?seser? inerte ?i, în consecin??, nu reprezentau un pericol pentru politica extern? ?i ac?iunea politico-militar? a României. Partizanii uneia sau alteia dintre orient?ri aveau în vedere, invocau ?i exploatau promisiunile principalelor beligeran?i. Antanta f?g?duia sprijin pentru unirea cu statul român a provinciilor române?ti aflate în st?pânirea Imperiului Austro-Ungar, iar Puterile Centrale promiteau recunoa?terea grani?elor Moldovei dinainte de 1812. Scena politic? româneasc? cunoa?te o accentuare a tensiunii în rela?iile dintre proantanti?ti ?i antiantanti?ti. Partidul Conservator se scindeaz? în gruparea condus? de Alexandru Marghiloman, pre?edintele partidului (favorabil Puterilor Centrale) ?i gruparea lui Nicolae Filipescu (proantantist?). Scindarea s-a consfin?it la ?edin?a din 18/31 noiembrie 1915 a Comitetului Executiv al Partidului Conservator. Pe acest fundal politic are loc întrunirea organizat? la Ploie?ti de Ac?iunea Na?ional? ?i Liga Cultural?. Cel mai mare cotidian al vremii, ziarul „Universul", a dat informa?ii largi (pe trei coloane) despre aceast? întâlnire, la doar dou? zile dup? încheierea ei[1].

Manifestarea a adus la Ploie?ti frunta?i politici de la Bucure?ti. La Gara de Sud au fost întâmpina?i de deputatul Gogu I. Zamfirescu, care, emo?ionat, afirma c? „visul frumos urm?rit de secole ?i timpul cântat de poe?ii neamului au sosit ?i familia româneasc? nu va mai fi r?zlea??". Dup? un popas la Statuia Libert??ii, unde Naum Papazopol a rostit un discurs înfl?c?rat, invita?ii s-au dus la Sala „Cooperativa". La orele 17, întâlnirea s-a deschis, având în prezidiu (pe scen?) pe Take Ionescu, Em. Antonescu, Nicolae Titulescu, general Stoica, general Papazoglu, Bucur Spirescu, Gogu I. Zamfirescu, colonelul Handoca, Gheorghe C. Dobrescu, dr. Cosma, Radu Smeureanu ?i al?ii. Au luat cuvântul succesiv: Bucur Spirescu; Scarlat Or?scu; Em. Antonescu („A sosit vremea a ar?ta dac? ?tim s? avem voin?? ?i caracter"); Constantin Mille („Pân? când s? a?tept?m? S? spunem guvernului: ori dai asaltul peste Carpa?i, ori î?i d?m noi asaltul!"); Nicolae Titulescu; F. Mândrescu („S? murim moarte de eroi, decât moarte de la?i"); Take Ionescu („Progresul se face din suferin?e. Vom ie?i o Românie Mare în lumea liber?, luând parte la cel mai mare ceas. Trebuie s? ne jertfim a?a cum s-au jertfit ?i al?ii pentru noi, pentru ca genera?iile viitoare s? ne sl?veasc?, iar nu s? ne acuze c? am cheltuit ?i gloria mo?tenit? din trecut."); Gheorghe C. Dobrescu. Rostit în limba român?, discursul amplu al lui Take Ionescu a fost publicat în limba francez?, sub titlul „Le sacrifice pour la Transilvanie", în jurnalul conservator-democrat „La Roumanie"[2]. Nu am identificat o versiune româneasc? a acestei cuvânt?ri[3]. Substan?a ?i frumuse?ea acestui discurs reclam? traducerea ?i publicarea sa în limba român?, dac? nu chiar acum, ci m?car în perspectiva împlinirii a 100 de ani de la Marea Unire.

