Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Ion Maldarescu   
Joi, 20 August 2015 18:45

Maresal Antonescu-regele Mihai-Palatul-Regal - 1944, art-emisAdev?rul istoric nu poate fi exprimat doar prin alb ?i negru. El cuprinde întreaga gam? de cenu?iu. S-au împlinit 71 de ani de la evenimentele consumate în ziua de 23 august 1944, ziua tr?d?rii poporului român de c?tre regele s?u „prefa?at?" de Opera?iunea Ia?i-Chi?in?u cu iresponsabila ei parantez? cunoscut? ?i sub denumirea „Poarta Ia?ilor", ac?iune sugerat? regelui de c?tre o clic? nemul?umit? ?i revan?ard?, girat? de infantilul rege. Înf?ptuit? de generalii Aldea ?i Racovi?? la ordinul regelui dup? înl?turarea suspect? ?i înc? nedeslu?it? integral a generalului Avramescu, comandantul Armatei a 4-a, opera?iunea tr?d?rii a fost finalizat? cu ajutorul „baionetelor ?i tancurilor sovietice" - acelea?i care, trei ani mai târziu, l-au for?at pe suveranul complotist s? abdice. Consecin?ele au fost pe m?sura imprescriptibilei fapte: invazia sovietic?, instaurarea brutal? a comunismului ?i decimarea elitelor militare ?i intelectuale ale României. Regele a nesocotit op?iunea partidelor politice ?i prin gestul condamnabil al arest?rii Conduc?torului Statului - ?i de facto, al Armatei - a adus prejudicii ?i suferin?e inimaginabile neamului românesc. Un important procent din vinov??ia producerii actului de la 23 august 1944 o are ?i Statul Major German din Bucure?ti, care a neglijat, a ignorat chiar, toate avertismentele primite din partea serviciilor secrete române ?i germane. Poate c? evenimentele ar fi luat cu totul alt curs dac? Wehrmachtul ar fi avut m?car o unitate de tancuri în Bucure?ti. De?i critic? în acel moment, soarta r?zboiului nu era înc? decis?, pentru România fiind înc? posibile negocieri în condi?ii relativ rezonabile de rezolvare a situa?iei. România nu ar fi intrat sub jaful s?lbatic al Armatei Ro?ii ?i sub teroarea cozilor lor de topor venite de la Moscova, dar România avea prea mul?i du?mani ?i prea pu?ine rezerve. Altfel spus, citându-l pe regretatul profesor Gheorghe Buzatu, atunci, ca ?i ast?zi, „România a fost (este - n.n.), prea aproape de Rusia ?i prea departe de Dumnezeu"[1], dar nici cu S.U.A. nu mi-e ru?ine. N-au vrut românii s? vin? americanii? Au venit... dar dup? mai bine de jum?tate de secol. Opera tr?d?rii a fost „brodat?" cu andrelele lui Lucre?iu P?tr??canu ?i ale lui Iuliu Maniu, care, incon?tien?i de consecin?ele catastrofale au preg?tit distrugerea României în anticamera biroului regal. Au contribuit: Emil Bodn?ra?, ad?postit în tain? în camerele castelului de la Bran de principesa Ileana, seria nemernicilor continuând cu: Ana Pauker (Hannah Robinson), Roitman-Chi?inevski, Nicolski, R?utu, Silviu Brucan (Samuel Bruckner), Walter Roman, Leon Tismine?ki, Denis Patapievici ?i toat? haita alogen? care a preluat conducerea României, cu aprobarea regelui iresponsabil. Dup? r?zboi, Istoria a fost rescris? de M. Roller, ast?zi, de Boia, Cioroianu & Co.

În noaptea de 22/23 august 1944, Maniu, Br?tianu ?i Titel Petrescu, de comun acord cu faptul c? numai Mare?alul Ion Antonescu poate încheia un armisti?iu rezonabil cu Alia?ii, l-au trimis pe Br?tianu la Mare?al, pentru a-l asigura de sprijinul lor. Dup? audien??, Br?tianu le-a comunicat hot?rârea acestuia de a încheia - chiar a doua zi, armisti?iul -, cu solicitarea unui acord în scris de la cei trei: „V? rog, domnule Br?tianu s? m? în?elege?i, este vorba de o r?spundere istoric? ?i atunci lua?i-v? ?i dumneavoastr?, printr-un act scris, r?spunderea ?i nu prin discu?iuni care se pierd ?i mâine pot fi negate"[2] fapt amintit ?i în declara?ia generalului Pichi Vasiliu, în timpul procesului: „Dup? plecarea lui Br?tianu de la audien?a avut? la Mare?al, acesta mi-a declarat c? este hot?rât s? fac? armisti?iul împreun? cu Maniu ?i Br?tianu"[3] . Aceea?i declara?ie f?cut-o în instan?? ?i Eugen Cristescu, ?eful serviciului secret.

