Revista Art-emis
Istorie ?i Societate PDF Imprimare Email
Acad. Dan Berindei   
Miercuri, 22 Iulie 2015 20:37

Acad. dan Berindei, art-emisÎnc? la începuturile lor ca fiin?e umane, desprin?i de celelalte fiin?e vii, oamenii au sim?it nevoia, care r?spundea menirii lor de excep?ie în lume, s? introduc? ?i trecutul în existen?a lor cotidian?. Imaginile rupestre din pe?teri reflect? aceast? tr?s?tur? a lor. Omul înzestrat cu inteligen?? ?i memorie a avut deci de la începuturile sale trebuin?a de a fi dependent ?i de experien?a sa succesiv?, dar ?i de a folosi mo?tenirea speciei sale. Trecutul ?i-a dobândit locul s?u în câmpul din ce în ce mai întins al cunoa?terii umane. De timpuriu, omul n-a existat izolat, ci necontenit s-a str?duit la o în?elegere mai profund? prin extinderea ariei mediului în care exista ?i prin comprehensiunea progresiv? a lumii. ?i-a construit în experien?e succesive o lume a zeilor, a c?utat explica?ii în evolu?ie, a construit pas cu pas imaginea Universului, având tendin?a de a i se integra, ?i-a adâncit progresiv cunoa?terea multiform? ?i a recurs la o reconstituire a proceselor istorice în care el era actorul principal. Istoria a devenit un reaz?m al fiin??rii omului, ajutându-l s? în?eleag? evolu?iile, transmi?ându-i experien?a predecesorilor, menit? a fi ?i un semnalizator al unor erori de comportament. De timpuriu, istoria a fost considerat? un magister vitae, o sf?tuitoare în?eleapt?, pre?ioas? ?i indispensabil? a mersului înainte al umanit??ii. Ea asigur? puntea c?tre trecut, dar totodat? este menit? s? dea sentimentul continuit??ii, al unicit??ii unei intransigen?e, ca un arbitru al vie?ii trecute, pe care s-o supun? dreptei judec??i. Ea trebuie s? fie obiectiv? în sensul cel mai bun al cuvântului, s? fie nep?rtinitoare ?i mai ales nepartizan? ?i de asemenea s? se str?duiasc? s? în?eleag? ansamblul problematic supus judec??ii ei, f?r? idei preconcepute sau sentin?e pronun?ate din start. Preocuparea ei central? o reprezint? adev?rul, care nu trebuie amendat ori denaturat. Este cea dintâi datorie a istoricului de a reconstitui faptele trecute cu m?sur?, respingând denatur?rile în orice sens ?i respectând evolu?ia faptelor, chiar dac? ele ar fi potrivnice pozi?iei fire?ti a fiec?ruia în problema dat?. Adev?rul nu poate fi în?bu?it decât temporar, el afirmându-se pân? la urm? biruitor. Istoricul trebuie s? fie cel dintâi gardian al s?u respingând tenta?iile unor denatur?ri sau compromisuri care „ar da bine". Istoria este necesar? societ??ii umane, dar ea nu trebuie s? fie supus? rigorilor unui regim, oricare ar fi el. Ea trebuie s? fie neatârnat?, liber?. Prin ea trebuie s? se asigure m?sura ?i echilibrul care s? fie oferite fiec?ruia, ?i totodat? prin ea s? se realizeze construirea unui numitor comun de imagine. Tot ei îi revine s? cultive reciproca în?elegere a mersului lumii, s? fie o împ?ciuitoare ?i nu o provocatoare! Istoria trebuie s? descifreze situa?iile cele mai complicate, s? transmit? genera?iilor succesive imaginea cât mai apropiat? de realitate a unor evolu?ii, s? încerce s? dea explica?ii - întemeiate îns? pe izvoare ?i nu pe fantezie - a faptelor ?i a pozi?iilor unor grupuri mai largi sau mai restrânse de oameni ori a unor personalit??i.

