Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu (+)   
Miercuri, 02 Septembrie 2015 17:08

Gh. Buzatu-Din istoria secreta a celui de-Al Doilea Razboi Mondial2Desprindem realitatea indiscutabil? c? pactul de neagresiune sovieto-german din 1939, „înt?rit" de protocolul adi?ional secret semnat concomitent la Moscova, precum ?i toate documentele secrete ?i nesecrete convenite în urm?torii doi ani între Berlin ?i Kremlin[54] au afectat într-o m?sur? decisiv? situa?ia Europei de Est, înlesnind nu numai izbucnirea celui de-al doilea r?zboi mondial, ci, mai mult, prin for?a desf??ur?rilor impuse de conflict ?i p1in prisma consecin?elor rezultate, au contribuit la modificarea configura?iei teritoriilor unor ??ri din zon? ?i, deopotriv?, au predetern1inat schimbarea pentru mai multe decenii a regimurilor social-politice ?i economice din statele respective. Grupajul de documente editat de noi în 1991[55], propunându-?i s?-l introduc? pe cititor în unele „secrete" ale protocolului von Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939, poate înlesni abordarea unor aspecte care, de obicei, sunt trecute cu vederea atunci când sunt evaluate urm?rile documentului de referin??. Documentele selectate acoper?, prin urmare, mai pu?in problematica preistoriei protocolului secret, lesne de urm?rit gra?ie studiilor de pân? acum (?i semnalate par?ial mai sus) ?i volumelor de documente diplomatice, numeroase de dat? recent?[56] 56, pentru a st?rui asupra faptelor ?i realit??ilor rezultate din traducerea în via?? a târgului Hitler-Stalin în 1939-1940. Odat? aceste preciz?ri f?cute, vom men?iona c? „secretele" protocolului din 23 august 1939 ?in de mai multe categorii de probleme:

1. Prima problem? prive?te destinul însu?i al protocolului adi?ional secret: semnat la Kremlin în zorii zilei de 24 august 1939, de c?tre von Ribbentrop ?i Molotov, în prezen?a lui Stalin ?i a unor înal?i func?ionari ai ministerelor de Externe ale Germaniei ?i U.R.S.S., documentul original - voit sau nu? - s-a pierdut în anii celui de-Al Doilea R?zboi Mondial ori (în cazul U.R.S.S.) imediat dup? aceea ?i de c?tre o parte ?i de c?tre cealalt?. Nu în prealabil îns? ca, ?i la Berlin, ?i la Moscova, s? se fi executat mai multe copii, acestea având, la rândul lor, un destin nu mai pu?in straniu: copiile germane au ajuns, în 1945, în mâinile americanilor, care, o dat? cu imensele arhive acoperind istoria Germaniei dintre 1918 ?i 1945, le-au transportat pe dat? în S.U.A. spre prelucrare, microfilmare ?i editare, pentru ca, în cursul anilor '50, s? le restituie guvernului de la Bonn. În acest lot de documente, americanii au g?sit copia protocolului secret din 23 august 1939 ?i, în toiul „r?zboiului rece", ace?tia vor da la iveal? textul veritabil ?i integral al târgului Hitler-Stalin pe seama statelor din Europa de Est[57]. Sovieticii au reac?ionat cu violen??, în primul rând publicând mediocrul pamflet „Falsificatorii istoriei" în sute de mii de exemplare (a ap?rut la Bucure?ti, tot în 1948), fapt ce a între?inut „cearta" istoricilor sovietici cu „restul lumii" pân? prin 1988-1989, când, în condi?iile glasnostului ?i perestroik?i, speciali?tii din U.R.S.S. au acceptat s? ia în discu?ie existen?a unui protocol adi?ional secret al pactului din 23 august 1939. ?i de data aceasta îns?, ei au pretins, ini?ial, s? poarte o discu?ie numai în baza reproducerii documentului original (evident, de neg?sit dup? cele întâmplate)[58], dar, într-un sfâr?it, au admis s? ia în considera?ie ?i textul aflat în copii, mai ales c?:
a) La Moscova s-a descoperit un proces-verbal din aprilie 1946 privind preluarea din „arhiva special?" a M.A.E. al U.R.S.S. a mai multor documente subscrise de delega?ii lui Hitler ?i Stalin în 1939-1941, inclusiv - ori mai cu seam?! - textul original ?i trei copii ale protocolului von Ribbentrop-Molotov[59]. Originalul deja este de neg?sit, dar avem la dispozi?ie copiile dup? el, situa?ia fiind identic? cu cea a documentelor p?strate în arhivele germane.

