Revista Art-emis
Culele de la M?ld?re?ti PDF Imprimare Email
Ciprian Rus   
Joi, 30 Iulie 2015 15:16

Cula GreceanuPove?ti din vremea lui Pazvante Chiorul

Caimacani ?i jupâni, haiduci ?i panduri, firmane ?i maziliri, haraci ?i zaharea, pezevenchi, pe?che? ?i bac?i?... Din aceast? lume pestri??, balcanizat?, înghi?it? de fumul gros, r?mas în urma jafurilor otomane, s-au n?scut cele mai impresionante monumente de pe cuprinsul Olteniei: culele cele mândre ale marilor boieri de odinioar?. Veritabile turnuri de ap?rare, în caz de primejdie, dar ?i locuri de aleas? desf?tare pe timp de pace, culele ascund, între pere?ii lor gro?i, pove?ti uitate din istoria noastr?.

De la crim? la blestem

Trecuser? doar câ?iva ani de la tr?darea ?i uciderea mi?eleasc? a lui Constantin Brâncoveanu ?i a pruncilor lui, când sângele scurs pe nedrept se întorsese ca un blestem asupra câmpiei Valahiei, din Dobrogea ?i pân? spre Cazanele Dun?rii. Valuri ?i valuri de domnitori adu?i din Fanar se schimbau dup? pofta sultanului, pu?i care mai de care pe c?p?tuial?, cât se poate de repede, pentru c? nu ?tii niciodat? când î?i calc? pragul solul de la Stambul ?i-?i arunc? batista neagr? pe um?r, trimi?ându-te la mazilire... Poporul e înrobit, marile familii p?mântene sunt ?inute la zid, birurile seac? ?ara, iar r?uf?c?torii î?i fac de cap. Sunt vremuri de scrum ?i bocet, vremurile din care mo?tenim, pân? azi, stric?ciunea, pe?che?ul, bac?i?ul ?i mita. Legea bunului plac domne?te pretutindeni, r?zbunarea e la îndemâna oricui poate pune mâna pe o furc? sau pe un pistol. ?i, ca ?i cum toate acestea nu ar fi fost de ajuns, ?ara Româneasc? e terorizat? de solda?i ?i de aventurieri otomani veni?i peste Dun?re dinspre Vidin. „Mahalale întregi fur? pustiite, casele locuitorilor sparte ?i jefuite, tinerii pu?i în fiare ?i trecu?i în robie peste Dun?re", se plâng ni?te boieri craioveni în scrisorile c?tre cei apropia?i. De team? ca nu cumva s? stârneasc? mânia sultanului sau a vreunui pa??, autorit??ile se prefac doar c? lupt? cu tâlharii, ?i trupele domne?ti trag focuri în aer când se confrunt? cu ei. ?i r?ul n-are odihn?. Nici m?car Dun?rea nu i se poate împotrivi. Din sudul ei n?v?lesc noi hoarde de ho?i, cârjaliii ?i pazvangiii, proteja?i de-ai lui Pasvant-Oglu, temutul pa?? de Vidin, cel c?ruia i se dusese buhul c? nici sultanului nu-i ?tia de fric?. Oamenii lui Pasvant vin iarna, peste apa înghe?at?, ?i vara, pe secet?, când e fierbin?eala mai mare ?i Dun?rea sec?tuit?. Trec prin foc ?i prin glonte tot ce le iese în cale, l?sând nori negri de fum ?i de suferin?e în urma lor. R?zle?e la început, raidurile ajung, repede, pân? la poalele Carpa?ilor, prin p?r?ile Ocnelor Mari ?i ale Vâlcii. Atât de mare e teroarea, c? numele crudului pa?? de Vidin r?mâne pân? azi, dup? mai bine de 200 de ani, în memoria oamenilor: „vremea lui Pazvante Chioru"... „Consider de datoria mea s? raportez Majest??ii Voastre c? mult înainte de venirea mea aici au fost constatate în aceste Principate jafuri efectuate, dup? cum se observ? pân? acum, prin atacul s?vâr?it asupra caselor locuitorilor ?i atacul la drumul mare. Pe cât se poate constata, aceast? samavolnicie este s?vâr?it? de c?tre [...] cârjalii trecu?i împreun? cu bulgarii de pe malul drept al Dun?rii", îi scrie, la 1811, într-un raport secret, de la Bucure?ti, generalul rus Mihail Kutuzov, ?arului Alexandru I. Aflat în Muntenia ca s? lupte cu turcii, generalul e uimit de jafurile c?rora autorit??ile muntene erau incapabile s? le dea o replic? pe m?sur? ?i promite ?arului s? trimit? el însu?i ni?te solda?i ru?i, s?-i mai potoleasc? pe netrebnici. Dar situa?ia era înc? mai grav? de cum reiese din adresarea diplomatic? a lui Kutuzov. Unii boieri pl?tiser? cu via?a, al?ii î?i pierduser?Olga Greceanu, art-emis agoniseala, al?ii î?i v?zuser? smulse ?i duse, în robie, din fa?a ochilor, fiicele ori nevestele, pe care doar cei cu noroc ?i le-au putut r?scump?ra mai apoi, îndatorându-se greu. Cu?itul ajunsese la os. F?r? s? mai a?tepte vreun ajutor din partea st?pânirii, boierii ?i me?te?ugarii cu stare hot?r?sc s? se apere singuri, cu sprijinul puternicelor mân?stiri din zon?. Î?i transform? conacele în cet??i ?i ogr?zile în câmpuri de lupt?. Înt?resc zidurile, sap? fântâni în beciuri, scobesc metereze în pere?i, z?vor?sc u?ile cu me?te?ug ?i se pun, îndârji?i, în spatele flintelor armate pentru foc. Al?i boieri î?i ridic? veritabile turnuri de ap?rare pe mo?iile lor, în care s?-?i poat? dosi averile ?i în care s?-?i poat? ap?ra via?a în fa?a atacurilor bandite?ti ale turcilor.

