Revista Art-emis
Din tran?eele invizibile ale celui de-Al Doilea R?zboi Mondial (4) PDF Imprimare Email
Redactia ART-EMIS   
Luni, 27 Iulie 2015 12:37

Dosar PogoneanuDeclara?ia lui Victor R?dulescu-Pogoneanu despre evenimentele premerg?toare actului de la 23 august 1944[1]

Declara?ia lui Victor R?dulescu-Pogoneanu dat? dup? aproape dou? decenii de la consumarea evenimentelor las? loc unor serioase semne de întrebare privind exactitatea relat?rii în ansamblu. Unele - inevitabile sau voite - „sc?p?ri de memorie", subiectivismul, posibila „adaptare" a pozi?iei declarantului la condi?iile acelor ani, inclusiv riscul asum?rii unor responsabilit??i-oportunit??ii ale momentului fiind aproape inevitabile. În declara?ia sa, Victor R?dulescu-Pogoneanu nu men?ioneaz? nici m?car în treac?t faptul c? Mare?alul Antonescu era informat despre demersurile opozi?iei, pe care le-a tolerat ?i chiar le-a încurajat. Astfel, declara?ia sugereaz? c? fostul suveran ar fi dirijat toat? activitatea, fapt care nu concord? nici cu realitatea, nici cu posibilit??ile intelectuale ?i diplomatice ale acestuia. (Ion M?ld?rescu)

În acest timp, în chiar ziua de 22 August cred, mare?alul Antonescu se întoarce din inspec?ia ce f?cuse pe frontul din Moldova unde se pare c? împ?rt??ise generalilor ce comandau trupele române convingerea sa c?. r?zboiul era pierdut ?i c? „trebuia c?utat? o solu?ie politic?". Diminea?a de 23 August aduce o serie de întrevederi importante. Mare?alul Antonescu prime?te vizita lui Ion Mihalache, în numele partidului na?ional ??r?nesc ?i a lui Gheorghe Br?tianu în numele partidului na?ional liberal. Amândoi insist? ca guvernul s? fac? el însu?i necesarul a spre a scoate f?r? întârziere ?ara din r?zboi. Pe de alt? parte, Mihai Antonescu îl cheam? la dânsul pe Gr. N. Buze?ti ?i f?cându-i aluzie la cele ce sim?ise c? se preg?teau în jurul regelui, îi cere concursul spre a se g?si o solu?ie spre a evita dezastrul. Gr. N. Buze?ti îi d? un r?spuns în spiritul demersurilor sus-men?ionate, ale lui Ion Mihalache ?i Gh. Br?tianu, ar?tând c? este necesar ca, dac? guvernul nu se decide a întreprinde el însu?i ac?iunea de ie?ire din r?zboi - a?a cum ar fi fost de altfel dorit ?l cum îns??i factorii de opozi?ie ar fi preferat -, atunci cel pu?in s? se preg?teasc? transmisia imediat? de puteri c?tre cei ce erau gata s?-?i asume aceast? r?spundere, adic?, ?i în special, guvernul s? ia toate m?surile militare indicate pentru ca succesorii s?i s? poat? dispune în fa?a eventualei agresiuni germane de un maximum de for?e posibil. Mihai Antonescu îi comunic? atunci lui Gr. N. Buze?ti un fapt de o importan?? deosebit? ?i care a determinat precipitarea evenimentelor ?i dezl?n?uirea ac?iunii proiectate pentru 26 august în chiar ziua de 23 August. Mihai Antonescu îi împ?rt??e?te într-adev?r lui Gr. N. Buze?ti c? îi prime?te tocmai în audien?? pe ministrul plenipoten?iar german Clodius, directorul Afacerilor Economice din Ministerul de Externe German ?i care se oprise în Bucure?ti în trecere dinspre Ankara[2] spre Berlin. În cursul acestei audien?e, Mihai Antonescu îi ar?tase lui Clodius c? în situa?ia în care se ajunsese la frontul din Moldova, România va fi nevoit? s? caute o solu?ie direct?, încheind un armisti?iu cu alia?ii ?i f?cuse apel la diplomatul german s? explice guvernului s?u pozi?ia noastr? ?i s? cear? în?elegerea germanilor fa?? de aceast? pozi?ie. Clodius, abil, r?spunsese c? î?i d? foarte bine seama de situa?ie ?i c? va pleca de îndat? la Berlin spre a raporta lui Hitler însu?i în spiritul apelului Iui Mihai Antonescu[3].

