Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Lector univ. dr. Florian Bichir   
Miercuri, 09 Septembrie 2015 18:05

masoneria roA discuta, dar mai ales de a scrie despre rela?ia dintre Masonerie ?i Securitate este extrem de dificil. În mod absolut firesc cele doua organiza?ii - dac? le putem numi a?a - au intrat în conflict înc? de la primele taton?ri. Caracterul ocult sau discret, dup? cum se spune ast?zi, al francmasonerie a f?cut ca toate, dar absolut toate serviciile de informa?ii din lume, indiferent de perioad? s? se arate interesate de activitatea celor reuni?i în temple în numele Marelui Arhitect al Universului. Istoria demonstreaz? f?r? conjur c? lojile masonice au avut de-a lungul timpului o influen?? social?, dar mai ales politic?, ceea ce a generat în mod firesc s? trezeasc? interesul lupt?torilor pe frontul invizibil. C? de cele mai multe ori membrii ai fr??iei au f?cut parte din serviciile de informa?ii sau viceversa este deja o alt? tem? care va fi probabil dezb?tut? în viitorul apropriat. În 1944, la mai pu?in de ?apte ani de la intrarea „în adormire" a lojilor masonice ?i a Marii Loji Na?ionale din România (M.L.N.R.) s-a hot?rât „rede?teptarea" M.L.N.R. ?i a lojilor din componen?a acesteia. Ca o parantez? istoric? trebuie spus c? în 1937 Jean Pangal a citit decretul de încetare a oric?rei activit??i masonice pe teritoriul României în fa?a primului Patriarh al României, Miron Cristea. Masonii s-au zgâl?âit de atâta râs. Fa?? în fa?? st?teau doi fra?i. Unul jura întoarcerea la Biseric?, cel?lalt îl binecuvânta. De altfel rela?ia dintre Biserica ortodox? ?i Masonerie este una aproape hilar?, dac? în Biserica Catolic? exist? bule papale care interzic apartenen?a credincio?ilor la francmasonerie în ortodoxie lucrurile stau mai delicat. Astfel exist? doar o singur? decizie a Sfântului Sinod al B.O.R. - Temei num?rul 785/1937 - care interzice apartenen?a credincio?ilor la masonerie. Culpabilii erau amenin?a?i c? vor fi îngropa?i f?r? preot, ori acest lucru nu s-a petrecut niciodat?, putând spune c? decizia a fost ?i este caduc?.
Iat? decizia sau mai exact m?surile luate:
1. O ac?iune persistenta publicistica si orala de demascare a scopurilor si a activit??ii nefaste a acestei organiza?ii;
2. Îndemnarea intelectualilor români, care se dovedesc a face parte din loji, sa le p?r?seasc?. În caz contrar, "Fr??ia Ortodoxa Româna" extinsa pe toata tara va fi îndemnata sa izoleze pe cei ce prefera sa r?mân? în loji. Biserica le va refuza la moarte slujba înmormânt?rii, în caz ca pân? atunci nu se c?iesc. De asemenea, le va refuza prezenta ca membri în corpora?iile biserice?ti.
3. Preo?imea va înv??a poporul ce scopuri urm?re?te acela care e francmason ?i-l va sf?tui s? se fereasc? ?i s? nu dea votul candida?ilor ce apar?in lojilor.
4. Sfântul Sinod acompaniat de toate corpora?iunile biserice?ti si asocia?iile religioase se va str?dui s? conving? Guvernul si Corpurile legiuitoare sa aduc? o lege pentru desfiin?area acestei organiza?ii oculte. În caz ca Guvernul nu o va face, Sfântul Sinod se va îngriji sa fie adusa o astfel de lege din ini?iativ? parlamentar?"[1].