b) Textul copiilor p?strate în arhivele sovietice (dup? originalul în limbile rus? ?i german?, deopotriv?) coincide cu textul publicat de americani înc? în 1948 ?i de germani în 1956 în colec?ia lor oficial? de acte diplomatice privind politica extern? a Germaniei între 1918 ?i 1945. Demonstra?ia, a?adar, era f?cut?! Cazuistica nu- ?i mai avea rostul ?i, prompt, N. Eidelman a constatat: „[...]Documentul «contestabil» (protocolul secret) exist? într-o form? mai mult decât incontestabil?, valabil? în cazul majorit??ii actelor istorice ale lumii. Exigen?a formal? de a prezenta, în fiecare caz, originalul ar putea lesne « elimina » tratatele Romei cu Cartagina, ale cneazului rus Oleg cu Bizan?ul ?i mii de alte documente care se p?streaz?. în copii ?i în copii ale copiilor, dar care sunt, totu?i, autentificate de critica istoric? serioas?"[60].

2. Problema urm?toare prive?te valoarea documentului aflat în aten?ia noastr?. Ne referim, în mod precis, la discu?iile angajate de istorici ?i, mai cu seam?, de neistorici pe tema „repudierii", „anul?rii", „condamn?rii" etc., etc. a protocolului secret von Ribbentrop-Molotov. Este o ac?iune în care s-au l?sat cuprin?i/cuprinse politicieni ?i diploma?i, guverne ?i parlamente, gazetari ?i istorici ?.a.m.d. Momentul de vârf, ca s?-l numim astfel, l-a constituit, la 24 decembrie 1989, hot?rârea Congresului Deputa?ilor Poporului din U.R.S.S., în baza unui material al unei comisii speciale prezidat? de A. N. Iakovlev, referitoare la valoarea politic? ?i juridic? a pactului Hitler-Stalin în ansamblu. Hot?rârea[61] define?te cu exactitate condi?iile încheierii pactului, afirm? categoric existen?a protocolului secret, îi apreciaz? sensul clauzelor ?i constat? aplicarea lor integral? de c?tre U.R.S.S. în 1939-1940, descoper? faptul c? documentul n-a fost nicicând ?i nicicum ratificat de c?tre Sovietul Suprem al U.R.S.S. la 31 august 1939, o dat? cu textul pactului de neagresiune, al c?rui con?inut fusese deja publicat, pentru ca, finalmente, s? exprime condamnarea de c?tre Congresul Deputa?ilor Poporului a semn?rii oric?rei în?elegeri secrete între Moscova ?i Berlin la ?i dup? 23 august 1939 ?i s? proclame toate protocoalele secrete „drept nule ?i neavenite din punct de vedere juridic cu începere din momentul încheierii lor" (art. 7)[62].
În temeiul celor semnalate, ne îng?duim s? constat?m c?:

a) Nu numai c? protocolul adi?ional secret din 23 august 1939 nu a fost ratificat dup? semnare de c?tre nici unul dintre contractan?i, fapt de natur? s?-i pun? valabilitatea sub semnul întreb?rii într-o m?sur?, dar ast?zi - ?i situa?ia este aceea?i de exact 50 de ani! - documentul este atins de nulitate în primul rând prin faptul c?, la 22 iunie 1941, între Germania ?i U.R.S.S. a intervenit starea de r?zboi, în urma agresiunii Wehrmachtului ?i a unor armate aliate ce ac?ionau (vezi cazul României) eminamente pentru a anula efectele teritoriale ale protocolului secret!