La ora 13.00 a zilei de 23 august 1944, ?efii partidelor de opozi?ie: I. Maniu, Gh. Br?tianu ?i Titel Petrescu r?m?seser? pe aceea?i pozi?ie, aceea de a-l sprijini pe Ion Antonescu s? încheie armisti?iul, un motiv în plus pentru aceasta, cânt?rind ?i întrevederea ?efilor opozi?iei cu Lucre?iu P?tr??canu ?i Constantin Agiu, reprezentan?ii comuni?tilor. Pe parcursul acestei întâlniri, la insisten?a imperativ? a celor doi, referitoare la r?sturnarea Mare?alului, exprimat? prin soma?ia: „...R?spunde?i: accepta?i sau nu? Nu mai poate interveni din partea dvs. înc? o amânare!", generalul S?n?tescu, reprezentantul Palatului, prezent ?i el la intrunirea conspirativ? nu a reac?ionat în nici un fel atunci când delegatul comuni?tilor a b?tut cu pumnul în mas?. Iuliu Maniu, care sesizase caracterul ultimativ al proiectului prezentat de comuni?ti, a întrerupt insolen?a vorbitorului, r?spunzându-i sur?zâtor: „Dr?gu??... eu nu sunt obi?nuit s? se discute cu mine cu revolverul pe mas?". Evenimentele s-au precipitat. S?tul de tutela Mare?alului, Regele a decis s? fac? el armisti?iul, „Dac? îl l?s?m pe Ion Antonescu s? fac? armisti?iul - a spus Regele - ne va ?ine iar sub papuc"[4]. Preocupat de soarta frontului ?i de complexitatea situa?iei, Mare?alul nu avea de gând ?i nici vreme de irosit pentru o vizit? la Palat, îns? dup? insisten?a - prin telefon - a generalului S?n?tescu, în cele din urm? a acceptat. Între timp, la Palat, Regele împreun? cu comploti?tii: Mocioni-Stârcea, generalul revan?ard Aurel Aldea ?i Ioani?iu, secretarul Regelui, colonelul-adjutant Emilian Ionescu, colonelul D. D?m?ceanu ?i al?ii, suporterii ideii comuni?tilor - aceea de a folosi vizita Mare?alului pentru a-l aresta - f?ceau preg?tiri. Însu?i Regele a format o echip? din trei subofi?eri din paza sa personal?: Bâl?, Dumitru Rusu ?i Dinu, sub comanda maiorului Anton Dumitrescu. Subofi?erului Bâl?, Regele i-a încredin?at cifrul camerei-seif - o înc?pere îngust?, f?r? aerisire - în interiorul c?reia, i-a spus s? aduc? o m?su?? ?i dou? scaune. „În cazul c? îl arest?m, aici ai s?-l închizi!"[5]. Abia atunci subofi?erul a în?eles ce se preg?tea. În acel moment Regele a c?zut de la în?l?imea tronului, la nivelul ordonan?ei, iar „Coroana" s-a rostogolit lamentabil. Misiunile încredin?ate nu mai las? nici un semn de îndoial? asupra faptului c? oricare ar fi fost r?spunsul Mare?alului, orice ar fi dorit s? fac?, arestarea era hot?rât?, iar numele persoanelor ce se g?seau în Casa Nou?, din spatele Palatului Regal vorbesc de la sine.

Regele a nesocotit op?iunea partidelor politice ?i prin gestul condamnabil al arest?rii Conduc?torului Statului - ?i de facto, al Armatei - a adus prejudicii ?i suferin?e inimaginabile neamului românesc. Comploti?tii nu s-au sfiit s?-?i însu?easc? toat? ac?iunea de încheiere a armisti?iului pe care Mare?alul o definitivase la Snagov, înainte de a pleca la Palat, ca ?i toate m?surile de preg?tire militar? prev?zute de Mare?al în acest scop. Pentru a-?i pune în aplicare planurile nechibzuite, comploti?tii au abuzat de toate înlesnirile pe care Mare?alul le acordase opozi?iei pentru a stabili contacte ?i a trata cu alia?ii, nefiind niciodat? deranja?i de organele de siguran?? sau de serviciile secrete ale ??rii. Dup? marea infamie - arestarea Mare?alului -, Regele a mai comis imensa ?i condamnabila eroare materializat? prin citirea, în seara aceleia?i zile, la radio, a „Proclama?iei c?tre ?ar?" întocmite de comuni?ti prin Lucre?iu P?tr??canu (conform afirma?iei lt. col Traian Borcescu, de c?tre Niculescu-Buze?ti ?i aprobat? de rege), echivalent? cu capitularea necondi?ionat? a României:

