Revista Art-emis
Din tran?eele invizibile ale celui de-Al Doilea R?zboi Mondial (5) PDF Imprimare Email
Redactia ART-EMIS   
Duminică, 02 August 2015 23:33

Dosar PogoneanuDeclara?ia lui Victor R?dulescu-Pogoneanu despre evenimentele premerg?toare actului de la 23 august 1944[1]

Declara?ia lui Victor R?dulescu-Pogoneanu dat? dup? aproape dou? decenii de la consumarea evenimentelor las? loc unor serioase semne de întrebare privind exactitatea relat?rii în ansamblu. Unele - inevitabile sau voite - „sc?p?ri de memorie", subiectivismul, posibila „adaptare" a pozi?iei declarantului la condi?iile acelor ani, inclusiv riscul asum?rii unor responsabilit??i-oportunit??ii ale momentului fiind aproape inevitabile. În declara?ia sa, Victor R?dulescu-Pogoneanu nu men?ioneaz? nici m?car în treac?t faptul c? Mare?alul Antonescu era informat despre demersurile opozi?iei, pe care le-a tolerat ?i chiar le-a încurajat. Astfel, declara?ia sugereaz? c? fostul suveran ar fi dirijat toat? activitatea, fapt care nu concord? nici cu realitatea, nici cu posibilit??ile intelectuale ?i diplomatice ale acestuia. (Ion M?ld?rescu)

Diminea?a de 24 August aduce desl?n?uirea agresiunii germane (armata român? primise ordinul s? nu atace, dar s? se apere în caz de agresiune). Odat? cu bombardarea aerian? a capitalei, trupele germane motorizate se îndreapt? spre Bucure?ti venind din spre Ploe?ti. În aceast? situa?ie se prezint? la palat o delega?ie militar? german? în frunte cu generalul Gerstemberg, ata?atul aeronautic german la Bucure?ti, care solicit? un „laissez-paseer" spre a putea ie?i din capital? ?i a împiedica desl?n?uirea unui atac izvorât, zicea el, dintr-o neîn?elegere. Fa?? de aceast? asigurare, înt?rit? printr-un angajament de onoare, generalul Gestemberg ob?ine învoirea de a ie?i din Bucure?ti, dup? care ia comanda trupelor germane agresoare (a fost mai târziu f?cut prizonier ?i preluat de autorit??ile sovietice). În seara de 24 august, dup? ce palatul regal fusese lovit de bombe ?i se aprinsese, guvernul se instaleaz? scurt timp la Banca Na?ional?, apoi fa?? de riscul ocup?rii capitalei de c?tre trupele germane, se refugiaz? în comuna Bolintinul. R?mân totu?i în Bucure?ti, luliu Maniu, C.Titel-Petrescu, generalul Racovi??, Grigore. N. Buze?ti, generalul D?m?ceanu[2] de asemenea, dintre personalit??ile politice, Gh. Br?tianu ?i Emil Bodn?ra?.

