Revista Art-emis
De la R?zboiul uitat la Marele R?zboi pentru Ap?rarea Patriei (4) PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. hab. Nicolae Enciu, Chi?in?u   
Joi, 20 August 2015 17:25

Prof. univ. dr. hab. Nicolae Enciu, art-emisA?a cum remarc? mai mul?i anali?ti politici, atitudinea tran?ant antibol?evic? a pre?edintelui Vl. Putin este de natur? s? pericliteze serios consensul creat în con?tiin?a istoric? a popula?iei Federa?iei Ruse, plasându-se de asupra împ?r?irii tradi?ionale a societ??ii ruse în liberali ?i patrio?i[56]. Conform opiniei acelora?i anali?ti, un pas atât de îndr?zne? pe cât ?i de riscant al unei persoane care are obliga?ia constitu?ional? de a men?ine ?i consolida consensul social, ar avea mai multe explica?ii. Precum consider? politologul Boris Mejuev, dup? toate probabilit??ile, lui Vl. Putin îi este mai familiar, inclusiv la nivel psihologic, patriotismul gardi?tilor albi: sunt fapte notorii simpatia sa fa?? de personalitatea generalului alb Anton Denikin (1872-1947), la fel ?i pasiunea fa?? de filozofia lui Ivan Ilyin (1883-1954). Datorit? acestui fapt, Vl. Putin acuz? bol?evicii exact în maniera în care o f?ceau gardi?tii albi, anume de ratarea ?ansei reale de a împ?rt?i cu Alia?ii victoria comun? în r?zboiul mondial. „În cazul în care Rusia s-ar mai fi men?inut un an, noi, - comenteaz? politologul B. Mejuev, - am fi stat la masa înving?torilor din Versailles, iar strâmtorile M?rii Negre ar fi fost ale noastre"[57]. Pe de alt? parte, în opinia aceluia?i politolog, este probabil ca în interven?ia din Consiliul Federa?iei Ruse s? se fi manifestat, involuntar, „europenismul alb" al pre?edintelui, în variant? nordic?, „peterburghez?" ?i foarte specific?: „p?r?sind rândurile Antantei ?i semnând pace separat? cu nem?ii, Rusia s-a auto-exclus din lista marilor puteri europene. Rolul de hegemon al lumii europene a fost preluat de S.U.A., iar ast?zi Rusia are de suportat consecin?ele acelei prime catastrofe geopolitice, care le-a determinat pe toate cele care au urmat [...]"[58]. A?adar, din cele expuse reiese cu toat? claritatea, c? reflec?iile istorice ale pre?edintelui Federa?iei Ruse, Vladimir Putin, asupra unor procese ?i evenimente produse acum un secol, nu au fost nicidecum o improvizare spontan?, ci un act politic bine gândit, urm?rind preponderent sau chiar exclusiv o mai comod? ?i avantajoas? plasare a Rusiei în conjunctura geopolitic? ?i geostrategic? a lumii contemporane. În cazul în care s-ar fi urm?rit, cu adev?rat, elucidarea de pe pozi?iile adev?rului istoric a evenimentelor din anii Primului R?zboi Mondial, afirma?ia la cel mai înalt nivel politic privind „înalta tr?dare na?ional? comis? de guvernul bol?evic în anii 1917-1918" ar fi avut drept consecin?? practic? scoaterea mumiei lui Lenin din Mausoleu ?i înhumarea acestuia, la fel cum a procedat Nikita Hru?ciov cu mumia lui Stalin.