b) Dup? 22 iunie 1941, U.R.S.S. a pierdut în consecin?? (pân? prin anii 1944-1945) toate avantajele teritoriale rezultând din aplicarea protocolului secret în 1939-1940 pe seama Finlandei, ??rilor Baltice, Poloniei ?i României.dar nu a încetat nici un moment s? ac?ioneze, în cadrul Marii Alian?e cu S.U.A. ?i Marea Britanie îndeosebi, pentru a ob?ine ?i de la noii parteneri recunoa?terea, mai întâi formal? ?i apoi chiar de jure, a grani?elor trasate în 1939-1940 cu concursul lui Hitler ?i von Ribbentrop. Documentele anexate atest? perseveren?a diploma?iei Kremlinului ?i reu?ita obiectivului vizat, ceea ce pentru România a echivalat cu recunoa?terea, treptat?, a „dreptului" U.R.S.S. în a pretinde ?i ob?ine asigur?rile S.U.A. ?i Marii Britanii (progresiv între 1944 ?i 1946) în privin?a stabilirii prin viitorul tratat de pace a frontierei sovieto-române dup? formula „liniei existente la 1 ianuarie 1941 ", deci dup? ocuparea Basarabiei, Bucovinei de Nord, Tinutului Her?a ?i a insulelor de pe Dun?re în urma notelor ultimative ale lui Molotov din 26-27 iunie 1940! Survenea, în acest fel, un fapt neobi?nuit ?i de pe urma c?ruia aveau s? sufere ?i România, ?i ??rile Baltice, ?i Polonia etc.: drept „garan?ie" ?i drept „mul?umire", drept „recunoa?tere" a aportului U.R.S.S. pe frontul antihitlerist, puterile occidentale s-au dovedit dispuse, în etapa final? a conflagra?iei, ca ?i dup? aceea, s? se angajeze în numele viitoarei conferin?e a p?cii ?i s? admit? recunoa?terea în grani?ele i imperiului sovietic a unor teritorii str?ine, ocupate ini?ial de Kremlin gra?ie politicii promovat? în 1939-1941 în spiritul protocolului secret de la 23 august 1939. Anexa documentar? cuprinde toate formul?rile referitoare la grani?ele României descoperite în documentele semnate ori elaborate de/cu puterile Na?iunilor Unite, începând cu Conven?ia de armisti?iu din 12 septembrie 1944 ?i sfâr?ind cu Tratatul de pace din 10 februarie 1947, concluzia ce se degaj? fiind una singur? ?i anume c?, prin consacrarea dup? r?zboi a liniei de frontier? sovieto-române „de la 1 ianuarie 1941", Marii Alia?i, în postura de înving?tori, practic ?i-au pus în discu?ie bazele înse?i ale luptei lor ?i ale succesului lor din 1945. C?ci, dup? un r?zboi contra Germaniei ?i a alia?ilor ei, unii alia?i recuno?teau altora dreptul de a se înfrupta din roadele cooper?rii cu Hitler din 1939-1941 ?i, mai precis, de toate rezultatele aplic?rii de c?tre U.R.S.S. a clauzelor protocolului secret din 23 august 1939, protocol anulat la 22 iunie 1941 chiar de c?tre Germania, iar la 14 august 1941, de c?tre semnatarii Chartei Atlanticului, care gl?suia (la articolul 2): „[...] Ei (pre?edintele S.U.A. ?i premierul Marii Britanii) nu doresc s? vad? nici o modificare teritorial? care s? nu fie în acord cu voin?ele liber exprimate ale popoarelor interesate". Suntem dispu?i, totu?i, s? admitem c? formula „linia frontierei de la 1 ianuarie 1941" s-a aplicat în cazul României pentru a o pedepsi pentru prezen?a pe frontul anti-aliat între 1941 ?i 1944, dar nu poate sc?pa aten?iei faptul c?, dup? 1945, marii înving?tori au aplicat sanc?iuni similare, desprinse tot din realit??ile protocolului secret din 23 august 1939, ?i Poloniei ?i ??rilor Baltice, care n-au fost aliatele celui de-Al Treilea Reich.