Fa?? de demersul imponderat al lui Mihai Antonescu, de pe urma c?ruia exista riscul foarte grav ca Germania s? procedeze la noi m?suri de natur? a paraliza orice ac?iune din partea noastr? (a?a cum se întâmplase în Ungaria, atât în momentul înlocuirii guvernului Kallay cu guvernul Sztoiny, cât ?i în acela al instal?rii în chiar prim?vara 1944, a guvernului Szalassy când Ungaria devenise de fapt un protectorat german), se trece, la palatul regal, la o reexaminare a situa?iei. O consf?tuire reune?te acolo la prânz, pe rege pe Gr. N. Buze?ti pe generalul Constantin S?n?tescu, atunci mare?alul cur?ii, pe generalul Aurel Aldea ?i pe Ioan Mociony-Styrcea, secretarul regelui. La acest prânz, luându-se cuno?tin?? ?i de faptul c? mare?alul Antonescu ceruse, în chiar acea diminea?? s? fie primit de rege, se ia hot?rârea ca regele s? cear? guvernului s? încheie armisti?iul cu alia?ii, iar în cazul când mare?alul Antonescu nu ar fi dispus s? fac? aceasta, s? se desl?n?ue imediat ac?iunea proiectat? pentru 26 august. Mare?alul Antonescu sose?te la palat, înso?it de Mihai Antonescu, în dup? masa de 23 August. Regele îl prime?te în prezen?a generalului C. S?n?tescu ?i dup? ce mare?alul Antonescu îi arat? cele ce constatase în inspec?ia f?cut? pe front, îl întreab? pe acesta dac?, în situa?ia ce se crease, e dispus s? cear? armisti?iu. Mare?alul Antonescu r?spunde c? nu poate face acest lucru, deoarece nu în?elege a-?i c?lca angajamentul luat fa?? de Germania ?i c? în cel mai r?u caz se va retrage cu germanii împreun? - la nevoie - pân? în Bihor. Fa?? de acest r?spuns, regele insist? ca mare?alul Antonescu s? se mai sf?tuiasc? - acolo chiar - cu Mihai Antonescu (care în tot cursul acestei audien?e nu a intervenit în discu?ie) ?i în acest scop regele, înso?it de generalul C. S?n?tescu trece pentru câtva timp într-o camer? al?turat?, unde a?teptau Gr. N. Buze?ti, general Aldea, I. Mocsony-Stârcea ?i secretarul particular al regelui Ioani?iu (acesta luase parte ?i el, mi se pare, la prânzul din acea zi de la palat). Examinându-se din nou situa?ia, se hot?r??te aplicarea imediat? a planului discutat la prânz în cazul când mare?alul Antonescu st?rue în atitudinea adoptat?. Întorcîndu-se apoi, înso?it tot de generalul C. S?n?tescu, în camera de audien??, regele întreab? din nou pe mare?alul Antonescu dac? e dispus s? încheie armisti?iul cu alia?ii, iar acesta d? acela? r?spuns ca mai înainte. Atunci regele se adreseaz? mare?alului Antonescu cu cuvintele: „din aceast? situa?ie, domnul mare?al, eu î?i retrag încrederea mea" ?i p?r?se?te de asta dat? singur camera. Apoi, în prezen?a generalului ?i la ordinul colonelului adjutant Emilian Ionescu, câ?iva plutonieri din batalionul de gard?, comanda?i de maiorul, Dumitrescu aresteaz? pe mare?alul Antonescu ?i pe Mihai Antonescu f?r? alt incident deosebit, decât un schimb de imput?ri - în termeni urbani - între mare?al ?l generalul S?n?tescu. Cei doi aresta?i, la care se adaug? generalul Pantazi, ministrul Ap?r?rii Na?ioale, generalul Vasiliu, subsecretar de stat la Ministerul de Interne ?i colonel Elefterescu, prefectul Poli?iei Capitalei - chema?i pe rând Ia palat ?i aresta?i ?i ei, - sunt ?inu?i un timp într-o camer? din palat, apoi, generalul S?n?tescu, noul prim-ministru, de team? ca nu cumva militarii îns?rcina?i cu pazacelor aresta?i s? se lase intimida?i ?i s?