Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu (+)   
Joi, 27 August 2015 09:15

Gh. Buzatu - Din istoria secret? a celui de-Al Doilea R?zboi MondialLa Tribunalul de la Nürnberg, sub regia criminalilor înving?tori au fost „judeca?i", condamna?i ?i asasina?i criminalii învin?i

Vechile în?elegeri dintre marile puteri ale secolului trecut sunt înc? ascunse, dar efectele lor treneaz?. Cu acordul Editurii TipoMoldova-Ia?i, pe parcursul a trei episoade, v? prezent?m extrase din lucrarea regretatului Profesor Gh. Buzatu „Din istoria secret? a celui de-Al Doilea R?zboi Mondial", cu detalii privind Pactul Ribbentrop-Molotov (Hitler-Stalin) semnat la 23 august 1939 ?i anexele Protocolului s?u secret. Catastrofalele urm?ri ale acestui pact lovit de nulitate prin îns??i evolu?ia evenimentelor dup? doi ani de la semnarea sa au permis, permit înc? românilor s? tr?iasc? în state diferite. Prevederile acestui pact odios ?i anexele sale secrete au r?mas nereclamate oficial de statul român. Oare de ce?! Negocierile purtate în urm? cu 76 de ani de Stalin, Churchill, Roosevelt ?i Hitler, marii criminalii ai planetei secolului trecut sunt men?inute ocult. Dup? finalul celei mai mari conflagra?ii a umanit??ii, la Tribunalul de la Nürnberg s-a pus în scen? un spectacol în care, sub regia criminalilor înving?tori au fost „judeca?i", condamna?i ?i asasina?i criminalii din banda advers?. Atunci, ca ?i acum, „Istoria o scriu înving?torii!", iar România se afl?, ca întotdeauna, „la poarta furtunilor ?i a trecerii o?tilor" (N. Iorga). Aici, înc? se întâmpl?, a?a cum afirm? Acad. Eugen Mih?escu, „Zbaterea ??rii în locul unde se love?te Apusul de R?s?rit". (Ion M?ld?rescu).

Argument

Volumul „Din istoria secret? a celui de-al doilea r?zboi mondial", reprezentând cel de-al 30-lea tom al colec?iei „Românii în istoria universal?", apare dup? ?apte ani de la editarea celui dintâi ?i care s-a bucurat de un mare succes. Nu avem în vedere numai aprecierile unor reputa?i istorici români ?i str?ini, ci ?i faptul c? lucrarea a fost receptat? mai mult decât încurajator de c?tre publicul cititor, astfel c? tirajul de aproximativ 200.000 de exemplare (?!) s-a epuizat chiar în primele s?pt?mâni dup? apari?ie. Succesul s-a datorat, dac? nu ne în?el?m, faptului c? el a putut oferi date complet noi ?i esen?iale, înso?ite de câteva documente ilustrative, despre unele evenimente în care a fost implicat? România în timpul conflagra?iei din 1939-1945 – preg?tirea ?i declan?area loviturii de stat de la 23 august 1944, consecin?ele ei, statutul interna?ional al ??rii în cursul r?zboiului ?i, mai cu seam?, dezv?luirea condi?iilor în care s-a semnat Conven?ia de armisti?iu cu Alia?ii în septembrie 1944 ori a împrejur?rilor în care Churchill ?i Stalin, la Moscova, în octombrie 1944, au încheiat „târgul secolului" pentru intrarea Europei est-centrale (inclusiv România, deci) în „sfera de