La 27 august îns?, guvernul revine în capital?, atacul trupelor germane fiind la acea dat? definitiv respins, gra?ie ?l importantului ajutor al bombardamentului efectuat, potrivit solicit?rii din 22-23 august (repetat? la 25 august), de avia?ia american?. În restul ??rii, de asemenea, germanii sunt respin?i, opera?iunile fiind conduse de noul ?ef al Statului Major, generalul Mihail. În acele zile sosise de la Istambul, cu un avion special, o serie de coresponden?i de pres? englez? ?i american?, iar curând dup? aceea, trupele sovietice într? în Bucure?ti. Din dezbaterile consiliilor de mini?tri de la aceast? epoc? (consilii la care am asistat în virtutea îns?rcin?rii ce primisem de a conduce Ministerul Propagandei Na?ionale pân? la desfiin?area acestui departament), re?in ca mai interesante urm?toarele:
a) Într-un consiliu de mini?tri ce a avut loc la Bolintin, într-o tab?r? militar?, în seara de 24 august 1944, îmi amintesc c?, fa?? de raportul pesimist f?cut de colonelul D?m?ceanu cu privire la posibilitatea de a se salva Bucure?tii, generalul S?n?tescu a f?cut observa?ia c? r?spunderea pentru decizia de a se ap?ra Bucure?tii cu ori ce pre?, incuba Iui Iuliu Maniu, care impusese aceast? decizie împotriva avizului factorilor militari.
b) Dup? revenirea în Bucure?ti a guvernului, în cursul unui consiliu de mini?tri ce a avut loc la Banca Na?ional?, s-a produs un viu incident între generalul Aldea, ministrul de interne, care pretindea a se dezarma G?rzile patriotice comuniste de oarece nu mai exista nici o amenin?are asupra Bucure?tilor ?i Lucre?iu P?tr??canu, ce se opunea la aceast? m?sur?, care de altfel n-a mai ajuns s? fie aplicat?.
c) Într-un alt consiliu de mini?tri în care, în absen?a lui L.P?tr??canu, plecat la Moscova, partidul comunist era reprezentat prin Ion Gheorghe Maurer; acesta s-a opus cu înver?unare la propunerea Iui Gr. N. Buze?ti de a fl elibera?i generalii Pantazi ?i Vasiliu, precum ?i colonelul Elefterescu, a c?ror arestare mai departe, ap?rea acum ca lipsit? de interes. În acest timp, constatându-se c?, împotriva celor convenite la Cairo, o serie întreag? de unit??i militare române (care bine în?eles încetaser? s? lupte cu armatele sovietice) erau totu?i capturate ?l trimise în prizonierat în Uniunea Sovietic?, precum ?i fa?? de alte inconveniente ale st?rilor de Iucruri de atunci, guvernul decide s? trimit? o delega?ie prezidat? de generalul Eftimiu, ministrul comunica?iilor, spre a lua contact cu comandamentul sovietic. Contactul acesta se ia, dac? nu m? în?el, în regiunea Gurilor Dun?rii, f?r? nici un rezultat îns?, deoarece comandamentul sovietic declar? c? nu avea nici un fel de instruc?iuni în leg?tur? cu armisti?iul. Astfel fiind, consiliul de mini?tri ia hot?rârea s? trimit? la Moscova o delega?ie prezidat? de Lucre?iu P?tr??canu ?i cuprinzând pe fostul ministru Ion Cristu ?i pe subsecretarul de stat generalul (atunci în?l?at în grad) D?m?ceanu, cu îns?rcinarea de a trata ?i semna o conven?iune pentru aplicarea armisti?iului. Se credea într-adev?r c? armisti?iul fusese deja semnat la Cairo. Îmi amintesc c? în acest consiliu de mini?tri, Lucre?iu P?tr??canu ?i-a exprimat convingerea c? va ob?ine la Moscova amelior?ri substan?iale asupra condi?iunllor convenite la Cairo.

Dup? sosirea la Moscova, se prime?te, pe de o parte, ?tirea c? B. ?tirbey ?i C. Vi?oianu sunt în drum spre capitala U.R.S.S., unde abia de atunci înainte urma s? se semneze armisti?iul; pe de alt? parte, cererea lui L.P?tr??canu de a i se trimite depline puteri în vederea semn?rii armisti?iului. Totu?i, dup? expedierea acestor depline puteri, se constat? cu surprindere c? semnarea continu? s? întârzie. Informa?ia parvenit? la Bucure?ti c? întârzierea se datora Puterilor Occidentale, s-a confirmat mai târziu, când s-a aflat c? acestea încercaser? s? se împotriveasc? la modific?rile substan?iale introduse în textul ce urma s? fie semnat, fa?? de cel convenit la Cairo. În sfâr?it, se ajunge la comunicarea textului conven?iunii de armisti?iu. Discu?iunile asupra acestui text, într-o conferin?? prezidat? de V. Molotov, asistat de ambasadorul american Hariman ?i de ambasadorul englez Sir Archibald Clark Kerr (viitorul lord Inverdrazel), se limiteaz? la dou? interven?iuni st?ruitoare dar lipsite de ori ce rezultat, una din partea lui C. Vi?oianu, alta din partea lui Ion Christu.
a). C. Vi?oianu a cerut cu st?ruin??, s? se înscrie, în textul armisti?iului, o dat? precis? la care trupele sovietice ar fi urmat s? p?r?seasc? teritoriul român. La aceasta, V. Molotov a r?spuns c? prevederea unei asemenea date era inutil?, deoarece se în?elegea de la sine c?, odat? cu terminarea r?zboiului, armatele sovietice aveau sa fie retrase. Insisten?a lui C. Vi?oianu de a nu se r?mânea în aceast? privin?? la vagi interpret?ri ?l de a se fixa o dat? precis?, s-a izbit de refuzul net al lui Molotov, în timp ce ambasadorul american ad?uga argumentul de analogic c? ?i trupele americane ?i engleze aveau s? p?r?seasc? teritoriul francez, de ex-odat? cu terminarea r?zboiului. Ambasadorul englez î?i d? ?i el acordul pentru acceast? interpretare, cererea lui C. Vi?oianu fiind astfel respins? cu deplinul concurs al reprezentan?ilor puterilor occidentale.
b). Ion Christu a încercat tot atât de st?ruitor s? ob?in? o ameliorare a condl?iunilor de ordin economic. Interven?iunea sa a r?mas îns? ?i ea f?r? nici un rezultat, V. Molotov constatând c? reprezentan?ii puterilor occidentale nu-i ridicau nici o obiec?iune fa?? de textul sovietic[3]. Men?ionez c? armisti?iul semnat la 12 septembrie 1944, poart? semn?tura din partea Româniel, a lui L. P?tr??canu, general D?m?ceanu, Barbu ?tirbey ?i Ghi?? Pop. Barbu ?tirbey mi-a spus c? fusese st?ruitor îndemnat de ambasadorul Angliei s?-?i pun? ?i dânsul ?i Gh. Pop, semn?tura, pentru ca astfel România s? nu apar? reprezentat? numai de comuni?ti.