Ei bine, în 1944 aprobarea de func?ionare a Marii Loji a fost ob?inut?, în cele din urm?, în data de 2 septembrie 1944, ea venind din partea Biroului 2 al Marelui Stat Major al Armatei Române. Totodat?, la interven?ia unuia din membrii de seam? ai francmasoneriei române, Mircea Ciupercescu, Ministerul Afacerilor Interne restituie arhiva ridicat? de Poli?ie ?i Siguran?? în anii 1940-1944[2]. Vremurile bune p?reau c? s-au reîntors. Dezghe?ul a fost îns? de scurt? durat? pentru c? pe scen? apare noul partid dominant - impus de tancurile Armatei Ro?ii - Partidul Comunist Român (P.C.R.). Dac? raporturile au fost bune la început acestea s-au deteriorat treptat. Marea Loj? a fost inundat? de oameni fideli P.C.R., al c?ror scop p?rea a fi, în principal, acela de a comunica liderilor Partidului liste nominale cuprinzând membrii diferitelor loji existente în ?ar?. Conducerea Marii Loji a acceptat acest compromis, cu speran?a c? membrii P.C.R., o dat? deveni?i masoni, ar fi putut constata c? în cadrul lojilor „nu se petrecea nimic subversiv [...] se dorea doar perfec?ionarea omului ?i a societ??ii"[3]. Urmarea acestui fapt a fost crearea a doi poli de influen?? în masoneria român?: unul al vechilor loji ?i altul al celor nou create, mult mai numeroase ?i cu mai mul?i membri[4] ?i alegerea unei conduceri a Marii Loji Na?ionale pe placul regimului comunist.

Ana Pauker, o dat? ajuns? în fruntea Ministerului de Externe, a c?utat s? foloseasc? „tovar??i de drum" din rândul francmasonilor, numindu-i în diverse posturi diplomatice, pentru a ob?ine, din partea Occidentului, recunoa?terea legitimit??ii noului regim de la Bucure?ti. Un exemplu, în acest sens, îl constituie numirea lui Mihail Ralea în postul de ministru plenipoten?iar al României în S.U.A. Misiunea diplomatic? a lui Ralea s-a bucurat de un real succes, atribuit de mul?i calit??ii sale de mason[5]. O circular? a Ministerului de Interne, din 18 iunie 1948, cere conducerii Marii Loji „închiderea provizorie a lojilor pentru a permite membrilor s?-?i îndeplineasc? obliga?iile lor cet??ene?ti în cadrul brig?zilor de munc? de folos ob?tesc"[6]. Lan?ul prieteniei se rupsese. Urmeaz? o perioad? neagr?. A urmat arestarea mai multor membri de seam? ai Marii Loji Na?ionale, în perioada 1949-1953, sub acuza?ia de „înalt? tr?dare" sau „spionaj" în favoarea unor state „imperialiste"[7], dup? cum noteaz? ?i istoricul Nicolae Ioni??, autorul unui studii extrem de interesant. La toate acestea s-au ad?ugat supravegherea permanent? a fo?tilor francmasoni, care au fost mereu privi?i de organele Securit??ii drept spioni în slujba statelor capitaliste, dar ?i folosirea marilor personalit??i, care aderaser? anterior la francmasonerie, ocupând chiar func?ii importante în cadrul acesteia - este cazul, de exemplu, lui Mihail Sadoveanu - în vederea îndeplinirii scopurilor propagandistice ale regimului comunist. În mod oarecum paradoxal, în România, francmasoneria a avut mai mult de suferit de pe urma regimului comunist decât din partea celui legionar - care era un adversar declarat al masoneriei - iar situa?ia din ?ara noastr? pare s? fi fost singular? chiar ?i în rândul celorlalte state socialiste din Europa de Est: „România a fost prima ?ar? intrat? în sfera de influen?? sovietic? [sic!] care, sub form? deghizat?, a desfiin?at Ordinul francmason, de?i, înainte, ca ?i dup? desfiin?are, [regimul comunist] s-a folosit de cei care au acceptat s?-i fie colaboratori, atât peste hotare, cât ?i în ?ar?. Printre ei figurau Sadoveanu, Ralea, Hulubei, Victor Eftimiu, profitori ai regimului, uitând c? majoritatea fra?ilor lor erau victimele unor procese absurde, mul?i decedând în închisorile staliniste"[8].