În aceea?i cheie ?i în aceia?i termeni judec? ?i o parte considerabil? a actualei clase politice din Rusia, cu pondere important? în elaborarea ?i promovarea „noii politici istorice" de cultivare a „adev?ratei memorii istorice ?i demnit??ii na?ionale". Bun?oar?, dr. V.R. Medinski, ministrul Culturii al Federa?iei Ruse ?i pre?edintele Asocia?iei militar-istorice din Rusia, pronun?ându-se în cadrul unei Conferin?e prilejuite de împlinirea a 100 de ani de la declan?area Primului R?zboi Mondial, a evocat participarea Rusiei ?ariste la prima conflagra?ie mondial? exact în termenii în care era descris?, în mod obi?nuit în fosta istoriografie sovietic?, lupta U.R.S.S. împotriva Germaniei lui Hitler, - altfel spus, de „salvatoare a p?cii ?i civiliza?iei împotriva r?zboiului ?i barbariei". Rusia, consider? V.R. Medinski, s-a implicat în Primul R?zboi Mondial exclusiv pentru a-?i proteja ?i ap?ra „fra?ii de sânge sârbi, amenin?a?i de o catastrof? na?ional? ?i de înrobire fa?? de animalele de prad? europene"[59]. Intrând în acel r?zboi, afirm? în continuare V.R. Medinski, „eforturile Rusiei nu au ie?it în afara intereselor ei tradi?ionale în Balcani" - de „ob?inere a controlului asupra Strâmtorilor M?rii Negre ?i de ap?rare a locurilor sfinte din Palestina". Cu toate c? este, practic, imposibil de demonstrat acest lucru, V.R. Medinski consider? c?, „f?r? participarea Rusiei la Primul R?zboi Mondial, Marea Britanie ?i Fran?a ar fi dec?zut la statutul de puteri europene de mâna a doua"[60]. La fel de ambigue ?i contestabile sunt ?i încerc?rile recente ale unor istorici ru?i de reevaluare a evenimentelor Primului R?zboi Mondial, prin prisma reflec?iilor pre?edintelui Vl. Putin asupra subiectelor în discu?ie. Constituind, în esen??, un proces firesc, necesar ?i obiectiv, rescrierea periodic? a istoriei Primului R?zboi Mondial nu poate merge, totu?i, a?a cum procedeaz? unii istorici ru?i, pân? la a transforma Rusia din ?ar? învins? în ?ar? înving?toare în acel r?zboi. În plus, de cele mai multe ori, rescrierea istoriei Primului R?zboi Mondial este înso?it? de interpretarea voluntar? sau reeditarea unor teze perimate ale istoriografiei sovietice privind procesele derulate în acei ani în guberniile neruse de la periferia Imperiului ?arist, inclusiv în Basarabia.

Dac? pân? la 1991, majoritatea covâr?itoare a istoricilor ru?i criticau în cor „istoriografia burghez?" a Primului R?zboi Mondial de pe pozi?iile ideologiei oficiale marxist-leniniste, ast?zi, aceia?i istorici, „elibera?i" de dogmele acesteia, g?sesc posibil s? fac? totalmente abstrac?ie de lucr?rile esen?iale ale lui K. Marx ?i Fr. Engels, în încerc?rile lor de justificare a politicii anexioniste a Rusiei ?ariste în secolul al XIX-lea, prezentând-o drept „protectoare" a popoarelor cre?tine din Balcani. Anume într-o astfel de manier? nepermis? procedeaz? amintitul deja istoric sovietic-rus V.N. Vinogradov, care în anii '60-'70 cerea cu insisten?? „colegilor" s?i români s? se men?in? strict pe pozi?iile marxist-leniniste în interpretarea evenimentelor Primului R?zboi Mondial, în timp ce ast?zi, f?cându-se a „uita" de lucr?rile lui Marx ?i Engels, afirm? cu senin?tate dezarmant?, cum c? „r?zboaiele dintre anii 1827-1828, 1853-1856 (R?zboiul Crimeii) ?i 1877-1878 s-au desf??urat nu sub semnul cuceririlor teritoriale, ci sub cel al eliber?rii popoarelor ortodoxe din Balcani de sub jugul otoman"[61]. Mai mult ca atât, în sus?inerea opiniei sale fanteziste, V.N. Vinogradov invoc? o oarecare circular? din anul 1863 adresat? ambasadelor ?i misiunilor str?ine din Rusia, în care acestea erau asigurate c? „nu avem nevoie de cuceriri [...], nu avem de gând s? exercit?m presiuni asupra vecinilor, ne sunt str?ine planurile ambi?ioase de suprema?ie, nu ne amestec?m în treburile altora, dorim s? tr?im în ?ara noastr?, în?l?at? ?i dezvoltat? în spiritul ideilor înalte exprimate de suveran înc? din ziua urc?rii sale pe tron"[62]. În opinia lui V.N. Vinogradov, anume respectiva circular? reflect? „politica real? a Rusiei în direc?ia Balcanilor", ?i orice alte opinii nu sunt decât „def?im?ri" aduse Rusiei de c?tre M.N. Pokrovski ?i „scorneli care ?i azi circul? prin paginile unor publica?ii str?ine"[63].