interese" a URSS, în schimbul Greciei, care r?mânea în afara Cortinei de fier. Respectivul acord a fost, net?g?duit, nu mai pu?in dezastruos pentru evolu?ia ulterioar? a Europei ?i a restului lumii decât faimosul pact Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939. Dimpotriv?, cel dintâi a condus nemijlocit la comunizarea unei p?r?i importante a vechiului continent, iar aceast? situa?ie - care s-a prelungit vreme de aproape o jum?tate de veac, pân? în 1989 - a constituit permanent o amenin?are pentru îns??i fiin?a popoarelor ajunse sub domina?ia Imperiului ro?u de la Moscova. F?r? a intra nicidecum în detalii, rezervând ?i de aceast? dat? cititorului posibilitatea document?rii într-o multitudine de probleme r?mase ori constituind la vremea lor „secrete" ale ultimului r?zboi mondial, preciz?m c?, în majoritatea cople?itoare a cazurilor, am beneficiat de informa?iile de excep?ie ale documentelor inedite, descoperite prin eforturi proprii în arhivele române ?i str?ine (S.U.A., Marea Britanie ?i, cel mai recent, Federa?ia Rus?). Ceea ce nu ne-a scutit, se în?elege , s? cercet?m ?i extrem de bogata literatur? istoric? contemporan? universal?, iar, în unele p1ivin?e, s? dialog?m nemijlocit cu unii dintre fo?tii „actori" ai scenei istorice. Cititorul va constata c?, cel mai adesea, am anexat capitolelor cup1inse în acest volum documente inedite, ce vin s? înt?reasc? excursul ?i argument?rile noastre de o manier? pe care istoricul, cu tot talentul ?i eforturile sale, nu o poate realiza în privin?a reconstituirii atmosferei epocii descrise, a surprinderii tuturor conota?iilor unor fapte ?i fenomene, iar, nu în cele din urm?, a apropierii de Adev?r. Cu acest gând am inclus în anexele acestui volum, mai mult decât în cel dintâi, documente referitoare la activitatea ?i personalitatea Mare?alului Ion Antonescu, la sensul unor decizii ale României ori la desf??ur?rile din domeniul spionajului ?i contraspionajului (opera?iunea Autonomul ?i dezv?luirea listei agen?ilor britanici din România în vremea r?zboiului).

Lucrarea reprezint? rodul investiga?iilor noastre de durat? ?i de preferin??. Ele au fost posibile numai în cadiul existent la Centrul de Istorie ?i Civiliza?ie European? al Filialei Ia?i a Academiei Române. Pentru în?elegerea dovedit? exprim?m sincere mul?umiri colegilor, iar în mod deosebit Doamnei Stela Cheptea ?i editorilor, prietenii Marcel D. Popa, ?i George G. Patra, pentru aten?ia acordat? ?i pentru pre?ioasele observa?ii ?i sugestii formulate direct pe manuscris. Mul?umirile ?i recuno?tin?a noastr? se îndreapt?, ?i de aceast? dat?, c?tre Cititor, marele Judec?tor al oric?rei c?r?i, pe care îl felicit?m pentru alegerea f?cut? ?i pe care îl asigur?m c? trebuie s? priveasc? în perspectiv? la apari?ia unui al treilea volum, care va fi ?i ultimul, din seria Din istoria secret? a celui de-al Doilea R?zboi Mondial. Ia?i, 28 august 1995.