Palatele oltene?ti, unicate de frumuse?e, cu pa?aport pentru toate v?mile lumii ?i ale timpului

Când vorbim despre cet??i de ap?rare, imagina?ia ne zboar? la fortifica?iile s?se?ti din Ardeal. Nordul Olteniei nu e cu nimic mai prejos. Zeci de bastioane, care puteau ad?posti familii întregi, r?sar, în numai câteva decenii, de-a lungul v?ilor dintre dealurile Valahiei Mici. Lumea le-a zis „cule", de la turcescul „kule", care înseamn? turn. Întreaga peninsul? balcanic? era în?esat? de asemenea „kule", din Albania pân? în Bosnia. Numai c?, în Oltenia, geniul locului ?i me?te?ugul pietrarilor a transformat culele în adev?rate palate, în frumuse?ea c?rora se îmbin? tradi?ia popular?, cu stilul brâncovenesc. Un fel al istoriei de a r?scump?ra suferin?a prin unicate de frumuse?e, cu pa?aport pentru toate v?mile lumii ?i ale timpului. Amplasate strategic pe dealuri înalte, de unde se vedeau z?rile cele mai îndep?rtate, culele din Oltenia, atâtea câte au mai r?mas, baricadeaz?, prin minunata lor frumuse?e, viitura de derizoriu ?i de urât a secolelor pe care le-au prins, de „pe vremea lui Pazvante" încoace. Câte au sc?pat pr?d?ciunii pazvangiilor ?i cârjaliilor, câte au rezistat dec?derii unora dintre familiile boiere?ti, câte au fost cru?ate de ura comuni?tilor fa?? de „elementele burgheze" ?i, mai încoace, câte au supravie?uit ignoran?ei statului ?i dezinteresului general fa?? de valorile na?ionale, culele din Oltenia sunt, fiecare în parte, în seme?ia lor tragic?, o dovad? c? istoria românilor nu e scris? numai cu pu?ca, ci ?i cu sufletul ?i cu dragul pentru frumos. Din flac?ra flintei ?i din colbul ridicat de Tudor Mald?r ?i t?t?roaicaarm?sarii bandi?ilor, din drama jupâneselor ascunse cu ?âncii în podul caselor ?i din îndârjirea marilor boieri de a-?i ap?ra avutul, din teama de ziua de mâine ?i din credin?a în grija bunului Dumnezeu, s-au n?scut ni?te adev?rate minuni: culele din Valahia Mic?. Pecetluite, uneori, ?i de mari iubiri.