„Români,
În ceasul cel mai greu al datoriei noastre, am socotit, în deplin? în?elegere cu Poporul Meu, c? nu este decât o singur? cale, pentru salvarea ??rii dela o catastrof? total?: e?irea noastr? din alian?a cu Puterile Axei ?i imediata încetare a r?zboiului cu Na?iunile Unite. Un nou Guvern de Uniune Na?ional? a fost îns?rcinat s? aduc? la îndeplinire voin?a hot?rît? a ??rii, de a încheia pacea cu Na?iunile Unite. România a acceptat armisti?iul oferit de Uniunea Sovietic?, Marea Britanie ?i Statele Unite ale Americei. Din acest moment înceteaz? lupta ?i orice act de ostilitate împotriva armatei sovietice precum ?i starea de r?zboiu cu Marea Britanie ?i Statele Unite. Primi?i pe solda?ii acestor armate cu încredere. Na?iunile Unite ne-au garantat independen?a ??rii ?i neamestecul în treburile noastre interne. Ele au recunoscut nedreptatea dictatului de la Viena prin care Transilvania ne-a fost r?pit?.
Români,
Poporul nostru în?elege s? fie singur st?pân pe soarta sa. Oricine s'ar împotrivi hot?rîrii noastre liber luate ?i care nu atinge drepturile nim?nui este un du?man al Neamului nostru. Ordon Armatei ?i chem Poporul s? lupte prin orice mijloace ?i cu orice sacrificii împotriva lui. To?i cet??enii s? se strâng? în jurul Tronului ?i al Guvernului pentru salvarea Patriei. Cel care nu va da ascultare Guvernului se opune voin?ei Poporului ?i este un tr?d?tor de ?ar?.
Români,
Dictatura a luat sfâr?it ?i cu ea înceteaz? toate asupririle. Noul Guvern înseamn? începutul unei ere noui în care drepturile ?i libert??ile tuturor cet??enilor ??rii sunt garantate ?i vor fi respectate. Al?turi de armatele aliate ?i cu ajutorul lor, mobilizând toate for?ele Na?iunii, vom trece hotarul impus prin actul nedrept de la Viena pentru a elibera p?mântul Transilvaniei noastre de sub ocupa?ie str?in?.
Români,
De curajul cu care ne vom ap?ra cu armele în mân? independen?a împotriva oric?rui atentat la dreptul nostru de a ne hot?rî singuri soarta depinde viitorul ??rii noastre.
Cu deplin? încredere în viitorul Neamului Românesc, s? p??im hot?rî?i pe drumul înf?ptuirii României de mâine, a unei Românii libere, puternice ?i fericite.
Mihai I, Regele României"

Nes?buin?a Regelui a permis sovieticilor, ca între 23 august ?i 12 septembrie 1944 - perioad? în care România s-a aflat în r?zboi atât cu vechiul inamic, U.R.S.S., cât ?i cu Germania -, s? ia în prizonierat între 130.000 ?i 175.000 de osta?i ?i ofi?eri români, completând pe cei captura?i în luptele de pe Frontul de Est[6]. De teama represaliilor for?elor militare germane, dovedind „marele s?u curaj" Regele a fugit din Bucure?ti, refugiindu-se la mo?ia sa din jude?ul Gorj, de unde s-a reîntors doar când situa?ia a trecut sub controlul sovietic.

