Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Ion Maldarescu   
Joi, 27 August 2015 08:53

1946 - Monumentul eroului sovietic„Jafurile întreprinse de militarii sovietici din ini?iativ? personal? ?i pe cont propriu, niciodat? sanc?ionate de superiorii lor, aveau un specific care i-a contrariat pe români, deseori frizând nebunia. Confiscau atât automobile particulare, cât ?i ale statului - au furat pân? ?i ma?in? de serviciu a generalului Aurel Aldea, parcat? în fa?? Ministerului de Interne - ?i, pentru c? nu ?tiau s? conduc?, le f?ceau ??nd?ri, izbindu-le în primul obstacol din cale. În cazul când reu?eau s? dep??easc? primul impact, ajungeau la momentul când se epuiza benzin? din rezervoare ?i atunci automobilele erau abandonate ?i împinse de regul? într-o râp?, unde se f?ceau praf. Furau sub amenin?area armei caii din gospod?riile ??r?ne?ti ?i-i c?l?reau pân? când se toceau potcoavele bietelor animale, ?i când acestea începeau s? ?chioapete, b?teau caii cu violent? pe crup?, îi izgoneau din coloane ?i-i l?sau de izbeli?te. [...] p?durile Codlei foiau de numero?i dezertori din armat? sovietic?. Ace?tia se combinaser? cu trenarzi din armat? german? ?i devastau în ne?tire toate satele de jur-împrejur. În primele zile ale lui septembrie 1944, totu?i, situa?ia promitea s? se a?eze într-un f?ga? nou: colonelul Kalinin a fost desemnat ofi?er de leg?tur? al comandamentului Frontului 2 ucrainean pe lâng? Marele Stat Major de la Bucure?ti ?i una din misiunile lui principale chiar asta era, cel pu?in teoretic: s? ancheteze ?i s? înfrâneze toate conflictele dintre armat? de ocupa?ie ?i civilii ?i militarii români. Îns?, de fiecare data când îi erau prezentate detaliile unor incidente, colonelul sovietic r?spundea stereotip: „Nu recunosc culpa Armatei Ro?ii în provocarea de incidente. Din cercet?rile sumare întreprinse s-a constatat c? aceste nereguli au fost s?vâr?ite de bandi?ii lui Vlasov ?i dezertorii români sau germani travesti?i în uniforme sovietice". Conform logicii sale, la data aceea, România ar fi trebuit s? fie cutreierat? de mii de osta?i sovietici în maieu ?i izmene, c?rora „dezertorii români sau germania le furaser? vestoanele ?i pantalonii. Cât privea armat? lui Vlasov, aceast? nu se repliase prin România din teritoriile ruse ?i se afl? demult în refacere, în nordul Italiei ?i în Slovenia. Mult mai dureros era faptul c? asemenea atitudini erau încurajate ?i de declara?iile de o la?itate însp?imânt?toare ale noilor autorit??i române. „Armata sovietic? - clama un manifest lansat de Grigore Niculescu-Buze?ti, la 13 septembrie 1944 - a fost primit? în România în spiritul cel mai amical. Noi ne d?m seam? c?, în perioad? opera?iunilor militare în curs, mici incidente pot în mod necesar s? se produc?. Dar noi nu ne a?tept?m s? le atribuim o semnifica?ie oarecare. Este vorba despre incidente episodice ?i f?r? important?. Guvernul român are profund? convingere c? tot ceea ce a fost convenit cu U.R.S.S. va fi integral respectat." A?a „episodice ?i f?r? importan??" cum erau incidentele, au afectat câteva sute de mii de români ?i pe mul?i i-au costat via??. Guvernul român nu convenise nimic cu cel al U.R.S.S.: prevederile a?a-zisei Conven?ii de Armisti?iu i-au fost impuse. ?i atât de respectate au fost încât am pl?tit desp?gubiri de r?zboi de cinci ori mai mari decât cele la care am fost obliga?i în noaptea de 12 spre 13 septembrie 1944. Totul multiplicându-se pân? la un nivel incredibil, dac? lu?m în considera?ie ?i jafurile asupra particularilor, imposibil de calculat statistic. De asemenea, toate aceste detalii nu se pot întâlni într-o istorie scris? exclusiv dup? documente de cabinet, în care destinul unei na?iuni este privit de sus, de acolo de unde se estompeaz? tot ceea ce reprezint? un relief. Din astfel de documente afl?m c? regele a f?cut, c? S?n?tescu a dres, c? Neagu Djuvara a fost trimis la Stockholm, c? Emil Ciurea a fost trimis la Ankara ?i a?a mai departe. Îns?, despre tragedia adev?rat? a acestei na?iuni înc? nu se ?tie prea mare lucru. Ceea ce înc? le permite unor diversioni?ti contemporani ai politicii române?ti s? s?rb?toreasc? ziua de 23 august 1944 drept „o victorie fenomenal? împotriv? nazismului", când ea r?mâne, în realitate, simbolul celui mai sinistru dezastru traversat de români (ziua tr?d?rii na?ionale a regelui Mihai - n.n.).