Detalii ale protocolul secret, anex? la Pactul Hitler-Stalin din 23 august 1939 - Problematic? ?i istoriografie

Interesul pentru istoria conflagra?iei din 1939-1945 se dovede?te a fi fost, în orice moment dup? terminarea ostilit??ilor, constant. Faptul î?i are nenum?rate explica?ii, dar, înainte de orice, a predominat ?i predomin? argumentul hot?râtor c? realit??ile lumii contemporane au fost ?i sunt înc? profund afectate de consecin?ele celui de-al doilea r?zboi mondial. Între problemele „vedet?" ale r?zboiului trec?t, cele mai dezb?tute ?i mai controversate între/de c?tre istorici ?i nu numai atât se înscrie aceea a cauzelor ?i a condi?iilor concrete în care a fost posibil? izbucnirea ostilit??ilor la 1 septembrie 1939 prin atacarea Poloniei de c?tre Germania hitlerist?, iar, în context, revin oricând în discu?ie ?i în centrul aten?iei aspectele privind rolul ?i locul b?t?liilor angajate pentru extinderea/restrângerea, modificarea/trasarea de c?tre/pe seama statelor ?i puterilor implicate a unor noi frontiere. Concluzia studiilor de specialitate datorate celor mai reputa?i speciali?ti din lume în istoria ultimei conflagra?ii este aceea c?, în evolu?ia cursului evenimentelor în direc?ia datei fatidice de 1 septembrie 1939, tendin?ele de expansiune teritorial? ale puterilor extremiste (fasciste - Germania ?i Italia, militariste - Japonia, comuniste - U.R.S.S.) au fost esen?ialmente hot?râtoare, iar c?, în chip concret, Adolf Hitler nu ar fi putut s? „arunce" lumea în r?zboi dac? nu ar fi beneficiat în sensul cel mai deplin al cuvântului de avantajele politicii de conciliere promovat? la început de Londra ?i Paris fa?? de Berlin ?i culminând - la 29 septembrie 1938 - cu semnarea acordului cvadripartit de la Milnchen ce sacrifica o parte a teritoriului Cehoslovaciei în folosul nazi?tilor, pentru ca, în continuare, s? survin? bulversarea orient?rii U.R.S.S. fa?? de Reichul German, concretizat? în pactul fatal pentru soarta p?cii europene ?i mondiale de la 23 august 1939. În acea clip? de grav? criz? politic? interna?ional?, pactul Hitler-Stalin (ori Ribbentrop-Molotov, c?ci ace?tia l-au subscris în calitatea lor de mini?tri de Externe ai celor doi Filhreri) a f?cut din Fuhrerul de la Berlin arbitrul indiscutabil al p?cii europene (?i chiar extra-europene), mai ales c? el nu avea în „repertoriul" s?u politic decât o solu?ie - r?zboiul! Elocvent în acest sens este dialogul liderilor diplomatici ai Germaniei ?i Italiei din 11 august 1939, când contele Galeazzo Ciano l-a chestionat pe Joachim von Ribbentrop vizavi de preten?iile Berlinului la adresa Poloniei: „Ei bine, ce dori?i Dv. în definitiv - Coridorul (polonez) sau Danzigul?" Replica ?efului diploma?iei naziste a fost în consens cu politica preconizat? de Fuhrerul s?u: ,, „Noi vrem r?zboiul!"[1].

Nu ne propunem s? intr?m în detalii, motiv pentru care vom aminti doar contribu?iile unor prestigio?i speciali?ti, referitoare la consecin?ele dramatice ale acordului de la Munchen: Martin Gilbert ?i Richard Gott[2], Pierre Renouvin[3], Maurice Baumont[4], J. B. Duroselle[5], Klaus Hildebrand[6], Jiri Hochman[7], M. G. Hitchens[8], Paul Hayes[9] ?i, mai ales, D. C. Wertt[10], A. J. P. Taylor[11] ori Telford Taylor[12]. Potrivit acestuia din urm?, autorul celei mai solide contribu?ii consacrate Münchenului, acordul din 29 septembrie 1938 a marcat „un punct crucial al cursului istoriei modeme"[13], în vreme ce - dup? opinia celebrului istoric britanic A. J. P. Taylor - atunci, în toamna anului 