Din ra?iuni pe care nu le ?tiu - ?i în leg?tur? cu care nu vreau s? speculez - discursul lui Nicolae Titulescu nu a fost inclus în „La Roumanie". Îndr?znesc totu?i s? presupun c? Take Ionescu – în ciuda pre?uirii deosebite ar?tate lui Nicolae Titulescu - a l?sat de-o parte aceast? cuvântare, c?ci nu putea include ?i pe acelea ale liderilor locali pronun?ate la mitingul de la Ploie?ti. A?a fiind, Nicolae Titulescu a apelat la publicarea sa sub form? de bro?ur?, în limba român?, la pu?in timp dup? pronun?are[4]. În perioada interbelic?, Vasile V. Hane? l-a inclus în „Antologia oratorilor români"[5], lucrare de referin?? cuprinzând adev?rate bijuterii oratorice. Dup? dou? decenii de înghe?, numele lui Nicolae Titulescu va fi promovat din nou, mai pregnant, abia la mijlocul anilor '60 ai secolului trecut. Ulterior, apelul la fondul ideatic al omului de stat ?i diplomatului român va fi din ce în ce mai frecvent, oferind cercet?torilor români ?i str?ini adev?rate revela?ii. În 1996, am oferit cercurilor ?tiin?ifice, dar ?i marelui public, „Inima României" în limba român? ?i în limba englez?[6]. Dup? un deceniu ?i jum?tate, în 2012, am ini?iat editarea discursului „Inima României" în trei versiuni: român?, francez? ?i englez?[7].

„Inima României" - Ploie?ti, 3/16 mai 1915

„Iubi?i cet??eni,
Se apropie anul de când, brusc, f?r? preg?tire, tragic, România a fost pus? în fa?a clipei, care trebuia s? decid? de toate str?duin?ele trecutului ei întunecat ?i vitreg ?i de toate f?g?duielile viitorului ei luminos ?i falnic: clip? suprem?, pe care am întrez?rit-o cu to?ii în visurile noastre de m?rire, clip? pe care nu îndr?znea s? spere a o vedea sosind genera?iunea chemat? s-o tr?iasc?! Ce s-a întâmplat atunci, cum a fost împiedicat? f?ptuirea p?catului monstruos ?i inept de a ne v?rsa sângele pentru ap?rarea grani?elor vr?jma?ilor no?tri, a acelor grani?e, care de veacuri ne sufoc?, a acelor grani?e, care sunt ca ni?te t?ieturi adânci ?i dureroase în corpul viu al na?iunii, a acelor grani?e, care dac? nu vom reu?i s? le spulber?m, ne vor înc?tu?a ca zidurile unei temni?e, la umbra c?rora via?a se ofile?te ?i se stinge, ce s-a întâmplat atunci o ?tim cu to?ii! Cum am fost feri?i atunci s? nu ajungem nenoroci?i ?i mici, nedrept??i?i ?i nedemni, asupri?i ?i totu?i dispre?ui?i, aceasta va fi o ve?nic? glorie pentru acei care au avut menirea s? o îndeplineasc?! Instinctul neamului, prin ale?ii lui, a vorbit la timp! Instinctul nu se poate îns? opri aici, instinctul nu poate s? adoarm?, atunci când a trezit sufletul! ?i sufletul românesc, r?scolit de amintirile istorice, r?scolit de destinul lui m?re?, pe care de-a pururea l-a întrev?zut în zare r?scolit de puterea momentului prin care trece, sufletul românesc, mai treaz ?i mai sus azi ca oricând, ordon? ca ac?iunea s? nu întârzie! Problemul care se pune azi României e înfrico??tor, dar simplu: sau România pricepe datoria pe care i-au creat-o evenimentele în curs, ?i atunci istoria ei abia începe, iar viitorul ei va fi o r?zbunare prelungit? ?i m?rea?? a umilin?elor ei seculare; sau România, mioap? la tot ce e „mâine", cu ochii mari deschi?i la tot ce e „azi" nu pricepe ?i înlemnit? st? pe loc, ?i atunci istoria ei va înf??i?a pentru vecie exemplul, unic ?i mizerabil, al unei sinucideri vie?uite!