Dup? 1948, Masoneria intr? din nou în „adormire", fiind considerat? o organiza?ie cu caracter „antina?ional, anticre?tin ?i contra intereselor statului", care „a desf??urat ?i desf??oar? ilegal o activitate de subminare a regimului din ??rile cu democra?ie popular?"[9], motive suficiente pentru ca Masoneria s? devin? obiectiv/problem? „de interes" pentru organele de securitate. În cadrul acesteia s-au luat m?suri de urm?rire informativ-operativ? a membrilor ei ?i crearea unei eviden?e specifice. Aceste m?suri au fost concretizate într-un dosar problem? ?i într-o serie de dosare individuale[10]. Dar nu suferin?a masonilor face obiectul nostru de interes în acest demers ?tiin?ific. Inedit în raporturile dintre Masonerie ?i Securitate este c? problema francmasonic? reapare pe agenda Securit??ii în anii 1980. Fo?tii masoni, r?ma?i în libertate, vor fi men?inu?i sub continu? supraveghere, cel pu?in pân? în 1975, iar cei care au mai apucat eliberarea din 1964 nu reiau nici ei vechile ritualuri, con?tien?i fiind de faptul c? amnistia putea fi doar o m?sur? temporar?[11]. Interesul Securit??ii pentru aceast? problema masonic? continu? s? se men?in? sc?zut, motiv pentru care, în 1975, c?pitanul Petre Ionescu, din cadrul Securit??ii Municipiului Bucure?ti, propune - ?i i se aprob? - închiderea dosarului de problem? privind elementele du?m?noase din rândul fostei francmasonerii române, aducând urm?toarele argumente: „Analizând situa?ia operativ? din problem?, se constat? c? majoritatea elementelor au decedat, iar cele r?mase în via??, datorit? vârstei înaintate, nu mai prezint? pericol poten?ial. În prezent, în eviden?ele noastre, se afl? un num?r de 3 elemente din aceast? categorie, fiind ?i fost condamnate pentru infrac?iuni contra securit??ii statului, urm?rirea lor continuându-se în cadrul problemei 891 - fo?ti condamna?i f?r? nuan?? politic?. Men?ion?m, de asemenea, c? nici în cadrul Direc?iei I nu exist? un asemenea dosar de problem?"[12].

În momentul închiderii dosarului de problem?, în eviden?ele Securit??ii figurau 738 francmasoni, dintre care 453 erau „fo?ti exploatatori", liber profesioni?ti ?i negustori, 163 ingineri ?i tehnicieni, 30 cadre de conducere din aparatul de stat, 37 ofi?eri activi, 15 magistra?i, 5 înal?i demnitari ?i 35 membri ai P.C.R.[13]. Dup? cum noteaz? istoricul Nicolae Ioni?? [14] începând cu anul 1981, francmasoneria redevine brusc o problem? de mare importan?? pe agenda Securit??ii. Motiva?iile acestei bru?te schimb?ri de atitudine se refereau mai ales la activitatea francmasoneriei din exterior. Se citeaz?, în acest sens, ac?iunile Supremului Consiliu pentru România, care denigra regimul politic din România ?i f?cea apel la „rede?teptarea lojilor francmasonice române?ti", vizitele în România ale unor masoni din str?in?tate, suspecta?i a fi în slujba unor servicii de spionaj occidentale, dintre care unii ar fi proferat diferite amenin??ri la adresa autorit??ilor române - precum cea de a se folosi de rela?iile lor masonice pentru a distruge turismul românesc - men?inerea leg?turilor unor vechi membri ai lojilor din ?ar? - de exemplu: Panait St?nescu - Bellu, Vasile Florescu, Alexandru Bilciurescu - cu Marcel Schapira, aflat la Paris, intrarea în contact a unor intelectuali români cu francmasoni din str?in?tate cu ocazia c?l?toriilor efectuate de ace?tia în Occident etc.