-i elibereze[4], se decide - f?r? a consulta pe nimeni altcineva, s? încredin?eze întregul grup de aresta?i unor elemente de „încredere" ai Partidului Comunist, f?când parte din G?rzile Patriotice, comanda?i de Emil Bodn?ra?, acesta angajându-se - sub cuvânt de onoare - c? va ?ine pe cei aresta?i la dispozi?ia guvernului. Aresta?ii au fost ?inu?i, pe cât ?tiu, în bune condi?iuni, într-o cas? din cartierul Vatra Luminoas?, pân? când, îndat? dup? intrarea trupelor sovietice în Bucure?ti, au fost f?cu?i prizonieri de acestea (ceeace a determinat atunci protestul guvernului român, f?cut de ministrul de externe Gr. Niculescu-Buze?ti, prin intermediul ministrului la Ankara, Al. Cretzianu.

Se pune firesc întrebarea, cum se explic? atitudinea mare?alului Antonescu din cursul audien?ei sale la rege? Aceasta cu atât mai mult cu cât, în afar? de cele declarate de dânsul generalilor de pe frontul din Moldova, se ?tie c? - dup? îns??i nota redactat? de el cu privire la ultima iui întrevedere cu Hitler -acesta nu se mai bizuia în fapt decât pe speran?a în punerea la punct a faimoaselor arme noi, se pare c?, de altfel, mare?alul Antonescu ar fi declarat celor din jurul s?u, la întoarcerea de la aceast? întrevedere, c? „a stat de vorb? cu un nebun". E posibil ca aluziile amenin??toare ale lui Hitler la eventualitatea unei defec?iuni a României, dup? exemplul italian din anul precedent, ca ?i spectacolul Var?oviei în fl?c?ri, peste care fusese îndrumat s? zboare avionul ce-l aducea în ?ar? dup? vizita la cartierul general german. (Germanii reprimaser?, dup? o lun? de lupt?, problema polonez? comandat? de generalul B. Komorowski, la ordinul guvernului emigrat la Londra) - e posibil ca toate acestea s?-l fi f?cut pe mare?alul Antonescu s? ezite în fa?a riscului unui conflict cu Germania. Pe de alt? parte îns?, în chiar acele s?pt?mâni ce au precedat actul de la 23 August, mare?alul încercase el însu?i, de ast? dat?, s? ajung? la o în?elegere cu puterile occidentale. Într-adev?r, el îns?rcinase direct pe ata?atul militar de la Ankara, col. Teodorescu - ?i aceasta, f?r? s? fie pus în curent ?eful acestuia, Al. Cretzianu, ministrul ??rii în Turcia - s? intre în negocieri cu reprezentan?ii Marii Britanii ?i Statelor Unite ale Americei, în vederea încheierii unui armisti?iu. Contactul fusese luat la Istambul, dar f?r? s? se poat? atinge vre-un rezultat, puterile occidentale nefiind, precum am ar?tat mai sus, nici un moment dispuse la o negociere f?r? participarea Uniunii Sovietice, necum s? dea României vre-o garan?ie efectiv? sau m?car teoretic? (de exemplu amânarea chestiunilor teritoriale pân? la pacea final?) în fa?a penetra?iei sovietice. Nu cunosc de altfel am?nunte cu privire la tratativele cu Col. Teodorescu, care pare s? se fi izbit de un refuz net. Despre ele am aflat prin B. ?tirbey ?i C. Vi?oianu, c?rora li se exprimase, la Cairo, din partea reprezentan?ilor englez ?i american surprinderea ?i nemul?umirea pentru ceea ce li se p?ruse a fi o revenire asupra condi?iunilor acceptate de Iuliu Maniu; delega?ii de la Cairo au ar?tat atunci c? el nu reprezint? guvernul Antonescu ?i nu avea nici-o leg?tur? cu misiunea Col. Teodorescu. E posibil ca refuzul întâmpinat în contactul de la Istambul s?