1938, gra?ie liderilor guvernelor Germaniei, Marii Britanii, Fran?ei ?i Italiei, în capitala bavarez? sistemul de la Versailles „a fost nu numai ucis, dar ?i înmormântat"[14] . Comparativ cu Mtinchenu 1, pactul de la 23 august 1939 încheiat la Moscova a fost ?i este mult mai aspru judecat de istorici ?i aceasta, evident, în raport cu rostul s?u nemijlocit în sacrificarea p?cii ?i deschiderea c?ii spre declan?area celui de-al doilea r?zboi mondial. Vom aminti, în acest sens, demonstra?iile ?i concluziile conving?toare expuse de cunoscu?i istorici ?i kremlinologi, precum în primul rând: Michel Heller ?i A. M. Nekrici[15], Lev Bezîmenski[16], A. J. P. Taylor[17], William. Carr[18], William L. Shirer[19], Klaus Hildebrand[20], Pierre Renouvin[21], Maurice Baumon[22], Alan Bullock[23], Jacques de Launay[24], Sebastian Haffner[25], Hans Adolf Jacobsen[26], Eddy Bauer[27], Christopher Thome[28], Wolfgang Leonhard[29], P. M. H. Bell[30] ?i, cu totul recent, sovieticii Valentin Berejkov[31], Iurii Zoria ?i Natalia Lebedeva[32], N. Eidelman[33], V. M. Falin[34], I. D. Ostoia-Ovsianîi[35] sau N. V. Zagladin[36]. Punctele de vedere exprimate, dincolo de toate nuan?ele, explicabile date fiind unghiul ?i momentele abord?rii problemei, concord? în mod tulbur?tor. Michel Heller ?i A. M. Nekrici, de pild?, descifreaz? c?, la 23 august 1939, „o cotitur? s-a produs realmente în istoria Europei ?i a lumii - Uniunea Sovietic? a deschis poarta r?zboiului semnând pactul cu Germania"[37] în vreme ce deja men?ionatul ?i cunoscutul ziarist ?i istoric american William L. Shirer consemneaz? c? Stalin, „inamicul mortal" al lui Hitler, „a f?cut posibil?" decizia acestuia de-a ataca Polonia la 1 septembrie 1939[38]. Maurice Baumont, membru al Institutului Fran?ei, nu i-a contrazis pe cei cita?i, dimpotriv? (pactul de la 23 august 1939. „a încurajat puternic pe Hitler s? ri?te declan?area « marelui conflict»"[39], la fel ca ?i Pierre Renouvin („pactul de la 23 august 1939 a fost acela care a decis soarta p?cii"[40]) ori britanicul Alan Bullock, cel dintâi biograf de celebritate mondial? al lui Hitler ?i potrivit c?ruia, mul?umit? pactului cu Stalin, Fuhrerul a c?p?tat „mâinile libere" pentru a putea invada Polonia în 1939 f?r? riscuri[41]. Walter Hofer, într-o apreciat? lucrare special?, constat? ?i el c? liderul de la Kremlin a fost cel care i-a dat lui Hitler „semnalul verde" s? porneasc? r?zboiu1[42], opinie împ?rt??it? ?i de N. V. Zagladin[43] ori A. Avtorchanov[44].

Un alt aspect examinat în detaliu dup? anul 1948 de c?tre istoriografia occidental?, comb?tut vehement de istoricii sovietici pân? în ultima vreme, dar în curs de „reformulare" azi, în condi?iile perestroik?i, este acela al pre?ului cu care Hitler a smuls în 1939 lui Stalin semn?tura lui Molotov pe pactul de neagresiune. ?i în aceast? privin??, în prezent, lucrurile sunt clare. Condi?ia finaliz?rii negocierii, opera?iune desf??urat? în cea mai mare tain?, a fost încheierea unui protocol adi?ional secret, în conformitate cu care Berlinul recuno?tea în „sfera de interese" a Kremlinului, mergându-se pân? la acordarea „dreptului" de ocupa?ie , a unor state ?i p?r?i de state incluzând ori vizând Finlanda, ??rile Baltice, Polonia ?i România. Lucrurile sunt prea bine cunoscute în acest moment pentru a mai insista asupra lor, astfel c? vom face apel la recunoa?terile unor speciali?ti. Revenim, prin urmare, la Mi chel Heller ?i A. M. Nekrici , atât de categorici ?i de aceast? dat?: „Dup? ce U.R.S.S. a semnat protocolul secret în privin?a sferelor de influen?? , Gennania ?i–a v?zut asigurat spatele în Est. Calea atacului împotriva Poloniei era deschis?"