[15]. Toate acestea nu par, îns?, justific?ri suficient de credibile ale interesului acordat francmasoneriei din anul 1981. Supremul Consiliu pentru România se înfiin?ase înc? din 1969, leg?turi ale intelectualilor români cu persoane b?nuite de apartenen?? la francmasonerie din Occident erau semnalate de mult? vreme, dup? cum vizitele unor masoni str?ini în România se produseser? ?i anterior. Cel mai probabil, toate acestea nu reprezint? decât justific?ri ulterioare ale unei hot?râri luate din cu totul alte motive. În ceea ce prive?te adev?ratul motiv al reconsider?rii problemei francmasoneriei, documentele nu ofer? date suplimentare, dar este de remarcat coinciden?a acestei schimb?ri de atitudine a conducerii Securit??ii cu scandalul lojii masonice italiene „Propaganda Due", care a izbucnit în 1981, afectând întreaga clas? politic? din Italia ?i care a beneficiat de aten?ia mass-media din întreaga lume. În rapoartele Securit??ii apar referiri la acest scandal, extrase din presa italian?, reproduceri ale declara?iilor unor oficiali italieni – precum cele ale lui Aldo Bozi, pre?edintele Partidului Liberal Italian, membru al Comisiei de anchet? a Parlamentului italian în cazul lojii „P2", care afirma c?, în România, s-ar g?si membri ai lojii amintite[16]. Este de remarcat, de asemenea, faptul c? prima unitate care arat? un interes deosebit francmasoneriei dup? închiderea dosarului de problem? în 1975 este Centrul de Informa?ii Externe (U.M. 0544), care preia multe din informa?iile presei occidentale referitoare la masonerie ?i caut? s? prezinte practicile lojii „P2" ca fiind generalizate în cadrul francmasoneriei. Toate acestea nu reprezint?, îns?, decât o ipotez?, care nu este confirmat? ?i nici infirmat? de documentele studiate. Oricum, pentru conducerea Securit??ii, mai important decât s? arate c? î?i stabilea propria agend? în func?ie de specula?iile presei occidentale, era faptul c? astfel redescoperea un vechi „du?man", în seama c?ruia putea pune unele ac?iuni îndreptate împotriva regimului pe care îl ap?ra ba chiar, cu pu?in efort, toate neajunsurile care ap?reau în diverse sectoare de activitate din România.
- Va urma -
---------------------------------------------------
[1] Cronica interna B.O.R., 55 (1937) nr. 3-4, Martie-Aprilie.
[2] Horia Nestorescu – B?lce?ti, Enciclopedia ilustrat? a francmasoneriei din România, Bucure?ti, Editura Phobos, 2005, p. 292.
[3] Ibidem.
[4] Ibidem.
[5] ACNSAS, Fond Documentar Bucure?ti, dosar nr. 8796, vol. 6, f. 45.
[6] H. Nestorescu – B?lce?ti, op. cit., p. 294.
[7] Nicolae Ioni??, „Problema „Oculta". Securitatea fa?? cu francmasoneria în anii '80", Caietele CNSAS nr. 1/ 2008, pag 93-133
[8] ACNSAS, Fond Documentar Bucure?ti, dosar nr. 8796, vol. 6, f. 45.
[9] A.C.N.S.A.S., fond Informativ, dosar 1325, f. 26.
[10] Cristina Anisescu, Petre Liviu Ni?u, Masoneria, în aten?ia Securit??ii în „Dosarele Istoriei", mai, 2004
[11] Nicolae Ioni??, „Problema „Oculta". Securitatea fa?? cu francmasoneria în anii '80", Caietele CNSAS nr. 1/ 2008, pag 93-133
[12] Ibidem, vol. 2, f. 205, Hot?râre din 13 febr.1975.
[13] Ibidem, vol. 1, f. 176, Raport al Direc?iei I din 1981, semnat de ?eful Direc?iei, general maior Aron Bordea.
[14] Nicolae Ioni??, „Problema „Oculta". Securitatea fa?? cu francmasoneria în anii '80", Caietele CNSAS nr. 1/ 2008, pag 93-133
[15] Ibidem, f. 31-33.
[16] Ibidem, vol. 5, f. 154, M?suri privind reorganizarea muncii informativ – operative în rândul persoanelor suspecte de activitate francmasonic?, din martie 1983.

footer