Dorind cu orice pre? s? se transforme din personaj de decor, în erou, Regele Mihai a decis s? culeag? laurii personali pe seama altora. Cum a fost recompensat pentru tr?darea sa? A ob?inut doar satisfac?ii efemere: U.R.S.S. i-a acordat cea mai mare distinc?ie sovietic?, pe care doar Stalin, Eisenhower, Montgomery ?i marii comandan?i sovietici o mai de?ineau - Ordinul „??????" (Victoria). Decretul care înso?ea distinc?ia, men?iona: „Pentru actul curajos al cotiturii hot?râtoare a politicii României spre ruptura cu Germania hitlerist?, în clipa în care nu se precizase clar înfrângerea Germaniei, Majestatea Sa Mihai I, Regele României, se decoreaz? cu Ordinul „??????" Victoria. Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S., M. Kalinin, Secretarul Sovietului Suprem al U.R.S.S., Gorkin. Moscova, Kremlin, 6 iunie 1945". ?tind c? regelui îi plac motoarele, i-a trimis cadou ?i dou? avioane. În anul 1946 Monumentul Osta?ului Sovietic era dezvelit în prezen?a regelui Mihai I, a premierului Petru Groza, a Anei Pauker ?i a altor lideri politici ai vremii, prilej pe care mereu actualul P?storel Teodoreanu nu l-a ratat. Din respect pentru adev?r ?i spiritul vremii, nu putem omite sarcasticul s?u catren, dedicat evenimentului: „Soldat rus, soldat rus,/ Te-au ridicat atât de sus/ C? libera?i popoarele Sau fiindc?-?i put picioarele?"[14]. Cu o „oarecare" întârziere, la 10 mai 1947, ambasadorul S.U.A. la Bucure?ti i-a înmânat Regelui Mihai, Medalia ?i Decretul „Legiunii Meritului" cu gradul de Comandor, acordate de Pre?edintele Statelor Unite, Harry Truman.

În anii 2005, ?i 2010 cu prilejul „Zilei Victoriei" asupra Germaniei, ex-regele Mihai a fost invitat la ceremoniile din Pia?a Ro?ie, prilej cu care a fost decorat de pre?edintele rus, Vladimir Putin, cu medalia „60 de ani de la victorie". O alt? „??????", edi?ia 2005, ca recunoa?tere a serviciilor aduse Uniunii Sovietice, în detrimentul României. În România postdecembrist?, cuvântul tr?dare a fost înlocuit cu g?selni?a-surogat defectare. În acest fel tr?darea este ast?zi promovat?, neoficial, ca politic? de stat. Fostul suveran, revenit în România dup? decenii î?i tr?ie?te ultimii ani de via?? îndestulat ?i condus de al?ii, a?a cum ?i-a tr?it copil?ria ?i anii tinere?ii. Niciodat? nu a dat socoteal? cuiva, pentru tr?darea sa. În timp ce bustul Mare?alului este interzis, în 2013, o pia?? Bucure?ti, a primit numele tr?d?torului de la 23 august 1944 fiind cadorisit? ?i cu bustul senectu?ii sale. Consecin?ele acelui nefericit 23 august 1944 s-au repercutat asupra a sute de mii de români, deporta?i sau arunca?i în închisori, unde doar foarte pu?ini au mai suprevie?uit. Scriitorul ?tefan Dumitrescu, referindu-se la comploti?i, scria: „[...] au s?vâr?it una dintre cele mai mari tic?lo?ii din istoria poporului român, de când este acesta în vatra sa"... [15]. Generalului Pacepa, care nu pe Ceau?escu l-a tr?dat, ci ?i-a tr?dat ?ara, printr-o strâmb? hot?râre judec?toreasc?, i-au fost restituite, averea, gradul ?i solda pentru serviciile aduse altora. A fost absolvit de orice vin?, ba s-au f?cut auzite voci demente care îl declar? erou... Din p?cate, exemplele pot continua.