Consecin?ele nes?buitului act al lui Mihai

O însemnat? parte dintre istoricii no?tri, dar ?i cei occidentali - mai pu?in cei sovietici -, au apreciat c? efectele tr?d?rii de stat de la 23 august 1944 au constituit pentru Wehrmacht o înfrângere mai sever? decât cea de la Stalingrad [7]. Conform statisticilor Marelui Stat Major al Armatei Române, actul de la 23 august 1944 a provocat Armatei Române pierderi în oameni ?i material militar considerabil mai mari decât cele pe care le îndurase în b?t?lia din Cotul Donului, parte integrant? din ansamblul opera?iunilor de la Stalingrad. Conform unei statisticii M.St.M., putem compara:
- de la 1 noiembrie la 31 decembrie 1942, perioad? celor mai dure confrunt?ri cu sovieticii de pe frontul din Cotul Donului, Armat? Român? a înregistrat 353 ofi?eri, 203 subofi?eri ?i 6680 solda?i mor?i în lupt?, 994 ofi?eri, 582 subofi?eri ?i 30175 solda?i r?ni?i în lupt? ?i 1829 ofi?eri, 1567 subofi?eri ?i 66959 solda?i disp?ru?i, în marea lor majoritate c?zu?i în prizonierat sovietic;
- mult mai ridicate au fost pierderile Armatei Române din perioad? 1 iunie - 31 august 1944, cu precizarea c? între 1 iunie ?i 19 august, data declan??rii ofensivei sovietice, frontul din Moldova ?i Basarabia de Sud a fost sta?ionar ?i nu s-au purtat lupte cât de cât semnificative. Efectiv, de data aceast? a fost vorba de pierderi însumând 509 ofi?eri, 472 subofi?eri ?i 10262 solda?i mor?i, 1.255 ofi?eri, 993 subofi?eri ?i 33.317 solda?i r?ni?i ?i 26.28 ofi?eri, 2.817 subofi?eri ?i 171.243 solda?i disp?ru?i, în mare majoritate captura?i de sovietici dup? ce regele proclamase la radio un armisti?iu inexistent[8].

Antonescu nu a fost un lider incompetent, a?a cum sus?in unii mercenari ai Istoriei, ci o mare personalitate pus? în fa?a unor situa?ii extrem de dificile ?i dramatice. A mar?at pe Frontul de Est, chiar dincolo de Nistru - grani?a de r?s?rit a României - cu ferma convingere c? astfel va putea elibera ?i alipi la trupul ??rii teritoriile pierdute ale României, inclusiv Ardealul de nord-vest. Pe timpul guvern?rii sale economia a func?ionat eficient pentru starea de r?zboi. În timp ce ??rile Europei suportau drastic vicisitudinile conflictelor militare, exceptând unele m?suri imperios necesare -, popula?ia României se comporta ca în vremuri normale, de pace., iar rezerva de aur a fost cea mai mare din istoria B.N.R. (uria?? fa?? de cea actual?, de „prosperitate" postdecembrist? sub cârmuirea guvernatorului-aiatolah Mugur Is?rescu). Abili, ru?ii au negociat „la doua capete": pe de o parte cu Antonescu fiindca avea Armata în subordine direct? ?i controla ?ara, iar pe de alta, prin S.U.A. ?i Anglia, cu trimi?ii regelui Mihai un naiv infirm moral care nu controla nimic, dar con?tien?i de de pozitia regelui fa?? de Antonescu. Ru?ii nu doreau s?-?i epuizeze for?ele în România, ?inta lor fiind s? ocupe cât mai repede Germania ?i cât se putea din treritoriul Europei ?i s? întârzie cât mai mult înaintarea Alia?ilor.

A?a cum am mai afirmat ?i cu alt prilej, „În istorie « dac? » ?i « poate »" nu-?i g?sesc locul. V? propun, totu?i, un exerci?iu de imagina?ie, r?spunzând la fireasca întrebare: ce s-ar fi întâmplat dac? Mare?alul Antonescu ar fi reu?it s? semneze pactul cu ru?ii în condi?iile mult mai favorabile României - acceptate în principiu de Stalin - decât cele prev?zute în actul armisti?iului-dictat semnat la Moscova, în 12-13 septembrie 1944? R?spunsuri posibile:
- conform în?elegerii, fiindu-i creat un coridor în nordul ??rii pentru a putea urma direc?ia spre Germania, Armata Sovietic? nu ar mai fi invadat întregul teritoriu al României, situa?ie în care ar fi putut fi evitate multe din jafurile ?i umilin?ele la care au fost supu?i românii în timpul celor 14 ani de ocupa?ie sovietic?;
- Antonescu ar fi reprezentat Armata Român? de pe pozi?ia unei ??ri cobeligerante, ceea ce nu a mai fost posibil prin umilitorul armisti?iu oficial;
- cei cca. 175.000 de militari români lua?i prizonieri în perioada 23 august-12 septembrie 1944 nu ar mai fi ajuns în lag?rele din Siberia, în minele din Donbas, ori în Kazahstan;
- este mai mult decât probabil c? regele, care ?i-a salvat tronul pe pielea românilor, ar fi fost detronat înainte de negociata abdicare din 1947;
- cele 3 miliarde (oficial) pl?tite de România dup? r?zboi ar fi avut alt? cot?;
- este posibil ca abia la încheierea r?zboiului, Ion Antonescu s? fi sfâr?it fie asasinat pentru „tr?darea" de a ataca Uniunea Sovietic? (a?a cum s-a întâmplat), fie aruncat în temni??;
- comuni?tii ar fi ajuns la putere în România fiindc? a?a se stabilise prin în?elegerea dintre cei trei: Roosevelt, Churchil Stalin (vezi noti?a olograf? a lui Churchil, pe care a prezentat-o spre acceptare lui Stalin, la Yalta).