Dragoste în timp de r?zboi

Pe o vreme ca asta î?i va fi pierdut urma ?i mândrul Tudor Mald?r, din calea t?tarilor care c?utau s?-l jupoaie de viu, pentru c? izbutise s? evadeze, ducând-o cu el, în ?a, ?i pe preafrumoasa fiic? a hanului. C?pitan de oaste al lui Mihai Viteazul, fusese prins de du?mani dup? moartea domnitorului ?i predat prizonier hanului t?tar. Fiica hanului, v?zându-l pe Tudor a?a de chipe? ?i de mândru, se îndr?goste?te de el, îl elibereaz? pe ascuns ?i fug împreun? la Cula de la M?ld?re?ti, ridicat? de Nan Paharnicul. Istorie înmiresmat? de dragoste... Dup? ce se vor fi luptat ?i luptat cu t?tarii, pân? i-au v?zut du?i, Tudor ?i t?t?roaica lui au tr?it o poveste de iubire cum exist? doar în pove?ti. Suntem chiar în Cula Greceanu, ridicat? pe locul vechii case a lui Nan Paharnicul, iar în fa?a noastr?, în fosta sal? de oaspe?i de la primul etaj, într-o c?m?ru?? transformat? în loc de rug?ciune, prin harul divin al pictori?ei Olga Greceanu, Tudor ?i t?t?roaica sa ne ies în cale zâmbitori ?i înve?mânta?i în culori. Sunt zvel?i ?i senini, ca ni?te mucenici, el cu p?rul auriu, rev?rsat peste mantia cu fireturi dichisite, ea cu fl?c?ri în ochi, o minune de femeie! ?in în mâini, cu mare grij?, cula care le-a fost pav?z? de atâtea ori, la greu, cula care le-a vegheat nop?ile de iubire. ?apte copii i-a f?cut frumoasa t?t?roaic? lui Tudor Mald?r, to?i vrednici ?i neînfrica?i, care au dus mai departe faima M?ld?re?tilor, ale c?ror averi se întindeau din crestele mun?ilor pân? la Dun?re. Se zice c? aveau atâta b?net, încât îl p?strau în gr?mezi, „mald?re" mari de aur, de unde li se trage ?i numele, p?strat pân? azi.

Cula Greceanu - Cula lui Tudor Mald?r

Dintre toate culele oltene?ti, Cula Greceanu (construit? de familia M?ld?re?tilor, cula a fost dat? ca zestre unei fete a M?ld?re?tilor, c?s?torit? cu un b?iat din familia Grecenilor - n.r.) este cea mai spectaculoas?. „Ave?i mare noroc s? o mai pute?i vedea, pentru c? în curând va fi scoas? la vânzare Cula greceanu de la M?ld?resti - Detaliu, Olga Greceanu de c?tre proprietara care a câ?tigat-o la tribunal", îmi spune, cu amar în glas, ghidul de la Complexul Muzeal M?ld?re?ti. U?a grea, din lemn masiv, se deschide scâr?âind a mister ?i ne invit? s? p??im în universul fabulos al boierilor olteni de-alt?dat?. O scar? abrupt?, cioplit? din bârne groase, fixate în zid?rie, duce spre primul etaj. Totul e croit cu o ingeniozitate uluitoare, pentru a transforma o simpl? cas? de locuit în cetate de ap?rare. Pân? ?i intarea în cul? are secretul ei, c?ci u?a cea mare ?i impozant? duce, de fapt, în beciul care nu comunic? cu etajele superioare, în vreme ce adev?rata intrare este mascat? discret ?i ap?rat? de metereze scobite în zid. Patru camere se afl? la primul etaj: un mic vestibul, dou? camere mari - una t?v?nit? cu bârne groase, alta boltit? în zid?rie - ?i o alt? camer?, mic?, iatacul. Bunul gust e prezent peste tot, de la mobilierul simplu ?i practic, pân? la covoare ?i cuverturi, minunate ?es?turi oltene?ti, de la dichisul ferestrelor ?i pân? la frumuse?ea sobelor oltene?ti, izvodite de imagina?ia popular?. Spre etajul doi, ajungi pe o scar? de lemn dreapt?, care duce în pridvor. De aici privirea se pierde în dep?rtare, pân? h?t, departe, pe v?ile Luncav??ului, Bistri?ei ?i Oltului, pe unde veneau, odinioar?, cetele de tâlhari. Al?turi de pridvor e o camer? îngust? ?i întunecoas?, în care se p?trundea printr-o scar? dreapt? ?i deta?abil?, ce avea la cap?tul de sus un chepeng, care se z?vorea printr-un drug masiv din lemn. O mic? sobi?? ?i un pat solid. Atât. Aici se refugiau femeile ?i copiii în timpul asalturilor ?i tot aici erau ascunse obiectele cele mai de pre?! Pe lâng? marea sa valoare istoric?, Cula Greceanu mo?tene?te azi ?i rafinamentul artistei Olga Greceanu, care a locuit în ea o bun? parte a vie?ii. Ei îi dator?m frescele din camera de rug?ciune de la primul etaj, acolo unde, inspirat? din tabloul votiv al bisericii din apropiere, pictori?a a zugr?vit întreg neamul M?ld?re?tilor, de la b?trânul Nan ?i frumosul Tudor al t?t?roaicei, pân? la vrednicii boieri de mai încoace, jupân Gheorghe M?ld?rescu ?i jupâni?a Eva. Se ?tie c?, dup? moartea lui Gheorghi??, jupâni?a Eva a r?mas singur? ?i a tr?it pân? în al 90-lea an de via??. Era în 1830, atunci când se consemneaz? ?i ul¬tima lovitur? asupra Culei Greceanu...