23 august 1944 reprezint? unul dintre momentele jenante din istoria românilor

Ce n-a? da s?-l pot contrazice pe scriitorul ?tefan Dumitrescu care afirm? c? „suntem un popor axiofag, care ne distrugem, ne mânc?m singuri valorile"? Tot el, referindu-se la acel ru?inos 23 august, scria: „...Mare?alul avea s? fie arestat de un pu?oi de rege, care nu-?i ?tersese nici ca?ul de la gur?... Când au aflat c? Regele ?i tâmpi?ii cu care a f?cut el treaba asta, l-au arestat pe Antonescu, ru?ilor nu le-a venit s? cread?... Ce, ??tia sunt nebuni, î?i bat joc de noi? Cum adic? s?-l aresteze pe Mare?al ?i s? ni-l dea legat, pentru ce ne fac ei cadoul ?sta? [...] a?a suntem noi de?tep?i în istorie, le facem du?manilor de moarte cadouri ?i tot noi le pl?tim dup? aceea. [...] Aceia care l-au arestat pe Mare?alul Ion Antonescu, pentru c?, în infantilismul lor au crezut c? pentru aceasta li se vor în?l?a statui, au s?vâr?it una dintre cele mai mari tic?lo?ii. Ei s-au mânjit pentru totdeauna de sânge ?i dezonoare".[16] Mai târziu, abjec?ia de proces înscenat Mare?alului în 1946 de c?tre a?a numitul Tribunal al Poporului ?i derulat sub regie str?in?, în stilul execu?iilor sumare, a fost „O palm? dat? poporului român ?i istoriei acestui neam. Un scuipat în obraz, pe care cotropitorul ??rii l-a folosit în loc de ?tampil?". [17]

M?rturisirea unui participant direct la evenimentele din acele zile nu mai poate fi pus? sub semnul întreb?rii ?i nici nu poate l?sa loc pentru interpret?ri. Este greu de crezut c? din Arhivele Na?ionale ?i Arhiva M.Ap.N. înc?pute - cu voia guvernan?ilor - pe mâna unor alogeni, de aceea?i etnie cu cei care s-au aflat la cârma ??rii dup? '44, direct interesa?i s? ne ?tearg? istoria, vor mai r?mâne câteva pic?turi din uleiul adev?rului... ?i vor putea str?bate pân? la suprafa?a apelor tulburi ce au inundat România. „Distrugerea catastrofal? a economiei române?ti dup? 1948 s-a produs din cauza conducerii sistemului economic de c?tre o ga?c? de diletan?i ?i de incompeten?i imbecili. Ulterior, dup? ce economia româneasc? devenise competi?ional? ?i constituia - în unele domenii - o concuren?? serioas?, în anii postdecembri?ti economia centralizata a fost înlocuita cu un capitalism salbatic, nociv, iar diletan?ii de odinioar? înlocui?i cu al?i diletan?i, pe deasupra necinsti?i, totalmente lipsi?i de spirit ob?tesc ?i f?r? nicio urm? de patriotism" [...] Un adev?rat sport na?ional a devenit fuga de realitate, practicat? începând de la Cotroceni pân? la ultimul func?ion?ra? din provincie. Cu demagogie ?i apeluri de renun??ri adi?ionale ale popula?iei, factorii de decizie caut? s? câ?tige timp. Timp în care, oricum nu vor realiza nimic, prelungind doar agonia economic? ?i politic? din prezent. Nimeni nu ?tie ce trebuie f?cut, dar to?i fac câte ceva, ca s? se afle în treab?"[18]. Tr?im ast?zi efectele bombelor întârziate, plantate dup? sângerosul ?i maleficul - pentru români - decembrie 1989, când România este tratat? conform statutului pe care l-a ob?inut: stat-colonie, unde minoritatea dicteaz? majorit??ii, iar valorile na?ionale sunt denigrate ?i puze la zid.
- Va urma -
Grafica - Ion M?ld?rescu
------------------------------------------------------
[14] P?storel (Al. O. Teodoreanu), Bahice ?i politice, antologie de G. Zarafu, Editura Victor Frunz?, Bucure?ti, 1996, p. 34.
[15] ?tefan Dumitrescu, Delirul vol. II, Râmnicu Vâlcea, Ed. Fortuna, 2004, p. 433, 435.
[16] Ibidem
[17] Ibidem
[18]Wilfried Lang, Politic? ?i petrol, Bad Mergentheim, 15 septembrie1998.

footer