[45]. William L. Shirer insist? în a demonstra cum, prin „târgul cinic", „sordid" cu Hitler, Stalin „a dat semnalul unui r?zboi [contra Poloniei J care, dup? toate probabilit??ile, avea s? ia propor?iile unui conflict mondial"[46]. Semnifica?ia general? ?i consecin?ele dezastruoase pentru România ale protocolului secret în discu?ie au fost eviden?iate în ultimii ani de istoricii. români (Dan Cernovodeanu[47], Viorica Moisuc[48], V. F. Dobrinescu[49], Mircea Mu?at ?i Ion Ardeleanu[50] , Florin Constantiniu[51]). Cel mai recent, N. V. Zagladin, confirmat chiar în aceast? prim?var? de apari?ia la Moscova a dezv?luirilor lui V. M. Molotov[52], conchidea f?r? ?ov?ire: ,,În asemenea condi?ii istorice concrete [cele din august 1939] Hitler a fost mai mult interesat în neutralizarea U.R.S.S.-ului, decât Uniunea Sovietic? în neutralizarea Germaniei. Aceasta s-a ?i reflectat în semnarea protocolului secret propus Germaniei ca anex? la pactul de neagresiune ?i care delimita sferele de influen?? în Europa de Est. U.R.S.S., dup? cum i se p?rea lui Stalin, neriscând nimic, dobândea posibilitatea s?-?i extind? teritoriul, rec?p?tând ceea ce pierduse în cursul r?zboiului civil. Practic, Stalin, sanc?ionând târgul cu Hitler, a aprins lumina verde pentru agresiunea nazist? în Europa. Aceast? alegere reflecta concep?ia sovietic? despre « interesele U.R.S.S. » ?i despre a c?ror prioritate s-a vorbit înc? la Congresul al XVII-lea al P.C. (b) (ianuarie 1934)"[53].
- Va urma -
---------------------------------------------------------
1. William L. Shirer, Le Troisieme Reich. Des origines a la chutte, Paris, Stock, 1967, p. 547.
2. Conciliatorii, Bucure?ti, Editura Politic? , 1966,passim.
3. Histoire des relations intemationales, Vlll, Les crises du XXe-siecle, II, De 1929 iî1945, Paris, Hachette, 1958, pp. 136-139.
4. Peuples et civilisatiom, XX, La Faillite de Ia paix (1918- 1939), II, De l'affaire ethiopiennea la guerre (1918-1939), Paris, PUF, 1961, passim; idem, Le.s origines de la Deuxieme Guerre mondiale, Paris, Payot, 1969, passim.
5. Histoire diplomatiquede 1919 il nosjow:s, Paris, Dalloz, 1971, p. 219.
6. The Foreign Policy of the Third Reich. London, B.T. Batsford Ltd., 1973, pp. 73-74.
7. The Soviet Union and the Failure of Collectivc Security, 1934- 1938, lthaca-London, Cornel University Press, 1984, passim.
8. Germany, Russia and the Balk,ins. Pre/ude to the Nazi-Soviet Non-Aggression Pact, Boulder, 1983, passim.
9. The Twentieth Century, 1880-1939,London,Adam and Charles Black, 1978, p. 297.
10. How War Came: The lmmediate Origins of the Second World War, 1938-1939, London, Heinemann, 1989, passim.
11. The Origins of' the Seamd World War, second edition, New York, Fawi;ett Premier, 1979, pp. 146-181, 181 -207; îtlem, English History, 1914-1945, New York-Oxford. Oxford University Press, 165, pp. 427-437.
12. Munk,h. The Price of Pea<.:e, New York, Vintage Books, 1980,pp. XI.1003- 1004.
13. Ibidem, p. XI.
14. The Origins ofthe Secontl World War, p. 181.
15. L'utopie au pouvoir. Histoire de 'URSS de 1917 A nos jours, 11, Paris, Calmann-Levy, 1982. p. 270-303.
16. Cf. Les alternativcs de 1939, în „Temps Nouveaux", nr. 23-24/1989; idem, Apres le pacte, în „Temps Nouveaux", nr. 34/1989.
17. A. J. P. Taylm, The Origins..., p. 251; idem, The Second World War. An /Jluslratcd History, London, Penguin Books, 1976, pp. 35-36.