-l fi determinat pe mare?alul Antonescu s? renun?e la încercarea de a ie?i din r?zboi. E totu?i curios c?, în cursul audien?ei la rege din ziua de 23 August, mare?alul n-a f?cut nici-o aluzie la îns?rcinarea ce însu?i d?duse colonelului Teodorescu. Atitudinea mare?alului Antonescu r?mâne deci în general contradictorie ?i confuz?, f?r? s? se poat? afla, în alian?a vre-unor alte indica?ii, o explica?ie satisf?c?toare[5].

Revenind acum la împrejur?rile din ziua ?i noaptea de 23 August 1944, men?ionez c?, chemat eu însumi de Grigore Niculescu-Buze?ti, noul ministru de externe, la palatul regal, am sosit îndat? dup? evenimentele amintite mai sus. Am trecut de îndat? la redactarea ?i expedierea, pe de o parte, a unei clrculare c?tre oficiile noastre diplomatice (transmit? prin Al. Cretzianu) care erau în?tiin?ate despre demiterea guvernului Antonescu ?i formarea noului guvern prezidat de generalul S?n?tescu; - pe de alt? parte, a instruc?iunilor adresate lui B. ?tirbey ?i C. Vi?oianu de a semna imediat, la Cairo, armisti?iul cu cele trei mari puteri aliate. În cadrul acestor instruc?iuni se cerea, în numele noului guvern, s? se introduc? între condi?iunile de armisti?iu cela trei amelior?ri ob?inute de F. Nanu în negocierile ce purtase la Stockholm în numele lui Mihai Antonescu. R?spunsul delega?ilor de la Cairo a fost c? aceast? cerere fusese acceptat? ?i c? erau în a?teptarea actului semn?rii, care îns? avea s? întârzie pân? la 12 septembrie 1944 ?i s? aib? loc nu la Cairo, ci la Moscova, a?a cum se va vedea mai jos. În seara de 23 August 1944, se mai produse îns? un alt eveniment important ?i anume cererea f?cut? (înc? înainte de schimbarea de guvern s? fi devenit public?) din partea ministrului Germaniei la Bucure?ti, V. Killinger, de a fi primit de rege. Regele îl prime?te în prezen?a generalului S?n?tescu, a lui Grigore Niculescu-Buze?ti ?i a lui Ioan Mociony-Styrcea, noul mare?al al cur?ii, ?i la întrebarea lui V. Killinger relativ? la zvonurile despre înlocuirea guvernului Antonescu, o confirm? ad?ugând c?, în grava situa?ie în care se afla ?ara ?i fa?? de imposibilitatea în care se ar?ta a fi Germania de a-?i îndeplini angajamentul (asumat în 1940 la Viena ?i confirmat prin declara?iile amintite mai sus ale lui V. Ribbentrop) de a garanta teritoriul român - noul guvern se vedea nevoit a c?uta o solu?ie. Regele a ad?ugat c? România dore?te s? r?mân? în raporturi corecte cu Germania ?i c? sper? c? aceasta va în?elege necesitatea în care ne afl?m de a evita un dezastru total. V.Killinger a întrebat atunci dac? regele ?i guvernul î?i d?deau seama de gravele consecin?e ale unei asemenea hot?râri, la care Gr. N. Buze?ti i-a r?spuns c? aprecierea situa?iei din acest punct de vedere revenea în mod exclusiv guvernului român. Cu aceasta, audien?a lui V. Killinger a luat sfâr?it.