Istoria mai are menirea de a induce unitatea, intercorel?rile, dar ?i de a contribui la eliminarea divergen?elor produse pe parcursul unor evolu?ii, eviden?iind cauzele acestora pentru a ajuta la solu?ionarea contradic?iilor, dând în ansamblu sentimentul unui curs unic al istoriei ?i între?inând sim??minte de solidaritate. De?i, în general, întemeierea pe izvoare, pe informa?ii certe ?i controlabile constituie o lege pentru istoric, îi este acestuia evident permis s? încerce reconstruirea unor pete albe de cunoa?tere. Acest lucru este îns? necesar de a fi semnalat în fiecare caz si totodat? de a se ac?iona cu maximum de seriozitate, pas cu pas, f?r? ca istoricul s? se l?se prad? tenta?iilor ieftine! Locul ?tiin?elor umane în înv???mânt a fost supus unei progresive restrângeri sub impactul proceselor de mondializare. Istoriei se impune s? i se apere pozi?iile, ea reprezentând o disciplin? de esen?ial? însemn?tate în formarea omului mileniului al III-lea. Istoriei universale urmeaz?, este evident, s? i se acorde un loc mai de seam?, corespunz?tor fenomenelor de globalizare, oamenii acestui mileniu tr?ind într-o etap? a istoriei umanit??ii de accentuat? intercorelare a lumii. Dar, în acela?i timp, sentimentele de apartenen?? identitar? trebuie ap?rate. Trecerea la o lume ideal? a întregii omeniri impune înc? evolu?ii în multe direc?ii ?i mai ales o apropiere a nivelului de trai, dar ?i a nivelului cultural realizat? la nivelul umanit??ii. Procesele istorice sunt de durat?, majoritatea chiar de lung? durat?; ele nu se pot rezolva îndeob?te prin decizii sau decrete, cu atât mai mult când este vorba de întreaga umanitate. Chiar ?i având în vedere extraordinara evolu?ie a informaticii, mai este lung drumul pân? când apropierea dintre oameni va ajunge la forme des?vâr?ite ?i ei vor forma o unitate la toate nivelele. Fiin?area popoarelor, a na?iunilor, fiecare cu tr?s?turi proprii, cu situa?ii diferite, reprezint? deci o realitate. Fiecare popor, fiecare na?iune are interesele sale, care uneori vin chiar în contradic?ie cu ale celorlalte. Conflictele armate tind s? fie limitate, dar întrecerea, fie ?i pa?nic?, este real? ?i revine fiec?ruia, pân? la eliminarea deosebirilor, s?-?i afirme propria cauz?. Interesul na?ional nu este o vorb? goal?, ci o realitate înc? fundamental?. Patria reprezint? ?i ast?zi o dominant? a existen?ei si cultivarea sim??mintelor patriotice - o necesitate pentru viitorul fiec?rui popor, fiec?rei na?iuni. Or, istoria are tocmai menirea, pe lâng? fireasca cunoa?tere a trecutului ?i conservarea ?i transmiterea c?tre noile genera?ii a experien?ei înainta?ilor, de a între?ine sentimentele de unitate identitar?, de a da t?rie ?i a stimula solidaritatea cet??enilor unei ??ri. Locul istoriei în ?coal? trebuie conservat ?i ap?rat, deoarece este disciplina principal? care contribuie la evolu?ia fiec?rui cet??ean ?i îi motiveaz? comportamentele. Extraordinara dezvoltare a lumii computerelor ?i a internetului nu trebuie s? duc? la o robotizare, iar sim??mintele care reprezint? componenta noastr? uman? fundamental? sunt înre?inute ?i cultivate prin ?tiin?ele umaniste pentru ca oamenii s? r?mân? înainte de toate oameni.

Academia Român? a avut de la începuturile ei ?i misiunea de a sluji istoriografia, sarcin? necesar? societ??ii noastre ?i acestei t?ri. Lucr?rile realizate în cadrul ei au contribuit de aproape un veac ?i jum?tate la afirmarea acestei ??ri, încadrându-se totodat? istoriografiei universale.

footer