Se creeaz? impresia, c? V.I. Lenin nici nu ar fi calificat Rusia ?arist? drept o „închisoare a popoarelor". De parc? nu ar fi existat Conven?ia de la Bucure?ti din 4/16 aprilie 1877, prin care Guvernul României asigura armatei ruse libera trecere ?i tratamentul rezervat armatelor amice (art. 1 al Conven?iei), iar guvernul imperiului rus „se obliga a men?ine ?i a face a se respecta drepturile politice ale statului român, astfel cum rezult? din legile interioare ?i tratatele existente, precum ?i a men?ine ?i ap?ra integritatea actual? a României" (art.2)[64].Este de re?inut c? respectiva Conven?ie ruso-român? din 4/16 aprilie 1877 era semnat? în perioada, în care V.N. Vinogradov sus?ine c? „teritoriul Rusiei atinsese apogeul puterii", ?i „fiecare palm? (nou?.- n.n.) de p?mânt ne sl?be?te"[65]. Admitem. Atunci, cum se explic? faptul c? în octombrie 1878, dup? semnarea Tratatului de pace de la Berlin, „por?iunea teritoriului Basarabiei, desp?r?it? de Rusia în urma Tratatului de la Paris din 1856", a fost a?ezat? „sub sceptrul binef?c?tor al ?arului"?[66]. ?i nu era doar „o palm? nou? de p?mânt", ci tocmai trei jude?e! Oare acea anexare nu a sl?bit Rusia ?arist??

Din p?cate, amintitul autor evit? s? spun? ?i sub ce fel de semn s-a produs r?zboiul ruso-turc din 1806-1812 (de parc? nici nu s-ar fi produs vreodat?!), - sub cel al cuceririlor teritoriale, sau al „eliber?rii popoarelor ortodoxe din Balcani de sub jugul otoman"? Nu invoc? nici opinia lui K. Marx în aceast? privin??, care aprecia, f?r? echivoc, c? „Turcia nu putea ceda ceea ce nu-i apar?inea, pentru c? Poarta otoman? n-a fost niciodat? suveran? asupra ??rilor române"[67]. Face abstrac?ie de faptul c? Fr. Engels a acuzat în mod expres Rusia ?arist? de a fi comis în 1812 un rapt, de a-?i fi însu?it un teritoriu în virtutea exclusiv? a raportului de for?e favorabil ei: „aici nici vorb? nu poate fi de unirea unor neamuri înrudite, risipite, care poart? numele de ru?i, aici avem de-a face, pur ?i simplu, cu o cucerire prin for?? a unor teritorii str?ine, pur ?i simplu, cu un jaf"[68]. Este indiscutabil c? V.N. Vinogradov omite cu bun? ?tiin?? analiza temeinic? a politicii expansioniste a Rusiei ?ariste, efectuat? de c?tre Friedrich Engels, care men?iona, profetic, înc? la finele secolului al XIX-lea, c? „ziua socotelilor", când Rusia „va trebui s? restituie (...) enormele propriet??i furate", va veni inevitabil[69]. În fine, sub ce fel de semn, – al „eliber?rii" sau al „transform?rii M?rii Negre într-un lac interior rus"[70], – s-au produs cele 10 invazii ale armatei ?ariste în teritoriul na?ional al României, timp de peste dou? secole (din 1711 ?i pân? în 1916), producând patru modific?ri ale grani?ei sale r?s?ritene?[71].