Cula Duca din M?ld?re?ti

Cula Duca, M?ld?re?ti ?i u?a Culei GreceanuE un ianuarie amor?it în Oltenia. Din loc în loc, pe la col?uri de gard ?i la poalele copacilor seculari, mici mormane de om?t înnegrit amintesc de gerul Cr?ciunului. Plou? m?runt dar aprig, iar ropotul ploii pe tablele caselor sun?, din dep?rtare, din vârf de deal, ca trop?itul unor cai înfierbânta?i, înh?ma?i la negurile repezi ce se a?tern peste vârfurile brazilor celor mai seme?i. Totul se înce?o?eaz? în zare, totul devine p?rere. Acum vezi o biseric?, acum nu mai e, înghi?it? cu totul de pâcla deas? ce se prinde în joc cu imagina?ia ta ?i cu legendele pe care le auzi, aici, la tot pasuL.

Moarta de lâng? lada cu bani

Era într-o zi, pe înserate, se preg?tea de ploaie. Jupâni?a Eva se retrage mai degrab? în iatacul ei, aprinde lumânarea de la Pa?ti ?i îngenuncheaz? în fa?a icoanei. Deodat?, aude glasuri de oameni str?ini ?i i se pare c? bate cineva la u??. Z?voarele erau puse ?i u?ile încuiate, dar tot o cuprinde frica. Strig? dup? ajutor, dar rudele din cula de peste drum nu au cum s? o aud?, din cauza vijeliei. La un moment dat, u?a de intrare cedeaz? sub loviturile tâlharilor. Jupâni?a fuge în camera de al?turi ?i, prin u?a din dos, iese în curte, fugind spre gr?dina din vale. Un fulger lumineaz?, îns?, noaptea, iar tâlharii o v?d. O prind ?i o târ?sc în cas?. Dar nu apuc? s? caute cheile de la lada cu bani, când jupâneasa în?epene?te în mijlocul casei, cu ochii ie?i?i din cap. Murise, a?intindu-?i du?manii cu chip vân?t ?i fioros. Povestea spune c? ho?ii s-au speriat atât de tare, încât au fugit ca ni?te n?luci în noapte...

„Ultima mare lovitur? dat? Culei Greceanu", sun? explica?ia oficial? de azi, dar adev?rul e altul. Când au venit comuni?tii la putere ?i s-au înst?pânit peste cul?, primul lucru pe care l-au f?cut a fost s? dea cu un strat gros de glet peste pere?ii picta?i de Olga Greceanu. Un pic de fric? de Dumnezeu vor fi avut, de vreme ce au l?sat, totu?i, un tablou, în care apare biserica din M?ld?re?ti, ctitoria lui Gheorghe M?ld?rescu ?i a jupâni?ei Eva. Dar ?i peste acest tablou au prins o hart? mare, pe care aveau s? bifeze marile realiz?ri ale epocii. Dar marea lovitur? abia urmeaz?. Ea se va da acum, în 2015, când statul asist? indiferent ?i apatic la iminenta ie?ire a Culei Greceanu din patrimoniul s?u. În urma unor îndelungi procese, fiica adoptiv? a Olg?i Greceanu, doamna Mileta Anghel Greceanu, a câ?tigat în instan?? vechea cul?. De?i avea drept de preemp?iune pentru cump?rarea culei, statul român nu a depus nicio ofert? direct?. Iar cum perioada de 5 ani în care Consiliul Jude?ean Vâlcea s-a angajat s? pl?teasc? chirie a expirat, proprietara a anun?at scoaterea la vânzare a Culei Greceanu! Cea mai frumoas? cul? din ?ara noastr? poate înc?pea, în orice moment, pe mâna unui aventurier, c?ruia s? nu-i pese de istoria noastr? ?i care ar putea-o l?sa în paragin?, f?r? s? ri?te absolut nimic! Vremii îi pas?, îns?, de drama locului. Ca într-o pies? shakespearian?, ploaia se înte?e?te tot mai tare ?i neguri grele coboar? din cer. Dosim aparatele foto sub gecile impermeabile ?i mai tragem dou? cadre. Apoi cula dispare în cea??, ca o p?rere...