Din împrejur?rile de azi, România trebuie s? ias? întreag? ?i mare! România nu poate fi întreag? f?r? Ardeal; România nu poate fi mare f?r? jertf?! Ardealul e leag?nul care i-a ocrotit copil?ria, e ?coala care i-a f?urit neamul, e farmecul care i-a sus?inut via?a. Ardealul e scânteia care aprinde energia, e mutilarea care striga r?zbunare, e f???rnicia care cheam? pedeapsa, e sugrumarea care cere libertatea! Ardealul e românismul în restri?te, e înt?rirea care dep?rteaz? vr?jma?ul, e via?a care cheam? via?a! Ne trebuie Ardealul! Nu putem f?r? el! Vom ?ti s?-l lu?m ?i, mai ales, s?-l merit?m! Pentru Ardeal nu-i via?? care s? nu se sting? cu pl?cere; pentru Ardeal nu-i sfor?are care s? nu se ofere de la sine; pentru Ardeal totul se schimb?, totul se înfrumuse?eaz?, pân? ?i moartea se schimb?: înceteaz? de a fi hidoas?, devine atr?g?toare! Ardealul nu e numai inima României politice; privi?i harta: Ardealul e inima României geografice! Din culmile lui, izvor?sc apele cari au sc?ldat românismul în istorie: la miaz?-noapte, Some?ul; la apus, Mure?ul; la miaz?-zi, Oltul! De-a lungul Carpa?ilor, România de azi se întinde ca o simpl? zon? militar? a unei fort?re?e naturale, înc?put? în mâini str?ine! Acel care nu se simte t?iat la brâu când prive?te Ardealul, acela nu-i român, acela-i s?mân?? str?in? prip??it? în România, pe vremea când o b?teau vânturile din toate p?r?ile!

Ne trebuie Ardealul, dar ne trebuie cu jertf?! Nu se lipe?te carne de carne, f?r? s? curg? sânge! Nu se ia Ardealul cu neutralitatea! Neutralitatea ?i-a avut rostul, dar ?i-a tr?it traiul. ?i-a avut rostul, pentru c? neutralitatea noastr? n-a fost nici calcul, n-a fost nici team?! Neutralitatea noastr? a fost la început zidul definitiv ridicat contra acelora care voiau s? ne împing? la o nelegiuire de neam ?i de care s-a sf?râmat viziunea lor heraldic?: vulturul român purtând în cioc Coroana Sfântului ?tefan; ea s-a transformat apoi în ad?postul din dosul c?ruia ne puteam preg?ti ?i puteam a?tepta ziua cea mare; neutralitatea a devenit azi pânza de p?ianjen, pe care cel mai inocent zefir o poate rupe în buc??i! România nu-?i poate prelungi neutralitatea peste limitele trebuin?elor sale ?i mai ales peste limitele demnit??ii sale. Un stat nu poate s? r?mân? neutru decât atunci când n-are de cerut; un stat nu poate r?mâne neutru atunci când are revendic?ri de impus, atunci, mai ales, când le-a ?i formulat! Aceasta ar însemna sau c? nu e în stare s? cucereasc? ceea ce pretinde c? e al s?u, ceea ce e umilitor pân? la durere, sau c? a renun?at de bun?voie la idealul lui, ceea ce e absurd pân? la nebunie! Nu se poate ca ceea ce a conceput mintea româneasc?, ca ceea ce a sim?it inima româneasc?, s? nu poat? înf?ptui energia româneasc?. Dar nimic nu sl?be?te mai mult energia ca a?teptarea, nimic n-o uzeaz? mai sigur ca neîntrebuin?area, nimic, în schimb, n-o aprinde pân? la paroxism ca con?tiin?a ei c?-i tare ?i considerat?! Or, de aceast? considera?iune românismul are azi nevoie mai mult ca oricând. Ce zic? Mai presus de orice! Azi, când cele mai civilizate state au acceptat acest m?cel îngrozitor, aceasta pustiire f?r? exemplu, nu pentru a desfiin?a o na?iune, ci pentru a distruge o concep?iune, nu pentru a întrona o domina?iune, dar pentru a inaugura o politic?, apare clar c? nimeni nu se va bucura de roadele noii st?ri de lucruri, dac? nu s-a ar?tat demn din vreme, nu numai cu vitejia, dar mai ales cu sufletul! F?r? jertf? sângeroas? ?i bogat?, f?r? fr??ie de arme ?i de durere, nicio piatr? de grani?? nu se va muta din locul ei! F?r? încrederea acelora care ne-au precedat în lupt?, f?r? convingerea lor c? avem o profund? idee de drept ?i de datorie, f?r? iubirea sincer? a libert??ii, nu numai a noastr?, dar a tuturor, f?r? o în?l?are sufleteasc? sus?inut?, jertfa noastr? oricât de mare ar fi nu poate s?-?i dea roadele, pentru c? îi lipse?te tocmai aceea ce-i d? fiin??: valoarea ei moral?! De aceea, eu cred c? acei ce ne conduc nu vor uita o clip? c? ei reprezint? azi mai mult decât dib?cia româneasc?, c? ei întrupeaz? azi înalta concep?iune moral? a românismului, ca for?? civilizatoare! ?i poate c? aceasta s-ar impune mai lesne printr-o atitudine, decât printr-un argument, mai lesne printr-un act de eroism, decât printr-o negociere prelungit?. Sau românismul se va dovedi a fi o for?? civilizatoare de prim ordin, ?i atunci va triumfa, sau românismul se va dovedi a fi fost numai marca unui egoism la? ?i hr?p?re?, ?i atunci el va pieri, cum va pieri, pe urma acestui r?zboi, tot ce n-are reazem în drept ?i jertf?! Dar ce zic? Românismul s? piar?? Nu e oare în fiecare din noi dorin?a de jertf?? Nu e în fiecare din noi revolt? pentru nedreptate, dezgust pentru asuprire? Nu dorm în sângele nostru str?mo?ii care a?teapt? ceasul de a fi de?tepta?i în m?rire? Nu, nu va pieri românismul pe urma acestui r?zboi; vor pieri numai aceia care nu s-au ar?tat vrednici de dânsul!"[8]