Apreciat? la modul general, istoriografia rus? a Primului R?zboi Mondial a f?cut progrese incontestabile de la 1991, reu?ind s? dep??easc? o serie de cli?ee ale propagandei oficiale din perioada sovietic?. Cât prive?te revirimentul a?teptat al studiilor istorice despre anii 1914-1918, de felul spectaculoaselor reconsider?ri produse în Fran?a, Germania, Marea Britanie, Italia sau SUA, care s? schimbe în profunzime aspectul istoriografiei ruse a Primului R?zboi Mondial, acesta se las?, înc?, a?teptat. Unii autori consider?, pe bun? dreptate, c?, „mai mult decât sfâr?itul comunismului, c?derea imperiului mutileaz? identitatea rus?", în sensul c? „problema na?ionalismului rus ?i poten?ialul s?u agresiv vin din faptul c? acest na?ionalism actual nu poate invoca nici un argument pu?in contestabil" [72]. Dubla ruptur? cu comunismul ?i cu imperiul alimenteaz? un sentiment de umilin?? ?i de pierdere nu numai la nivelul elitelor politice, ci ?i la cel al elitelor intelectuale din Rusia contemporan?. Din care motiv, o spectaculoas? schimbare la fa?? a istoriografiei ruse, în ansamblul ei, reprezint? un proces lung, anevoios ?i dureros, posibil a îngloba mai multe genera?ii de istorici.
------------------------------------------
[56] ??????? ???????????. ????????? ????? ?????? – ? ???, ??? ???????????? ???? ????? ?????? ?????? ???????? ?????????????????? ???????? // www.izvestia.ru/news/528844
[57] Ibidem.
[58] Ibidem.
[59] ??????? ?????: ??? ??? / ??? ???. ?.?. ???????, ?.?. ????????. ??????; ????? ?????????: ??????-???????, 2014. ?. 6.
[60] Ibidem.
[61] V.N. Vinogradov (Moscova), Noi abord?ri ale istoriei Primului R?zboi Mondial în Rusia, în „Magazin istoric", anul XLVIII, serie nou?, nr. 9 (570), septembrie 2014, p. 46-47.
[62] Ibidem, p. 47.
[63] Ibidem.
[64] Dinu C. Giurescu, Rudolf Dinu, Lauren?iu Constantiniu, O istorie ilustrat? a diploma?iei române?ti (1862-1947), Monitorul Oficial R.A., Bucure?ti, 2011, p. 27.
[65] V.N. Vinogradov (Moscova), Noi abord?ri ale istoriei Primului R?zboi Mondial în Rusia, în „Magazin istoric", anul XLVIII, serie nou?, nr. 9 (570), septembrie 2014, p. 47.
[66] Istoria Basarabiei de la începuturi pân? în 2003. Edi?ia a III-a, rev?zut? ?i ad?ugit?. Coord.: Ioan Scurtu, Editura Institutului Cultural Român, Bucure?ti, 2003, p. 90-91.
[67] Karl Marx, Însemn?ri despre români (Manuscrise inedite), Editura Moldova, Ia?i, 1995, p. 38.
[68] ??????? ???????. ??????? ???????? ???????? ??????? // ????? ?. ? ??????? ?. ?????????. ??? 22. ??????, 1988. ?. 31.
[69] Cf. Ion M. Oprea, România ?i Imperiul Rus. 1900-1924. Vol. I, Editura Albatros, Bucure?ti, 1998, p. 149.
[70] Vezi: Antony Babel, La Bessarabie. Étude historique, éthnographique et économique, Librairie Félix Alcan, Paris, 1926, p. 29.
[71] Vezi: Ion M. Oprea, România ?i Imperiul Rus. 1900-1924. Vol. I, Editura Albatros, Bucure?ti, 1998, p. 15.
[72] Zaki Laďdi, Un monde privé de sens, Fayard, Paris, 1994, p. 90-91.

footer