18. Poland to Pearl Harbor. The Making of the Second World War, London, E. Arnold, 1985, pp.62-64.
19. William L. Shirer, op. cit., pp. 551-583.
20. Klaus Hildebrand. op. cit., pp. 89-90.
21. Pierre Renou,;in, op. cit., VHl2, p. 198.
22. Maurice Baumont. Les origines..., p. 335.
23. Hitler. A Study in Tyranny, London, Penguin Books, 1976, p. 531.
24. Les grandes controverses de l'histoire contcmporaine, 1914-1945. Lausanne, Editions Rencontre, 1964, p. 316.
25. Le j, acteavec le diable, Paris, Laffont, 1969,p. 164.
26. Cf. The Historical Encyc/opedi11 of World War l/, New York, Greenwich House, 1984, p. XXI.
27. Cf. Histoire controversee de la Deu:.icme Guerre mondiale, 1, Mo naco-Ville, Jaspard Polus. 1966. pp. 251-253.
28. TheApproach of War 1938-39, London, Macmillan/St. Martin's Press, 1973,p. 173 ?i urm.
29. Cf. Berrayal. The Hitler-Stalin Pact of 1939, New York, St. Martin's Press , 1989, pas.sim.
30. The Origins of'thc Second World War in Europe, London-New York, Longman, 1987, p. 262.
31. Cf. L 'erreurde Stalin. în „La Vie Jntemationale". Moscova, nr. 9/1989, p. i5.
32. Cf. L'an 1939 dl.lns Ies dossiers de Nuremberg, în „La Vie ln?ernationale", nr. 10/1939, pp.140-141.
33. Cf. „Les Nouvelles de Moscou", nr. 34/1989.
34. O. A. Rjesevskii,ed., I939god. Uroky istorii,Moscova.Mi.~I . 1990, p. 319 ?i urm.
35. lbidem, p. 355 ?i urm.
36. Cf. Istoriia uspehov i neudaci sovetskoi diploma?ii, Moscova, Jzd. Mejdunarodnîie Clno?cniia, 1990,p. l!O?iurm.
37. Micbel Heller. A. M. Nekrici, op. cit, II, p. 284.
38. William L. Shirer. op. cit., p. 566.
39. Maurice Baumont, La Faillite de la paix, II, p. 873.
40. Pierre Renouvin, Histoire..., Vfl12,p. 198.
41. Alan BulJock, op. cit., p. 531.
42. Walter Hofor, Hitlerdechaîne la Guem:, Paris. &:litions du Seuil, 1967. p. I 12.
43.N. V. Zagladin. op .cit.,pp.111-113.
44. Cf. Imperiia Krcmli11a. Sm•ets.kii tip kolonializma, Vilnius, 1990, p. 110 ?i urm.
45. Michel Hellc:r, A.M. Nekrici, op. cit.,I!, p. 284.
46. William L. Shirer, op. cit., p. 583.
47. Nicolae Lupan, ed., Pactul germano-sovietic dîn' 1939,. Bruxelles, Editura Nistru, 1989, pp.45-46.
48. Cf. Premisele izol?rii politice a României, 1919-1940, Bucure?ti , Editura Humanitas, 199 I, pp. 360-366.
49. Cf. B?t?lia diplomatic? pentru Basarabia, 1918-1940, Ia?i, Editura Junimea, 199 l, p. l 21 ?i urm.
50.- Vezi România dup? Mare,1 Unire, II2, 1933-1940, Bucure?ti, Editura ?tiin?ific? ?i Enciclopedic?, 1988,pp. 1514-1516; Mircea Mu?at, Politica de for?? ?i dictat în ajunul celui de-Al Doilea R?zboi Mondial, în „Magazin istoric" , nr. 12/1989, pp. 23-32. Cf. ?i Eugen Preda, Din dosarele istoriei, în „Magazin istoric". nr. 3/1989.
51. Vezi nota 77.
52. Vezi Felix Ciuev, StiHorok beseds Molotovîm. Iz dnevnika..., Moscova, Izdatelstvo Terra, 1991, pp. 14-29.
53. N. V. Zagladin, op. cit., p. 11 l.

footer