c) Concesiile admise de SUA ?i Marea Britanie în folosul U.R.S.S. cu privire la schimb?rile teritoriale din 1939-1940 ?i „transpuse" în epoca postbelic? au fost agravate în 1944-1945 prin acordurile secrete tripartite ?i în?elegerea Churchill-Stalin de la Kremlin din octombrie 1944 referitoare la recunoa?terea în ansamblu a unor „zone de influen??" (cu procente bine precizate, dup? cum atest? documentele) pentru marii înving?tori, în primul rând pentru U.R.S.S. , pe seama unor ??ri ale Europei est-centrale, inclusiv România, cedat? în propor?ie de 90 la sut? Kremiinului. ?i, a?a dup? cum au dovedit-o realit??ile crude ale ultimelor decenii, asemenea în?elegeri au determinat, mai mult decât sanc?ionarea unor frontiere nedrepte, modificarea de c?tre „cel în drept" (?) a bazelor înse?i ale sistemelor social-politice ?i economice în toate ??rile europene afectate de regimul „sferelor de interese" statornicit în 1944-1945, ceea ce s-a tradus în comunizarea lor pentru o perioad? de peste patru decenii.
Un examen atent, nuan?at ?i pe deplin documentat al „secretelor" desprinse din protocolul secret von Ribbentrop-Molotov nu ne îng?duie s? evit?m, în discu?ia noastr?, urm?toarele concluzii:
- Protocolul von Ribbentrop-Molotov este indiscutabil ca realitate istoric? , dar limitarea oric?rei discu?ii la simpla constatare a existen?ei sale este insuficient?, în stadiul actual al studiilor istorice ?i documenta?iei ?tiin?ifice.
- Punerea în discu?ie a protocolului secret doar cu scopul de a se proclama „abrogarea" lui devine, de asemenea, insuficient?, dac? avem în vedere faptul c? în?i?i semnatarii au anulat documentul ?i l-au considerat ca atare din momentul agresiunii de la 22 iunie 1941. De aceea, documentul cercetat nu trebuie respins înc? o dat?, ci trebuie înf?ptuit ceva mai mult – s? se anuleze realit??ile istorice (frontiere, sisteme, consecin?e economice, muta?ii demografice etc.) rezultate neîndoielnic din aplicarea de c?tre URSS a clauzelor protocolului secret în anii 1939-1940 ?i repuse în vigoare, în formule mai mult sau mai pu?in sofisticate, adesea chiar amplificate, ?i toate acestea datorit? spiritului de „în?elegere" cu care a fost tratat? politica expansionist? a Kremlinului la sfâr?itul conflagra?iei din 1939-1945 ?i în primii ani postbelici.
- Corespunz?tor celor constatate, se impune a se reclama anularea ?i a tuturor realit??ilor desprinse din func?ionarea acordurilor interaliate privitoare la împ?r?irea Europei Est-Centrale în „sfere de interese" spre avantajul esen?ial al U.R.S.S.