Not?: Textul face parte din comunicarea expus? în cadrul Sesiunii de Comunic?ri ?TIIN?A, ISTORIA, ARMATA ?i SERVICIILE SPECIALE ÎN AP?RAREA ROMÂNIEI,12-14 iunie 2015, organizat? de Societatea ART-EMIS, A.C.M.R.R. din S.R.I. - Sucursala Vâlcea ?i Prim?ria Prundeni.

- Va urma -
-------------------------------------------------
[1] Cociu Naum, Întrunirea „Ac?iunea Na?ional?" la Ploie?ti, în „Universul", 5 mai 1915.
[2] „La Roumanie", 8/21 mai 1915.
[3] În limba român?, dispunem, aproape integral, de discursul Instinctul na?ional, rostit de Take Ionescu în Parlamentul României, la 16 ?i 17 decembrie 1915 - cf. Vasile V. Hane?, Antologia oratorilor români, Socec & Co, Bucure?ti, [f.a.], pp. 167-171.
[4] Ardealul. Discurs rostit de dnul Nicolae Titulescu la întrunirea „Ac?iunei na?ionale" din Ploie?ti, ?inut? în ziua de 3 mai 1915, 10 p. (din publica?iile Cercului Studen?esc Prahovean).
[5] Vasile V. Hane?, Antologia..., pp. 172-175.
[6] Nicolae Titulescu, Pledoarii pentru pace, edi?ie îngrijit? de George G. Potra ?i Constantin I. Turcu; studiu introductiv de George G. Potra, Editura Enciclopedic?, Bucure?ti, 1996, pp. 91-95 (în limba român?) ?i 96-101 (în limba englez?, prin grija reputatei mele colege, traduc?toarea Delia R?zdolescu).
[7] Brâncu?i-Titulescu. Suflete pereche/Âme sśurs/Soul mates, edi?ie îngrijit? de George G. Potra, Editura M?iastra, Tg. Jiu, 2012, pp. 33–38 (limba român?), 89–95 (limba francez?, traducere de Jean-Yves Conrad), 147-153 (limba englez?, traducere de Delia R?zdolescu).
[8] Nicolae Titulescu, Pledoarii pentru pace, edi?ie îngrijit? de George G. Potra ?i Constantin I. Turcu; studiu introductiv de George G. Potra, Editura Enciclopedic?, Bucure?ti, 1996, pp. 91-95.

footer