Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Vladimir Ro?ulescu   
Miercuri, 02 Septembrie 2015 17:00

Bucuresti 30-august-1944, art-emisRegele se împotrivea armisti?iului negociat de guvern cu ru?ii, probabil din invidie ?i din ur? fa?? de Mare?al. Pozi?ia lui fa?? de armisti?iu a rezultat clar dintr-o declara?ie facut? lui Gheorghe Br?tianu: „Dac? îl l?s?m pe Antonescu s? fac? singur armisti?iul, ne va ?ine sub papuc!”. Cu acel prilej, l-a sf?tuit pe Br?tianu s? se retrag? de la orice ac?iune cu Antonescu. In acest spirit a ac?ionat ?i Gheorghe Duca, trimisul regelui la Stockholm, care, ?i la vârsta de 80 de ani, î?i facea un titlu de „glorie” din misiunea ce i-a dat-o regele, aceea de a sabota tratativele de armisti?iu româno-sovietice. O problem? ignorat? pâna acum de istorici priveste deschiderea frontului de la Ia?i la 20 august 1944. Dup? plecarea participan?ilor de la consf?tuirea cu comuni?tii din 13/14 iunie 1944, au mai r?mas în incint? pentru o „consf?tuire de rutin?” Emil Bodnara? ?i Dumitru D?m?ceanu, care au stabilit în strict secret ca, în scopul înl?tur?rii lui Antonescu ?i pentru a gr?bi ie?irea României din r?zboi, un segment de front de la Ia?i, denumit conspirativ „Poarta Ia?iului” s? fie deschis din punct de vedere militar la o anumit? dat?. Acest segment de front, în caz de retragere, venea pe linia de fortifica?ii Foc?ani-N?maloasa-Gala?i. Segmentul de front stabilit avea o largime de 25 km între Erbiceni ?i Rediu Mitropoliei, la nord de Ia?i. Sectorul acele era ap?rat de Corpul 5 A. român din Armata a 4-a, comandant de generalul Nicolescu Constantin (dup? înlocuirea generalului Avramescu - n.r.). Deschiderea frontului urma s? fie anun?at? p?r?ii sovietice (prin generalul Aldea - n.r.). Pe lâng? cei stabili?i s? fac? parte din comitetul militar, au mai fost coopta?i în conjura?ie: generalul Aldea, mare?al al Palatului ?i generalul Mihai Racovi??, comandantul Armatei a IV-a pe frontul din Moldova, P.C. la Piatra Neam?.

In leg?tura cu situa?ia frontului din Moldova, trebuie f?cuta urm?toarea precizare: pe frontul de est, începând cu anul 1944, Armata Româna a fost încadrata în Grupul de Armate german „Ucraina Sud”, comandant general-colonel Hans Friessner. Dup? marea confruntare de tancuri sovieto-german? de la Uman (5 martie 1944), din zona mijlocie a râului Bug, pierdut? de armata german?, s-a deschis drumul armatelor sovietice care au atins grani?a de nord-est a României, pe Nistru. Treptat, prin ample replieri, frontul român, înt?rit cu trupe germane, s-a stabilizat la 17 aprilie 1944, pe linia est Carpa?i, pe râul Siret, pân? la Pa?cani, apoi pe la nord de Târgul Frumos, nord Ia?i, trecea peste Prut ?i ajungea la Nistru, la sud de Dub?sari, apoi pe Nistru, Limanul Nistrului, Marea Neagr?. Armata a 4-a român?, comandant General de Corp de Armat? Mihai Racovi??, se ap?ra pe linia est Carpa?i pe râul Siret pân? la sud de Dub?sari, pe Nistru. Armata a 4-a român? avea în compunere Corpurile. 1, 5, 6, 7 A. ?i Corpul. 57 A german, care împreun? cu Armata a 8-a german? facea parte din Grupul de Armate „General Wohler”. La flancul drept, pe Nistru, se apara Armata a 3-a româna cu Corp 2 si 3 A române, C. 29 si 72 A germane ?i Cdm. 110. Împreuna cu Armata a 6-a germana constituiau Grupul de Armate „General Dumitrescu”. Pe acest aliniament, trupele româno-germane au respins numeroase atacuri sovietice, inclusiv ofensivele din mai si iunie 1944 ale trupelor sovietice.