Cu aceste rânduri încheiam textul comunic?rii prezentate în plenul Conferin?ei interna?ionale de la Chi?in?u din 26-28 iunie 1991 pe tema Pactul Molotov-Ribbentrop ?i consecin?ele lui pentru Basarabia. Este adev?rat c? volumul reunind materialele respectivei manifest?ri ?tiin?ifice, promis ferm de c?tre gazdele noastre, nu a mai ap?rut, a?a c? ne-am preocupat noi s? încredin??m tiparului punctul de vedere ce l-am exprimat[63]. R?stimpul ce ne desparte de momentul iunie 1991 dovede?te c?, din p?cate, nu ne în?elam atunci când prezentam concluziile noastre. Dac? atunci comunismul înc? nu se pr?bu?ise la Moscova, iar, sub raport ?tiin?ific, fondul problemei consta în a dovedi ru?ilor existen?a protocolului secret (recunoscut?, în fond, de tot restul lumii!), iat? c?, în prezent, U.R.S.S.-ul ?ine deja de domeniul trecutului, o parte din fosta Basarabie a devenit Republica Moldova, iar, la începutul anului 1993 Kremlinul a difuzat ?tirea bomb? cum c?, în sfâr?it, în arhivele diplomatice ale Moscovei s-au descoperit originalele r?mase de drept p?r?ii sovietice ale documentelor semnate la Kremlin în noaptea de 23 august 1939. În acest fel, s-a pus cap?t unei îndelungi ?i aprigi dezbateri propagandistice ?i istoriografice. Incrimina?i, în 1948, dup? cum se ?tie, printr-o culegere de documente secrete editat? de americani (vezi R. J. Sontag ?i J. S. Beddie, editori, Nazi Soviet-Relations, 1939-1941, nota55[64] în sensul c? semnaser?, concomitent cu pactul de neagresiune, un protocol secret privind împ?r?irea Europei Est-Centrale în „sfere de influen??", sovieticii au reac?ionat violent. O bro?ur? hagiografic?, preten?ios intitulat? « Falsificatorii istoriei », cu preten?ia de « Not? istoric? » (sic!) a Biroului Sovietic de Informa?ii, a declan?at campania de disculpare total? a U.R.S.S. pentru rolul jucat în evolu?ia evenimentelor din 1939 în direc?ia izbucnirii celui de-Al Doilea R?zboi Mondial, exagerându-se, în schimb, rostul puterilor occidentale în cursul acelora?i împrejur?ri. Nu s-a urm?rit de c?tre editorii americani - preciza bro?ura cu pricina - a realiza „o expunere obiectiv? a evenimentelor, ci a prezenta un tablou denaturat al evenimentelor, a calomnia Uniunea Sovietic? ?i a submina influen?a ei interna?ional? ca lupt?toare cu adev?rat democratic? ?i neînduplecat? (sic!) împotriva for?elor agresive ?i antidemocratice"[65]. Finalmente, dup? un inevitabil recurs la înv???tura lui I. V. Stalin, « Nota istoric? » încheia cu „binecunoscutul adev?r c? bârfeala ?i calomnia pier, dar faptele r?mân". Era numai un mod de-a pune problema, dar nu adev?rul însu?i. El a ie?it la iveal?, cum am precizat, dup? exact 45 de ani, când Moscova a recunoscut oficial existen?a protocolului secret din 23 august 1939. Un asemenea deznod?mânt denot? o punere în ecua?ie clar? a responsabilit??ilor majore ce-i revin retroactiv U.R.S.S. pentru provocarea ultimei conflagra?ii mondiale. Dac?, în prezent, aceast? situa?ie este evident?, problema esen?ial? ce r?mâne în discu?ie din nefericire prive?te consecin?ele „realit??ilor" n?scute în 1939/1940 de pe urma aplic?rii protocolului secret de la 23 august 1939. Ei bine, în ciuda scurgerii timpului ?i peste toate bulvers?rile survenite, mai ales în ultimii cinci ani, teritoriile puse în discu?ie de Stalin, Molotov ?i von Ribbentrop la Kremlin în 1939 nu mai fac parte integrant? din imperiul moscovit în urma decesului U.R.S.S. (decembrie 1991), dar r?mân în „sfera de interese" a succesorului - Federa?ia Rus?!? ?i, mai mult decât atât, aceasta amenin?? în fiece zi, subliniind c? nu în?elege s? admit? discu?ii pe tema respectiv?.
-------------------------------------------
[54] Cf. A. S. Grenville, The Major !ntemational Treaties, 1914-1973. A History and Guide with Texts, London, Methuen and Co Ltd., 1974, p. 182 ?i urm.
[55]. Cf. Gh. Buzatu ?i colab., Secretele protocolultii secret von Ribbentmp-Molotov, Ia?i, 1991 (nr. special al revisiei „Moldova" nr. 8/1991).