Dintre evenimentele de ordin politic intern din perioada premerg?toare actului de la 23 August 1944, men?ionez, din auzite, urm?toarele:
a). În cursul unei întrevederi dintre Iuliu Maniu - care critica participarea masiv? a armatei române la r?zboiul din Rusia - ?i Mare?alul Antonescu, acesta i-a r?spuns c? el lupt? în Rusia ?i pentru recâ?tigarea integrit??ii Transilvaniei, pe care Hitler i-o promisese ?i c? dac? totu?i aceasta nu s-ar realiza, cum prezicea Iuliu Maniu, Germania ar pierde r?zboiul -, dânsul mare?alul) s-ar sinucide.
b). Nu mult înainte de 23 August 1944, a avut loc, la locuin?a secretarului de lega?ie G.Barbul, de la cabinetul lui Mihai Antonescu, ?i anume la ini?iativa acestuia din urm?, o întrevedere între Iuliu Maniu ?i Mihai Antonescu, întrevedere despre care nu ?tiu nimic altceva ?i c?reia de altfel nu-i atribui nici o însemn?tate.
c). Dup? constituirea opozi?iei unite ?i spre a evita participarea ce doreau s? aib? comuni?tii la ac?iunea de ie?ire a României din r?zboi, Iuliu Maniu, declarându-se în principiu în totul favorabil acestei particip?ri, a cerut îns? ca în prealabil s? se cad? de acord asupra unui program comun, din care primul punct ar fi fost restabilirea integrit??ii teritoriale a României în grani?ele ei dinainte de cel de-al doiIea r?zboi mondial. În felul acesta era îns? implicat? problema teritorial? din rela?iile româno-ruse, în privin?a c?rora partidul comunist nu în?elegea s? adere la punctul de vedere al partidelor istorice, ?i în consecin?? acordul era f?cut imposibil. Mai târziu, când fa?? de p?trunderea armatelor sovietice în teritoriul român, s-a n?scut temerea ca un guvern pur comunist s? fie instalat la Ia?i, - participarea comunist? n-a mai putut fi ocolit? ?i astfel s-a constituit Blocul Na?ional Democratic. În rândul acestui organism comuni?tii au fost admi?i a reprezenta ?i Frontul Plugarilor prezidat de Petru Groza, partidul radical-??r?nesc al lui Mihai D. Ralea ?i Uniunea Patriotic? prezidat? de P. Constantinescu-Ia?i; aceasta întru cât partidele istorice n-au acceptat grup?rile susmen?ionate în alc?tuirea Blocului, de acum ei le socoteau ca forma?iuni comuniste camuflate.
d). Atunci când, în cursul preg?tirii actulul de la 23 August, s-a constituit un comitet zis – mi se pare - militar, comuni?tii au declarat c? ei nu accept? ca din aoest comitet s? fac? parte reprezenta?ii partidelor istorice, sub cuvîntul c?, în cercurile acestor partide, se comiteau indiscre?iuni care ar fi riscat s? compromit? întreaga ac?iune; reprezentan?ii comuni?ti au mers chiar pân? la a amenin?a cu retragerea, în cazul contrariu, din Blocul Na?ional Democratic, ceea ce îns?, pentru motivele amintite mai sus, nu se socoteau de dorit din partea partidelor istorice ?i a palatului. În felul acesta s-a acceptat în aparen?? ca zisul coomitet s? cuprind? numai pe sfetnicii militari ?i politico-diplomatici ai regelui ?i pe reprezentan?ii partidului comunist. În realitate îns? toate chestiunile discutate ?i hot?râte în sânul comitetului, erau în prealabil supuse lui Iuliu Maniu, bine în?eles, f?r? ?tiin?a comuni?tilor.
e). Men?ionez, în sfâr?it, în leg?tur? cu istoria actului de la 23 August, reportagiul ap?rut în „Jurnalul de diminea??" ?i care d?dea o versiune de tendin?? comunist? a acestui act, precum ?i interview-ul prin care Grigore N. Buze?ti a r?spuns versiunei în chestiune (textul complect al interview-ului se poate g?si în ziarul „Universul", cel ap?rut în „Jurnalul" fiind la început trunchiat ?i apoi rectificat de redac?ia ziarului).