La începutul lunii iulie 1944, o vizit? „discret?” la Ia?i a generalului Aurel Aldea, pentru a se întâlni cu generalul Racovi??, a prilejuit întocmirea unui plan strategic, în sensul preconizat de Bodnara?-D?m?ceanu pentru deschiderea frontului în „Poarta Ia?ilor”, iar la sfâr?itul lunii iulie 1944, Bodnara? i-a comunicat lui Stalin toate detaliile necesare: deschiderea programat? a frontului; zona deschiderii; data prevazut? - 20 august. Pentru materializarea planului, Stalin a ordonat încetinirea ritmului ofensivei sovietice pe frontul din Polonia ?i transferarea de trupe pe frontul din Moldova, în sectorul stabilit.

Ofensiva sovietic? a început în diminea?a zilei de 20 august, iar trupele române din „Poarta Ia?iului” s-au retras în cursul nop?ii. La ora 13.00, trupele sovietice au intrat în Ia?i, dep??ind trupele Armatei a 4-a, aflat? în retragere dezordonat?. Mare?alul Antonescu a f?cut o scurta vizit? de inspec?ie pe front, în perioada 20-21 august 1944, ?i a constatat dezorganizarea frontului ?i începutul retragerii nea?teptate. S-a întors repede la Bucure?ti, mai hotarât s? semneze armisti?iul cu ru?ii. In diminea?a zilei de 23 august 1944, Antonescu a?tepta raspunsul de la Stockholm, pentru a semna armisti?iul cu U.R.S.S. In a?teptarea r?spunsului, el a cerut scrisori de la Maniu ?i Bratianu, pentru sus?inerea armisti?iului. Între timp, de la Stockholm a sosit la Ministerul Afacerilor Externe acceptarea sovietic? la propunerile române?ti de armisti?iu. Telegrama în loc s?-i fie înmânat? Mare?alului Antonescu, Grigore Niculescu-Buzesti, participant la conjura?ie, a înmânat-o Regelui. In situa?ia dat?, regele, f?r? s? vorbeasca despre telegrama ?i implicat în complot al?turi de comuni?ti, le comunica lui Maniu ?i Bratianu ca va intra în ac?iune ?i va realiza singur armisti?iul, fiind s?tul de tutela lui Antonescu. De?i Mare?alul Antonescu nu a primit telegrama a?teptat?, a mers totu?i la Palat, unde a fost arestat. C? Antonescu era hotarât s? încheie armistitiul cu U.R.S.S. rezult? ?i din faptul ca în seara de 22 august l-a convocat pe ministrul german la Bucure?ti, Clodius ?i, în prezen?a generalului Pantazi, ministru de razboi, i-a adus la cuno?tin?? c? România va cere armisti?iul cu Alia?ii.

Armisti?iul sovietic cu România era o necesitate ?i pentru Rusia

Pozi?iile înt?rite româno-germane din Moldova, care au rezistat la numeroase atacuri sovietice (începând cu 17 aprilie 1944) ?i pe care trupele se aflau ?i la data de 20 august, ca ?i existen?a în spatele frontului, la nici 200 km a unui aliniament puternic fortificat - linia Foc?ani-N?moloasa-Gala?i - prezenta pericolul transform?rii României într-un teatru de r?zboi. De aceea, to?i factorii interesa?i în destinul României, inclusiv Rusia, c?reia o rezisten?? pe linia de fortifica?ii i-ar fi afectat interesele în Balcani, au considerat ca necesar? ie?irea ??rii din razboi prin încheierea unui armisti?iu. Prin tr?darea de la Ia?i, de la 20 august 1944, frontul româno-german din Moldova a c?zut fulger?tor, z?d?rnicindu-se ?i organizarea unei rezisten?e pe linii de fortifica?ii. La 23 august 1944, ora 13.00, trupele sovietice, aflate în mar? prin Moldova, deoarece nu au întâmpinat nici o rezisten??, se aflau la 60 km de Foc?ani, iar la ora 18.00, avangarzile sovietice au ajuns la linia de fortifica?ii.