În aceea?i m?sur? este inevitabil? ?i o alt? întrebare - pentru unii, nepotrivit?: ce s-ar fi întâmplat dac? Germania ar fi câ?tigat r?zboiul? Consecin?e posibile:
- în cazul rezisten?ei pe linia Foc?ani-N?moloasa-Gala?i, for?ele militare româno-germane, ar fi întârziat înaint?rea Armatei Ro?ii spre Vest pân? în februarie 1945 (cele ?ase luni ?tiute), ar fi permis înaintarea Alia?ilor astfel încât ru?ii s? nu mai poat? ajunge la Berlin ?i s? ocupe o parte a teritoriului Germaniei;
- un fapt extrem de important care este ignorat aproape în totalitate este acela c? un r?gaz de jum?tate de an ar fi permis oamenilor de ?tiin?? germani s? finalizeze anun?ata arm? (bomba atomic?) înaintea americanilor, dar ?i producerea noilor avioane cu reac?ie ?i a altor crea?ii ultra-performante pentru acea vreme ale tehologiei gemane, preluate de Alia?i dup? capitularea Germaniei (vezi Opera?iunea „Paperclip").
- „dac? românii nu p?r?seau Axa în august 1944 ?i luptau pân? la cap?t al?turi de germani, r?zboiul s-ar mai fi prelungit cu înc? cel pu?in ?ase luni, timp suficient ca industria german? s? finalizeze proiectul de fabricare a armei lor secrete, adic? a bombei atomice nem?e?ti", iar soarta r?zboiului ar fi fost alta. Sunt destul de mul?i germanii care nu-i pot „ierta" pe români pentru cele petrecute la 23 august 1944, pentru consecin?ele acelei zile fatidice. Se poate spune c? în acea zi Hitler l-a pierdut pe aliatul s?u european cel mai serios, singurul dintre alia?ii europeni pentru care Hitler avea un respect autentic, deplin"[9]. - pozi?ia României ar fi fost una privilegiat?, Armata Român? fiind a doua dup? Wehrmacht, care a suportat eforturile de r?zboi;
- pe lâng? recuperarea Teritoriilor pierdute: Basarabia, nordului Bucovinei ?i ?inutului Her?a, r?pite de U.R.S.S. în 1940, Hitler (care, dup? cum se ?tie îl respecta pe Antonescu pentru verticalitatea sa), ar fi r?spuns afirmativ revizuirii solicitate a Diktatului de la Viena, mai ales dup? executarea în Ungaria hortyst? a Opera?iunii „Margareta 1" din 19 martie 1944;
- Va urma -
Grafica - Ion M?ld?rescu
----------------------------------------------------------------
[1] Gheorghe Buzatu, Paradigme ale Tragediei Basarabiei, Ed. Vicovia, 2011. http://www.art-emis.ro/analize/647-paradigme-suntem-prea-aproape-de-rusia-si-prea-departe-de-dumnezeu.html
[2] Josif Constantin Dr?gan, Mare?alul Antonescu ?i r?sboaiele de reîntregire, vol. 1, Cannaregio-Vene?ia, ed. Nagard, 1986, p.381-382.
[3] Procesul Mare?alului Antonescu. Documente, Bucure?ti, Ed. Saeculum & Europa Nova, 1995.
[4] Ibidem, p. 370; vezi ?i Memoriile lui Gh. Br?tianu.
[5] Ibidem, p.375.
[6] Raportul M.St.M. 1946;
[7] Josif Constantin Dr?gan, Mare?alul Antonescu ?i r?sboaiele de reîntregire, vol. 1, Cannaregio-Vene?ia, ed. Nagard, 1986, p.371.
[8] Fond C.C. al P.C.R. - Sec?ia Cancelarie - Dosar 215/1944 ; Revista ART EMIS http://www.art-emis.ro/istorie/1778-inedit-23-august-1944.html ?i Mircea Vâlcu-Mehedin?i, „Istoria comunismului din România. Origini. Activitate", vol. I, 2014
[9] http://www.art-emis.ro/analize/86-23-august-1944-ziua-catastrofei-sau-a-salvarii-germaniei.html

footer