[56]. Vezi, îndeosebi, R.J. Sontag,J. S. Beddie,eds., Nazi-Soviet Relations, 1939-1941, New York, Dilier Publishers, 1948; Akten zur de11tschen auswiirtigen Politik 1918-1945, Serie D. 1937-1941, Band VII, Baden-Baden, 1956; Documents an Polish-Soviet Relations, 1939-1945, I, London Melboume-Toronto, Heinemann, 1961; Jozef Zaranski, ed., Diariusz i teki Jana Szembeka ( 1935-1945), tom IV, London, Orbis, 1972 ( cu excelente fotocopii dup? documentele semnate la Moscova în noaptea de 23/24 august 1939, pp. 752-760); Antony Polonsky, The Great Powers and the Polish Question, 1941-45, London, Orbîs, 1976; A. A. Gromîko ?i colab., eds., SSSR v borbe za mir nakanune vtoroi mirovoi voinî (sentiabr 1938 g. - avgust 1939 g.) Documentî i materialî, Moscova, Izd. Politiceskoi Litcraturî, 1971; L. F. Ilicev ?i colab., eds., God krizisa, 1938-1939, I-II, Dokumentî imateriali, Moscova, Izd. Politiceskoi Literaturî, 1990; V. G. Komplektov ?i colab., eds., Polpredî soob?ciaiut... Sbomik dokumentov obotno?eniiah SSSR s Latviei, Litvoi i Estoniei. Avgust 1939 g. - avgust 1940 g., Moscova, Izdatelstvo Mejdunarodnîie Otno?cniia, 1990; J. Felstinskie, ed., SSSR - Germaniia 1939. Dokumentî i materialî o sovetsko-ghermanskih otno?eniiah s apre1ia do oktiabr 1939 g., I-II, Vilnius, Mokslas, 1989; Autourdu pact de nonagression (Documents sur Ies relations sovieto-allemandes en 1939), în „La Vie Jnternationale", Moscova, nr. 10/1989, pp. 85-127; Ion ?urcanu, În ajunul marii conflagra?ii (Rela?iile sovieto-germane. Documentilr), I–ll, în „Nistru!" , Chi?in?u, nr. 10/1989, pp. 111-145; nr.11/1989, pp. 111-139.
[57]. Vezi, în nota precedent? , lucrarea editat? de R. J. Sontag ?i J. S. Beddie.
[58]. Cf., de exemplu, V. I. Sipols, Diplomaticeskaia barba nakanune vtoroi voinî,ed. a lI-a, Moscova, Izdatelstvo Mejdunaro

[59]. „Vocea poporului" , Chi?in?u , 6 martie 1990, p. 7.
[60]. Vezi „Les Nouvelles de Moscou", nr. 34/20.VIII.1989, p. 9.
[61]. 1939,god. Uroki istorii, pp. 496-498.
[62]. lbidem, p. 497.
[63]. Chiar cu prilejul întâlnirii de la Chi?in?u am editat, cu bun?voin?a Editurii Moldova din Ia?i. un num?r special al prestigioasei publica?ii „Moldova": Secretele protocolului secret von Ribbentrop-Molotov, comentarii ?i documente (îngrijite de subsemnatul în colaborare cu Florin Constantiniu, V. F. Dobrinescu, I. Saizu ?i Ilie Schipor). Tot atunci, colegii din Chi?in?u au tip?rit , în mai multe limbi, lucrarea Pactul Molotov-Ribbentrop ?i consecin?ele lui pentru Basarabia. Culegere de documente, Chi?in?u, Editura Universitas, 1991, 123 p. (Prefa?a – Valeriu Matei, selec?ia documentelor – Ion ?i?canu ?i Vitalie V?ratec).
[64]. Nu de mult, cartea respectiv? a fost publicat? ?i la ... Moscova: Ogeniiu podlejit. SSSR -Germania. 1939-194 I. Dokumentîi materialî, Moscova, Izd. Moskovskii Rabocii, 1991, 367 p.(textul protocolului secret - p. 71).
[65]. Vezi Falsificatorii istoriei. Not? istoric? a Biroului Sovietic de Informa?iuni, Bucure?ti, Editura PMR, 1948, 80 p. 66. Ibidem, p. 77.

footer