La ora 22.00, în ziua de 23 august, prin Comunicatul Regelui Mihai, s-a ordonat mâr?ava ?i incon?tienta încetare a focului între trupele române ?i cele sovietice, dar, pentru c? armisti?iul cu sovieticii nu era semnat, ru?ii au continuat s? captureze militarii români. A?a au luat drumul Siberiei circa 175.000 de militari români, 40.000 dintre ace?tia au fost interna?i în lag?rul de la B?l?i din Basarabia, unde au murit de foame sau de frig, de boli, sau au fost executa?i de comisari basarabeni din Armata Sovietic?, între ei num?rându-se si maiorul Alexandru Bârladeanu. Criticii actului de la 23 august 1944 (?i sunt foarte mul?i) îl consider? unii drept „act de înalt? tr?dare”, iar al?ii drept „grav? eroare politic?”. ?i unii ?i al?ii au dreptate, el este atât act de înalt? tr?dare, cât ?i o grav? eroare politic? cu multiple implica?ii ?i consecin?e nefaste pentru România. Cei din urm? sus?in, ?i istoria le d? dreptate, c? Mare?alul Antonescu trebuia l?sat s? încheie ?i s? semneze armisti?iul, deoarece el îl negociase ?i putea s? impun? ru?ilor, prin armata de un milion de oameni, un alt mod de ac?iune decât capitularea necondi?ionat?. Prin arestarea lui Antonescu ?i capitularea întregii armate, din ordinul Regelui Mihai, înaintea semn?rii armisti?iului cu ru?ii, România a pierdut baza juridic? ?i moral? a ap?r?rii drepturilor sale, s-a dezonorat singur?. Regele tr?d?tor a fost r?spl?tit de Stalin cu ordinul „??????” (Victoria), cea mai valoroas? distinc?ie sovietic? pe timp de r?zboi.

Capitularea necondi?ionat? a însemnat un dezastru na?ional, un mare calvar pentru România, calvar ce îl va purta o lung? perioad? de timp. Al?turi de cei circa 175.000 de militari români care au luat drumul lag?relor sovietice de prizonieri, dup? 23 august 1944, au mai fost deporta?i în U.R.S.S. peste 20.000 de al?i români ?i 72.000 de români de etnie german?. Prin nesemnarea armisti?iului ?i capitularea necondi?ionat?, România ?i-a pierdut definitiv libertatea ?i i s-a refuzat statutul de ?ar? cobeligerant?, de?i a fost a patra putere militar? participant? la înfrângerea Germaniei fasciste. În decurs de un deceniu si jumatate, dup? 23 august 1944, România a fost furat? de c?tre ru?i de cel pu?in trei miliarde de dolari, în locul celor 300 de milioane impuse prin „armisti?iul” dictat de Moscova. Semnarea armisti?iului cu U.R.S.S., care con?inea destule condi?ii împov?r?toare pentru România, în compara?ie cu armistitiul negociat de Antonescu, a fost t?r?ganat? pân? la 12 septembrie 1944, iar protocolul privind raporturile dintre Armata Român? si Armata Sovietica a fost semnat abia pe 25 septembrie, ceea ce a f?cut ca Armata Româna s? se angajeze singur? în luptele pentru eliberarea Transilvaniei, reu?ind ca, pân? c?tre jum?tatea lunii septembrie, s? resping? de pe teritoriul României, pân? la frontiera vremelnic impus?, trupele germano-ungare. Semnificativ pentru prestigiul de care se bucura la Moscova Mare?alul Antonescu este reliefat ?i de raspunsul dat de Molotov lui Lucre?iu P?tr??canu, la 12 septembrie 1944, prezent la Moscova cu delega?a român? pentru semnarea armisti?iului. Când P?tr??canu a întrebat de ce condi?iile de armisti?iu impuse de c?tre U.R.S.S. României sunt mai grele decât cele oferite lui Antonescu, Molotov i-a r?spuns: „Antonescu reprezenta România, dar voi nu reprezentati pe nimeni”. Dar orice tr?dare se pl?te?te scump, iar pre?ul tr?d?rii a venit destul de repede. Primii care l-au sim?it au fost generalii Mihai Racovi?? ?i Gheorghe Mihail, primul ajunsese ministru de razboi, iar al doilea - ?ef al Marelui Stat Major ?i ambii f?cusera parte din comitetul militar care r?spundea de implementarea deschiderii „Por?ii Ia?ilor”.

C?tre începutul lunii septembrie 1944, s-au intensificat presiunile comandamentelor sovietice de subordonare a Armatei Române, iar începând cu ziua de 7 septembrie, Armata Româna a intrat în subordinea Armatei Sovietice, fiind împ?r?it? la diferite grupuri de armate sovietice, iar Marinei Române i-au fost debarcate echipajele la 3 septembrie ?i înlocuite cu echipaje sovietice. Astfel, atribu?iile celor doi militari au fost serios ?tirbite. R?splata tr?d?rii continua. Dup? r?zboi, atât generalul Racovi??, cât si generalul Aldea, au fost întemni?a?i, primul la închisoarea din Sighet, unde a murit în 1954, iar al doilea în închisoarea din Aiud, unde a murit în 1949. Regele tr?d?tor a primit un ?ut meritat la sfâr?itul lui 1947, l?sând în urm? un tron ?i o con?tin?? p?tat?.

Grafica - Ion M?ld?rescu

footer