În acest timp sosiser? la palatul regal membrii noului guvern ?i alte personalit??i politice: Iuliu Maniu, Gheorghe Br?tianu, reprezentând pe Dinu Br?tianu, absent atunci din Bucure?ti), C. Titel Petrescu, Lucre?iu P?tr??canau, Emil Bodn?ra? etc. De asemeni, au fost adu?i acolo ofi?erii englezi (De Chastelaine, Porter, Metzianu) ?i americanii (maiorul Yoning) fo?ti pân? atunci prizonieri, col. D. Chastelaine a plecat imediat la Istambul, cu un avion ce i s-a pus la dispozi?ie. În cursul serii s-au anun?at la radio schimbarea guvernului ?i amnistia politic? ?i s-a citit proclama?ia noului guvern, f?câdu-se cunoscut? încetarea ostilit??ilor fa?? de puterile aliate ?l dorin?a României de a-?i lichida în mod pa?nic raporturile cu Germania[6]. [În acela? timp ?i fa?? de riscul ca Bucure?tii s? cad? în mâna for?elor germane, al c?ror atac era de prev?zut, guvernul a insistat ca regele s? plece în Oltenia, care era luat? în considerare (ca eventual? zon? de ultim? rezisten?? în fa?a trupelor germane. Plecarea regelui în Oltenia a avut loc, chiar în acea noapte[7].
- Va urma -
Not?: Documentul poate fi g?sit în volumul în curs de apari?ie: Mircea Vâlcu-Mehedin?i, „Memoria Istoriei - vol. 2. ?ip?tul mor?ii (Partidele politice). Culegere de documente inedite din Arhivele Na?ionale - Fondul CC al P.C.R., Bucure?ti Editura MVM, 2015.
--------------------------------------------
[1] Fond C.C. al P.C.R., Colec?ia 147,Dosar 11, vol. 2.
[2] unde tratase cu guvernul turc - n.n.- V.M.V.
[3] Clodius n-a mai putut p?r?si Bucure?tiul, unde mai târzlu a fost luat prizonier de ru?i - n.n. - V.M.V.
[4] Aceasta este varianta oficial? a arest?rii Mare?alului Ion Antonescu ?i a lui Mihai Antonescu. Adev?rul asupra arest?rii, ?i modul cum au fost aresta?i l-am publicat în volumul 1 din „Memoria Istoriei", la capitolul Istoria nu iart? (Regele), dup? înregistrarea pe pl?ci a arest?rii celor doi Antonescu. Autorul acestei declara?ii nu a fost prezent la Palat, deci el nu putea cunoa?te cum a decurs arestarea. - n.n.
[5] Mare?alul Ion Antonescu, - atunci când regele i-a cerut s? semneze armisti?iul - a r?spuns c? nu-l va semna a?a cum era formulat de fostul rege Mihai (formularea era cea dictat? regelui de c?tre Moscova), ci dorea formularea f?cut? de opozi?ie în acord cu S.U.A. ?i Anglia. A?adar nu era împotriva semn?rii unui armisti?iu - n.n. - V.M.V.
[6]Proclama?ia s-a publicat în vol.1 din „Memoria Istoriei" - n.n. - V.M.V.
[7]Hot?rârea regelui de a fugi din Bucure?ti, a fost personal? a acestuia, nu la propunerea guvernului, ci datorit? la?it??ii care-l caracteriza. Întotdeauna, la anumite evenimente importante din România, a fugit, pentru a-?i salva pielea, dovedindu-se, deci, adeseori, la? ?i tr?d?tor de ?ar? - n.n. - V.M.V.

footer