Am fost prezentat regelui în vara anului 1943, la castelul din Banat (comuna Bulci, Jud. Severin) al lui Ioan Mociony-Styrcea, care-mi era prieten apropiat ?i fost colaborator în cadrele Direc?iunei Politice din Ministerul Afacerilor Str?ine. La Cr?ciunul 1943 aflându-m? de asemenea la Styrcea, la Bulci (ca ?i în var?, împreun? cu Gr.N. Buze?ti), am fost invitat la cina de cr?ciun la castelul de la S?vâr?in (lâng? Bulci, al regelui. De ambele d??i am luat parte la conversa?ii de ordin general în leg?tur? cu situa?ia politic? ?i militar? de la acea epocâ, fiind de fa?? ?i regina-mam? ?i so?ia lui Styrcea, precum ?i secretarul particular al regelui, Ioani?iu. În prim?vara 1944, dup? interven?ia german? sus-amintit? din Ungaria ?l fa?? de eventualitatea ca germanii s? ia m?suri similare ?i în România, punându-ae chestiunea în cercurile din jurul regelui, dac? nu ar fi fost bine s? se precipite ac?iunea proiectat? de ie?irea României din r?zboi, am fost chemat, la sugestia lui Styrcea, în audien?? secret? la palat. Într-adev?r, spre deosebire de al?ii (între ei cred c? ?i Styrcea însu?i ?i Gr. N. Buze?ti) eu fiind de p?rere c? nu era înc? momentul unei asemenea ac?iuni, Styrcea a socotit c? era bine ca regele s? asculte ?i aceast? p?rere. Am fost condus, noaptea, la palat, de Ioani?iu ?i am ar?tat regelui c?, dup? p?rerea mea, germanii erau înc? prea puternici atunci pentru ca ac?iunea noastr? s? izbuteasc? ?i c?, pe de alt? parte, socoteam c? din punct de vedere tactic, deplina justificare a unei asemenea ac?iuni în fa?a opiniei publice na?ionale ?i interna?ionale avea s? apar? abia atunci când frontul va atinge frontiera noastr?.
Am mai fost invitat la prânz la castelul Pele? de la Sinaia, în vara 1944; cu acest prilej am luat parte la conversa?ii de ordin general ?i f?r? vre-o însemn?tate deosebit?. M-am aflat apoi împreun? cu regele în dup? masa de 23 August 1944, în cursul evenimentelor evocate mai sus ?i în mijlocul a multe altor persoane, f?r? îns? a avea vre-o conversa?ie special? cu ei (eram de altfel prins cu totul de activitatea cu care eram atunci îns?rcinat în cadrele Ministerului Afacerilor Str?ine). Dup? 23 August nu l-am mai v?zut pe rege decât la un prânz la care am fost invitat în prim?vara 1945 împreun? cu Gr. Buze?ti: conversa?ie f?r? nici o importan??. În generai, am în?eles s? m? ?in departe de orice idee de „camarille" ?i nu m-am dus la rege decât când am fost chemat. Men?ionez c? regele a refuzat s? semneze decretul prin care, la sugestia conducerii sindicatului Ministerului de Externe, G. T?t?r?scu i-a propus retrogradarea în cariera diplomatic? a lui Gr. N. Buze?ti ?i a mea. În linii generale, pentru tot sectorul cur?ii regale ?i pentru cel intern, cred c? Ioan Mociony Styrcea este mai califlcat decât mine de a da indica?iuni cu privire la perioada istoric? evocat? în paginile de mai sus.
Aceasta îmi este declara?ia pe care o dau, o semnez ?i o men?in.
/ss/Victor R?dulescu Pogoneanu

Not?: Documentul poate fi g?sit în volumul în curs de apari?ie: Mircea Vâlcu-Mehedin?i, „Memoria Istoriei - vol. 2. ?ip?tul mor?ii (Partidele politice). Culegere de documente inedite din Arhivele Na?ionale - Fondul C.C. al P.C.R., Bucure?ti Editura MVM, 2015.
-----------------------------------------
[1] Fond C.C. al P.C.R., Colec?ia 147,Dosar 11, vol. 2.
[2] avansat în grad imediat dup? actul de la 23 august 1944, ca recompens? regal? - n.n. - VMV.
[3] Ace?tia ne-au fost ?i ne sunt ?i ast?zi „prietenii": Anglia ?i SUA. Iar noi, servilii, n-am protestat ?i nici nu protest?m - n.n. - VMV.

footer