Între fal? ?i ruin?

„Între fal? ?i ruin?", a?a se nume?te ultima lucrare de mare anvergur? dedicat? culelor din ?ara noastr?, f?r? nicio leg?tur? cu statul, ap?rut? sub egida „Igloo Patri¬moniu". Arhitec?i eminen?i, autorii lucr?rii au inventariat peste 20 de cule din Mehedin?i, Gorj, Dolj, Olt, Teleorman, Arge? ?i Vâlcea, la 8 ani dup? ce realizaser?, deja, o lucrare similar?. Ce i-a f?cut s? revin? pe acela?i subiect? „Sentimentul c? trebuie f?cut ceva, fie ?i numai o Cula Greceanu de la M?ld?re?ti-interiorcarte!, cât? vreme înc? se mai poate, a devenit extrem de puternic, iar revizitarea culelor la distan?? de 8 ani a justificat cele mai negre temeri ?i cele mai sumbre pronosticuri", spune arhitectul Bruno Andre?oiu. „Cula Crâsnaru de la Gro?erea st? s? cad? la prima ploaie mai s?n?toas?, Cula S?voiu din Larga e într-o stare deplorabil?, Cula Zoi?a din ?iacu e abandonat?, pode¬lele au cedat, iar zidurile stau s? cad? ?i ele. Cula din Drug?nescu nu mai are nicio ?ans? dac? nu se întreprinde ceva urgent, Cula Sult?nica de la ?uici nu mai are acoperi?, e deja amintire, la fel ca multe alte cule abandonate, din care nu a mai r?mas de furat nicio u?? ?i niciun cui". Secolele au trecut, iar locul cârjaliilor ?i pazvangiilor a fost luat de politrucii de mai ieri ?i de cei de azi. Armele lor nu sunt flinta ?i pistolul, ci ignoran?a ?i dezinteresul. Zeci de cule au disp?rut, dup? 1800, ?i alte câteva zeci stau s? cad?, dac? nu se face nimic pentru salvarea lor...

Conacul din Bene?ti

Din fericire, mai sunt ?i excep?ii în lumea în care tr?im. Exist? ?i situa?ii fericite, pe care speciali?tii le promoveaz? ca exemple de bun? practic?. Renovat recent de c?tre proprietarul s?u, omul de afaceri Valentin Ionescu, descendent al marii familii a Oteteli?enilor, conacul din Bene?ti e unul dintre exemplele c? se poate, dac? se vrea cu adev?rat. A?ezat în mijlocul unei frumoase mo?ii, conacul respir? ?i azi, dup? câteva sute de ani, aerul aventuros al vremurilor de odinioar?... Zece ani a durat restaurarea conacului de la Bene?ti, pentru c? proprietarii au insistat s? fie respectate întocmai planurile de restaurare din 1964, g?site în arhivele din Vâlcea, iar materialele folosite au fost cele caracteristice epocii. „Dup? renovare, am decis c? por?ile conacului vor fi deschise ac?iunilor cu direc?ie cultural? ?i artistic?, continuare fireasc? a mo?tenirii l?sate de Iordache, Grigore, Petrache Poenaru ?i al?i Oteteli?eni. Pentru asta, am înfiin?at ?i «Funda?ia Domeniul Oteteli?anu», care administreaz? toat? mo?ia ?i produce evenimentele culturale", spune Valentin Ionescu. „Astfel de construc?ii reprezint? mai mult decât o cas?, o re?edin??, c?ci ele, împreun? cu povestea lor, marcheaz? istoria noastr?, ca popor. E p?cat s? ?ii doar pentru tine, dintr-un egoism mic, o astfel de amintire a istoriei. Apoi, noi suntem doar «chiria?i», trec?tori prin cas?, care a rezistat peste 300 de ani ?i va rezista ?i dup? noi".
Fotografii ?i grafic? - Ion M?ld?rescu

footer